3,533 matches
-
mai iese nici un roman care să stea în picioare. Sau programul trebuie revăzut, sau cititoarea nu mai poate fi folosită. Privesc la fața subțire, acoperită de ochelari și vizieră, impasibilă și din cauza tampoanelor din urechi și a suportului care-i imobilizează bărbia. Care va fi soarta ei?“ Nu găsesc nici un răspuns la întrebarea aruncată de Marana aproape cu indiferență. Cu răsuflarea tăiată ai urmărit de la o scrisoare la alta transformările cititoarei, de parcă ar fi fost vorba de aceeași persoană... Dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
meu de escortă și mașina blindată în care călătoream eu să se strecoare trei motociclete Yamaha, conduse de falși polițiști care aveau să frâneze brusc înainte de curbă. Conform contraplanului meu, aveau să fie, în schimb, trei motociclete Suzuki, care să imobilizeze Mercedesul meu cu cinci sute de metri mai înainte, pentru o falsă răpire. Când m-am văzut blocat de trei motociclete Kawasaki la o întretăiere de străzi, aflată înainte de celelalte două puncte alese, am înțeles că acest contraplan al meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe picioare. Puteam să mă trezesc foarte ușor cu unul din țepii ăia în ochi, dar am avut noroc. Era foarte periculos. L-am prins din nou, de data asta nu s-a mai zbătut atât de tare. L-am imobilizat cu brațele, să-l calmez, ca să ne putem întoarce la casă, dar s-a smuls din strânsoare și s-a împiedicat. Eram la marginea unui șanț abrupt, o donga, care traversa savana pe acolo. Era adânc de vreo doi metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
băloase, care mă aleargă pe străzi, cu pelerine enorme din frunze de varză și de viță, împroșcându-mă ca niște sepii cu dâre de smântână și jumări. Când am crezut că le-am păcălit, mi-au tăiat calea, m-au imobilizat, fără să asculte rugămințile mele. Foile de varză cresc ca niște pânze de corabie, se lipesc cu ventuze de obrajii mei, se desprind cu tot cu piele, mă arde, urlu, mă zbat, pe urmă presară cineva piper pe răni... - Din sarmale-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu mai sosea, un doctor veni să consulte bolnava, îi prescrise antibiotice și în ziua următoare se trezi din nou purtată pe targa cu rotile și întinsă pe masa de operație. Luana se zbătu cu îndărătnicie până reușiră s-o imobilizeze. O asistentă se aplecă peste ea, simți apăsarea unei măști de cauciuc și, fără să știe cum, adormi. Se trezi când afară era deja întuneric. Constată surprinsă că n-o mai doare nimic. Se obișnuise cu suferința într-atât, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-și punea capăt zilelor dacă o pierdea pe Luana, se repezi spre Escu, orbit de gelozie și neputință. Mai înalt cu un cap, sportiv și bine legat, Ștefan își întinse adversarul la pământ înainte ca acesta să-l atingă. Îl imobiliză cu un genunchi înfipt în piept și-i șuieră printre dinți: Nu mă fă să-ți arăt ce pot. N-am nimic cu tine dar nu mă provoca. Acum, nici eu, nici tu nu suntem importanți. Dacă ții cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de data asta moare, pentru că salvarea întârzie să vină. Ea crede că are din nou o criză de inimă, dar de data acesta una îngrozitoare... Ar dori să se ridice, să se desprindă de pat, dar o paralizie totală îi imobilizează fiecare mădular, în fapt o lene și o lasitudine imensă o împiedică să ia orice fel de inițiativă din trupul ei inert. Și gândul ei zboară imediat salvator către copilăria ei, când moartea o înspăimânta mai ales în măsura în care-i inducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai dragă, își contină Roja ideea fără să-l bage în seamă gîndindu-se la capitolul „Tangoul“ din Radiografia Pampei de Martínez Estrada. Cînd crezi că armonia e perfectă, îți pătrunde ca un narcotic în suflet. De la brîu în sus te imobilizează, lăsîndu-ți doar picioarele libere. Te reduce la jumătate. Ne aduce aminte cît de mizeră e viața și că trăim ca niște animale de turmă. E cam exagerat, zice Părințelul puțin speriat de faptul că ringul de dans a rămas gol
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
puterile, îi face semn dintr-o privire lui Tîrnăcop, ia verifică-l tu pe șmecherul ăsta de Timișoara, și Tîrnăcop parcă ar fi simțit dinainte ce avea să urmeze, nu așteapă nici o indicație în plus, se repede asupra lui, îl imobilizează cu mîinile la spate, vedeți ce are trădătorul ăsta în buzunare, și uite-așa ca să se spulbere suspiciunea care vă plutește deasupra capului, ce-ar fi să-l percheziționați chiar dumneavoastră, se întoarce Dendé în direcția lui Petrică, să-i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cont propriu, n-ai fost în stare de nimic, asta e diferența dintre noi doi Potaie, ți-a spus-o verde în față Picioruș, imaginația, intriga, și a-nceput să-și ciocănească cu degetul arătător ghipsul în care-i era imobilizată glezna. Asta i-a permis să-și continue călătoria neîntreruptă, în timp ce tu ai fost nevoit să sari din tren, elicea elicopterului era aproape la turația de decolare cînd din complezență ți-a mai dat o șansă, deși era sigur că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cofinanț...rilor în bugetul de stat. Această denot... implicit o slab... încredere în capacitatea de absorbție (întrucât, dac... am programa un volum înalt de cofinanț...ri, iar absorbția efectiv... a fondurilor primite de la Bruxelles ar fi sc...zut..., am avea imobiliz...ri substanțiale în buget). Problemă absorbției exprim... toate viciile societ...ții noastre. Indiferent cum vor decurge negocierile cu Comisia European..., noi (Guvernul, Parlamentul, cercurile patronale și societatea civil...) trebuie s... ne gândim și s... facem în așa fel încât s
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
de cota unic..., trebuie o mare atenție când se recurge la noi taxe și impozite, din dorința de a scoate la lumin... profitul escamotat prin diverse mijloace ale temei. Dar nu este clar c... soluția mai bun... este impozitarea pe imobiliz...ri corporale. A incerca o aplicare parțial... a acestui impozit (pentru firmele considerate în culp...) este greu de realizat și poate introduce arbitrariul. Ce am face, de pild..., cu utilit...țile publice care nu încaseaz... în mod sistematic? Travaliul trebuie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
lăsa astrului de foc ochiuri printre nori ca să se strecoare spre curtea lui Ionel Ghioc și s-o încălzească aproape continuu. Așezat pe o bancă incomodă, băiatul acesta de un sfert de secol de viață, simțea o moleșeală care îl imobiliza exact la fel cum se întîmplă cu reptilele care se încarcă cu energie de la Soare. Cu ochii închiși, cu creierul total inactiv, Ionel vegeta. Într-un fel, era rupt de realitatea din jurul său și indiferent la foiala leneșă a animalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Ionuț avea 10 anii neîmpliniți când și-a atârnat șotronul de stâlpul casei. Badea Gheorghe, legat de aceeași grindă, imita jocul copilului. Ionuț a trecut dincolo, alergând după o insectă, tatăl său a trecut dincolo alergând după copil. Badea Gheorghe, imobilizat precum o rază de lună într-un fir de păianjen, privea țintă spre ușa hambarului. Petru s-a oprit la câțiva pași de șotronul cu ochii bulbucați. Nu-i era frică. Trei pași între viață și moarte, între lașitatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
virgulă de viață (inimile, nici măcar două, nu au același gust). Fetița roșcată, pistruiată ca oul de curcă se vede că mă-sa a stat dezbrăcată noaptea sub stele vreau să descopăr Calea Lactee pe spatele ei. Petre, nu se poate să imobilizezi primăvara în cătușe, păpădia înflorește în certificatul de naștere o singură dată, obsesiile de verde hepatic ornează cimitirele, viața nu este un manual de botanică în care se vegetează ca-n seră. Bucură-te, Petre, de tot ce încape într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pereți! Domnule portar, nu este adevărat, noi... Tacă-ți fleanca, prostănacule! Stai mult pe lângă pizdar și o să ajungi la fel! Nu ești primul căruia i-a întunecat mințile. Petru nu a vrut să se întâmple așa, intenția era să-l imobilizeze cu o funie de calorifer, să-i pună căluș în gură, eventual să-l cotrobăie de mărunțiș prin buzunare și, de ce nu, să-și ceară iertare ca un individ educat prin școlile patriei. Până spre dimineață, când asistentele și infirmierele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de forță încorsetau pieptul haiducilor. Ultimele două șireturi pe degetele lui Dumnezeu. Păpușarul strunea funiile, deasupra cortinei, sperietoarele din cârpe mimau fericirea; păpușarul slobozea strânsoarea, închipuirile destrămau cordele de sânge multicolor. La Socola erau opt internați la "risc maxim". Ziua, imobilizați de pat cu o chingă precum gura de ham strânsă în jurul inimii; altă cingătoare, ca un cerc închis sub pântecele butoiului cu murături; un fel de harnașament cazon peste burta ofițerului rus; la capătul chingii, o verigă, un lanț, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
clipă șoferul Fordului în pană și cu tânărul său ajutor își abandonară brusc îndeletnicirea de până atunci și se grăbiră să-i taie calea. Cu brațele larg deschise, șoferul Fordului, un zdrahon mustăcios și sașiu, se repezi să-l îmbrățișeze, imobilizându-l la numai un pas de poarta casei. A, ce bine-mi pare!... exclamă cu fals entuziasm huiduma, strângându-l zdravăn, ca să nu poată face nici o mișcare. Ce mai faci, tovarășe Popescu?... De când așteptam să ne-ntâlnim noi iar!... Scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o petrecere cu mulți, cunoscuți de-ai mei. Mi se-ntoarce. Câteva replici pe ici ,pe colo. Dansezi? Mă întreabă, dar nu așteaptă răspuns, deși vede că sunt ceva cam încurcată. E o melodie lentă și mă ia în brațe, imobilizându-mă și susținându-mă. E o senzație de liberare. Și dansul e frumușel. Ești liberă. Ce? Numai să nu spui nimic. Și dansul devine și mai plăcut. Cum ii cunoșteam pe proprietari, le cer voie să înnoptez la ei. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
el se apropie de mine. Iar când mâna lui îmi aduse capul aproape de al lui, eu murmurai: Ticălosule! Vrui să-l îndepărtez violent, însă el mă lipi strâns de trupul lui. Nu-mi făcea nici un rău, pur și simplu mă imobilizase. Și acum ce să-ți fac pentru seara asta? Pentru chestia asta Tremuram, mă topeam, aș fi vrut să cad în genunchi, iar el simți, căci mă susținu. Ce să-mi faci? Infidelule. A! În plus de faptul că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
știu că-l pot trece, însă în același timp nu-mi pot permite să-l pic). Și peste minute de fugă, iată că mă ajunge din urmă. Nici nu pot spune că ne luptăm. Îmi barează toate mișcările și mă imobilizează imediat. Apoi mă slăbește, știe că asta aștept, după care iar mă imobilizează și mă aduce înapoi la cabană. Restul nopții îl petrecem în liniște. Numai câteodată mai schimbăm două vorbe. În rest, el satisfăcut, eu abia așteptând ziua următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să-l pic). Și peste minute de fugă, iată că mă ajunge din urmă. Nici nu pot spune că ne luptăm. Îmi barează toate mișcările și mă imobilizează imediat. Apoi mă slăbește, știe că asta aștept, după care iar mă imobilizează și mă aduce înapoi la cabană. Restul nopții îl petrecem în liniște. Numai câteodată mai schimbăm două vorbe. În rest, el satisfăcut, eu abia așteptând ziua următoare. Cum ai dormit? întreabă ironic. Ce-am mai râs! Cine râde la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ca ceara să picure pe noi, fierbinți picăturile-i mici și finuțe, ca să ne încălzească, să ne imortalizeze. Peste tot fie ceară, fierbinți picături de ceară, să fie peste tot, ca o pătură ce să oprească timpul în loc. Și înghețate, imobilizate sub ceară să stea figurinele sculptate în cele mai mici detalii. · Fie soarele ale cărui raze să coboare pe pământ, să se strecoare. Să se strecoare razele soarelui printre noi. Ca niște săgeți ascuțite să ne străpungă razele soarelui. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mai dulce sărutare determinând-o să deschidă mari ochii ei albaștri, atât de limpezi, odihniți și frumoși. —Mireasa mea pură! —Băiatul meu romantic. —Soția mea dulce. —Soțul meu acru. —Ce-ai zis? o dă jos de pe pieptul lui și-o imobilizează ținându-i brațele strâns. —Soțul meu acrișor. Mai spune o dată, o strânge mai tare. —Soțul meu tandru. Atunci el de drag, îi mângâie toate formele corpului voluptuos pe sub cămășuța și așa sumară. Ea îl gâdilă, ajungându-se la o plăcută
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Pregătesc niște fructe pentru dulceață. — Hai să ne odihnim puțin. Ne uităm la televizor, mai răsfoim presa și mergem la culcare. Ca să-ți iei altă bucătăreasă cum m-ai amenințat cândva, îl necăjea Cecilia. Matei se duce în bucătărie, o imobilizează, privind-o drept în ochi și-i spune. Crezi c-aș mai găsi o bucătăreasă cu ochi frumoși albaștri și blânzi ca ai tăi? Pricepută la toate? Un Casanova ca tine găsește câte vrea. Ia spală-ți mânuțele astea delicate
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]