1,629 matches
-
aer se molipsesc de aceleași stări de spirit. De aceea, simplul fapt că poți faci parte din lumea lui Heisenberg, Dirac, Einstein, Bohr și Schrödinger, urmărindu-le gîndurile și observîndu-le gesturile înseamnă implicit o ridicare în rang. Sau măcar un imbold de ridicare. În fond, nu ne formează cu adevărat decît ideile oamenilor în apropierea cărora am stat. De aceea, educația la distanță, în lipsa mediului prielnic transmiterii oricărei idei - ambianța sufletească - e non-educație. Pe de altă parte, efectul cărții poate fi
Simetria cea binecuvîntată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8304_a_9629]
-
țărm (EPL, 1964), apoi cu severa plachetă Clepsidra - nebunește restrânsă la 19 poeme (la îndemnul lui Mircea Ciobanu). Se poate pune întrebarea: ce fac eu în aceste pagini, vreau să renunț la mine însumi? Nici gând. Încerc să-mi justific imboldul care mă face să-mi tot restrâng sumarele auto-antologărilor, până la a ajunge la vreo 50-60 de poeme scrise în limba română, și cam tot-atâtea în limba franceză. De ce m-aș arăta îngăduitor cu o atât de "norocoasă" creație a începuturilor
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
faute de mieux metafizic e blestemul filozofiei: nu putem vorbi de Dumnezeu decît repetînd întruna că nu știm nimic despre el. Gîndul că toate modurile prin care vrem să înțelegem ființa divină sînt idoli nu poate să nu ne deștepte imboldul de a ne dispensa de ele. Căci dacă fiecare doctrină e o tentativă nereușită de sesizare a Domnului, atunci s-o lăsăm în plata lui. Numai că, dacă ne lepădăm de ele, cădem iarăși în golul de la început: regăsim prăpastia
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
mine e mai aievea decît ce-i în afara mea, iar sursa adevărului și a frumuseții tot în mine e de găsit. Iar dacă în plus mai resimt realitatea ca pe o agresiune necontenită, atunci nu am cum să nu simt imboldul de a mă refugia în altă dimensiune. Noua dimensiune e felia subiectivă a memoriei mele afective, iar pătrunderea în acest tărîm poate fi alinătoare ca un balsam și voluptuoasă ca o inițiere. Te scufunzi în el ca în apele unei
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
lent, lung și amănunțit, fiind inspirat de convingerea că, dacă viața e o risipă debordantă de întîmplări, atunci scrisul trebuie să fie o risipă luxuriantă de cuvinte. Singura condiție pe care trebuie s-o îndeplinești pentru a putea trece peste imboldul de a-l închide pe Proust după primele pagini este ca, la început cel puțin, să ai răbdare. Să citești, așadar, cîteva pagini încercînd să te molipsești cu atmosfera lor. După aceea, ritualul se va perpetua de la sine, ca într-
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
sau economică) prin dialog democratic și uniformitate legislativă. Ca și UE, NATO, exclude existența oricărui contencios teritorial între statele membre, candidații la acceptarea în organizație trebuind să le rezolve înainte de admiterea în ea. Asumarea standardelor comune devine, în context, un imbold pentru creșterea economică, pentru ridicarea generală a nivelului de calitate a vieții cetățenilor. Admisă în NATO în anume condiții geostrategice, legate de focarul de insecuritate din Orientul Apropiat și Mijlociu, România a devenit acum, ea însăși, o sursă de siguranță
Un summit pentru România by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8567_a_9892]
-
resurecția lui Raskolnikov e reprobată pe motivul că ar fi un tribut plătit acelorași reglementări filistine, contra cărora s-a revoltat în mod legitim. Dacă ar rescrie Crimă și pedeapsă, autorul romanului Ziua și noaptea s-ar concentra doar asupra imboldului frondei, renunțând la a doua parte a titlului, la penitență, ar picta destinul unui exponent dintr-o elită care solicită un cod de conduită special. Subliniez și acum că mustrarea, de care nu e cruțat scriitorul rus, ne parvine printr-
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
identificare. Ruta lui Grobei e condensată spre o unică țintă: interceptarea transmisiei stranii. Pentru a realiza operația are nevoie de o antenă specială. Personajele ajung prizonierii unei fatalități, nu-și dau seama exact ce se pretinde de la ele, un singur imbold, inflexibil, tenace câștigă întâietatea. Cu toate că prezența lor de-gajă robustețe, prisos de vitalitate, nu pot modifica ecuația în care sunt prinse, au doar libertatea de a o pune în valoare, la cote superlative. În arhitectura epică se despart două nivele: cel
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
fost câștigat de Alexandru Kis ; laureații secțiunii instrumentale au fost grupul de elevi SPA Jazz Band (Premiul I) și bass-istul Ștefan Popa (Premiul al II-lea). Pentru toți, distincțiile acordate, dublate de meritate recompense materiale, contează neîndoielnic drept firești imbolduri pentru continuarea eforturilor. Pe Virgil Mihaiu l-am regăsit doar trei zile mai tîrziu în juriul Concursului găzduit sub egida Festivalului Studențesc de Jazz de la Târgu Mureș (22 - 25 aprilie), competiție impecabil pusă în pagină organizatorică de Jazz-Blues Club împreună cu
Emulații în jazz - ul transilvan (I) by Florian LUNGU () [Corola-journal/Journalistic/83966_a_85291]
-
fost mai atent... la prostie, mulțumindu-se însă a ține teatrul ca pe o religie. Serios și acaparator. Între nea Mitu și poveștile cu sfinți. Cîteva vorbe schimbate cu Marcel Iureș, în părțile Deltei, la Festivalul "Anonimul". Despre teatru din "imbold inexplicabil", despre film și carieră. Despre Hollywood și despre "gluma lui Dumnezeu". România. Un Lear necanonic, al lui Penciulescu, filmele lui Veroiu și recitările de poezie, drumurile prin țară, rădăcinile, prietenii. Petre }uțea și neverosimilu-i discurs despre filosofia lui Camus
Gesturi largi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8407_a_9732]
-
problemele atinse sunt foarte îndepărtate de orizontul obișnuit al preocupărilor culturale. E uimitor să vezi cum oameni care sunt aprioric înrudiți mental pot să gîndească atît de diferit pe marginea unor teme religioase. Iar cititorul, ca un spectator privilegiat, simte imboldul de a ține cînd cu unul, cînd cu altul dintre vorbitori, în funcție de afinități și de preferințe.
În jurul lui Guénon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8415_a_9740]
-
și ignorant despre orice: încălzirea globală, câmpul electromagnetic, starea națiunii. Foarte rar, autorul izbutește să îți stoarcă un zâmbet, printr-o găselniță lingvistică. În rest, prin repetiție, textul devine obositor și plictisitor. Impresia lasată de romanul domnului Găinușă este că imboldul scrierii a fost de mică răzbunare: a vrut să-i... scrie pe cei cu care, probabil, la un moment dat a avut nu știu ce conflicte. Sau încă are. Personajele reale de la care pleacă nu sunt greu de ghicit. Portretele sunt străvezii
Și vedetele scriu! by Constantin Stan () [Corola-journal/Journalistic/7778_a_9103]
-
prin excelență non-beligerantă. Și nu e vorba de o opțiune morală, ci de o trăsătură psihologică. Omul acesta e incapabil să fie rău, căci îi lipsește nu doar vîna reactivă a gestului violent sau a cuvîntului dur, dar chiar și imboldul primar de a provoca cuiva o suferință. Chiar și atunci cînd se înfurie în scris, e mai curînd iritat, dar nu agresiv. De aceea, polemicile lui nu sunt pătrunse de un duh războinic. Blîndețea aceasta constitutivă i-a adus multe
Patetismul și blândețea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8004_a_9329]
-
din ultimul roman, Iubirea în amurg (sau Iarna ninge cu iubire) al nouălea, pe care urmează să-l editez, tipăresc, dacă paralele îmi vor permite. Aș dori (ce?) un gând al dv., o apreciere, dac-o merit (?), o recomandare, un imbold pentru a finaliza pătrunderea mea în Uniunea scriitorilor, la filiala Alba..." Bună doamnă, tocmai văzusem în Discobol fragmentul dvs., și mă gândeam să vă semnalez aceasta printr-un gând de solidaritate și prietenie. Din păcate trebuie să vă fac cunoscut
Actualitatea by Margareta Dorian () [Corola-journal/Journalistic/8154_a_9479]
-
un an a născut un băiat. Totul era ca și până atunci... Razudalov pleca mereu în turnee. După ce revenea, dispărea rapid. Când Marusea îl acuza că o înșeală, se justifica: - Dar înțelege odată, eu, ca artist, am nevoie de un imbold... Marusea s-a mutat din nou la părinți. între timp, Galina Timofeevna devenise pensionară. Feodor Makarovici continua să lucreze. Și atunci, ca într-o poveste, a reapărut }ehnovițer. El i-a dat Marusei să citească Arhipelagul Gulag și a sfătuit
Serghei Dovlatov - O tânără de familie by George IARU () [Corola-journal/Journalistic/7049_a_8374]
-
iscusiți plăsmuiesc cele mai frumoase povestiri despre ceeace este. Și literatura și știința se ocupă mult de oamenii bolnavi sau vicioși, de maniaci, de delincvenți, în genere de făpturi ieșite din comun și socialmente nocive. Studierea acestor subiecți și a imboldurilor și actelor lor ne poate umple de pesimism și de îndoială în posibilitatea oricărui progres autentic și a adevăratei fericiri a omului. Oamenilor normali, corecți și socialmente utili li se acordă atenție mult mai rar, deoarece ei nu stârnesc curiozitatea
Ivo Andric: Despre frumos și creație by Drăgan STOIANOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7071_a_8396]
-
care nu a apucat să le facă. Urmele acestei scindări se simt chiar în biografia lui: a absolvit Facultatea de Matematică, secția Informatică, în 1978, cu o lucrare din domeniul limbajelor formale și al gramaticilor generative, pentru ca apoi, dînd chemare imboldului speculativ, să urmeze în perioada 1984-1989 cursurile Facultății de Filozofie de la Universitatea din București. Susținîndu-și licența în filozofie în 1990, sub conducerea profesorului Ilie Pârvu, Vladimir Pătulescu a păstrat mereu regretul de a nu fi ascultat de îndemnul pe care
Malefica proliferare lexicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7078_a_8403]
-
anterior și care necesitau mici îmbunătățiri precum și poezii scrijelite în sanatoriul din Cavnic unde, medicii și personalul sanitar m-au readus din nou la viață". Simplul fapt de a scrie versuri este un lucru bun și curat, un dătător de imbold spre a suporta vicisitudinile unei vieți cu greutăți și multe semne de întrebare. Nu aplecați, deci, urechea la tot felul de păreri contra, care vă pot răni și deruta și mai mult. Poate că n-ar trebui să vă grăbiți
Actualitatea by Ioan Hada () [Corola-journal/Journalistic/8106_a_9431]
-
datorită eseistei literare Ruxandra Cesereanu, că înțelegem mai bine figura lui Nae Ionescu în contextul culturii interbelice și al posterității sale datorită politologului Voicu și filosoafei Marta Petreu etc. Totodată, o serie de vocații literare și-au temporizat și temperat imboldurile către poezie și beletristica în proză, socotind ca pe o datorie intelectuală de urgență să contribuie la înțelegerea cât mai grabnică a complexității moștenite, atât ca oameni de știință (prozatorul Stelian Tănase, poetul Marius Oprea, romancierul Caius Dobrescu), cât și
Tabuizare, mitificare, transparență by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/6971_a_8296]
-
să le implice. O dată, pentru că, multă vreme, sub manta pozitivistă, astfel de istorii s-au tot scris, iar a doua oară pentru că, la rigoare, un studiu care tinde să reconstituie mentalități are nevoie de legitimări cu adevărat puternice. De altminteri, imboldul mărturisit al redactării acestei prime părți din întreprinderea mai vastă a Istoriei e dat de un text publicistic apărut, în decembrie 2005, în revista "Observator cultural". Cam puțin pentru o metodologie serioasă! Chiar și așa, de la imperativele trasate acolo de
O istorie promițătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6989_a_8314]
-
nu mai pune la îndoială capacitatea de anticipație a scriitorului francez, care se bizuia, de fapt, pe descoperirile tehnice ale timpului său; Jules Verne le intuia, însă, viitorul. Sedus de progresele tehnico-științifice, secolul al XIX-lea se afirma neîndurător sub imboldul devizei „Time is money” (Timpul înseamnă bani). Mai cu seamă în Anglia, unde la 16 noiembrie 1830 a început să circule, în premieră mondială, cel dintâi tren de călători, între Liverpool și Manchester (52,5 km), cu 35 km pe
Agenda2005-50-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284493_a_285822]
-
însă, Traian Vuia și-a păstrat modestia și simplitatea, apreciind că descoperirea sa „nu este motiv de laudă, ci de smerenie”. Și, mai departe: „Eu nu lucrez pentru gloria mea personală, ci lucrez pentru gloria geniului uman”. Oare ce alt imbold ne-ar fi putut transmite Traian Vuia în contemporaneitate? Astăzi, când aniversăm centenarul zborului său istoric... Sărbătorirea a o sută de ani de la primul zbor al lui Traian Vuia va avea loc simultan la Montesson și București, precum și în alte
Agenda2006-10-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284834_a_286163]
-
dura, la viteza realizată de Apollo spre Lună,... 870 000 de ani, cu o rezervă de carburant egală cu întregul consum de energie electrică al Terrei... timp de un an. OZN-urile rămân, așadar, un capitol controversat al omenirii, un imbold spre cercetare, o speranță care se vrea împlinită de veacuri. Literatură SF Primele cărți românești publicate sunt semnate de Ion Hobana, scriitor și critic de reputație internațională. A scris, între altele, împreună cu Julien Weverbergh, cartea „OZN: O sfidare pentru rațiunea
Agenda2006-10-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284835_a_286164]
-
viețile trecute. Moartea este pentru individ ceea ce este somnul pentru specie, o scurtă pauză înainte de refacerea unui nou episod biografic. Cine își deplînge moartea nu poate ieși din condiția unei rațiuni mediocre, căreia îi lipsește puterea intuitivă a geniului și imboldul de mortificare al sfîntului. În fine, condiția filosofiei e disciplina pusă în slujba acurateții conceptelor, pe cînd condiția geniului e fulgurația împinsă pînă la pragul misterului. Primul meditează, al doilea sesizează, primul citește cărți, al doilea contemplă esențe. Primul are
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
dă doi bani pe posteritate, fiindcă știe că lupta pe care o duce e cu sine însuși în numele unui mister pe care nici el nu-l poate explica. Ceva îl împinge s-o facă și obligația lui e să asculte imboldul, așa cum Schopenhauer, scriindu-și Lumea ca voință și reprezentare, și-a urmat un imbold cu care a molipsit generații de filosofi.
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]