570 matches
-
a părut că s-a redresat, pentru că mi-a zis: Poate că și la modul general tot nemernic se cheamă că este. Între timp, era instructiv la modul cumplit să vezi cum se purta Oliver, care încerca să facă pe impasibilul. Dar își pierdea controlul în infinite moduri. Într-o după amiază s-a luat la bătaie cu Louie Fu. Louie era, e adevărat, un tip ciudat, cu chicoteala aia a lui spaniolo-chineză, și în plus era un scârțan bătrân, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
răspuns pe care l-am primit a fost un mormăit nedefinit. Mi s-a tăiat tot elanul. Se lăsă iarăși tăcerea. Mă jucam cu sticla, consolându-mă cu ideea că, deși era posibil să se fi plictisit (judecând după expresia impasibilă de pe fața lui, nu puteam afirma nimic cu siguranță), cel puțin nu plecase Încă. Geaca lui neagră atârna descheiată și pectoralii, care erau aproximativ la nivelul ochilor mei, Îi ieșeau Î evidență, cuibărindu-se confortabil Într-un tricou alb. Muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
se simți devorat de ură, gelozie, suferință, remușcare, teamă și furie. Emoțiile îi întunecau cerul și-i sfâșiau măruntaiele, ca niște vulturi. O clipă se gândi să-și scoată pantoful și să spargă geamul cu el. Fața îi era însă impasibilă; până și încruntarea se spulberase. Se îndepărtă de casă cu pași calmi, înaintă vreo douăzeci de metri, apoi se opri și rămase câteva minute perfect nemișcat. Doi studenți de la Școala de Politehnică din Ennistone, care se duceau să-i ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
La care, una dintre fetițe, mai oacheșă și mai spirtoasă decât celelalte, îmi și răspunde: Numai pe rețetă, domnule! Hă, hă, hă, hă, hăăă...! Comesenii se hlizesc instantaneu, aplaudă și beau, cu excepția lui Șobo și a Îngerului, care rămân aparent impasibili. Ia șezi tu potolit, tătele, îi dă Lili disprețuitore, la o parte, mâna Șobolanului, care o pipăia pofticios pe fesele statuare, profitând de lipsa tot mai accentuată de reacție a lui Mariusache, aneantizat finalmente de escapadele dionisiace și de alergătura
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
noastre energii. Impietatea definește credința trivială și vulgară în legătura destinului oamenilor cu pretinsa vrere a zeilor. De fapt, zeii funcționează ca un ideal al rațiunii kantiene: niște modele pentru desfășurarea meditației și a acțiunii epicuriene. Scutiți de dureri, preafericiți, impasibili, autosuficienți, autonomi, indiferenți față de tot ce nu-s ei, lipsiți de pasiuni, ei îi îndeamnă cu atât mai mult pe oameni să se ocupe de ei cu cât nici nu le pasă de viitorul și de destinul lor. Asemenea concepții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
numită naturală. Ce ne spune acest text? în spiritul filantropic și cosmopolit manifestat de Diogene în numeroase pasaje din operele care ne-au rămas de la dânsul, el imaginează viața zeilor realizată pe pământ de către și pentru oameni. Ne amintim doctrina: impasibili, fericiți, scutiți de tulburări, eterni, nemuritori, compuși dintr-o materie subtilă, veseli, locatari ai unor interlumi, zeii sunt un model etic, desigur, dar, de data aceasta - prima, mi se pare - și un model politic. De la secesiunea epicuriană ateniană îEpicur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
brutalitate și Thorson nici nu păru să-și dea seama că îl făcuse. Nemișcarea tensionată în care rămăsese îi punea brusc în evidență personalitatea, conferindu-i o profunzime fără egal. Acum era un cu totul alt om. Căci sub aspectul impasibil, se dovedea a fi un uragan de energie nervoasă, o ființă cu un potențial aflat la cotele cele mai superioare. Reprezenta porunca fermă, definitivă, fără echivoc. Când era de acord cu alții era așa pentru că el o dorea. Când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Gosseyn îl privi fix ca o pasăre fascinată de un șarpe. Domnea tăcerea, dar în capul lui Gosseyn răsuna un ciudat duduit de tobă. Simți că amețește. Privirea i se voală. Dar el continuă să rămână așezat cu un aer impasibil. ― Ar fi interesant ― continuă inexorabil Prescott ― să vedem dacă a existat cu adevărat și un alt corp. ― Da ― zise Gosseyn, cu voce obosită ― Da ar fi interesant. Acum, că-și transpusese povestea în cuvinte, auzind-o, nici el n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ca să poată avea oricând legătura cu orice planetă. Care stea? Pentru tipii ăștia "mare distanță" însemna într-adevăr ceva. Examină din nou cadranul și atinse cu degetul adâncitura marcată "regional". Ochiul reapăru pe ecran. Dar la solicitarea lui, vocea răspunse impasibilă: ― Îmi pare rău, dar de la acest post nu pot da legătura exterioară decât domnului Crang personal. Clic! Gosseyn se ridică. Tăcerea din apartament îl învăluia ca o mare fără valuri. Totul era atât de liniștit încât până și propria respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
erau Încă mii de lucruri de pus la punct. — O, da, răspund, spuse. Băiatul Îi puse telefonul lângă urechea umedă - astfel Încât ea nici măcar nu trebuia să se miște. La picioarele ei, manichiurista, care-i ținea mâna abandonată În poală, continuă impasibilă să-i vopsească unghiile. Cu atenția unui artist aplecat asupra unei miniaturi, aplica vopseaua În ovalul unghiei - o umbră de sidef foarte șic, transparentă, aproape invizibilă. — Agenția imobiliară Gabetti, spuse o voce necunoscută. Ne-ați sunat cu puțin timp În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
crăpa capul. Simțea că ar fi fost În stare să zdrobească mașina aceea, aparatele, Însuși chipul său. Voia să ia pistolul pe care Îl lăsase În dulăpior și s-o Împuște pe femeia așezată În cabina de la intrare, pe maestrul impasibil care alerga pe covorașul de alături, chiar și pe cealaltă instructoare de bodysculpture, care În cealaltă parte a sălii făcea o duzină de neveste de polițiști Între două vârste să urce și să coboare de pe cărămizi. Nu reușea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
an de an de turiștii sosiți cu cortul. Merită menționat în plus și că, deși până la 1996 administrarea plajelor cade formal în sarcina consiliilor locale, nu exista niciun act normativ care să reglementeze această administrare și că practic autoritățile asistă impasibile la tot acel proces. Singura intervenție notabilă a autorităților locale va fi făcută printr-o investiție minoră pentru amenajarea unor dușuri și toalete în zonă. Apoi, pe fondul constrângerilor existente până în 1989 cu privire la accesul în zonă și la probabilitatea strămutării
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Miroslav Taşcu-Stavre () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1822]
-
EDUCAȚIE ELEMENTARĂ Din păcate, întâlnim tot mai frecvent copii și tineri care, prin manifestări aparent banale, dovedesc minusuri în educația elementară. Am în vedere lipsa de politețe întâlnită în mijloacele de transport în comun, în care copiii și tinerii stau impasibili pe scaune, în timp ce persoane în vârstă, sau chiar vizibil suferinde, își mențin cu greu echilibrul stând în picioare, cu bagaje în mâini. Carențe în eficiența „celor șapte ani de acasă" manifestă și acei tineri care, mergând în grupuri gălăgioase ocupă
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
varietății „lumea” ce ne-o înfățișează poate să deruteze. Toader Popa cere materiei să-l urmeze oriunde, în basm, în legendă, în proiecția experienței sale sentimentale. Dacă pentru cei mai mulți sculptori „materia” înseamnă blocul de piatră, lutul sau lemnul ce așteaptă impasibile dalta sau eboșoarul pentru a prinde viață, pentru sudorul de la Combinatul Chimic din Târnăveni, materia este metalul in incandescență care capătă doar o altă destinație în cel de al doilea 8, al odihnei active. Fără a-și pune in cui
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
noastre energii. Impietatea definește credința trivială și vulgară în legătura destinului oamenilor cu pretinsa vrere a zeilor. De fapt, zeii funcționează ca un ideal al rațiunii kantiene: niște modele pentru desfășurarea meditației și a acțiunii epicuriene. Scutiți de dureri, preafericiți, impasibili, autosuficienți, autonomi, indiferenți față de tot ce nu-s ei, lipsiți de pasiuni, ei îi îndeamnă cu atât mai mult pe oameni să se ocupe de ei cu cât nici nu le pasă de viitorul și de destinul lor. Asemenea concepții
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
numită naturală. Ce ne spune acest text? în spiritul filantropic și cosmopolit manifestat de Diogene în numeroase pasaje din operele care ne-au rămas de la dânsul, el imaginează viața zeilor realizată pe pământ de către și pentru oameni. Ne amintim doctrina: impasibili, fericiți, scutiți de tulburări, eterni, nemuritori, compuși dintr-o materie subtilă, veseli, locatari ai unor interlumi, zeii sunt un model etic, desigur, dar, de data aceasta - prima, mi se pare - și un model politic. De la secesiunea epicuriană ateniană îEpicur și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
avea trup material, fie că nu, poseda În orice caz un „corp incorporal” (soma natsoma), pe care cineva dotat cu un „ochi spiritual”, cum era apostolul Petru, a putut să-l vadă zîmbind alături de cruce 255. Cerint mai afirma că impasibilul Cristos se retrage din omul Isus, care moare pe cruce. „MÎntuitorul surîzător” este văzut nu o dată alături de cruce, rîzÎnd de persecutorii celui crucificat În locul lui, care poate fi, de pildă, Simon din Cyrene 257. Evident că nu există un specific
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
concrete. Aceste construcții identitare, care fac din universurile de lucru locuri privilegiate de edificare, apar cu atât mai tensionate cu cât panopliile identitare ale întreprinderii par ele însele profund demodate și susceptibile a fi înlocuite cu un afișaj autoreferențial și impasibil al maximizării profiturilor. Astfel, imaginea efemeră a "întreprinderii cetățenești" nu mai este astăzi convingătoare în fața întreprinderilor mondiale, necăutând nicio justificare etico-socială în compensarea obiectivelor de expansiune. În paralel, trebuie făcută desigur distincția între două orientări posibile în repunerea în cauză
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
al „motivului-decor”; planul inferior se identifică cu ostinato ul sonor al pedalei de , a cărei evoluție monotonă și insistentă se impune ca element unificator pe parcursul întregului discurs al preludiului. La nivel conceptual, acesta descrie o afinitate simbolică elocventă cu imaginea impasibilă a peisajului marin supus evocării. Factorul armonic îndeplinește o funcție decisivă în contextul circumscrierii secțiunilor constitutive. Astfel, armonia preludiului ce gravitează aproape în întregime într-o zonă exclusiv hexatonală se va juxtapune configurației pentatonice a părții intermediare, determinând o structură
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de celălalt A Opta Minune a Lumii nu desparte doar pământurile celor două țări, ci și legendele din adâncul sufletelor locuitorilor"! ( Idee expusă la timpul potrivit și de președinții William Augustus r'Bamba și chiar și de taciturnul Dodo Buddenbrook.) Impasibilă, Comisia de specialiști caută în continuare diferențele dintre legendele pe care trebuie să le pună de acord. Căci Comisia de specialiști pentru acest lucru a fost creată. Și pentru acest lucru este plătită. 79. Un gând negândit; gândit n-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
soare sprijinit de zid, de banca de piatră, de cerșetorul chircit lîngă un stîlp. Astfel, nu doar casele și pereții, ci și toată acea parte a grupului aflată neîncetat în contact cu acestea, ameste-cîndu-și existența cu cea a lucrurilor, rămîn impasibile, fiindcă nu se interesează de ceea ce se întîmplă în afara cercului cel mai apropiat și dincolo de orizontul imediat. Grupul își dă așadar seama că o parte din el rămîne indi-ferentă160 la patimile, speranțele și panica lui: iar această pasivitate a oamenilor
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
candoarea sublimă abia în creștinism. în concepția creștină, ființele cerești, în care inteligența și fantezia celor vechi se străduiau să intuiască sinteza și echilibrul desăvârșit al celor două principii din viața pământească, sunt îngerii. Creaturi de lumină spirituală, îngerii sunt impasibili. În ființa lor fără prihană nu străbate nici umbra vreunei pasiuni pământești. Ei nu cunosc nimic din uraganele ce biciuie biata făptură omenească, absorbită în antagonismul sexelor de instinctul erotic. E o problemă ce rămâne deschisă din punct de vedere
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
soiul uniefâră de semințe închis în pura mea deplinătate. În idealitatea ei de ființă pur inteligibilă, creatura e desăvârșită și fericită: coboară zâmbind din alba întâietate, adică din principiul neprihănit al nemuririi. Spiritualitatea ei e asemenea cu aceea a îngerilor, impasibilă, neredusă și nesfâșiată încă de antagonismul pătimaș al bărbăției și al feminității, fiindcă își trage obârșia Din soiul unic fără de semințe. Înaltul simbol al androginului, care nu e o idee obișnuită, ar părea, poate, prea ezoteric, prea enigmatic, dacă poetul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Luceafărul. Poema e unul dintre cele mai înalte și mai vaste simboluri din câte a creat geniul artistic în avântul spre dezmărginire. Ea se desfășoară pe aceeași limită de sus, dincolo și dincoace de care apar în paralelă lumea frumuseții impasibile și nemuritoare și lumea vremelniciei și a pasiunilor. Ca în mitul platonic al Androginilor, ale cărui clemente nu o dată le amintește, dragostea erotică face parte din soarta omenească, bântuită de patimi și limitată de moarte. „Intriga” poemei stă în tendința
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pe pământ. Asemănarea dintre suflete și lună rezidă tocmai În natura lor mixtă și intermediară, În amestecul lucrurilor de sus și de jos (945 d). Așadar, după cea de a doua moarte, spiritul (nous) ajunge la soare și rămâne acolo, „impasibil și suveran”. Cu ajutorul acestui „complement mitologic” pe care ni-l oferă De facie..., expunerea lui Cleombrotos devine mai limpede, cel puțin sub aspectul morții daimonilor, prin care se poate deopotrivă explica dispariția oracolelor. Daimonii și entuziasmul profetic: acțiunea lor asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]