149 matches
-
simulata, sed vera presentia).) Din aceea că nici un element corporal nu se interpune între suflet și cunoașterea de sine a acestuia, pentru că această cunoaștere constă în aceea că sufletul se însușește sieși pe sine și nimic mai mult, decurge teza imaterialității sufletului. Substanța sufletului nu poate fi corporală. Ea nu are nimic material, nu este întinsă nici în lungime, nici în lățime sau adîncime și nicidecum nu poate fi identificată cu substanța focului, a aerului ori a vreunui alt corp în
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Sfîntul Augustin afirmă: .) Aceeași idee apare la Descartes, doar că exprimată mai precis: Un alt aspect ce dezvăluie o identitate aproape perfectă între Descartes și Augustin este cel referitor la dogma metafizică cea mai apropiată cogito-ului, spiritualitatea sufletului, absoluta lui imaterialitate. În De trinitate, capitolul X al cărții a zecea este intitulat “Mens quomodo intelligit quid non sit”, avînd ca scop demonstrarea faptului că sufletul nu este un corp material. Atât în Discurs cât și în Meditații, Descartes extrage din «cogito
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
al cărții a zecea este intitulat “Mens quomodo intelligit quid non sit”, avînd ca scop demonstrarea faptului că sufletul nu este un corp material. Atât în Discurs cât și în Meditații, Descartes extrage din «cogito ergo sum» aceeași teză a imaterialității sufletului; în Discurs el scrie: .) Aceeași idee apare în rezumatul Meditațiilor și în prefața traducerii franceze a Principiilor. În ceea ce privește reprezentările sufletului ce realizează o cunoaștere de sine intuitivă ducîndu-ne cu aceasta înapoi cu gîndul pînă la Plotin, ele sunt înlăturate
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
definim obligatoriu prin facultățile pe care întreaga tradiție precartesiană le-a recunoscut ca fiind non materiale, înainte de toate înțelegerea și rațiunea. Apoi, drumul meditativ se continuă în supunerea noțiunii de gîndire unui nou examen în lumina căruia am aflat deja imaterialitatea și indubitabilitatea ei. Gîndirea rămîne indubitabilă în ciuda caracterului îndoielnic al existenței corpurilor, deoarece întrucât aparența de a simți nu implică existența lumii exterioare și nici pe cea a propriului meu corp, ea este totodată indubitabilă și distinctă de corp: prin
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
teologic pentru că nu putem ignora cunoștințele de medicină ale lui Descartes și nici faptul că el vede aceste două substanțe, res extensa și res cogitans ca fiind unite, chiar dacă interacțiunea lor ridică probleme insolvabile. Cel de-al doilea argument în favoarea imaterialității spiritului, care apare de fapt înaintea celui al indivizibilității, este «percepția clară și distinctă», pe care Descartes îl consideră pilonul de bază al întemeierii Meditației a VI-a despre distincția reală dintre spirit și trup. Această distincție «reală», semnifică faptul
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
cu suma pătratelor celorlalte două laturi. Cineva care nu cunoaște acest lucru, ar putea ușor să conceapă că respectivul triunghi poate fi gîndit separat de proprietatea lui esențială și astfel s-ar înșela. Așadar argumentul central al lui Descartes în favoarea imaterialității spiritului, ca și cel al indivizibilității, dovedindu-se a fi fisurate, s-ar putea conchide că distincția reala dintre spirit și trup nu a fost demonstrată. Descartes iese însă magistral din acest atac logic, deoarece strategia lui argumentativă a urmat
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
motive lirice, expresii de gând și sentiment ale individului, indiferente realitatea ceremonială. Personajul justițiar are putința dirijării sorții. Constatarea ursitoarei ca prezență nefavorabilă duce la dorința de cunoaștere a ursitei și la contactul cu ea. O primă piedică constă în imaterialitatea ei, imposibilitatea comunicării. Personajul liric solicită protecția mitică, protecția divinității solare și stelare, ca singure oponente posibile ale implacabilei ursite. În condiția neputinței de rezolvare, de cunoaștere, "eu-lui" îi rămâne doar atitudinea personală, blândă (limitarea acțiunii el răuvoitoare) sau violentă
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
altă circumstanță, La Cathédrale engloutie instalează acea negură sonoră în care cerul și marea sunt unite sub o imagine de brumă omniprezentă, iar impresia confuză derivă din fluiditatea îmbinării celor două elemente vitale, apa și aerul, creând o predispoziție la imaterialitate, la mister. Adept al concepțiilor estetice fundamentate pe adevăr și firesc, ca valori supreme ale fenomenului artistic, Debussy își canalizează demersurile creative în scopul aflării adevărului pur instinctiv. Aflat într-o permanentă căutare a „muzicii pure”, o muzică a simplității
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
prin care se accentuează caracterul definitiv al afirmațiilor, caracterul iterativ și nelimitat al experienței, al fenomenului descris ("Erau mai mulți decât roua,/ Erau mulți pentru un drum", Îngerii), analogia cu roua indicând, pe de o parte, caracterul fluid al trecerii, imaterialitatea ei și coborârea spiritualului în material, iar, pe de altă parte, regenerarea, mântuirea, comunicarea divinului cu terestrul. Este, în consecință, un simbol răsturnat, îngerii sunt o modalitate de transmitere a graiului divin, pogorârea lor nu e însă una în calitate de mesageri
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Nichita Danilov poartă o amprentă specială asupra celor care o citesc. E o poezie cu suflet, vorbind deci sufletului. Mărturisește o intimitate. Este, de multe ori, o poezie de atmosferă sau mai bine zis o poezie a atmosferei, aspirând la imaterialitatea aerului și la imponderabilul unor nebuloase stări de conștiință. Proclamă transparențe, dar și viziuni de o densitate telurică, și adesea face aceasta în limbajul grației. De neuitat rămâne imaginea aceea a lui „Danilov“ impusă în volumele anilor ’80, de la Fântânile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
baza datelor de anatomie comparată, demonstrează înrudirea organică și sufletească a omului cu natura, legătura existentă între comportamentul omului și cel al animalelor. Reflectarea senzorială a fost interpretată ca o funcție materială a corpului, negându-se totodată categoric orice posibilă imaterialitate a esenței vieții sufletești. Cele două substanțe sufletești propuse înainte de Descartes își pierd, la el, accepțiunea lor inițială, ca parte a trupului, pentru a-și găsi noi dimensiuni, acelea de a se identifica în natură. Pe de altă parte, ca
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
se rătăcească, să cadă pradă erorilor de toate felurile. Pe aceeași linie, el mai face o subtilă legătură între voință și activitatea motorie. Voința este cea care deplasează corpul, care face corpul să vină în contact cu obiectele. Ca să susțină imaterialitatea și eternitatea vieții sufletești, Rousseau apelează la argumentele morale ale psihologiei creștinătății. Dreptatea divină este adusă pe Pământ din Cer, și la nivelul omului concret ea se confruntă cu mizeria vieții pline de minciună. Aici, perfecționatele speculații metafizice sau teologice
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Propag?rîi Cre-din?ei (Romă, 1651). Fluiditatea liniilor ?i a contururi-lor, at�ț �n afar? c�ț ?i �n?untru, �nscrie �n fiecare edificiu semne al continuit??îi ?i ale infinit??îi spa?iului. Astfel, arhitectura vizeaz? �n mod paradoxal imaterialitatea. R?sp�ndire ?i diversitate Barocul �n Italia �nseamn? ?i festivit??ile care se ?în la Vene?ia, mai ales �n teatre, �n palatele aristocra?iei, chiar ?i pe str?zi, cu ?i mai mult? somptuozitate ?i cu mai multe
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
idealism, în arta. Artă nu este decât viziune, o viziune mai directă a realității [s.n.]. Dar aceasta puritate a percepției implică o ruptură cu convenția utilă, un dezinteres înnăscut și localizat al simțurilor și al conștiinței, în sfârșit, o anumita imaterialitate a vieții, ceea ce, din totdeauna, numim idealism. Am putea astfel spune, fără a ne juca cu sensurile cuvintelor, ca realismul există în opera, iar idealismul în suflet și că numai prin intermediul idealității reluăm contactul cu realitatea [s.n.]44. Ceea ce permite
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
de venit, socotind cu precizie răgazul ce ni-l lasă spre a ne feri de ea. Cu iuțeala-i neîntrecută, saltul gândului în întâmpinarea ei e cornul viitor de hac celor mai aprige coarne - emolientul lor cel mai pătrunzător în imaterialitatea-i. Mintea noastră ia prima taurul de coarne, și-l conduce către platoșa de bronz fără răsunet a zădărniciei. De faptul că gândul însuși ar putea întârzia fatal, plumbuit de splendoarea formei plonjate în el, meșterul nu pomeni nimic; printre
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
fi trebuit să trec și eu la treabă, iar aceasta ar fi însemnat să-mi pierd, probabil, starea de imaterial, starea de... de mai ușor! Eram în meditație. Îmi dau seama acum că una din experiențele stării fără gânduri este imaterialitatea. Îmi amintesc cum, cu mulți ani în urmă - nu eram sahaja yoghin pe atunci - găsindu-mă pe o plajă a Mării Negre la Soci, mă aflam într-o așa stare de beatitudine, încât începusem să mă ciupesc ca să fiu sigur că
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
interpretări naive, dar pornite din inimă. Doar cântul pornit dintr-o inimă frumoasă este pe plac lui Dumnezeu. Un chip transfigurat de vibrații este un chip frumos; altele sunt criteriile divine ale frumuseții. Una din trăirile stării fără gânduri este imaterialitatea. Fie că este mult, fie că este puțin, prasadul întotdeauna este suficient. Dacă vom avea curajul să ne recunoaștem limitele, vom avea șanse reale de a ne reabilita. Umilința trebuie să devină a doua noastră natură; este modul de a
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
dincolo de moarte este berbecul dezgropat din cimitir, într-un basm cules în Valea Mănăstirii, Argeș, folosit de fata împăratului pentru a ajunge în împărăția soarelui. Astrul diurn constituie modelul călătorului pe tărâmul morților și numai un animal trecut în planul imaterialității poate cunoaște drumul către spațiul nocturn de ședere a soarelui. Simbolistica cornutei îl încadrează acestui rol de transportor: „Berbecul este mesagerul și animalul de călărie al zeilor. Este favoritul lui Hermes, care-l călărește adesea sau se așază lângă el
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
numai de contemporanii noștri, de aceștia pe care-i întâlneam, cu care vorbeam) : ce stranie, ce strânsă, ce înspăimântătoare legătură între poezie și moarte ! Eram informați cu toții că viața acestora trei nu mai ținea decât de un fir subțiat până la imaterialitate, dar ce fulgerați am fost de fiece dată la vestea totuși abruptă și incredibilă a morții lor ! Câteși trei se îndreptau către ea, din ce în ce mai aproape, mai degrabă și mai presimțitor ; făcând poezie și din aceasta. Cu inima din ce în ce mai strânsă îmi
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
că până în acele zile, biserica din fostul „ducat” austriac are o înfățișare atât de stranie, atât de puțin româneacă și ortodoxă, covârșind patronatul străin. Filosofia a fost un alt domeniu apropiat preocupărilor mitropolitului Nectarie. Astfel, a scris un studiu despre imaterialitatea sufletului - Das Problem der immateriellen, geistigen Seelensubstanz, (Problema substanței imateriale și spirituale, Padeborn, 1910) - care urmărește toate ipostazele, și ale naturaliștilor, asupra sufletului ca să se oprească la convingerea că trebuie să ținem la adevărul revelat: că avem drept principiu al
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
dețin întâietatea între preferințele lui C. Ele nu constituie altceva decât cadrul unei lamentații iscate de o existență irosită sau de o iubită pierdută: C. urăște „pornirile sângelui” și aspiră la dragostea celestă, purificatoare, sfâșiindu-se între concretețea tentantă și imaterialitatea dorită. Un alt segment al activității sale literare îl constituie traducerile din franceză și germană ale unor piese de teatru. Transpune un roman (Israele, încotro? de Ludwig Lewinsohn, 1932), precum și câteva librete de operă, între care Oedip de G. Enescu
CIOMAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286263_a_287592]
-
originală mai multe mituri: Zeus, Danae, Leda, Icar, întruchipate prin înseși personajele romanului, și nu numai. Apelul la mituri este o formă de algoritm pentru a scoate la iveală experiențe ...tari, care transgresează limitele omenescului, tocmai pentru a ajunge la imaterialitatea ființei umane, adevărata structură fundamentală a omului: „Pentru a înțelege fapta umană trebuie să sapi pâna dai de fund, de mitologie, și trebuie ca toate straturile arheologice străbatute pâna acolo să fie vizibile. Adevăr valabil pentru personajul de roman în
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]
-
Dumnezeul treimic nu este absolut imaterial, având o „corporalitate” eterică, fără de care nu ar putea acționa. Ulterior își revizuie această credință și ajunge la vederi ortodoxe. Astfel, cele trei persoane ale trinității sunt deosebite față de toate creaturile prin trei caracteristici: "imaterialitate absolută", "omnisciență" și "sfințenie substanțială". Ele sunt indivizibile ca ființă, ca prezență și activitate. Există însă o particularitate a concepției origeniene despre sfera de acțiune a celor trei persoane divine: Tatăl este creatorul, Fiul este răscumpărătorul iar Duhul - sfințitorul. Această
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
la Întrebarea 75 din Summa Theologiae. În discuția sa despre psihologie rațională, Immanuel Kant (1724-1804) identifica sufletul cu "Eu" în sensul strict și că existența experienței interioare nu poate fi validată dar nici invalidată. Nu putem demonstra unei a priori imaterialitatea sufletului, ci numai atât cât toate proprietățile și acțiunile sufletului nu pot fi cogniscibile de materialitate." Este "Eu", sau sufletul, din care Kant propune raționalizarea transcedentală, dar avertizează că o astfel de raționalizare nu poate stabilii decât limitele cunoașterii dacă
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]