1,385 matches
-
un contact sensibil, direct, cu opera. Ori de cîte speculații nutrite din regiuni ale extra-artei s-ar servi comentariul acesteia, de oricîte ingeniozități și acrobații speculative ar da dovadă, în centrul său se cuvine să vegheze, precum steaua polară, conceptul imanent domeniului, cel estetic". Iosif Iser și Ploieștii Un foarte frumos editorial îi consacră dl Ieronim Tătaru în AXIOMA nr. 5 lui Iosif Iser, de la nașterea căruia (21 mai 1881) s-au împlinit 120 de ani. Iser, pe care l-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16042_a_17367]
-
fie la mijloc doar o renegare a opțiunii juvenile pentru extrema dreaptă? Inexact, cu toate că Alexandra Laignel-Lavastine, în Uitarea fascismului, se mărginește la o asemenea explicație. Mai importantă ni se prezintă motivația stilistică, în măsură a acoperi o aspirație de ordin imanent a creatorului. Acesta dorește a marca tranziția de la „poetul” pe care l-ar fi ilustrat scriind în limba română, la „stilistul” pe care-l poate împlini pe palierul limbii franceze. Nu o dată Cioran a făcut distincția între limba sa natală
Despre Bilingvism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2620_a_3945]
-
fel devine simpatic, sociabil și comunicativ cu cei din jur, când de fapt este acceptat doar în cercul lui de oameni aleși tot de el pe aceleași criterii, oameni de aceeași „măsură”? Filozoful german Immanuel Kant (1724-1804) vorbea despre justiția imanentă ca fiind un simț al corectitudinii și al proporțiilor pe care îl are fiecare individ, iar judecata nedreaptă, spunea tot el, este întâmplătoare, „un accident” atunci când omul nu se supune imperativului moral „când voința e smintită și o ia înaintea
INSOLENŢA VS. BUNACUVIINŢĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383741_a_385070]
-
se supune imperativului moral „când voința e smintită și o ia înaintea rațiunii, când gustul pasiunilor prevalează asupra intelectului”. Dreptatea deci există în simțurile noastre și ea „poate fi adusă la lumină și aplicată în actele noastre”. Iar când justiția imanentă este dublată de o justiție empirică (bazată pe experiență), legea aplicată „trezește conștiința omului”, considera tot Kant. Filozoful italian Giovanni Gentile (1875-1944) era încrezător în faptul că orice individ poartă în el societatea imanentă spiritului său, ca atare nu putem
INSOLENŢA VS. BUNACUVIINŢĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383741_a_385070]
-
în actele noastre”. Iar când justiția imanentă este dublată de o justiție empirică (bazată pe experiență), legea aplicată „trezește conștiința omului”, considera tot Kant. Filozoful italian Giovanni Gentile (1875-1944) era încrezător în faptul că orice individ poartă în el societatea imanentă spiritului său, ca atare nu putem trăi, oricât am vrea, într-o absolută izolare, indiferenți la ceea ce se întâmplă în jurul nostru, ci primim în intimitatea noastră pe „celălalt” de lângă noi. A nu ține seamă de acest fapt înseamnă a nu
INSOLENŢA VS. BUNACUVIINŢĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383741_a_385070]
-
seduși de apå vie, Îmi reapari să mă asculți, Ființa mea, demult tirzie. Cu lauri, proaspeți într-ales, Si crez, în piept îmbălsămat, Îmi ești un cer în Univers Și tot pământul neumblat. Sărutul, prins în suflet fin, Și-n Imanenta infinită Trecu -n văpăi de foc divin, În dulci ecouri absorbite. Am stins și oarbă așteptare Și-am revenit, ca-ntr-un poem, Pe umbră dorurilor tale Mai curg mistere-n Bethleem. Și îmblânziți de vechii codri, Cănd cerul cade
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377143_a_378472]
-
Se formau, în mare grabă, tot atunci, legiuni de tineri politologi, școliți - contribuția bătrînilor a rămas prețioasă, cu condiția să se rărească". Sau: Faptul că el mai trage odată cartușe care au nimerit drept în inima unor manechine nu e imanent semnul tristei sale decrepitudini, după cum nu vădește nici apariția unor noi muguri dentari în gingii". Un autocinism grațios... Ca și în tabletele argheziene cu care împărtășește un parfum stilistic masculin, de tabac impregnînd reverele textuale, Barbu Cioculescu vădește darul de-
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
să gândesc că autorul ei este un personaj cu una dintre acele naturi bogate, complexe, dăruite, un exemplu de talent și umanitate. A urmat cvartetul de coarde Flori pentru voi, de Ulpiu Vlad. În compozițiile semnate de Ulpiu Vlad este imanent prezentă procesarea metaforei frumosului. Ulpiu Vlad imprimă calități spirituale muzicii sale, altitudini în spații irizate, o generozitate de natura revelației. În contextul evocator impus de aceste două lucrări camerale, tinerii instrumentiști din ansamblul Ravvivando au reușit cu succes atingerea unei
Meridian inaugural by Mircea ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/83406_a_84731]
-
un elegant scepticism, ce nu admite, sub unele condeie, decît un dans static al superficiilor. Ilustrativ, Jean Baudrillard nota: "Astăzi nu mai există scenă sau oglindă, numai un ecran și o rețea. Nu mai există transcendență sau profunzime, numai suprafața imanentă a derulării operațiunilor, suprafața netedă și operațională a comunicării".
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
grupuri le-ar trebui adăugat și grupul răzleț al aristocraților și intelectualilor, nemulțumiți de poziția lor în societate, căutători ai unei noi așezări în cadrul națiunii". Firește, fiecare din aceste entități și-a conturat o figură distinctă, și-a urmărit obiectivele imanente în cuprinsul mișcării, "scoțînd-o pe nesimțite din făgașul ei inițial și îndemnînd-o, cu sau fără voia conducătorilor ei, spre orientări pe care aceștia nu le bănuiau la început". Prezența unei serii de intelectuali de elită precum Mircea Eliade, Cioran, Constantin
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
tocmai portretul moralistului în sine, reliefân--du-i acestuia coordonatele esențiale de manifestare, de atitudine, ale modului de reflectare asupra lumii, de exprimare ș.a. Astfel, moralistul se recomandă din capul locului prin instalarea lui Ťîn certitudinile comode ale acreliiť, el denunță relele imanente indiferent oricărui fel de societate, el exprimă și atacă vremea lui, totodată depășind-o: cu alte cuvinte, veninul lui poartă o dată istorică anume." Cu deplină justețe, Constantin Cubleșan deduce profilul uman al lui Emil Cioran din corespondența sa, epistolierul fiind
Mărturiile lui Emil Cioran by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8584_a_9909]
-
Alteori evenimentele sonore sunt în expansiune, dispersate mai mult sau mai puțin ostentativ, delimitând invenția până la gestul demisionar al modificării instrumentului (Eric Mandat: Double Life). Delicatețea îl împinge însă pe clarinetist spre o retragere, o reculegere care îi este probabil imanentă, ținând de o anumită școală și, mai ales, educație (Eric Mandat: Etude for Barney). De altfel, despre educație și stil a fost vorba pe întregul parcurs al recitalului de la Palatul Cantacuzino, recital susținut de cei doi muzicieni din Carbondale. Câtă
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
și chinovialitate Liviu DĂNCEANU Să ne uităm cu atenție la măștile și chipurile muzicii savante de azi: dizarmonie gratuită, minimalism grotesc, softuri pe cât de alambicate pe atât de simpliste, alergie luciferică la sacru, la puritate și, în general, la tradiția imanentă, inextricabile contorsiuni semiografice sau,dimpotrivă, rudimente de partitură, pornoderiziune, monstruoase coabitări ori fuziuni și, nu în ultimul rând, endemice escrocherii instalaționiste. Un peisaj arid ce pare a fi mai mult selenar, decât terestru, pictat parcă din nerăbdare, dar și din
Între idioritmie și chinovialitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/84127_a_85452]
-
invariabil situate sub specia derizoriului. Virtuozitatea tehnică, împreună cu speculația psihologică trebuie puse integral în slujba moralei și reflecției duhovnicești. Dimensiunea estetică a operei muzicale se proiectează și se exersează o vreme în solitudine, chiar fără învelirea conținutului într-un profil imanent, în timp ce dimensiunea etică se exprimă în plen, odată cu osmoza dintre fond și formă. Adevăratul transmițător de moralitate și spiritualitate în muzică nu se erijează într-un „medium” înrăit al valorilor tradiționale, dar nici într-un „profesionist” al înnoirilor radicale. A
Virtuozitate ?i specula?ie by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84257_a_85582]
-
din somn." (Alexandru Cazaban, Vînătorul de vidre) întîmplarea se așază, prin culoarea ei fantastică, lîngă aceea relatată de Alexandre Dumas. în ambele cazuri, cum s-a putut vedea, animalul îl copleșește pe vînător prin dimensiuni și devine instrumentul unei justiții imanente, răscumpărînd victimele răpuse de el. Cea mai elevată expresie a motivului, în cuprinsul literaturii române, este balada lui Ștefan Aug. Doinaș, Mistrețul cu colți de argint: Un prinț din Levant îndrăgind vînătoarea prin inimă neagră de codru trecea. Croindu-și
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
Momentul de coșmar când rostește cu înfiorare "Tatăl nostru" este de-a dreptul impresionant și spune încă o dată mult despre omul, credinciosul Dinu Pillat. De aici încolo, tonalitatea scrisorilor devine tot mai gravă, mai nostalgică, într-un fel, premonitorie: "Capacul fatalităților imanente se poate închide dintr-o clipă în alta asupra destinului fiecăruia dintre noi." Retras la Isvorani, el meditează îndurerat: "Mă aflu parcă pe muntele Ararat, așteptând sfârșitul potopului. Dar nicăieri, de niciunde, nu se arată vreun semn de curcubeu. Și
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
415-6). În acest caz (Ulise de Joyce), ca și în atâtea altele similare, cunoașterea decade, ajunge sau rămâne "viscerală" (416). Creatorul există când înăuntrul, când în afara creației. Autorul literar apare fie ca mediator al unei transcendențe zeiești, inspiratoare - platonism -, fie imanent operei. Făcătorul nu se separă și nici nu se identifică cu facerea. "Creatorul este o ființă ambiguă, om-operă, asemănător cu centaurii, făpturi duble." (136). În lecturile și referințele sale, N. Balotă urmărește începutul și închiderea cercului de concepție artistică, fără
Între crize și profeții by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8163_a_9488]
-
nu mai ai dubii". Și încă: "este mult mai ușor să vorbești despre inteligență decît despre prostie". Sau cu referire la "femeile inteligente" ce se mîndresc cu o inteligență masculină: "E lamentabil: femeile sunt ființe divine, înzestrate cu un geniu imanent. Dacă ascultăm cu atenție, cum făceau Montaigne și Moliere, putem auzi de la femei simple lucruri de o justețe extraordinară. Cine e atent la o femeie aflată, conform destinului ei natural și etern, la ...cratițăť , poate să audă vorbe de mare
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
de-a nu te manifesta politic, că abținerea de la politică este o politică". Cea mai onest orientată și mai amplu documentată scriere de pînă în prezent consacrată Cercului Literar, cartea lui Dan Damaschin e o teză de doctorat, purtînd un imanent aer academic, o sobrietate aulică. Nădăjduim că autorul său ne va înțelege dacă îi vom aminti că o foarte îmbelșugată materie a rămas în afara paginilor d-sale docte, acribioase, cu un partizanat bine filtrat. E vorba de teme precum relațiile
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
modelul originar. Silvia Radu reușește astfel să identifice un spațiu expresiv în măsură să transmită atît o vibrație afectivă profundă și ingenuă, cît și să inducă sentimentul că respirația blîndă a transcendenței este consubstanțială formei și inseparabilă de existența ei imanentă. Iar această performanță rară este obținută fără a sacrifica, prin abuz de materie sau prin fugă excesivă, miracolul încarnării, dar și fără a cădea în iluzia că forța plăsmuirii și a fabulației poate mîntui lumea de pleonasmele substanței. Artista și-
Silvia Radu sau a treia cale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8083_a_9408]
-
poate, autoreferențialitatea literaturii nu este mai limpede decât în scrierile târgoviștenilor, care par a ignora cu desăvârșire lumea reală, semnificativă pentru ei cel mult ca epifenomen cultural. Literatura e, pentru ei, tărâmul virtual în care totul e posibil, un joc imanent, cu toate piesele date pentru totdeauna, asemenea șahului, și în care ceea ce contează este arta combinatorie. Li s-a reproșat întotdeauna gratuitatea, artificiul, livrescul, și, într-adevăr arta lor, predominant textuală, are ceva din tehnica laborioasă a împăturirii foii de
Jocuri, vitrine, strategii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4469_a_5794]
-
poetului, prin uzitarea unor meta-fore-clișeu (plâns-rouă, lacrimi-diamante), care aruncă în desuet și pulverizează în deplorabil întreg universul. Limbajul obiectelor provoacă o "ruptură de sistem" (Carlos Bousoño), transgresând codurile obișnuite pentru a ajunge la un alt limbaj, etern, al poeziei lor imanente. Lucrurile au culoarea eternității" este un vers emblematic din poezia Episod. Alăturat versului " Lucrurile s-au îmbătat cu nectarul plictiselii" (Un domn bine) ajungem să ne întrebăm dacă nu cumva există totuși un regizor al acestui spectacol cosmic, dacă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
îi insuflă verbul poetic. Voltaire afirma: "Creezi când îți comandă entuziasmul, trebuie să primești inspirația, niciodată să nu o cauți." Misteriosul dicteu determină uimire și o încântare indefinisabile. În poezia Spiritul lui Dumnezeu, Alphonse de Lamartine afirmă că inspirația unește imanentul cu transcendentul și ea acționează în poet ca un instrument muzical care așteaptă să fie atinsă de degetele "cerești": "Nu eu sunt cel care gândește. ideile sunt cele care mă gândesc pe mine." Shelley scria: Atunci când creează, mintea este asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Geniul "vede o altă lume decât tot restul oamenilor și se comportă ca și cum ar fi venit din afară", afirmă Schopenhauer. Or, Eminescu s-a recunoscut dintru început un desprins, un străin de lumea comună, aflându-se într-un spațiu dincolo de imanent ("nu are nici o stea") și dincolo de transcendent ("nu are nici un înger"); nici în moarte nu se află lumea sa ("dincolo de groapă imperiu n' ai o lume"), iar visul său de idealitate se află dincolo de aceste trei nivele ontologice (Povestea magului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
este un prezent absolut și inefabil, o stare extatică a unei vieți superioare. Moartea nu este decât un interludiu ce ne desparte de următoarea "întoarcere" a lui același. Ca și pentru Spinoza, pentru Nietzsche, nu există transcendență, totul este aici, imanent. Din acest motiv, nu trebuie să amânăm bucuria de a trăi într-un dincolo imaginar. Imanența este în același timp Devenire, Viață, Natură. Unica realitate este Devenirea și aceasta este Veșnicia. Viața este o continuă preschimbare creatoare, o ridicare mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]