166 matches
-
placidă cu ceva vindicativ și indurat. (...) Buzele groase confirmă rigiditatea, obstinația și buna creștere." (s. n.) Între detaliile pînzei și privirea interpretare, se conturează o altă perspectivă, care este cea a criticului: "Esop e un tip de licenciado bătrîn, mizerabil și imberb, chinuit de foame și de sărăcie, într-un anteriu soios, pus de-a dreptul pe piele. Doña Antonia Ipenarrieta y Galdós cea cu fetița alături , îmbrăcată ca un om mare, încă tînără, pomeți ieșiți, sperie prin expresia fanatică, bigotă, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
o senzualitate maladivă, revendicare eșuată, neputincioasă, a puterii de seducție a nimfetei. În pictura Ceciliei Cuțescu-Storck, Salomeea înconjoară cu un braț capul Sf. Ioan și își lipește fața de obrazul lui. Sfântul nu mai are nimic din acea frumusețe stilizată, imberbă, de efeb-androgin, ca la Beardsley, trecută poate prin filtrul unei sensibilități homoerotice și nici acuratețea trăsăturilor la care se adăuga noblețea unui ten emaciat, a picturilor cu această temă ale lui Franz von Stück. Ele vizau, de fapt, un profil
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
protectoare coapte sau cei care, fiind deja în posesia acestui sprijin rentabil, aspiră la o mărire a lefii. Onorariul variază de la cincisprezece ducați până la profituri fabuloase; acestea se împărtășesc fără rușine, și se știe precis prețul dat atențiilor acestor sigisbei imberbi. Iată una dintre caracteristicile genului. Unul dintre acești glorioși servitori își dorea de câtva timp un cal; rugăminți, mici atenții, o râvnă îndoită, totul era în zadar. Sătul să se mai roage și să mai aștepte, el amenință cu ruptura
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
sau retoric-interogative care simulează efortul persuadării. De fapt, avem de-a face cu piruete gratuite, executate condescendent în locul în care discursul riscă să fie afectat de rigiditate. Spre exemplu, după o scurtă pledoarie despre timp și fericire, filosofare de îndrăgostit imberb, conchide eminescian: "E lege barbară, ignobilă, care poate omorî dintr-un capriciu; e chiar, dacă voiți, un viciu sentimental, acela de a te chinui pe tine însuți. În definitiv ce importă! Universul e același, legile lui, immutabile [sic, n.n.]; totul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
larg recunoscută.” TU stai cuminte pe scaun. Mai Întâi de toate te tund. Trebuie să ai părul scurt (chestia cu agrafa nu ține). După aceea Îți pui livreaua și iei Într-o mână tava cu lichioruri. Ești bunul și blândul, imberbul valet al petrecerii. Armatele lui Hindenburg și Mackensen defilează făloase undeva Într-o capitală europeană. Lupte grele În tranșeele scormonite de soldați, scormonite de obuze. Prin ușa decupată fin În pânză treci din spatele ecranului, „afară”, În lumea celor din fața ecranului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
După cum vedeți, vă repet ipsissima verba spuse de persoana În cauză. Schițez prima noapte de amor: Ricardo sosește la reședința cu pricina; urcă vertical, cu ascensorul; e invitat Într-un salonaș intim; e lăsat acolo; deodată se stinge lumina; mintea imberbă i se zbate Între două ipoteze: scurtcircuit sau răpire. Ba geme, ba se bocește, ba blestemă ziua În care a văzut lumina zilei, ba Întinde brațele; o voce ostenită Îl imploră cu dulce autoritate. Umbra este plăcută, divanul prielnic. Aurora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lemn. Din spatele lui izbucnește un hohot de plâns amar. Dacă pentru el, veteran încercat, ceea ce vede acum este un coșmar atroce desprins parcă din viziunile demonice ale lui Goya, poate să-și închipuie efectul asemănător unei lovitură de măciucă asupra imberbilor în uniforme pe care-i conduce. Redobândindu-și prezența de spirit, cu glas calm începe să dea ordine, organizând activitatea. Febrili, se pun pe săpat, curățat, îndepărtat cărămizi și bucăți fierbinți de beton. Broboane de sudoare se adună la rădăcina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
căreia " Cine se plasează în afara țării reale nu poate fi elită". Cristian Tudor Popescu 201 sesiza și el că intelectualul român "nu-și mai simte țara". Intelectualul român nici nu mai are în vedere așa ceva, după cum decreta un tânăr teleintelectual imberb, "analist politic" curtat de televiziuni, Cristian Preda, dat fiind că ar exista o incompatibilitate între postmodernismul politic (și cultural) și specificul național 202. Adrian Dinu Rachieru se arată încă optimist, sperând în soluția lui Dimitrie Gusti: naționalizarea elitelor. 2. Nomadism
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
respectului pentru marile valori și, pe de altă parte, lumea pătrunsă de spiritul american, lumea hainelor de pe stradă, a muzicii rock, a pletelor, a culturii <<populare>>, a emancipărilor de tot felul"204. Generația '80 nu mai e de multișor una imberbă. Or, valorile pe care pariază Mircea Cărtărescu sunt specifice poporului "jeune", cum l-a numit Alain Finkielkraut, ceea ce denotă că postmoderniștii văd deja o generalizare a ethosului specific juvenilității. Adevărul e că un ethos transmodern ar rezolva asemenea exclusivisme, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
i se poată citi mai limpede nemurirea în ochii albaștri, în surâsul luminos și în trupul clădit din frumusețe și sănătate, acesta a fost Ion Vinea. Era o făptură, mai întâi, de om încântător. Cu o tinerețe inatacabilă de triton imberb, el nu putea fi dojenit decât că umblă prea des printre ziduri de cetate, în loc să se lase văzut numai în elementul lui, călare pe vreun talaz, cu mâna stângă în coama de spume, iar cu dreapta liberă să cuprindă nereida
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
geam zăpada la ceasul cunoscut, Tu, care-ai stat bătaia s-asculți, pe cea din urmă.” (T. Arghezi, 80) Precedat de diferite prepoziții, adverbul situează propoziția circumstanțială temporală într-un raport de anterioritate: până când: „Tu le vezi primind elevii cei imberbi în a lor clas, Până când din școala toată o ruină a rămas.” (M. Eminescu, I., 140) sau într-un raport de posterioritate: de când: „De când căzu un trăsnet în dom - de-atunci în somn Ca plumbul surd și rece el doarme
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cele mai grandioase și mai pitorești din toată Creta", adâncă de 60 m, comportă patru etaje; la extremitatea etajului al doilea se află doi "idoli de cult, așezați deasupra și în fața unui altar de piatră": o femeie și "un bust imberb cu râs sardonic", în fața acestor statui, "sfărâmăturile de vase ating mai mulți metri înălțime; altele se înfundă în solul etajului al treilea subteran. Cronologic, ele se succed, fără întrerupere, de la începutul mileniului al II-lea până la sfârșitul perioadei romane"61
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
arătat mai târziu mormântul lui Zeus; marele zeu olympian era deci asimilat cu unul din zeii Misterelor, care mor și învie. Influențele egeene persistă chiar și în epoca clasică; le remarcăm, de exemplu, în statuile înfățișând un zeu tânăr și imberb. Dar e vorba de supraviețuiri tolerate, dacă nu încurajate de vastul și inepuizabilul proces al sincretismului 1]. Căci la Homer deja, Zeus cumulează prestigiile unui adevărat zeu suveran indo-european. El este mai mult decât zeul "cerului nesfârșit", el este "părintele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cu noutatea". Se delimitează apoi, cum va proceda și Geo Dumitrescu, de avangarda istorică: "Nu voim ca sub scuza libertății în artă să încurajăm zadarnica beție de cuvinte și toate aberațiile pseudoartistice, nici toate necuviințele lipsite de pudoare ale adolescenței imberbe"130. Poezia respinsă e una de tip Geo Bogza și nu numai: o "literatură ce alunecă spre panta pornograficului și orice literatură de scandal ori de reclamă ne repugnă ca și aiurările cari sub motivul iraționalismului producției artistice [suprarealismul] devin
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și masacrarea cu metodă a propriilor cetățeni sub pretenția mincinoasă a unei "orânduiri mai bune și mai drepte", nu pare a fi murit complet, ci ne bântuie încă, strigoi însetat de transfuzii cu sânge proaspăt de jurnalist, intelectual sau politician imberb. Mai nou, cică ar fi cool să fii de stânga, marxizant flegmatic, revoluționar antisistem (cu inevitabila meclă a lui Ché pe burtă) sau luptător neobosit pentru drepturile minorităților oropsite. Ca om care a trăit comunismul pe propria piele, îmi înfrâng
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Ea încuviință sfioasă.“ - Cezar Paul-Bădescu „Mi se pare vulgar să folosești metafore când scrii despre futut. Îmi plac scriitorii care îmi povestesc mie, de la adult la adult, nu adolescenții care literaturizează.“ - Dan Sociu, înainte de a-și începe o povestire puțin imberbă (un citat care pică bine oricum, înainte de proza Ceciliei Ștefănescuă Povești erotice românești, colecția „Eroscop“, Editura Trei, 2007 „Illegal fiction“ sau despre căderea în literatură Bogdan Romaniuc În „prefața“ cărții Fuck the cool. Spune-mi o poveste, prefață așezată strategic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
Sentimentali ireductibili cum suntem noi românii, vom medita multă vreme la nebănuitele căi ale sorții. Încă înainte de a se stinge fulgerător, ucis de un tramvai numit destin, trecut în neant prin voința malefică a „păsării cu clonț de rubin”, bucovineanul imberb Nicolae Labiș, „buzduganul unei generații”, copilul teribil al poeziei românești intrase în mit. Contribuiseră la impetuoasa lui mitologizare precocitatea unei vocații lirice ieșite din comun, elanul juvenil al adolescentului fără frontiere, fronda ingenuă, puritatea simțirii, inocența trăirilor frenetice și o
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
ar trebui să fie o frescă fidelă a zonei. Teodor Scarlat opinează mult mai tranșant: "Grupările culturale din provincie sunt inutile. Cât mai multe biblioteci sătești, cât mai multe șezători de lectură și nici-o asociație culturală cu fete amorezate și imberbi pretențioși". Intelectualității provinciei dornice de afirmare, Scarlat îi opune culturalizarea redusă a masei țărănești spre care mințile luminate ar fi trebuit să își îndrepte toate eforturile. Pe un ton ironic, tânăra poetă Coca Farago desconsideră, la rândul său, orice merite
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
i se poată citi mai limpede nemurirea în ochii albaștri, în surâsul luminos și în trupul clădit din frumusețe și sănătate, acesta a fost Ion Vinea. Era o făptură, mai întâi, de om încântător. Cu o tinerețe inatacabilă de triton imberb, el nu putea fi dojenit decât că umblă prea des printre ziduri de cetate, în loc să se lase văzut numai în elementul lui, călare pe vreun talaz, cu mâna stângă în coama de spume, iar cu dreapta liberă să cuprindă nereida
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
nu și-a găsit rezolvarea. Și atunci? Apare (tot fulgurant) o găselniță: inventăm un virus care, chipurile, ar paraliza sistemul financiar. Banii lichizi dispar. Guvernul promite și îngăduie libertatea de a te aproviziona direct din magazine, fără bani. Visul oricărui imberb e pe cale de a se realiza: să cumperi ceți dorește sufletul fără bani. Regizorii politici mizează pe instinctul animalic al omului. Turma (gloata, cum îi zice Nietzsche) va sfârși călcându-se în picioare. Populația se va subția, temerea malthusiană se
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
sportivă, hainele cam șifonate și părul negru cu vizibile și frumoase ondulații. Fața lui avea un ten sănătos pe care se odihniseră soarele și vântul. Ca semn indubitabil al tinereții sale erau tuleiele care se zăreau delicat pe fața sa imberbă. Cum te cheamă? zise caporalul. Țile, Butu Țile, răspunse tânărul. Cu cine ești aici? Sunt cu sora mea, Lena, cu mama, cu tata și cu bunica. Unde sunt ceilalți? Bunica mea e bolnavă. Părinții mei și cu sora mea dorm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Colaborările? Scrise anapoda și certate cu talentul. E. Ar. Zaharia, emanator de scrieri cu amenințări mușchetărești, semnează rânduri de critică aiurită. (Ce caută pe acolo Aurel Putneanu?). (Din Junimea Literară nr.1-3/1933) * „Iconoclașilor”, „invaziei mucoșilor”, luptei „Lupilor tineri” a „imberbilor mâzgâlitori de hârtie”, în majoritatea lor elevi sau studenți, din rândul cărora făceau parte P. Comarnescu și C. Noica, absolvenți ai liceului „Sfântul Sava” din Capitală, cărora li se alăturau Al. Sahia, Ionel Jianu, Victor Stoe și foarte mulți tineri
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
al amândorura. Un tip de mister ca o formă a acelei nedreptăți grave și „inexplicabile” a destinului, ca o „Însemnare”, un „sigiliu interior” care te vizitează, fantomă energică și inepuizabilă În ceasurile cele mai neașteptate ale existenței. Norocul, În cazul imberbului, al puberului Breban Nicu, a apărut prima oară În forma sa negativă: prin excluderea sa, bruscă și nemotivată, din colectivul În care se simțea acasă, din generația sa, cam În jur de 15 ani. Nu putem defini ștampilarea sa ca
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Discut cu estonianul Peeter Sauter, răvășit și el de cele văzute în sălile muzeului din Ypres. Moartea înfățișată în cele mai mici amănunte - cele care dau corporalitate războiului, îl scot din tiparele publicisticii „angajate” și ale ideologiilor - pieirea unor tineri imberbi, secerați de gazul otrăvitor, te consternează. Mult mai mic ca suprafață, Muzeul In Flanders Fields îmi evocă Memorialul Holocaustului de la Washington, pe care l-am vizitat în toamna lui 1998. Avem timp și pentru o scurtă plimbare prin Ypres, tocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
profeți fără vârstă, înveșmântați în bărbile lor albe, pe care nu i-ar urâți niciun dagherotip așa cum nu l-au urâțit nici frescele sau miniaturile medievale, și pe care zadarnic încerc mereu să mi-i imaginez copii sau măcar adolescenți imberbi, prea conștient fiind de faptul că deranjez, eu unul mă cam bâlbâi. Ei rămân totuși curtenitori și mai degrabă ospitalieri. Economi la vorbă. Hieroglifici. Protejați de un roi de acoliți ale căror voci înăbușite le aud dincolo de ușă vicari, ceauși
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]