182 matches
-
faptul că un marxist declarat ca Walter Benjamin a trebuit să recurgă la un vocabular "spiritualist" pentru a caracteriza opera de artă. Ce altceva este faimoasa lui aură dacă nu materia palpabilă a unui suflet dacă nu cumva este sufletul impalpabil al unui trup, cuvântul latin desemnând suflul, exhalarea sau expirația?) Era foarte îndreptățită distincția conceptuală între acțiunea omului asupra omului, sau praxis, și acțiunea omului asupra lucrurilor, sau technè. Ele nu răspund acelorași legi și se desfășoară în două timpuri
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
fost oare nevoie de legea din 11 martie 1957 pentru a asimila fotografia operelor de spirit și a o proteja ca pe o carte sau un tablou? În imediat, procedeul fotomecanic săvârșea un sacrilegiu introducând un automatism material în centrul impalpabil al vitalului. Ceea ce era repetabil era disprețuit, însă așa începe întotdeauna o democratizare. O anumită mecanizare a portretului se prefigurase deja la începutul secolului al XVIII-lea prin pantograf, apoi prin silueta decupată cu fizionotrasorul, aparat de gravat profiluri care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
meu se poate mișca într-un spațiu perfect imaterial, animat printr-o simulare numerică, și poate să-l facă să se miște la rându-i. Paradoxul este că Imaginea și Realitatea devin atunci indiscernabile: un asemenea spațiu este inexplorabil și impalpabil, în același timp non-iluzoriu și ireal. Experiențele de "teleprezență" încă oscilează între experimentarea în laborator și atracția de bîlci, dar imagisticile virtuale interactive echipează deja avioane, submarine, șantiere sau mașini de cursă. Programele informatice produc astfel, printr-o tratare grafică
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și dinamică a simbolului, încărcată cu valențe emoționale și conceptuale.435 De asemenea, tendința contrară, de supraevaluare a simbolului, este o capcană poate chiar mai periculoasă, prin care se încearcă transformarea întregii sfere a realității într-un "vehicul al corespondențelor impalpabile", o "conjuncție obsesivă de analogii" (reproș adresat cu precădere artiștilor și scriitorilor simboliști), fără a ține seama de faptul că simbolicul se plasează în opoziție cu existențialul și cu instrumentalul, și că regulile simbolismului sunt funcționale doar în propria sferă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
temutul împărat o corespondență continuă. Ani de zile, îi dezvăluise perfidia și infidelitatea celor despre care el credea că îi erau credincioși. Numai adevăruri private, inatacabile; și se părea că astfel îl salvase în mai multe rânduri. Însă, dintr-o impalpabilă, dar crudă răzbunare femeiască, îl făcuse să fie mai izolat și mai înspăimântat decât victimele sale. — Uită-te, îi spuse lui Gajus. Tu ești singurul care trebuie să știe. Faptul că știi îți va aduce alinare. Grafia era uniformă, clară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Gândurile mele“, răspunsese fiul, „pământul locuit de oameni este mai mare și mai variat decât vă puteți voi imagina“. Bătrânii s-au speriat de-a binelea când au descoperit că Împăratul iubea mătasea - nici mai mult, nici mai puțin -, scumpă, impalpabilă, strălucitoare. Era un fir obținut dintr-o plantă, ca bumbacul? Era blana unui animal necunoscut? Era un soi de bale, un soi de pânză de păianjen? Mătasea ajungea, pe căi necunoscute, în porturile egiptene de la Marea Roșie și era vopsită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În sinea mea și m-am gândit că nu-mi rămânea altă soluție decât autobiografia. Dar și aici apărea un labirint. Cine sunt eu? Cel de azi - amețitor, cel de ieri - uitat, cel de mâine - imprevizibil? Ce altceva e mai impalpabil ca sufletul? Dacă mă urmăresc, ca să scriu, urmărirea mă modifică; dacă mă las În seama scriiturii automate, mă abadonez hazardului. Nu știu dacă-ți amintești de cazul relatat, cred, de Cicero, cu femeia care se duce la templu să caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
chipul meu căci moartea s-a născut. Firele de păr albe nu mai pot fi ascunse. Cîteva cute ne îmblînzesc privirile molipsite de un secret răutăcios. Îmbătrînim. Doar așa simțim timpul. Și nu ne dăm seama cum de fapt, prezentul impalpabil e zidul de sticlă al eternității. Dar eu sînt, totuși, mulțumit. „-Fie!”-îmi spun. „-Fie și așa căci simt în mine, chiar dacă abia pîlpîind, un grăunte de cer. Zvîcnește acolo de cîte ori îmi umplu sufletul cu binecuvîntarea aerului. Căci
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
țipetele diverșilor copii, bolborositul radiourilor și țîrÎitul telefoanelor din camerele goale. Apropiindu-se de Baker Street, Începură să audă fanfara din Regent’s Park, la Început un sunet slab de zang și pa-ra-pa-pa care se umfla și dezumfla odată cu briza impalpabilă, ca rufele puse la uscat pe-o sfoară. Julia o prinse pe Helen de Încheietura mîinii, se copilări, prefăcîndu-se că o trage după ea. — Hai odată! Hai repede! O să pierdem parada! Își trecu degetele de-a lungul palmei lui Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu timpul: se urcă două-trei trepte și se bârfește o familie întreagă; se croșetează un ciorap și se-amintesc zeci de întâlniri; se stă o zi pe closet și se deapănă o viață. Eu procedam altfel. Marfa mea era elastică, impalpabilă. Lanțurile de informații se formau din mers și se rupeau la fel de ușor, pentru a fi apoi reasamblate între privire și memorie. Acolo țineam totul. Spațiul de depozitare al poveștilor se confunda cu dinamica angrenajului optic și afectiv: fluctua, își modifica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
într-o suprarealitate ce poate fi citită în spusele poetului, chiar dacă nu e numită astfel în mod expres. Asocierea poemului cu „semitrezia” e un indiciu însemnat, ca și numeroasele apeluri, în definiția imaginii, la „hazard”, „neprevăzut”, „aventură totală”, „nedefinit”, „miracol”, „impalpabil”, „magie” etc. „Desenul naiv, dezorganizat, suprarealist, nu putea lupta cu desenul construit masiv și viril, constructivist” - scria autorul eseului Suprarealism și integralism, optând pentru „ordinea abstractă, cu armonie de legi și linii echilibrate” a celui din urmă (pe care o
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
definit chiar ca „o succesiune de hazarduri”), neprevăzutul („Poemul se bucură de izbucnirea în argint a neprevăzutului”, de „scăpărarea neașteptatului” - se afirmă în Între mine și mine), iar cuvântul devine „presimțire, umbră a unui obiect”, aproximând în contururi fragile „substanța impalpabilă” a unei stări de spirit exacerbate, extatice: „Nu ți-ai exasperat niciodată dorința până la o extraterestră viziune, până la o exaltare în care ochii sticloși pierd contururile, aruncă în lături decorațiile, scuipă peste frecătura mulțumită a mâinilor”... Voronca împinge în felul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cotidianului, însă transformate în tot atâtea “întâmplări în irealitatea imediată”. Peisaje și itinerarii obișnuite apar învăluite într-o lumină ireală, de vis, gesturile și obiectele capătă contururi halucinante, într-un univers de aburoase, somnolente himere, de ecouri și oglindiri, de impalpabile reliefuri. Drumul poetului (și al poemului) e trasat din primele momente într-un spațiu oniric („Da, pe drumul acesta / Mai fusesem poate cândva / Într-o după-amiază sau într-o toamnă /... Și totuși gesturi dintr-o adormire apropiată sau dintr-o
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
măsurabil și, prin urmare, are o importanță capitală. Este trist faptul că unii medici occidentali se bazează doar pe echipamentele tehnologice, acceptând să le devină sclavi În loc de stăpâni. Pentru ei, doar lucrurile vizibile sunt importante; tot ce e invizibil sau impalpabil nu există și nu contează. În consecință, nu este de mirare că unii medici nu sunt În stare să pună diagnosticul fără ajutorul echipamentelor moderne. Însă chinezii din vremurile vechi nu pierdeau niciodată din vedere strânsa legătură și interdependență dintre
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
sens, qigong are ca scop Întărirea qi-ului, pentru a Îmbunătăți procesul metabolic și, prin el, starea generală de sănătate. Însă qi Înseamnă mult mai mult decât „respirație” sau „aer” - termenul Înseamnă și „energia vitală” a omului. Cu toate că este invizibil și impalpabil, qi e substanța-cheie care leagă trupul de spirit și se consideră că este strâns legat de sânge și de salivă. Este adevărat că ele sunt interdependente. Chinezii din vremurile vechi credeau că qi comandă sângelui. Ca atare, circulația lină a
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
credință chineză despre yin și yang. Ca să ne putem bucura de sănătate și de viață lungă, aceste două aspecte ale vieții - yin și yang - trebuie să fie În echilibru și să conlucreze armonios. De exemplu, spiritul este yin, invizibil și impalpabil, În vreme ce corpul e yang, vizibil și palpabil. Sănătatea noastră mentală este legată indisolubil de cea fizică. De aceea, În practica qigong meditația merge mână În mână cu respirația reglată, iar seninătatea cu mișcarea delicată a energiei În corp. Prin urmare
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
Cele cinci elemente: Cele cinci elemente din filosofia chineză sunt apa, focul, lemnul, metalul și pământul, considerate materiile fundamentale din care sunt alcătuite toate lucrurile din univers, inclusiv omul. Fiecare element este reprezentat de o mulțime de obiecte, palpabile și impalpabile. De exemplu, rinichii corespund apei, inima - focului, ficatul - lemnului, plămânii - metalului și splina - pământului. Între aceste elemente există două tipuri fundamentale de relații: de „generare” reciprocă și de „guvernare” reciprocă. Relațiile de „generare” reciprocă sunt următoarele: apa generează lemnul, lemnul
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
este mai înțelept să vorbești blând ținând o bâtă mare în mână, că uneori este și mai inteligent să lași bâta acasă, de unde o poți lua când ai nevoie de ea. În preocuparea exclusivă pentru forța armată, militarismul disprețuiește elementele impalpabile ale puterii. Fără ele, o națiune puternică poate obține supunerea celorlalte prin forță sau le poate cuceri; dar nu poate guverna ceea ce a cucerit, deoarece nu este în stare să obțină acceptarea voluntară a guvernării sale. În cele din urmă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
aici o provocare a analistului stilistic de a evidenția acele mijloace lingvistice prin care, într-un ritm amețitor, categoriile personajului și spațiului se descompun, textul făcîndu-ne cunoscut la un moment dat că: "Propria identitate se topea într-o lume cenușie, impalpabilă”. 4.7. Crearea de surpriză și suspans în narațiuni O metodă esențială de nuanțare a personajului și de prezentare a evenimentului, strîns legată de progresia subiectului, este chiar tema acestei secțiuni: mijloacele prin care povestirile angajează și mai mult cititorul
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
pe pămînt al soarelui de pe cer : . Douăzeci și cinci sau treizeci de veacuri mai tîrziu, Karl Marx, care avea și momente cînd era poet, va relua comparația, subliniind calitățile estetice (și nu doar economice) ale metalelor prețioase : . Această transmutație a luminii, element impalpabil, într-un metal solid ne readuce la opoziția dialectică dintre stabil și instabil de la care am plecat. În această privință, cuprul a jucat deseori un rol comparabil cu cel al aurului și argintului. Găsit în pepite sau în granule, aurul
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
ucenic vrăjitor“. Și, implicit, responsabilitatea și efortul de a suplini ceea ce a făcut până acum Natura, fără a ne Întreba: păstrarea echilibrului ecosistemelor, adică al lumii. „Milenium“, 17 iulie 1999, ora 15,33 40. Nemurire Există o lume paralelă? Deși impalpabilă, decât poate doar pentru puțini dintre noi, iar eu nu fac parte dintre aceia, dar o percep indirect, grație experimentării și desigur tocmai de asta, eu pun mâna’n foc pentru existența ei. Și nu doar atât. Chiar dacă n’aș
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
folosită rațiunea, aceea care declanșează sau nu, ca și În care clipă, biochimia, transformând-o din știință În tehnologie. Evenimentul se naște dintr’un efect pentru a crea un altul. „Milenium“, 16 decembrie 2000, ora 15,25 61. A pipăi impalpabilul Dacă n’aș purta numele abia auzit, mi s’ar fi potrivit cel mai bine Toma, cu necredincioșie cu tot. Căci ca și acela biblic dau drept de cetate unei noutăți numai pentru a Încerca să mă Încredințez de adevărul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vine atât din conținut, cât din participarea lectorului la sunetele create și la sugestia trimiterilor: Îngânat de glas de ape/ Cânt-un corn cu-nduioșare/ Tot mai tare și mai tare,/ Mai aproape, mai aproape 182. Ștefan Cazimir descrie sunetele ca impalpabile genii aeriene [...], care se apropie și se îndepărtează, se nasc și mor, acoperind în scurta lor existență curba integrală a simțirii umane 183. Topirea sunetului în natură este o inexplicabilă alchimie, care, fie prin învăluire, fie creând o stare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
soi de melancolie dureroasă pe de o parte, sentimentală pe de alta, ca atunci când ora întâlnirii cu ființa iubită se apropie. Altădată, el domină absolut atmosfera satului: De departe-n văi coboară tânguiosul glas de clopot 196 sau urcă în impalpabile rezonanțe religioase: Vântu-ngreunat cu miros trezea-n clopot glas de sfinți 197. Comuniunea dintre sufletul poetic și glasul clopotului este dată de elementul comun amândurora tânguirea, ce aparține melancoliei: Lin din codri se coboară/ Melancolic glas de corn198. Faptul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a universului. De data aceasta, zborul lui Hyperion are măreție: Porni luceafărul. Creșteau/ În cer a lui aripe. Timpul se concentrează și el: Și căi de mii de ani treceau/ În tot atâtea clipe. Îl trag în urmă încă fire impalpabile ale sentimentului pământean: El zboară, gând purtat de dor,/ Pân piere totul, totul, dar pe măsură ce înaintează în spațiu, depărtându-se de pământ, coordonatele sunt cu totul schimbate, Căci unde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi spre a cunoaște,/ Și vremea-ncearcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]