595 matches
-
vizibilă atitudine a fost deconstrucția. Sinteza operată aici recupera o semiologie a semnificării și o hermeneutică a discontinuității, pentru care intervalul dintre diferitele orizonturi istorice devenea de netrecut. Este cel mai net exemplu al unei lecturi a semnelor în temeiul imanenței disipate, a diferenței constitutive din sistemele semnificante, ce provine din semiologia structuralistă. Un al doilea tip de sinteză a interiorizat în hermeneutică refuzul structuralist al istoriei, al continuității tradiției. Asumarea discontinuității a condus la exercițiul de interpretare al "hermeneuticilor slabe
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
spre sufletul celui orb într-un paroxism de voință înălțătoare ce dorește o supremă refacere, o absolută reconstrucție a vieții celui lovit prin pierderea vederii. A simți compasiune pentru orbul ce mi-a punctat sfârtecător drumul prin rezonanțele joase ale imanenței înseamnă, așadar, a-l învălui, din mijlocul durerii sale și întru orbirea sa, cu dorința ca el să nu mai fie orb. Am fost atins de compasiunea pentru acest orb adică m-am fluidizat la nivel de subiect particular sau
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
și ei sunt îmbarcați / Pe-o navă-mpotmolită în Pustie.” Ținut mistic în care începutul lumii coincide cu sfârșitul ei, Pustia este, în viziunea poetică a lui A., o heterotopie în care coexistă, în mod paradoxal, eternitatea și devenirea, transcendența și imanența, căderea și împlinirea: „În Pustie totul stă, în pustie / Totul devine. Nu există început și sfârșit. / Pustia e goală cum a fost începutul. [...] Cine are Pustia e mort, / Cine n-o are-i steril / Dumnezeule, Dumnezeule, de ce părăsit-ai / În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
favorizează, În cele din urmă, armonia. Artele marțiale, arta florală sau ceremonia ceaiului reprezintă câteva dintre expresiile sale, iar antrenamentul continuu educă sensibilitatea, desăvârșind-o. Această stare de perfecțiune, care, pentru un spirit occidental mai marcat de transcendență decât de imanență, pare imposibil de atins, se manifestă În Arhipelag prin statutul de tezaur viu, ființă umană care, În viața sa pământească, realizează perfecțiunea unei arte. Un meșter popular ce lăcuiește ireproșabil poate fi declarat tezaur viu de către Împărat, căci excelența aparține
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
el uită, pe de o parte, că doar invizibilul e japonez, adică faptul că esențialul se situează În alchimia internă a individului, iar, pe de altă parte, că din kata se naște o conștiință superioară. Japonia este un ținut al imanenței, mai degrabă decât al transcendenței. Aici se consideră că adevărul, ca și cunoașterea, nu provine dintr-o cauză, dintr-o sursă ori dintr-o instanță exterioară la care s-ar putea apela pentru a ști. Totul se naște din individ
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
altă lume, unde zarva și vuietul luptei ucigașe nu străbat nici măcar ca amintire sau spaimă. Lumea păcii, prin comparații imanente textului, transcende cercul închis al războiului, și aceasta este singura transcendență din poem. Zeii în nici un fel: ei sunt însăși imanența în uman a unui omenesc care nu este decât expresia a cât de mărunți și de inconsistenți am fi, despovărați de moarte și de adâncimea durerii. Și nici Soarta: ea este numai imanența Forței și a legilor ei. Cum scânteiază
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Zeii în nici un fel: ei sunt însăși imanența în uman a unui omenesc care nu este decât expresia a cât de mărunți și de inconsistenți am fi, despovărați de moarte și de adâncimea durerii. Și nici Soarta: ea este numai imanența Forței și a legilor ei. Cum scânteiază în soare bronzul armelor pe câmpia morții, înălțându-se până mai sus de eter? Ca un foc pustiitor care se vede de departe, mistuind pădurile de pe un munte. 54 Iar vuietul luptei este
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
În devenirea sa egoist-materialistă și individualistă, desigur În detrimentul celor din jur, aspecte cu atât mai valabile astăzi când se adaugă mijloacele comunicării on-line. Realizează acea punte de legătură Între știință și religie prin faptul că argumentează științific dualitatea materie-spirit și imanența spiritului În raport cu materia, fundamentând astfel creaționismul științific cu interferențe evidente cu creaționismul dogmatic. „Demonstrarea existenței unei cauze primare a vieții, imateriale, unice și infinit Înțelepte este termenul sublim la care ne conduce Fiziologia” afirma răspicat Paulescu În lecția din l8
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Într-o direcție dată, fiecare viață se exprimă și nu poate să se exprime decât Într-o formă dată” afirmând astfel cum nu se poate mai bine finalitatea spirituală și materială a ființei umane. Această finalitate ține prin urmare de imanența formei respective de viață și orientarea ei către un scop izvorât din predestinația ei. Se Înțelege astfel că finalitatea mișcării este concordantă cu cea a ființei viețuitoare, va avea prin urmare un scop, o formă și o modalitate de execuție
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
singura accesibilă simțurilor sale). Elitele intelectuale ale primelor zeci sau sute de milenii ale omenirii, în cercetările lor, au rămas credincioase acestui model dualist, așa că, în ansamblul cunoștințelor și explicărilor realizate, găsim constant două dimensiuni: una transcendentală și alta imanentă. Imanența codifică materialitatea - mai precis, consistența obiectuală (ce acceptă și implică un element de idealitate sau de abstracțiune) - a fenomenului artistic (subiacent operei ca fapt real/concret al acestei lumi). Transcendența indică extensia intelectuală, simbolică, ipotetică, suprapunându-se necondiționat cu funcția
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
și undă,/ un drum cu călătorul dimpreună/ fântâna-adăpostind o lună". Imaginea poetică a răsturnării cerului în om dându-i acestuia tiparul, dar inversiunea feed-back reflex ar putea determina pe Dumnezeu să poarte tiparele vremelniciei ca un arc de regăsire a imanenței "o transcedere a transcendenței" (Wahl), o proiecție a spiritului uman înspre Dumnezeu, transcedentând transcendenșa, reîntorcându-se la imanență. Arcul reflex noetic este o întoarcere la a doua transcendență, regăsită nu în "datul imediat al existenței" ci în "orizontul misterului și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
-i acestuia tiparul, dar inversiunea feed-back reflex ar putea determina pe Dumnezeu să poarte tiparele vremelniciei ca un arc de regăsire a imanenței "o transcedere a transcendenței" (Wahl), o proiecție a spiritului uman înspre Dumnezeu, transcedentând transcendenșa, reîntorcându-se la imanență. Arcul reflex noetic este o întoarcere la a doua transcendență, regăsită nu în "datul imediat al existenței" ci în "orizontul misterului și al relevării" ca să folosim cuvintele filosofiei blagiene. "Te văd, Dumnezeule-plumb, scrum și nor -/ odată venind peste mine prin
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
meditație, autori precum Arnd și Astrid Hollweg 459 arată că doar astfel putem pune împreună actele mnemice ale ideilor analitice, în realitate atât de diferite. Biblic vorbind tot ceea ce se întâmplă între naștere și moarte este relația între transcendență și imanență, între lumea exterioară și cea interioară, între experiențele spirituale și sensoriale ale existenței noastre fizice. Relațiile dintre credința creștină și conștiința modernă, masonică și rosicruciană, ambele rspectând dogma tradiției, ne conduc într-o realitate a experiențelor elementare, născute din viața
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a fi simbolul crucii pe care Isus a fost răstignit. Dacă Tifereth reprezintă inima arborelui sefirotic, inimă în care locuiește și Brahma și unde se găsește tabernacolul lăcaș a lui Dumnezeu, Shekina își are prezența în inima credincioșilor 555 ca imanență divină, transcendentă. "Pace vă las vouă, pacea mea v-o dau vouă"556 spune Isus discipolilor, dăruindu-le tocmai această dirijare spre inima crucii a viitorului lor, înțelegerea sacrului, acceptarea Shekinei ca principiu de drum spre vidul primordial, cuvânt liturgic
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
astfel receptate să ne împlinească legăturile cu mediul înconjurător 870. Imaginea poetică a răsturnării cerului în om dându-i acestuia tiparul, dar inversiunea feed-back reflex ar putea determina pe Dumnezeu să poarte tiparele vremelniciei ca un arc de regăsire a imanenței "o transcedere a transcendenței" (Wahl), o proiecție a spiritului uman înspre Dumnezeu, transcedentând transcendența, reîntorcându-se la imanență. Poesia este o întoarcere la a doua transcendență, regăsită nu în "datul imediat al existenței" ci în "orizontul misterului și al relevării
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
-i acestuia tiparul, dar inversiunea feed-back reflex ar putea determina pe Dumnezeu să poarte tiparele vremelniciei ca un arc de regăsire a imanenței "o transcedere a transcendenței" (Wahl), o proiecție a spiritului uman înspre Dumnezeu, transcedentând transcendența, reîntorcându-se la imanență. Poesia este o întoarcere la a doua transcendență, regăsită nu în "datul imediat al existenței" ci în "orizontul misterului și al relevării" ca să folosim cuvintele filosofiei blagiene. Te văd, Dumnezeule- plumb, scrum și nor -/ odată venind peste mine prin ușă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Eminescu și Brâncuși înseamnă verticalitate, ca și pentru indieni. Brâncuși ca și Mihai Eminescu și mai târziu Mircea Eliade au avut revelația că țara lor și India se află în confluență. Coloana e o transcendență, dar în același timp o imanență. Marea ei taină e articularea finitului cu infinitul. În contrast cu Piramida, Coloana nu se sfârșește, căci au intervenit în alcătuirea ei procedee de simbolizare a infinitului. Coloana reprezintă timpul mitic, format dintr-un șir de cosmogonii alternante fiecare cu reîntoarcerea ei
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Fiind singura valență creatoare în planul lumii materiale și, prin raportare la forma verticală si la ramificațiile extremității superioare, putând fi interpretat simbolic fie ca „axis mundi”, fie ca arborele cosmic cu rădăcinile înfipte în cer, el ilustrează parabola transcedentării imanenței prin traversarea drumului de la necunoaștere la cunoaștere, o parabolă a devenirii umane. Astfel, numele personajului și, implicit, titlul operei definesc metafora existenței, văzută ca ritual de spiritualizare a materiei prin parcurgerea unui drum inițiatic spre gnoseologie. Iată ipostaza inițială a
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
nu ne gândim că acesta aparține naturii, ci că funcționează pe baza unor legi firești, în acord cu mersul înainte al lumii și cosmosului. Caracterul natural al unei crize înseamnă apariția sa și existența independent de voința umană, în baza imanenței existenței și funcționării sistemului social. 859 Despre modul în care ciclicitatea economică își pune amprenta inclusiv asupra organizărilor societale de tip socialist vom discuta într-un capitol aparte. Marius Spiridon pare să considere ciclicitatea ca fiind specifică doar sistemelor libere
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
total de acțiune, idee ce contravine dogmei creștine, căci libertatea își are și ea limitele ei firești. S-ar putea invoca faptul că ființa umană posedă liberul arbitru, adică dispune de posibilitatea de a alege între bine și rău, între imanență și transcendență, totul reducându-se la o opțiune de ordin interior a individului. Limitele libertății se circumscriu posibilităților umane de alegere, deciziilor și disponibilităților de a opta între mai multe formule de lucru. Instituirea cenzurii nu implică un atentat la
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
ce îi conferă posibilitatea la aspirație. Nu degeaba Origen formula ideea potrivit căreia libertatea este condiția însăși a actului uman, ceea ce-l face demn de merit sau de repudiat; ea este legată de chiar demnitatea ființei spirituale. Libertatea este o imanență, o realitate intrinsecă a ființei umane care se manifestă prin refuzul unor forme de impietare asupra propriei naturi sau prin acceptarea voită a unor reguli și principii ce corespund structurii interioare. Din când în când, libertatea interioară poate fi supusă
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
histrionismul. Numai că imaginarul nu permite, ca la Mircea Cărtărescu, instrumentarea sa ca vehicul al decolării, iar fanteziile lui M., oricât de coerente, se autodenunță mereu ca „făcături”. Dacă există vreo revelație în această poezie, ea ar consta în conștientizarea imanenței ca unică formă de ființare. Astfel, în Aleea Mimozei nr. 3 (1993), Tomografia și alte explorări (1994) și Tea (1998), evenimentul liric central îl reprezintă tocmai constatarea opacității lumii, ca realitate insurmontabilă și ca obiect ce se refuză oricărei „codificări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
cel care și-a dat moartea, urmând impulsul care îi este cosubstanțial, cel al trecerii de la ființă la nimic. De fapt, acceptând interdicția kantiană conform căreia cunoașterea noastră nu poate trece dincolo de limitele experienței, Mainländer își propune să rămână fidel imanenței și neagă așadar faptul că putem cunoaște natura principiului divin și transcendent. Mai mult, profesează un "ateism științific" potrivit căruia esența principiului divin este constitutiv incognoscibilă. Cu toate acestea, el reține că, dintr-un punct de vedere "regulativ", putem gândi
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
rezultatul unui act motivat de voință"61 sau rezultatul unei acțiuni a transcendenței, de altfel necunoscută și incognoscibilă pentru noi, și anume ca actul prin intermediul căruia transcendența, sau "supra-ființa" care stă deasupra ființei (Über-Sein) și precedă lumea, se dizolvă în imanența lumii, așadar în non-ființă (Nicht-Sein): geneza lumii își are originea în voința lui Dumnezeu de a trece de la supra-ființă la nimic, este "autocadaverizarea lui Dumnezeu". Tot ceea ce noi vedem în lume este manifestarea unei asemenea voințe de autonimicire (Selbst-ver-nicht-ung). Mainländer
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ajunge cei înțelepți. • Lumea adevărată, inaccesibilă în imediat, dar promisă celui înțelept, celui evlavios, celui virtuos ("celui păcătos care ispășește")97. În a doua etapă a istoriei platonism-nihilismului se deschide fractura dintre lumea ideală și lumea sensibilă, dintre transcendență și imanență, din moment ce chiar și pentru înțelept lumea ideală este doar o promisiune, așadar fiind deocamdată inaccesibilă. În același timp este devalorizată lumea sensibilă: existența terestră decade în domeniul aparenței, a ceea ce este trecător, chiar dacă i se prezintă posibilitatea de a ajunge
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]