550 matches
-
este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010. Ambele biserici sunt înscrise pe lista monumentelor istorice din județul Cluj (2010). Zăcământul de sare gemă, exploatat din timpuri imemoriale, apare ca extremitate a tortonianului salifer din partea de nord-vest a Transilvaniei, sub forma unui orizont nediapirizat, situat aproape de suprafață, cu grosimi ce variază între 10 și 160 m. Conturarea masivului de sare s-a făcut în limitele zonei exploatate prin
Ocna Dejului, Cluj () [Corola-website/Science/300345_a_301674]
-
alcătuiește temelia filosofiei culte românești, care face corp comun cu așa-zisa filosofie populară. Iată o formulă de recuzare, dramatizîndu-se prin sublinierea ei de către autor: "Întreaga noastră filosofie cultă este în consonanță cu țărănescul". Caracteristicile ei, scoase dintr-un rezervor imemorial al satului, ar fi următoarele: Continuitatea dulce dintre fire și spirit; prelungirea firii în spirit; angajarea spiritului în zonele întunecoase, neștiute, hrănitoare, niciodată răzvrătite ale firii". Accentul lor "nelatin", tracic, "eresul" și "mioritismul" lor sînt frapante. Urmează o trecere în
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
altul, printr-o subtilă dialectică lăuntrică, s-a făcut un transfer evident din utilitar în simbolic. Și piatra și lemnul au venit acum să comenteze artistic și să stocheze simbolic materialele și tehnicile pe care comunitatea locală, în existența sa imemorială și în imediata contemporaneitate, le-a folosit pentru nevoile nemijlocite ale existenței. Faptul că această mișcare dinspre activitatea practică spre comentariul artistic a fost posibilă, dovedește o anumită rafinare a conștiinței de sine a comunității și o evidentă maturizare a
Pe Argeș în sus (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15876_a_17201]
-
revoluții și progrese în societate și în guvernare. Urmărind tendințele zilei, nici chiar Ieyasu nu putea să nu-și reproșeze prostia de a fi vâslit în contra curentului. Dintre oamenii care se împotriviseră soartei, nici unul nu scăpase cu viață, din timpuri imemoriale, cum Ieyasu știa foarte bine. La temelia gândirii sale stătea regula cardinală care spune că observatorul trebie să discearnă între micimea omului și imensitatea timpului, și să nu i se opună celui care a prins momentul. Astfel, ceda pas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ne erau apoi sărutările și îmbrățișările... Nu le acceptai decât împotrivindu-te, chestie cu care nu mă obișnuiam și nu m-am obișnuit nici până azi... implorîndu-mă... strigîndu-mă în șoaptă ca și când ași fi fost departe, undeva prin secole, prin timpuri imemoriale, călcând dealurile să viu spre tine, printre dinozauri... un milion de ani înapoi... Nici nu știu cum au zburat doi ani... Acuma, continuai eu desdoindu-mi genunchii și așezîndu-mă jos pe covorul moale, nici n-au trecut trei luni de când trăim împreună ca
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de unde vă vin, din ce amintiri insondabile și ale cui? Poate chiar ale mamei, care visează și ea și vi le transmite prin sufletul ei? Sau poate ale tatei, prin ceea ce ai tu de la mine? Sau de undeva din îndepărtări imemoriale?), tot așa, la aproape patru ani aveți rele presentimente? O mângâiai pe părul ei blond; și aceeași pace, ca în ziua când venisem de la ocnă și care apărea dc-atunci totdeauna când o luam în brațe, coborî peste sufletul meu și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Nu moare de tânăr decât cine nu trebuia să se nască", zise, și înțelesei că se credea că face parte dintre cei privilegiați, sortiți dacă nu să nu moară niciodată, în orice caz moartea lor să se piardă în timpuri imemoriale și nedeterminate, contopite cu intemporalul, cu veșnicia a tot ceea ce există... Mama însă credea în moartea ei, și abia acum îmi mărturisi spaima prin care trecuse. "Bine că ai scăpat, zise. Moartea e dată și nu iartă pe nimeni". Și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ca atât eu cât și el să ne fi născut. Senzație stranie și violentă de coșmar metafizic, sau mai bine zis de metampsihoză, când ai revelația, cum o avusesem eu cu necunoscutul copil al Sibilei, că sânt urmărit din adâncimi imemoriale de timp (care e reversibil da, s-a făcut demonstrația prin calcule matematice!) de puterea malefică a universului, nu a celui vizibil, care e minunat, grandios și călăuzit de legi, ci a celui invizibil, ce piere îndată ce-și semnalează
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
țigle, jurnal literar al unei călătorii În China, constituie o aplicare a acestei confruntări, În care autorul pune În practică ceea ce el numește „Exotism esențial”; sentimentele Încercate sunt descrise În lucrări extrem de diferite, ca Stele, Ode sau Escapada. Înainte, În Imemoriale, un roman bazat pe o titanică muncă de etnograf având ca obiect cultura maori, scriitorul experimentase deja acest demers. Presimțind dezvrăjirea lumii, Segalen face din interculturalitate o căutare nostalgică: „Diferitul scade”, scrie el. Simte, sub efectul progresului ă noțiune care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
și de amestecuri care pun În pericol puritățile rasiale. Pentru naziști și adepții lor, burghezul plutocrat și cosmopolit, a cărui perfectă incarnare este „evreul apatrid”, este tocmai opusul arianului legat de pământul natal și grijuliu cu rădăcinile sale, iubind tradițiile imemoriale și veghind la păstrarea pedigriului său. Să nu subestimăm nici componenta agrară a ideologiilor de tip fascist, cu exaltarea pământului țării („Pământul nu minte”, spunea Pétain), loc de conservare a autenticității. Acestui cosmopolitism văzut În cheie atât de negativă i
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
cei implicați în mecanismul ticăloșit al terorii l-ar fi sabotat, ori ei s-au arătat prea adeseori mai zeloși decît stăpînii. În Arhipelagul Gulag, Alexandru Soljenițîn pledează, cum e firesc, pentru un proces al comunismului și argumentează: "Din vremuri imemoriale, ideea pe care oamenii și-o formează despre dreptate este alcătuită din două jumătăți: virtutea triumfă, iar viciul este pedepsit. Am avut norocul să apucăm acele vremuri cînd virtutea, deși nu triumfă, nu mai este hăituită cu cîini. Bătută, jigărită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ar face sul Într-un baston și s-ar Întoarce, șontîc-șontîc, acasă și nu ar mai fi nevoit să accepte vreodată slujbe ca asta. Diavolului i-a plăcut chestia cu bastonul. Bastoanele au făcut parte din garderoba lui din vremuri imemoriale. Primul său baston a fost o cracă pe care a smuls-o după căderea lui Înfierbîntată din Paradis pe coastele unor munți din Tracia. Și-a scrîntit o gleznă În cădere și a șchiopătat sprijinit În ramura aceea Înflorită pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
către moarte, dacă vă vine să credeți. SÎnt oamenii criogeniei! Satan e sătul de astea și de toate birocrațiile spirituale, inclusiv a lui, dar nu va renunța, chiar dacă asta va Însemna să-l trezească pe Însuși Dumeezeu din adormirea Sa imemorială. Paradoxal, s-ar putea să aibă nevoie de Dumnezeu ca să se lupte cu toți prefăcuții ăștia care operează În numele Lui. Asta dacă Lui Îi mai pasă de maimuța pe care a trimis-o cîndva, Învîrtindu-se, către lumină. Malignitatea Sa Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mele, Îmi va Împrumuta brațul său - singurul pe care-l are - și apoi o să moară și el. O cocioabă cu un chepeng În dușumea, ce se deschide deasupra unui soi de văgăună, de rezervor, de maț subteran, folosit din timpuri imemoriale pentru a depozita În el mărfuri de contrabandă, neliniștitor de umed deoarece vine În contact cu canalele colectoare din Paris, acest labirint al crimei, iar bătrânele ziduri asudă miasme de nedescris, așa Încât e de-ajuns ca, ajutat de Luciano, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Alo, sărutmâinile, doamna Pulătan?“ Sau: „Insist să vorbesc cu domnul Lăbău.“ Făceam parte dintr-o specie pe cât de pitorească, pe-atât de rudimentară, în botezarea căreia cine știe ce arhitecți onomastici, răpuși de-alcool și plictiseală, se întrecuseră în glume pe vremuri imemoriale. Tovarășul Bețivu, conu’ Târnăcop și duduia Pulpea alcătuiau marea familie a degeneraților veseli, pregătită să debarce dintr-o epocă într-alta. Răsfoiam paginile gălbejite, încercând să pricep ce accident istoric mă făcuse coleg de existență cu Urecheatu, Țugui, Mătreață sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
anumite semnificații, cum ar fi "roz pentru fete" și "albastru pentru băieți". Teoria doctorului Max Luscher, cel ce a creat testul ce-i poartă numele, este că semnificațiile culorilor sunt adânc înrădăcinate în psihicul uman, și acestea provin din timpuri imemoriale, când strămoșii noștri trăiau în peșteri sau abia se dăduseră jos din copac. Pentru omul de atunci, acțiunea avea două forme: atacul sau apărarea. Lumina zilei, percepută printr-un galben deschis, semnifica o nouă zi, un nou început, spre deosebire de albastrul
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
putut-o da acestui univers. Privite din „unghi cosmic" (E. Simion) , toposurile poetice eminesciene reprezint? imaginile concrete ale Ideii primordiale din care s-au urzit formele succesive ale materiei supuse devenirii; ele amintesc de unitatea cosmic?, pierdut? Într-un timp imemorial „pe când fiin?? nu era, nici nefiin??, / Pe când totul era lips? de via????i de voin??, / Când nu se-ascundea nimic, de?i tot era ascuns.../ Când p?truns de sine Însu?i odihnea cel nep?truns", cănd „umbră celor nef
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
r?sun?-n dep?rtare, Trezind sufletul p? durii, codrilor adânci cantare " {„Memento Mori") Înzestrat cu o autentic? „voca?ie edenic?", poetul deseneaz?, transfigurând magic orice dimensiune a realului, spa?îi arhaice vibrând de rezonan?ele muzicale ale unui timp imemorial adev?rât? „patrie a dorului" (Ro?a Del Conte) spre care gândul eminescian se Intoarce pentru a c?uta frumuse?ea acelui „ ideal pierdut În noaptea unei lumi ce nu mai este /Lume ce gândea În basme ?i vorbea În
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Eliade) Privite din „unghi cosmic" (E. Simion) , topos-urile poetice eminesciene reprezint? imaginile concrete ale Ideii primordiale din care s-au urzit formele succesive ale materiei supuse devenirii. În felul acesta ele amintesc de unitatea cosmic?, pierdut? Într-un timp imemorial „pe când fiin?? nu era, nici nefiin??, / Pe când totul era lips? de via????i de voin??, / Când nu seascundea nimic, de?i tot era ascuns.../ Când p?truns de sine Însu?i odihnea cel nep? truns", cănd „umbră celor nef?cute
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
vin „din patru p???i a lumii" „Împ?ra?i ? i mp???țese", „Fe?iFrumo?i cu p?r de aur", „Zmei cu solzii de o?ele", „cititorii cei din zodii", „??galnicul Pepele" personaje de basm care aduc, din timpuri imemoriale, fericirea pierdut? a mitului. La masa a?ezat? lang? lac, vor sta Inse?i astrele: „ Socrul roag?-n capul mesei s? pofteasc? ?? se pun? Nunul mare, mândrul soare, ?i pe nun?, mândră lun?". (C?lin -file din poveste) Faptul c
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
dar și apariția celor două cărți de proză flagelară închinate lui Marin Preda și lui Nicolae Labiș. E vehement condamnată atitudinea politicienilor români de a-și cerși intrarea în Europa, ca și cum nu i-ar fi aparținut de drept din vremuri imemoriale prin dimensiunile sale orfice și zalmoxiene. E o atitudine de "hibrid cultural" pe care un Bălcescu, un Eminescu, un N. Iorga, un Mircea Eliade, un Hașdeu, un Blaga și, bineînțeles, un Cezar Ivănescu n-au avut-o niciodată. Europenismul nostru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Apolo însuși, în această lumină, s-ar fi înfășurat în șerpi ca și Coatlicue, în loc să omoare Pythonul. Și, poate, nu atât colibele alcătuite din ramuri legate cu ajutorul lianelor m-au făcut să-mi amintesc de Rousseau, cât senzația de singurătate imemorială a peisajului dintre Veracruz și Coatzacoalcos. Dar se întîmplă să ignorăm tocmai lucrul cel mai important. Că uneori ajung două pietre pentru a începe un drum. noapte tropicală Coatzacoalcos, hotel Margon Din căldura umedă de-afară, în aerul rece, condiționat
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Dincolo de ploi, e un pământ roșcat, cu cactuși crescuți înalți, aproape ca niște arbori, sub un cer gol, pe care soarele pare un fel de rană fierbinte. Pământul - în cea mai mare parte a Mexicului ― suferă de o sete cronică, imemorială, ca o boală pe care ploile o tămăduiesc numai temporar. Când această boală reizbucnește, țărâna capătă culoarea pietrei, pământul se zbârcește ca obrazul unui indian bătrân, iarba devine prăfoasă, cenușie și chiar cenușă. Și totuși, mexicanii au un fel anume
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Arhanghelul. Depinde. Întotdeauna depinde... Am priceput, zice Bursucul. Depinde de noi. Cum era și normal. Nu mai e nimeni pe baricade. Nimeni! Ergo, spune-ne, Îngere, ce altceva mai trebuie să știm? Trebuie să aflați, întâi și-ntâi, că înțelepciunea imemorială a bunilor și a străbunilor voștri, își arată astăzi prețul. Roadele! În negura adâncă a trecutului, cele mai vrednice, mai strălucite, mai prevăzătoare și mai cuvioase dintre minți, au hotărât să răspândească, în cele patru colțuri ale lumii cunoscute, din
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
privii lung, mă oglindii în ochii ei ca în apele Lacului Ghenizaret, pe malul căruia au călcat tălpile Mântuitorului, unde s-au rostit primele minuni ale lumii, cea dintâi dintre ele ai fost tu, cu ochii tăi adânci, din depărtări imemoriale, de care mă agățam cu disperare. Și-a prins mâinile după gâtul meu, îi simții respirația aproape deznădăjduită, - „Te iubesc” șoptii. - „Știu” răspunse, apoi îmi acoperi obrajii sărutându-mă. În sfârșit, îndrăznii, cu teama pe care o ai de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]