381 matches
-
Lanark își lăsase jos cuțitul și furculița. Dacă îmi dai un asemenea sfîrșit, zise el cu voce scăzută, voi considera că ești un om foarte mare. — Dacă îți voi da un asemenea sfîrșit, voi fi la fel ca miile de iluzioniști ieftini! Aș fi la fel de prost ca regretatul H.G.Wells! Aș fi mai rău ca Goethe.∗ Nimeni care se pricepe cît de cît la viață și politică nu mă va crede. Lanark nu scoase o vorbă. Iluzionistul se scărpină în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fel ca miile de iluzioniști ieftini! Aș fi la fel de prost ca regretatul H.G.Wells! Aș fi mai rău ca Goethe.∗ Nimeni care se pricepe cît de cît la viață și politică nu mă va crede. Lanark nu scoase o vorbă. Iluzionistul se scărpină în cap cu furie cu ambele mîini și zise pe un ton de harță: — îți înțeleg resentimentele. Pe cînd aveam șaisprezece sau șaptesprezece ani, și eu îmi doream un asemenea sfîrșit. Știi, am găsit studiul lui Tillyard despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
epos pentru una dintre sutele de mici republici socialiste pașnice care ar apărea îcredeam eu) după ce marile imperii și corporații se vor prăbuși. Asta era prin 1950. Ei bine, curînd am abandonat această idee. Trucul cel mai bun al unui iluzionist e acela prin care arată publicului un model al lumii în mișcare, cu publicul înăuntrul lui, iar lumea nu se îndreaptă spre o mai mare libertate, egalitate și fraternitate. Așa că a trebuit să mă confrunt cu faptul că modelul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ești Thaw, cu aceeași imaginație nevrotică, dar fasonată și inserată în decorul lumii pe care-o ocupi.∗ Asta te face mai capabil de acțiune și mai puțin capabil de iubire. Chiolhanuri grotești, sentimente nobile Și sfîrșituri fericite Acum e - și iluzionistul se uită la ceasul de mînă, căscă și se întinse pe perne - e 1970, și deși opera e departe de a fi gata, îmi dau seama că va dezamăgi în multe privințe. Conține mult prea multe conversații și clerici, prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a dezvălui, că spațiul este doar un gol între corpurile de care mă temeam sau pe care le doream; acum se pare că trupurile sînt stațiile din care pornim călătoria spre spațiu și lumină. Poate că sarcina principală a unui iluzionist este să-și epuizeze auditoriul agitat, arătîndu-i niște păruieli uluitor de convingătoare pînă cînd cei din public văd lucrurile simple de care depindem: mișcarea umbrei în jurul unui glob ce se rotește în spațiu, degradarea vieții în drumul ei către moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
banal și obișnuit să aibă semnificația pe care glorios și divin le-au deținut în comediile de demult. Ce crezi? — Cred că încerci să-i faci pe cititori să-ți admire discursul șlefuit. — îmi pare rău. Așa e. Bineînțeles, zise iluzionistul cu năduf. Ar trebui să știi deja că trebuie să-i ung puțintel cu unt.∗ Sînt ca Dumnezeu Tatăl și tu ești Fiul meu sacrificial, iar un cititor este un Duh Sfînt care menține unitatea și mersul lucrurilor. Nu contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lui. — Știi ce sfîrșit îmi doresc, dar tu nu-l accepți, zise Lanark mohorît. De vreme ce tu și cititorii sînteți puterile absolute ale acestei lumi, nu trebuie decît să-i convingi. Dorințele mele nu contează. — Așa ar trebui să fie, spuse iluzionistul, dar, din păcate, cititorii se identifică mult cu sentimentele tale, nu cu ale mele, și dacă tu ai resentimente puternice legate de finalul meu, voi fi acuzat, și nu respectat, cum ar trebui să se întîmple. De aici și acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a fost lovit de fulger după ce a primit o doză de gaz ilariant.∗ Dumnezeu din lumea reală poate fi crezut atunci cînd se petrec asemenea lucruri, dar nici un ins care dorește să distreze nu îndrăznește să le evoce în scris. Iluzionistul plănuiește să-i ucidă pe toți Dar demonstrează o stranie ignoranță îi putem prosti pe oameni în diverse feluri complicate, dar cele mai importante lucruri pe care le facem trebuie să pară verosimile, și cea mai verosimilă moarte încă trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
timp, dar ori de cîte ori am vizitat bibliotecile publice, jumătate din povestirile science-fiction se terminau așa.∗ Aceste scene banale cu distrugerea lumii nu dovedesc altceva decît sărăcia minților celor care nu se pot gîndi la altceva. Gura și ochii iluzionistului se căscară și fața i se înroși. începu să vorbescă în șoapte tremurate, care culminară într-un urlet: — Eu nu scriu science fiction! Poveștile science fiction nu au oameni reali în ele, și toate personajele mele sînt oameni reali, reali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu ai o idee măcar despre răul pe care puterile mele descriptive îl poate provoca cînd le las libere pe o temă ca SFÎRȘITUL. — Ce i se va întîmpla lui Sandy? întrebă Lanark cu răceală. — Cine-i Sandy? — Fiul meu. Iluzionistul se holbă la el și zise: — Tu nu ai fiu. Am un fiu pe care-l cheamă Alexander și care s-a născut în catedrală. Iluzionistul, cu o expresie încurcată, căută printre hîrtiile din pat și, în final, luă una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se va întîmpla lui Sandy? întrebă Lanark cu răceală. — Cine-i Sandy? — Fiul meu. Iluzionistul se holbă la el și zise: — Tu nu ai fiu. Am un fiu pe care-l cheamă Alexander și care s-a născut în catedrală. Iluzionistul, cu o expresie încurcată, căută printre hîrtiile din pat și, în final, luă una și zise: — Imposibil, uită-te aici. Am sumarul celor nouă sau zece capitole pe care nu le-am scris încă. Dacă-l citești, vei vedea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
le-am scris încă. Dacă-l citești, vei vedea că Rima n-are timp să nască în catedrală. Pleacă prea repede cu Sludden. Cînd vei ajunge la catedrală, zise Lanark cu răceală, o vei descrie cum naște și mai repede. Iluzionistul îi aruncă o privire nefericită. — îmi pare rău. Acum îmi dau seama că sfîrșitul devine neobișnuit de dureros pentru tine. Ai un copil. Cîți ani are? — Nu știu. Timpul tău trece mult prea repede și nu-mi dau seama. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nefericită. — îmi pare rău. Acum îmi dau seama că sfîrșitul devine neobișnuit de dureros pentru tine. Ai un copil. Cîți ani are? — Nu știu. Timpul tău trece mult prea repede și nu-mi dau seama. După un moment de tăcere, iluzionistul se oțărî: — Nu-mi pot schimba planul acum. De ce să fiu eu mai filotim decît secolul meu? Milioanele de copii care au fost uciși mișelește în acest secol este... nu da în mine! Lanark abia își încordase mușchii, dar iluzionistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
iluzionistul se oțărî: — Nu-mi pot schimba planul acum. De ce să fiu eu mai filotim decît secolul meu? Milioanele de copii care au fost uciși mișelește în acest secol este... nu da în mine! Lanark abia își încordase mușchii, dar iluzionistul alunecă în pat și-și trase păturile peste cap; se lăsară pînă cînd rămaseră perfect drepte și nemișcate pe saltea. Lanark oftă și-și lăsă fața într-o mînă. O voce pițigăiată din aer zise: însă criticul are ultimul cuvînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și-și lăsă fața într-o mînă. O voce pițigăiată din aer zise: însă criticul are ultimul cuvînt — Promite-mi că nu vei fi violent. Lanark pufni disprețuitor. Așternuturile se umflară din nou ca o cocoașă în formă umană, dar iluzionistul nu apăru. O voce înăbușită de sub cearșafuri zise: — N-ar fi trebuit să fac trucul ăla. Printr-o singură propoziție, te-aș fi transformat în cel mai servil dintre admiratorii mei, dar cititorul s-ar fi răzvrătit împotriva amîndurora... Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
moderne. A fost fondatorul Societății Regale și principiile religioase puternice l-au ajutat să obțină autorizația pentru Compania Indiilor de Est, pe care a înființat-o în ideea răspîndirii creștinismului în Orient. NicGUMARAID, CATRIONA Ca toți literatorii scoțieni de la șes, „iluzionistul“ nu înțelege cultura galeză. Caracterul și mediul în care trăiește rev. McPhedron din cap. 13, cel mai puțin convingător capitol din carte, pare a fi o încercare de a suplini această lipsă. Ca test al eșecului său, tipăresc aceste versuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
orice spital mare și orice universitate cu metroul londonez și BBC-ul, dar schema generală este furată din Londra secolului XXI din The Spleeper Awakes și din regatul selenit sublunar din Primii oameni pe lună. în lumina acestui fapt, remarca „iluzionistului“ despre H.G. Wells din Epilog pare o avalanșă murdară de cerneală menită a adumbri viziunea critică. Vezi nota 5. WOLFE, TOM Cap. 41, par. 6. Jocurile isterice în stil argotic sînt un Plagin din introducerea la o antologie, The New
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
uniforma roșie. Se formau grupuri, dar cel din jurul lui Lanark era cela mai numeros. Odin, morocănosul cu față rozalie, veni și-l întrebă: — Ai avut noroc cu Alteța Sa Regală? — Deloc. De fapt, mi-a zis că nu-i rege, ci iluzionist. — Probabil că tineretul consideră lumea modernă foarte încurcată, zise Powys bătînd-o pe Martha patern pe braț. Atît de mulți celibatari au nume diferite și atît de mulți oameni diferiți au același nume. Uită-te la Monboddo. Toți am cunoscut doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
al Doilea Război Mondial și care se concentrează asupra a ceea ce eu numesc dialogul sub amenințare: întuneric la amiază de Arthur Koestler, 1984 de George Orwell și Țărmul barbariei de Norman Mailer. Spunînd asta, ești forțat să te întrebi de ce „iluzionistul“ introduce apologia operei lui laolaltă cu o istorie plicticoasă și sumară a istoriei literaturii, de parcă rezumarea marii tradiții ar culmina cu opera lui! Dintre cele unsprezece mari narațiuni menționate, doar una a influențat cartea Lanark. Discursul lui Monboddo din ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Dick decît science-fiction-ului, și mai curînd eseului lui Lawrence drespre Moby Dick. ∗ Pentru că acest „Epilog“a avut rolul de introducere la operă îașa-zisul „Prolog“ nu este, de fapt, prolog, ci o povestire de sine stătătoare), este întristător să vezi cum „iluzionistul“ omite gesturile de politețe adecvate unui asemenea addendum. Doamna Florence Allan i-a dactilografiat și redactilografiat manuscrisele și nu o dată a așteptat luni întregi să fie plătită, fără să se plîngă. Profesorul Andrew Skyes i-a înlesnit accesul liber la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lui. În loc să pună să fie spart cu toporul imediat, din teamă să nu strice ce-i înăuntru, cine știe ce obiecte de preț, au încercat ce-au încercat, apoi au chemat un borfaș din arestul Poliției, pe Fane Inelaru. Și, ca la iluzioniști, acum ia cutia de unde nu-i! Necunoscutul a stat și el cu Fane, în arest, o oră, ieri la amiază, dar se zice că n-a scos o vorbă, adică doar de câteva ori s-a văietat de frig. — Ce-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
venea către el, un impuls ușor, cu un gest precis al mâinii, cu o atingere ușoară cu degetele. Era În frac, ca Mandrake. După aceea, văzând și alți Însoțitori de-ai lui, aveam să pricep că era un scamator, un iluzionist de la Petit Cirque al lui Madame Olcott, un profesionist capabil să-și dozeze presiunea din vârful degetelor, cu mână sigură, obișnuit să lucreze cu abateri infinitezimale. Poate că era În stare să perceapă, prin talpa subțire a pantofilor lui lucioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
duc cu gândul la crângurile înmiresmate și la toate clipele minunate din viață în care am avut parte de bucurii și de prezența primăverii senine. Regina Primăvara scrie în fiecare zi câte un lucru magic în sufletele noastre. Nu magia iluzioniștilor, ci magie despre soare galben ca spicele de grâu și pomi proaspeți, înmuguriți. Iepurii scoși de magicieni din pălării sunt ceva minor pe lângă spectacolul ce-l face minunata regină, Primăvara. Cât de frumos și încântător este acest anotimp, Primăvara!
Primăvara, motiv de bucurie. In: ANTOLOGIE:poezie by Tania Pârvu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_685]
-
venea pe malul oceanului ca să scrie nu reușise să treacă de prima frază încrustată pe hîrtie. același scenariu se repeta cu un fel de cruzime sistematică. Bernard se așeza la masă, în fața mașinii de scris, își agita degetele ca un iluzionist înainte de executarea unui număr de prestidigitație, mai trăgea două sau trei fumuri din țigară, închidea pentru cîteva secunde ochii, iar apoi scria repede o frază, o singură frază, prima frază care îi trecea prin minte. acea primă expulzare de cuvinte
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cultură. Prin ce mijloace se dezvoltă viața istorică propriu-zisă? Care este instrumentul ei? Unii au găsit arta, și au conceput o justificare estetică a istoriei, alții știința, și s-au limitat la orizontul pozitivismului. Născociri ale filozofilor și ale altor iluzioniști, astfel de concepții n-au nici o bază reală. Gânditorii își închipuie că mersul lucrurilor are vreo legătură cu avânturile gândirii sau că s-ar putea ridica realitatea la nivelul spiritualității. Când citești câte un filozof spiritualist și-l vezi vorbind
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]