362 matches
-
produs”. În domeniul comparatisticii, viziunea să este tot de sorginte franceză; ea stă sub semnul unor nume de referință: Fernand Baldensperger, Paul Hazard, Paul Van Tieghem ș.a. Datorită studiilor lui D., V. Alecsandri va fi altfel citit și înțeles că imitator, localizator și poet original (Vasile Alecsandri și scriitorii frncezi, 1924). Treptat, aria preocupărilor comparatiste se extinde la raporturi mai ample, de ansamblu, între cele două culturi (La Culture française en Roumanie, Le Roumain dans la littérature française). Se va situa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286878_a_288207]
-
Pentru această ocazie, Paulinus a scris douăzeci și cinci de hexametri și a adăugat apoi alte optzeci de versuri în care se povestește cum sfîntul a vindecat în mod miraculos o rudă a poetului. Nici Paulinus din Périgueux nu ne trezește entuziasmul: imitator al lui Vergiliu și Ovidiu, al lui Iuvencus și Sedulius, el scrie o poezie prolixă și emfatică, repetitivă; Fontaine observă că insuccesul său se datorează faptului că a rescris în versuri un text în proză de o valoare mult superioară
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
poezia creștină ocupă doar o mică parte - știm puține lucruri, și într-o manieră fragmentară. A scris un Poem despre Cristos (Carmen de Christo), intitulat și Lauda lui Cristos (Laus Christi), compus din treizeci de hexametri. Merobaude apare ca un imitator al lui Claudianus, care a scris un poem Despre Mîntuitor (De salvatore) și a fost, la rîndul său, imitat de Draconțiu în Laudele Domnului (p. 000). Bibliografie. Ediții: MGH, Auctores Antiquiss. 14, 1905 (Fr. Vollmer). Studii: M. Mazza, „Merobaude. Poesia
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
celor doi istorici înaintează în paralel, fie că e vorba de o concordanță deplină, fie că apar diferențe de detaliu. Cînd s-a pus problema eventualei dependențe a unui scriitor de celălalt, cercetătorii au crezut că au descoperit în Sozomen imitatorul. Este însă vorba de o imitație cu scopuri foarte precise, care tinde mai mult către diversificare decît către repetiție. Sozomen a folosit opera lui Socrate ca model, a verificat-o consultînd documente, a extins-o și a corectat-o, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Învierii. „Oricine voiește să vină după Mine - spune Mântuitorul -, să se lepede de sine, să‑și ia crucea sa și să‑Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Deci o primă condiție pe care o reco‑ mandă Domnul oricărui creștin ostenitor, imitator și urmă‑ tor al Său este lepădarea sinelui egoist și luarea benevolă a crucii. „Să se lepede de sine” Înseamnă lepădarea de omul cel vechi, de Înclinările spre rău, de sinele egoist și păcătos, de filavtie, adică de dragostea excesivă
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
moaște și, În general, sfinților martiri, era bine definită În comparație cu cinstirea și Închinarea pe care o aduceau Mântuitorului Hristos, „căci lui Hristos ne Închinăm pentru că este Fiul lui Dumnezeu, iar pe martiri Îi iubim, după vrednicie, ca pe ucenicii și imitatorii Domnului”. Așa fiind, socotim potrivit să punem tuturor În atenție, ca o concluzie finală, cuvintele unui mare trăitor și dascăl al Bisericii, Sfântul Ioan Damaschinul, referitoare la cinsti‑ rea moaștelor sfinte : „Stăpânul Hristos ne‑a dat ca izvoare mântuitoare moaștele
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
conflicte, unii oameni ar putea ajunge la concluzia că principala provocare a lumii de azi nu este evitarea unei ciocniri a civilizațiilor, ci gestionarea unei lupte care se află în plină desfășurare. Această perspectivă este prea sumbră. Al Qaeda și imitatorii ei vor să declanșeze o revoluție islamică mondială, dar aceasta nu înseamnă că vor și reuși. Teama alimentează terorismul. Al Qaeda poate spera la un sprijin permanent numai dacă vom permite fricii să se răspândească. Potrivit sondajelor, arabii consideră că
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
general legate de momentul de criză în care se găsea lirica noastră în anii penultimei decade a secolului al XIX-lea. Climatul crepuscular,de decepționism,întreținut de epigonii eminescieni, cât și de acel idilism retoric și pitoresc facil, creat de imitatorii lui Alecsandri, impuneau o acțiune de înnoire a poeziei. Această menire și-au asumat-o conștiințele și temperamentele poetice dezvoltate în mediul bucureștean, impulsionate și de instinctul propriu de regenerare al muntenilor, pe care Ibrăileanu îl remarca sau, cum tot
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a putut în sfera retorică, s-a realizat în sfera religioasă. Reevaluarea emulației ținea de nevoia de a cuprinde în sfera imitației și gesturile spontane și needucate, inspirate nu de cunoaștere, ci de iubirea oarbă pentru virtute. În universul retoric, imitatorii și emulatorii erau la fel de inițiați în literatura antică; nu conta dacă se imaginau "concurenți" sau "urmăritori", ei erau în egală măsură cunoscători ai modelului admirat. În schimb, gândirea creștină nu poate presupune că toți cei care imită o formă de
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Pișculescu, Macedonski), ca rod al momentelor de exacerbare senzuală, de „nevroză” (Al. Macedonski, Simțurile în Poezie). Gr. Pișculescu (Gala Galaction) găsește în poezia lui Macedonski corespondențe baudelairiene. Macedonski distinge între poezie - „fantezie, muzică, imagine, culoare” - și cugetare (Despre poezie). Contra imitatorilor lui Eminescu, el se străduiește să impună nume noi. Astfel, L. o. are meritul de a fi adăpostit în paginile ei primele versuri ale lui Tudor Arghezi și încercări literare ale lui Gala Galaction. Ion Theo (Tudor Arghezi) intră în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287806_a_289135]
-
datorăm unui cuplu de arheologi originali, Hermann Diels și Walter Kranz, de formație filologi, care au scos din contextul lor toate frazele atribuite lui Pitagora, Anaxagoras, Empedocle, Parmenide, Heraclit, Leucip sau Democrit, însoțiți de nume mai modeste, de adepți, epigoni, imitatori asociați aventurii filosofiei prezentate ca anterioară lui Socrate. Astfel încât, odată cu ei, un întreg sector al filosofiei grecești iese din biblioteci asemenea unui zid scos la lumină de lucrările de excavație ale unui șantier. Iar apoi, la jumătatea drumului dintre fâșiile
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a fost deseori îndreptat contra a ceea ce numea și el „boala autorlâcului”, tendința de a scrie literatură cu orice preț. În această direcție, a urmărit să releve în mod constant originalitatea scriitorilor de care se ocupa. A fost necruțător față de imitatori și față de clișeele poetice, respingând, de pildă, poezia lui T.G. Djuvara. Criticul are un ideal de artă clasic, întemeiat pe noțiunea de verosimilitate. În opera literară, el cerea să existe trăsături caracteristice și concizie, fiindu-i greu să accepte, spre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288185_a_289514]
-
Nu pot să accept simplismul unei asemenea interpretări. Cred că tot ceea ce a avut mai bun cultura pop a anilor '60 a fost căutarea unui sens spiritual al vieții. Evident, am în atenție elita mișcării pop și nu sutele de imitatori și ratați care au devenit nefericite cazuri sociale. A existat un conflict între generații, dar el avea și un important conținut spiritual, chiar religios. Tinerii acelui timp au înțeles ca părinții lor deși aveau diplome universitare, case, slujbe bine remunerate
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
depășite, instaurând o nouă mentalitate de creator. În plus, avem de-a face cu autori italieni care trec în registru comic poemele eroice ale Franței medievale, caracterul național neputând să fie neglijat. Parodiștii renascentiști sunt mai ales creatori, și nu imitatori, cum deseori au fost acuzați. O dată cu opera lui Cervantes, obsesii ale literaturii curtenești franceze intră, parodic, în literatura Spaniei, alături de ridiculizarea subiectului expus de Ariosto în poemul său eoi-comic. Prin urmare, nimic mai pe placul negației decât demonetizatul cavalerism, rămas
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în oglinda deformatoare a realității, culminând cu scatologicul episod al coborârii unei armate de exploratori în pântecele eroului, un alt fel de descensus ad inferos, încărcat de umorul care îl transformă, prin gradul de inventivitate sporit, pe Rabelais dintr-un imitator (sau cel puțin dintr-un scriitor care s-a inspirat cu acribie din modele) într-unul ce prefigurează alte apariții romanești de excepție, precum Călătoriile lui Gulliver scrise de Jonathan Swift. Dacă romanul lui Rabelais a apărut ca o parodie
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care conferă stabilitate (calitate, adăugăm, reflectată și în gândirea colectivă, și în organizarea materiei imaginate). Imitația creează imagini frumoase și fericire (caracteristici pe care le regăsim în morala romană și în teoria imperială despre putere, în conceptul de æternitas), punând imitatorul (augustul, ca să continuăm exemplul ales) în armonie cu tensiunea universului (exprimată mitic la Roma de "prezența" și figura arhetipală a lui Jupiter Capitolinul - v. fig. 2.a). Concepțiile numite "substanțialiste" (la Aristotel, formele și materia intră într-un ansamblu nedivizibil
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
nou o gândire conservatoare, este asimilarea experienței ei, pe care o înțelege ca pe un factor disturbator, iluzoriu, ca pe o luptă a contrariilor. Páthos-ul, dóxa și simulacrul îi provoacă o atitudine critică față de imagine, văl al aparenței, prin care imitatorul degradează sensurile reale ale lumii și ale ideilor. Cu totul alta era valorizarea acestor noțiuni în credințele cetății, mai ales în ritualul morții (am văzut deja acest lucru în legătură cu "dublul" și cu formele imaginii defunctului). Totuși, nici această atitudine nu
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
În Lămuriri, text așezat în fruntea „romanului astronomic” pe care îl compune, își mărturisește intenția de a da noțiuni științifice folositoare, îndeosebi de astronomie, „într-o formă literară cât mai îngrijită” și „fără aberațiunile de imaginație în căutarea senzaționalului ale imitatorilor lui E. A. Poe”. Dacă noțiunile transmise cititorilor sunt relativ neînsemnate, dacă latura SF e de o naivitate patentă, în schimb acuratețea stilului, ritmica povestirii, coerența psihologică a personajului fac din Un român în Lună „primul nostru roman clasic SF” (Florin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289842_a_291171]
-
această poezie, Paulin a scris douăzeci și cinci de hexametri și a adăugat apoi alte optzeci de versuri în care se povestește cum sfântul a vindecat în mod miraculos o rudă a poetului. Nici Paulin din Périgueux nu ne poate trezi entuziasmul: imitator al lui Virgiliu și Ovidiu, al lui Iuvencus și Sedulius, el scrie o poezie prolixă și emfatică, repetitivă; Fontaine observă că insuccesul său se datorează faptului că a rescris în versuri un text în proză de o valoare mult superioară
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
creștină ocupă doar o mică parte - știm puține lucruri și într-o manieră fragmentară. A scris și un Poem despre Cristos (Carmen de Christo), intitulat și Lauda lui Cristos (Laus Christi), compus din treizeci de hexametri. Merobaude se prezintă ca imitator al lui Claudian care a scris un poem Despre Mântuitor (De salvatore) și a fost, la rândul său, imitat de Draconțiu în Laudele aduse Domnului (p. ???). Bibliografie. Ediții: MGH, Auctores Antiquiss. 14, 1905 (Fr. Vollmer). Studii: M. Mazza, Merobaude. Poesia
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
celor doi istorici înaintează în paralel, fie că e vorba de o concordanță deplină, fie că apar diferențe de detaliu. Când s-a pus problema eventualei dependențe a unui scriitor de celălalt, cercetătorii au crezut că au descoperit în Sozomen imitatorul. Însă e vorba de o imitație cu scopuri foarte precise, o imitație care tinde mai mult către diversificare decât către repetiție. Sozomen a folosit opera lui Socrate ca model, a verificat-o consultând documente, a extins-o și a corectat
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
au ridicat steagul astrologiei și au devenit apărătorii ei neînfricați împotriva lumii romane - a forței - sau a lumii creștine - a fanatismului -. Lupta împotriva forței Din Grecia, astrologia se strecură pe nesimțite în Italia. Câți doritori de glorie și bani, câți imitatori ai lui Berose, câți aventurieri au trecut Adriatica? Care a fost primul? Dar cel din urmă? Când anume? Aceste întrebări au rămas fără răspuns. Ceea ce știm este că în secolul II en, ne trezim cu toate piețele, forurile, circurile, bâlciurile
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
evoca la limită „multiculturalismul” în accepțiune europeană, aș zice, dar văd deja cum mi se agață de piept o altă tinichea infamantă: de separatist față de patria-mumă, România. Iată un cerc vicios: să fii considerat în același timp și „separatist”, și imitator docil al Bucureștiului, mai bine zis al anumitor cercuri de la București, desigur, „masonice”, „evreiești”, „pro-maghiare”, pe scurt antipatriotice. Dar, lăsând gluma la o parte (care nu este decât o semiglumă), eu cred că în zona acestui pluralism cultural românesc, care
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
urmă, a mers, zicem, către un umorism și o poezie, câteodată chiar satirică, primenită cu timpul, de lirismul vaporos de la început, dacă nu chiar golită cu totul de orice lirism.”1 Am gustat și un frumos paradox de genul : „...ultimul imitator al d-lui Ion Minulescu a fost d-sa însuși.”2 La Al. A. Philippide, prețuit fără rezerve, sunt detectate sagace motivele și temele fundamentale și i se relevă poetului evoluția artistică semnificativă: „După meditația de tip hamletic, al cărei
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Imaginația sa se complace în scene de un fantastic macabru și bizar. Pe urmele lui Maurice Rollinat, el asociază plăcerea, moartea și descompunerea (Cadavrul și scheletul, Sodoma). Neajungând la vibrația mai adâncă a acestei poezii a abisului, îi rămâne un imitator conștiincios, dar superficial. Mai personal este în poezia de alură parnasiană, transpunere, în viziune clasicizant-mitologică, a unor frământări lăuntrice. Soldat roman „surprins pe Istru de sciți și sloi de gheață”, epicureu înălțând imnuri lui Joe ori „proscrisul” resemnat așteptând-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288502_a_289831]