KorAP: Find »[drukola/base=imagologie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...17 >

423 matches

Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588

doua cauză ține de un anumit specific al teoriilor psihosociale: sunt capabile acestea să ofere cercetătorului o viziune explicativă globală? 4.1. În ceea ce privește a doua dificultate, este important de reținut, pentru tentativa de racordare transdisciplinară a psihologiei sociale la studiul imagologiei comparate, faptul că psihosociologia contemporană nu dispune de o teorie cuprinzătoare, integratoare, care să furnizeze o explicație globală comportamentului social și, implicit, fenomenelor din sfera alterității. Astfel de teorii, „de rang mare”, au fost specifice mai ales școlilor de psihologie

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
laborioase, dar ale căror rezultate nu pot fi, de regulă, generalizate sau extrapolate În alte condiții, chiar dacă ele oferă o aproximare deosebit de „tare” a fenomenelor din sfera porțiunii investigate. Desigur, atari cercetări de psihologie socială, diverse și numeroase, pot oferi imagologiei comparate sau istoriei un instrument util, un chestionar sau un model de analiză a unor date, dar simpla folosire a unor asemenea elemente, cu posibilități de aplicare, de altfel, destul de restrânse, nu reprezintă decât un Împrumut nesemnificativ de instrumentar metodologic

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
folosire a unor asemenea elemente, cu posibilități de aplicare, de altfel, destul de restrânse, nu reprezintă decât un Împrumut nesemnificativ de instrumentar metodologic, și nu o colaborare transdisciplinară veritabilă, capabilă să vehiculeze structuri conceptuale și perspective teoretice și metodologice În direcția imagologiei. De altfel, ideea potrivit căreia psihologia socială contemporană se ocupă exclusiv cu cercetări experimentale efectuate pe grupuri mici, fiind incapabilă să ofere o perspectivă globală (dacă se poate, și istorică) de interpretare a fenomenelor sociale, a reprezentat o prejudecată ce

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
cel mai serios comunicarea dintre istorici și psihosociologie. Dacă abandonăm Însă cele două niveluri ale psihologiei sociale evocate până acum, putem delimita, În fine, acea zonă optimă care permite colaborarea interdisciplinară Între psihosociologie, istorie, comparatistică și alte discipline, În folosul imagologiei comparate. Este vorba de așa-numitele teorii psihosociale „de rang mediu”, care vizează o generalizare moderată, un stadiu intermediar Între ipotezele de lucru restrânse și construcțiile speculative ordonate În jurul unei scheme conceptuale centrale, propunându-și să descrie nu conduita socială

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
și domenii particulare ale ei. Aceste teorii de rang mediu, care oferă cel mai potrivit nivel de generalizare teoretică pentru psihologia socială, oferă o aproximare mijlocie a realității sociale, fiind apte să furnizeze suporturi explicative și conceptuale utile istoriei sau imagologiei comparate, ferindu-le, În același timp, de iluzia unor explicații globale, abstracte și superficiale, ca și de tehnicismul cercetărilor experimentale În exces, de natură să Îl contrarieze pe istoric. Desigur, apelul la o anumită teorie de rang mediu implică riscul

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
dezmințită de aceste teorii de nivel mijlociu, pe care le putem Întâlni În orice manual sau tratat de psihosociologie. 4.3. Câteva idei și concepte aparținând domeniilor și orientărilor psihosociologice amintite la Începutul acestui paragraf prezintă o importanță deosebită pentru imagologia comparată, nu numai În sens metodologic, ci și În ceea ce privește identificarea unor structuri teoretico-explicative mai ample, capabile să ofere o perspectivă conceptuală studiilor de alteritate venite din spațiul istoriei sau al comparatisticii. Conceptele de bază cu care operează psihologia socială În

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
ca o variantă a acestei situații, În cazul În care remarcăm totuși indivizi prezentând trăsături diferite de cele conținute În imagine, aceștia sunt considerați excepții, „atipici” pentru grupul respectiv. Fenomenul „percepției selective” conduce la o altă problemă deosebit de importantă pentru imagologia comparată, anume cea a raportului dintre reprezentările negative și situația reală, de fapt, a grupului astfel reprezentat. Astfel, În multe cazuri În care există deja o imagine nefavorabilă despre un grup străin, ea nu este Întreținută numai prin forța unei

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
față de un grup servește drept motiv pentru crearea unui statut de inferioritate al acestuia, iar statutul de inferioritate astfel rezultat furnizează noi temeiuri prejudecății. 4.5. Este inutil, cred, să mai subliniez utilitatea unor asemenea deschideri teoretice și conceptuale pentru imagologia comparată, pentru istoric sau comparatist, În măsura În care fiecare cercetător Își poate racorda problematica proprie În această direcție. Interpretarea materialului faptic rezultat din analiza surselor specifice acestor discipline cu ajutorul conceptelor psihologiei sociale poate aduce un plus de rigoare și de claritate În

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
care istoricul poate confrunta atitudini și reprezentări consemnate În texte cu acțiuni și comportamente efective), apoi rolul stereotipurilor În comunicarea culturală, În receptarea și aprecierea valorilor celuilalt - sunt numai câteva dintre sugestiile pe care psihologia socială le oferă cercetărilor de imagologie comparată. 5. Istoria Deși, la prima vedere, istoricul pare să fi acordat o atenție specială imagologiei la o dată mai târzie decât au făcut-o literatura comparată sau psihologia socială, astăzi putem consemna atât acumularea unui mare număr de cercetări aplicate

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
rolul stereotipurilor În comunicarea culturală, În receptarea și aprecierea valorilor celuilalt - sunt numai câteva dintre sugestiile pe care psihologia socială le oferă cercetărilor de imagologie comparată. 5. Istoria Deși, la prima vedere, istoricul pare să fi acordat o atenție specială imagologiei la o dată mai târzie decât au făcut-o literatura comparată sau psihologia socială, astăzi putem consemna atât acumularea unui mare număr de cercetări aplicate pe această temă, cât și o veritabilă definire a problematicii alterității ca direcție specifică de studiu

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
au făcut-o literatura comparată sau psihologia socială, astăzi putem consemna atât acumularea unui mare număr de cercetări aplicate pe această temă, cât și o veritabilă definire a problematicii alterității ca direcție specifică de studiu a științei istorice. Preocupări de imagologie pot fi sesizate În cele mai diverse zone ale istoriografiei noi sau tradiționale, repartizate În mai toate secțiunile cronologice ale disciplinei. Totuși, cu riscul unei schematizări, putem reține, În principal, trei domenii mai importante ale istoriei care cultivă problematica imagologiei

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
imagologie pot fi sesizate În cele mai diverse zone ale istoriografiei noi sau tradiționale, repartizate În mai toate secțiunile cronologice ale disciplinei. Totuși, cu riscul unei schematizări, putem reține, În principal, trei domenii mai importante ale istoriei care cultivă problematica imagologiei: istoria mentalităților, istoria relațiilor internaționale, istoria culturii și a relațiilor culturale. Desigur, aceste atribuiri sunt aproximative, fiind vorba de discipline de frontieră, cu problematici de studiu interferente sau interșanjabile. Astfel, după cum am văzut Într-un paragraf anterior, tematica istoriei culturale

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
istoriei culturale poate fi asumată la fel de bine de literatura comparată, după cum cercetările de istorie a mentalităților și a relațiilor internaționale fuzionează În cazul studierii alterității, iar comparatistica și istoria mentalităților colaborează, la rândul lor, În efortul de constituire a unei imagologii comparate. 5.1. Întârzierea cu care istoriografia pare să fi abordat studiul alterității, Într-un mod coerent, nu este decât aparentă, deoarece adeseori istoricii s-au ocupat de felul În care o realitate istorică sau națională a fost privită din

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
Cu alte cuvinte, medievistul are la dispoziție suficiente surse pentru a surprinde nuanțele epocii investigate, dar, În același timp, nu este covârșit de numărul lor, așa cum este cazul celui care studiază istoria secolului XX. Se remarcă faptul că studiile de imagologie elaborate de istorici au luat În considerare, Într-o măsură sporită, și alte imagini decât cele etnice și naționale, cultivate predilect de literatura comparată și cu destulă insistență chiar și din partea psihosociologilor. Tocmai datorită Împrejurării că În epocile abordate de

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
la comportamentele colective asociate reprezentărilor sociale, la rolul clișeelor mentale În favorizarea sau În blocarea comunicării și interacțiunii sociale constituie repere deosebit de utile În studiul alterității. Dar cea mai importantă contribuție adusă de istoria mentalităților, sub raport interdisciplinar, la constituirea imagologiei comparate este dată de accentul pus pe aspectul dinamic al imaginilor, pe dimensiunea lor diacronică, pe „istoria” acestora. În pofida caracterului lor stereotip, imaginile nu rămân statice, ele urmează un proces de evoluție și devenire, care a fost evidențiat cu ajutorul metodelor

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
fundamental. Ținând cont de importanța comunicării În procesul de producere și de transmitere a valorilor culturale, istoria culturală promovează mai ales o direcție de studiere a istoriei relațiilor culturale, ceea ce o apropie foarte mult, ca preocupări și ambiție globalizantă, de imagologia comparată. Ea Întreține raporturi strânse Îndeosebi cu literatura comparată și cu istoria, conturându-și Însă un program de studii autonom. De fapt, la fel ca imagologia, istoria relațiilor culturale poate fi considerată mai curând o disciplină de sinestătătoare, umanistă prin

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
istoriei relațiilor culturale, ceea ce o apropie foarte mult, ca preocupări și ambiție globalizantă, de imagologia comparată. Ea Întreține raporturi strânse Îndeosebi cu literatura comparată și cu istoria, conturându-și Însă un program de studii autonom. De fapt, la fel ca imagologia, istoria relațiilor culturale poate fi considerată mai curând o disciplină de sinestătătoare, umanistă prin excelență și cu vocație de sinteză, și nu o ramură a istoriei sau a comparatisticii. În ceea ce privește problematica alterității, de care demersul său este profund legat, ea

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
urmărirea evoluției unei imagini naționale străine În conștiința publică a unei societăți. Fiind centrate pe epocile modernă și contemporană, aceste studii utilizează noțiuni și concepte proprii, acomodate surselor și fenomenelor investigate, pe care nu le regăsim În cazul cercetărilor de imagologie din sfera istoriei mentalităților. Este vorba, În primul rând, de suportul care generează imaginile abordate, respectiv de opinia publică specifică societăților moderne; apoi, de mijloacele de vehiculare a reprezentărilor și de influențare a opiniei publice (presa, radioul, televiziunea, internetul, reclama

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
cercetători au Încercat să apropie istoria relațiilor internaționale de istoria mentalităților, cu rezultate vizibile În direcția adoptării unei terminologii comune și a unificării perspectivelor de cercetare. Este Încă una dintre contribuțiile interdisciplinare de substanță pe care știința istorică le oferă imagologiei comparate. 6. Concluzii Prima concluzie care poate fi formulată la sfârșitul acestor rânduri ar fi aceea că evoluția studiilor dedicate alterității a evidențiat necesitatea imperioasă a colaborării interdisciplinare În respectiva sferă de interes. Aceasta deoarece domeniul de cercetare al imagologiei

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
imagologiei comparate. 6. Concluzii Prima concluzie care poate fi formulată la sfârșitul acestor rânduri ar fi aceea că evoluția studiilor dedicate alterității a evidențiat necesitatea imperioasă a colaborării interdisciplinare În respectiva sferă de interes. Aceasta deoarece domeniul de cercetare al imagologiei, În pofida coerenței sale evidente, a fost vizat de discipline științifice extrem de diferite cu metode și concepte dintre cele mai diverse. În condițiile În care obiectul cercetării este comun și bine precizat, se impune configurarea unei strategii interdisciplinare: mai Întâi, alăturarea

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
platformă unică, integratoare, aptă să ofere o viziune de ansamblu asupra diferitelor aspecte ale alterității. Acesta este, de altfel, În linii mari, parcursul oricărui efort transdisciplinar care are ca scop edificarea unei discipline de sinteză: În cazul de față, a imagologiei comparate. Dificultățile de transpunere În practică a acestei scheme generale apar mai ales atunci când se pune problema dozării contribuțiilor aduse de diferite discipline, a distanței, variabile, care va despărți perspectiva unificatoare propusă de optica specifică uneia sau alteia dintre științele

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
adevăr, una transdisciplinară, de sinteză. În fond, este și o chestiune de prioritate. Literatura comparată a fost cea care a inițiat cercetările de alteritate, așa că este firesc să dea și tonul colaborării, impunându-și uneori terminologia (de pildă, denumirea de „imagologie comparată”); dar este esențial ca ea să nu-și impună, Într-un mod exclusivist, și perspectiva. Desigur, nici În spațiul științei literaturii nu au lipsit temerile cu privire la pierderea specificului literar prin colaborare interdisciplinară, dar ele au fost, În general, depășite

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
la un dialog metodologic Între cele două discipline, În vederea Împrumutării instrumentelor și mijloacelor de observație, focalizate asupra unui domeniu comun. Fără Îndoială, există anumite preocupări și tentative În acest sens. Numeroase investigații istorice ale alterității, dar și multe studii de imagologie literară utilizează concepte și teorii din sfera psihologiei sociale, citează bibliografie de specialitate din domeniu, aplică metode și tehnici de analiză specifice acestei discipline. Cu toate acestea, colaborarea nu poate fi socotită suficientă, nici ca amploare, dar mai ales ca

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
alte criterii, prelucrate prin analiză de conținut sau grupate În eșantioane reprezentative, asemenea izvoare pot oferi același gen de informații pe care Îl conțin sursele utilizate de psihologia socială. Iar În ceea ce privește cea mai importantă obiecție adusă perspectivei metodologice integratoare a imagologiei comparate, anume aceea că ea ar dizolva istoria sau comparatistica În ansamblul științelor sociale, nu pot decât să remarc faptul că parcurgerea traseului altor științe și folosirea altor metode rămân niște inițiative perfect justificate, atâta vreme cât aduc un spor de cunoaștere

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
un mijloc de a facilita cunoașterea unor domenii diferite ale realității, pe ale căror contururi mișcătoare trebuiesc trasate, de fapt, aceste frontiere. De la „imaginea celuilalt” la geografiile simbolice În pofida ambițiilor sale, afirmate până pe la sfârșitul secolului trecut, la ora actuală imagologia comparată pare mai curând o metodă de cercetare „datată”, și mai puțin o veritabilă știință globală și totalizatoare a alterității. În schimb, obiectul său de cercetare, respectiv ansamblul reprezentărilor cu privire la „celălalt”, a rămas În atenția științelor sociale și umaniste. Mai

[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]