259 matches
-
ușă, ascultă răgetul directorului, apoi intră plin de speranță: - Ce-i băi pulache ai crăpat fasolea-n tine și acu’ vii să-ți tragi bășinile la mine-n biro’!? Cunoscând însă foarte bine firea șugubeață a directorului, Sile nu se impacientă, ci spuse clar și tare: - Am o idee și sunt sigur că partidul va fi foarte interesat de aceasta! - Crucea, mă-tii, gândi cam veninos directorul însă, vulpoi bătrân fiind, lăți un zâmbet electoral și rost mieros: - Păi, ce nu
APOCALIPSA DUPĂ SPIRIDON de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346939_a_348268]
-
-se mie. -Este... de ce nu? am spus eu. Amicul meu Alex, se simți dator să intervină pentru că îl cunoștea pe respectivul domn. -Măi nea' Costică, stai liniștit că băiatu' nu-i cine crezi tu... -Ei dar cine-o fi, se impacientă nea' Costică, că doar n-o fi știu eu cine? -Măi nea Costică, l-a atenționat din nou amicul meu, băiatul nu e ceea ce crezi tu și gata! -Îl știu, spuse amicul meu Marcel, e un tip care caută mereu
CONFRUNTAREA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345102_a_346431]
-
a capitalismului românesc de „cumetrie”. Pe bună dreptate, Adrian Alui Gheorghe observa, recent: „Dacă mâine nici un scriitor român contemporan nu ar mai accepta să publice în România, sunt convins că nicio instituție a statului nu ar tresări, nu s-ar impacienta. Poate că faptul ar trece chiar neobservat. Pentru că scriitorii nu sunt mineri sau lucrători la metrou.” Cu atât mai mult nu sunt observați „scriitorii de provincie”. Unul dintre ei este și Ion Iancu Vale, poet care se încăpățânează să nu
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
că se micșora grozav spațiul. Își impuse un dram de vigoare și cercetă pipăind pereții. Acolo unde o amintire incertă îi spunea ceva de o fereastră acoperită cu o perdea de catifea, era doar zid rece și gol. Nu se impacientă. Nu conta! Era singur. Doar bătăile inimii cu ecou în urechi și flash-urile de gânduri îi mai țineau companie... Dar și pe-acestea le-ar fi vrut departe... Erau sâcâitoare... Când dispăru și divanul, o mică falie se insinuă
VOLUNTARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376996_a_378325]
-
răspuns cu o voce gingașă, asigurând-o astfel, că prietena sa va beneficia de un regim aparte. - Bine, Natalia! Și nu te mai gândi la prostii, auzi? a completat mătușa, aproape poruncitor. - Aud, aud, am răspuns fără convingere în glas, impacientată de reluarea discuției despre Ovidiu. - Te pup, pa! a rostit ea laconic, influențată de tonul meu un pic expeditiv. - Și eu mătușă, am răspuns cu o voce răgușită de emoție. De când se prăpădise mama, tata mă încredințase mătușii, nutrind probabil
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 4 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371668_a_372997]
-
în autentic frumoasa înserare, mă salvam, iată, de căderea într-o nedorită fandaxie. Nereușind, of, nereușind (... s-o ia de obsesie!) desprinderea totală de morbul vineției sinteze. Era de plecat, nu?, chiar de la minunata sală arhiplină. Mirarea se impunea cu impacientă necesitate: cum, Dumnezeu, o lume atît de jună și la urma urmei atît de (relativ) prosperă se repede (cu o dezarmantă candoare) spre o artă ce propagă, senin înverșunat, promiscuitatea! Îmi mai băgasem nasu-mi bergerac și în alte asemenea sclipicioase
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
făcuseră la început. Împăratul interpretă asta ca pe o manifestare de satisfacție. - Stăpânul Suprem vrea tu înțelegi că noi nu place să distrugem. Noi construim. - Dar veți avea ocazia să construiți baraje și edificii ca acestea... - Nu, nu, își flutură impacientat Zuul antenele. Trebuie știut tu că lor nu place distrus alți oameni dușmani. Ei spune mare păcat ucis ce e viu. Ei întreabă dacă voi nu bahlah aveți. - Cum adică? - Părinți vor știe dacă oameni nu avut undeva semeni nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
abia amintite, pe care le reprezintă ca entități spirituale purtătoare de gânduri colective nefaste , dar și, după părerea noastră, faste. Un șaman finic face o declarație surprinzătoare unui novice: “O să fii singur în așteptarea viziunilor. Dacă acestea întârzie, nu te impacienta, au să vină. Ceea ce ai să vezi și-ai să auzi o să te înspăimânte, căci în fața ta au să se înalțe Divinități malefice și Demoni ce-or să ieie forme diverse, jumătate−oameni, jumătate −animale, și Spirite rătăcitoare ale Morților
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
necesar să lăsăm acestuia timpul suficient și posibilitatea de a-și controla, completa sau corija propriul său răspuns. De aceea, greșesc acei profesori care, odată lansând o Întrebare, doresc să obțină imediat răspunsul așteptat, iar dacă acesta Întârzie, ei se impacientează, intervin imediat cu Întrebări pentru a grăbi răspunsul, tulburând astfel pauza de reflecție atât de necesară. Este știut, de asemenea, că profesorul se găsește adeseori prins Între exigențele contradictorii ale obținerii unei corectitudini a limbajului și cele ale Încurajării spontaneității
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Prima dată cînd am văzut-o pe Becky Bloomwood... Luke se oprește, mustăcind ușor. Tocmai Îl Întreba pe un tip de la departamentul de marketing al unei bănci de ce nu fac și cecuri cu coperte În alte culori. — Vezi? Venetia gesticulează impacientă din mînă, Însa Luke nici măcar nu clipește. — Anul următor, banca respectivă a ascultat-o, și a scos pe piață și cecuri cu coperte În alte culori. Becky are un fler ieșit din comun. Becky are idei cum nu mai are
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
sosește, lecția decurge fără incidente până în momentul final, când cadrul didactic pune întrebările numind elevul respectiv să răspundă. Însă, ca niciodată până acum, acesta nu oferă nici un răspuns, privind undeva în gol. Din cauza stresului provocat de prezența inspectorului, profesorul se impacientează și devine nervos. Elevul izbucnește brusc în lacrimi și, fără alte comentarii, pleacă brusc afară. Profesorul este năucit, iar inspectorul este nemulțumitde prestația acestuia. Profesorul se întreabă: unde am greșit? Planul lecției fusese perfect! Acest exemplu este edificator pentru ceea ce
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
zvon cu atenție și Întocmește, după aceea, rapoarte detaliate. Prin urmare, În aprilie 1879, Hoyös Își dădea cu părerea dacă era sau nu posibilă Înfăptuirea actului. Astfel, acesta ajungea la concluzia că lucrul nu este cu putință, ceea ce liniștea Viena, impacientată de reproșurile ministrului de externe sârb, care susținea că e normal ca pentru suveranul lor, Milan, să fie acceptat titlul de „Alteță Regală” o dată ce „România a obținut regatul” <ref id="60"> 60 Hoyös c. Andrassy, București, 21 aprilie 1879, la
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
apropierii umane necesare identității eului, ci și o stare specială de trăire, care poate fi descrisă prin asociere cu sentimente, la fel de profunde, cum ar fi cel al dragostei. Eu sper ca poetul și eseistul iubirii Liviu Antonesei să nu se impacienteze, am spus prin asociere, a nu se uita că propaganda nu ne-a cucerit mai întâi mințile, ci inimile. Masa populară, fiind de genul feminin, iubește „bărbații puternici” și nu poate fi stăpânită decât sedusă de și cu autoritate, iar
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
elaborarea articolului. Normal este să stabilim titlul la sfârșit. Recitind textul, vom găsi o formulare mai interesantă, care să ne placă și să ilustreze - cât de cât - subiectul, miza articolului etc. Chiar dacă nu ați găsit un titlu grozav, nu vă impacientați. Cereți ajutorul unui coleg sau lăsați să intervină inspirația de moment a șefului. Cineva din afară va avea o privire mult mai lucidă și mai eficientă. Îndoielnice și riscante sunt titlurile cu rimă. Dau o tentă literară sau prea jucăușă
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
cineva treaz. Eu n-am închis un ochi toată noaptea. Și cum au putut dispărea, Corvium? Cum? Într-adevăr... cum? întrebai intrigat. Mă acuzi că aș fi adormit în timpul nopții? Nu, Aneriu. Stai liniștit. Vorbeam cu glas tare. Nu te impacienta. Ai avut o noapte lungă. Ar trebui să te duci acasă. Nu se vor întâmpla prea multe azi. Du-te acasă și dormi câteva ore. Ia-ți și tu câteva lucruri utile și vino înapoi. În noaptea asta cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
către medici: — Ce s-a întâmplat? — Blestemata asta de constipație rebelă, mormăie Musa, manipulând spatula cu grijă, pentru a obține dilatarea dorită. Murmură ceva ininteligibil către colegul său. — Ia nu mai șușotiți acolo pe grecește, de parcă ați avea secrete, se impacientează împărăteasa. Vorbiți tare, să vă auzim și noi. — Cred că nu e cazul să mai încercăm încă o clismă, îndrăznește Themison. Având în vedere că hemoroizii au sângerat azi-noapte... Foarte bine, atunci lăsați omul să se așeze comod, nu l
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
umplu de lacrimi. Îl sărută duios pe frunte. Hai să mai încercăm o dată, șoptește. Ține-te cu o mână de marginea patului. Pe cealaltă i-o proptește în podea. — Acum, încearcă să te salți când te împing în sus. Se impacientează. — Lasă-le naibii de picioare, că mai mult te încurci în ele. Reușește cu chiu, cu vai să-l urce în pat. Se așază și ea istovită pe margine alături de el, ștergându-și cu podul palmei tâmplele asudate. Cu ochii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
partea cealaltă a biroului, sprijinindu-și șalele de o pernă și cu o cuvertură aruncată peste genunchi, Augustus îl fixează din priviri. — Imperiul are nevoie, întâi de toate, de armată, hârâie răgușit. Ca să păzească frontierele și să mențină ordinea. Se impacientează. — Și așa, douăzeci și opt de legiuni sunt total insuficiente. Știi bine că le folosesc peste tot, nu numai la graniță... Ianuarius încuviințează cu un oftat. Atâtea lucruri neprevăzute s-au întâmplat și se întâmplă în continuare sub domnia principelui, încât trupele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
milion?! suflă Augustus uluit. Face un efort și se stăpânește. Încearcă să bagatelizeze: — Bine, bine, dar e vorba doar de câțiva oameni. Ți-i număr pe degetele de la o mână. Libertul imperial continuă imperturbabil: — Celelalte poziții senatoriale ... — Gata, gata, se impacientează Augustus. — Prefectul Egiptului ... Am zis, gata! zbiară iritat împăratul. Se întoarce agitat și apucă de pe lădița din spatele său un castronaș de lut. Îl așază în poală și, ostentativ, se pune să ronțăie zgomotos firișoarele de țelină date pe răzătoare. După cât
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se adună sumele de bani din taxele directe și indirecte ale comunităților locale și ale publicanilor. De aici se plătesc cheltuielile din provincia respectivă: salariile guvernatorului și ale subordonaților săi, proiectele de construcție, costurile garnizoanei, dacă exista vreuna... — Bun, se impacientează împăratul, și ce rămâne vine la Roma, nu? — Nu întotdeauna, geme Ianuarius. Se teme de o nouă criză de mânie și continuă repede: Situația ar putea fi descrisă ca un cerc exterior pe care sunt plasate provinciile de frontieră, avide
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
propretorii, toți au obligația să aplice cât mai fidel instrucțiunile mele. Ca și tine, de altminteri. Ianuarius îl vede că s-a înfierbântat. Consideră așadar că e mai prudent să tacă. — Da’ zi ceva, că de-asta ai gură, se impacientează Augustus. Dezorientat, secretarul își prinde între gingiile-i știrbe buza de jos și o morfolește preț de câteva secunde. Se decide într-un final: Unii procuratori, ca să-mi dea peste nas, refuză să-și verse încasările la mine, la patrimoniu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la față, Ianuarius are puterea să se uite în ochii principelui: — Narcissus e un băiat liniștit și la locul lui, mărite stăpâne, așa cum îl știi... — Zi odată, omule, nu mă mai face să-mi pierd vremea, îl zorește cezarul, tamburinând impacientat cu degetele pe brațul fotoliului. Privirea secretarului se agață cu disperare de catedra pe care stă împăratul. Urmărește, cu capul golit de gânduri, linia spăta rului înclinat și curbura, aproape în semicerc, a scaunului. Ochii îi ză bovesc asupra picioarelor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
galerie, îi face semn germanului să se grăbească, după care cotește la stânga, printre tot felul de mașinării, planuri înclinate, scripeți și platforme suspendate. În urma lui, tânărul zăbovește, privind în jur. I s-a trezit din nou curiozitatea. Hai odată! se impacientează instructorul. — Ce sunt astea? — Aici, în subsol, sunt depozitate mecanismele care funcțio nează prin asamblare... — Cum adică asamblare...? înalță uimit tânărul ochii spre el. — Sunt ridicate și duse pe nesimțite în amfiteatru, fără să se vadă. — La ce folosesc? — Pentru
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-i intre și călcâiele. Trece apoi cu îndemânare curelușele negre prin iglițe și le înnoadă zdravăn. — Prinde-le și cu lunula, cere stăpânul. Contemplă critic fibula de fildeș în formă de semilună din dreptul gleznei. Un pic mai jos, se impacientează, n-o să se vadă pe sub togă. Draperia care maschează una dintre uși se mișcă în mod vizibil. Cine e? întreabă enervat. — Eu, stăpâne, îndrăznește bărbierul să se arate, cu plecăciuni până la pământ. Se apropie și sărută mâna întinsă. — Azi n-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rod. Amfitrionul ridică din umeri a neputință. — Străvechiul templu al Capenei, continuă necunoscutul, unde se zice că Numa se-ntâlnea la miez de noapte cu nimfa lui, a ajuns astăzi al nimănui... — Și ce-ai vrea să fac eu? se impacientează gazda. Asta e treaba edililor. — Grădinile Capenei sunt un cuib de cerșetori, se jeluiește în continuare omul. Ce să zic, te doare-n cot de trecutul nostru istoric, se uită chiorâș Germanicus la el. Tu pari a fi din soiul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]