699 matches
-
cînd femeia se prostește din iubire, mi se pare o bestialitate"), perpetuînd acea combinație între frivolitate (,nu există gesturi inutile, toate intră într-un complot urzit de necesitate") și gravitate (,fără un dram de absolut nu putem trăi"), continuînd logica impenetrabilă a punerii în relație a micilor gesturi ale hazardului cu marile excursuri ale rațiunii (,Credeam de mult în bibliografia întîmplărilor la colț de stradă, a hazardului ascuns sub un colț de perdea. Erau semne oculte ale străzii, mult mai sigure
Cum am devenit nuvelist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11089_a_12414]
-
dintr-o dată asupra unor ființe, absorbindu-le într-o casă magică. miezul unor simboluri. leagăn. o rețea de izvoare/ care desenau rotunjimi/ în jurul unui punct". Natural, într-o pivniță lumina e redusă. Tablourile se întunecă progresiv, se umplu de ceața impenetrabilă a timpului revolut, de frisonul primejdiei, de fantomatice apariții. Extincția se generalizează: ,mă întrebase părintele meu, acum vreo două decenii: oare știi cît îți va fi de/ greu să te desparți de toate astea?/ între timp am tot căutat o
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
high-life"-ul clasei muncitoare sus ajunse și în fruntea bucatelor instalată, de viața nomenclaturii în schimb nu s-a scris pe atunci, motivele fiind prea la îndemână spre a le mai pomeni. însă aceasta trăia în de sine, în strânsă, impenetrabilă formație, murdarele sale rufe spălându-se în familie. O excepție a existat, totuși, încât citind, în 2005, nuvela-roman Bal la regina Portugaliei, de Bianca Balotă, nu ne-a venit a crede că volumul apăruse în 1979 - republicat, fără modificări, în
Bal, în paginile Biancăi Balotă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10940_a_12265]
-
la fiecare pișcătură. Pledoaria lui pentru muzica bună, de exemplu, cu osândirea celor ce ascultă manele, prezintă toate notele ascuțite ale patetismului puberal: , Eu nu mă adresez vouă. Sunteți pierduți, iar timpul și resursele mele argumentative sunt limitate în fața reliefului impenetrabil de imbecilitate adunat în ADN-ul vostru care se răsucește de la naștere pe ritmuri orientale. Nu am puterea să îmi dezgolesc pieptul în fața basculantelor de tembelism muzical înșirate în lanțurile cromozomiale coclite, de bași dezmățați și fără noimă, care străpung
Bestia de la Ploiești by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10984_a_12309]
-
Țipătul și tăcerea sacramentală./ Norul ce-și scutură roua și norul ca un abur plutind în oglindă./ Vîntul ca un lampagiu ce aleargă seara pe străzi/ și vacarmul în care se sting lumînările noaptea./ Căderea de plumb a seminței și impenetrabilul corp al seminței./ Limbuția pietrei albe, muțenia pietrei negre./ Omul cel tînăr și viguros în hainele sale diurne./ Și trupul său ca o arcă cînd gol intră noaptea în mare./ Chipul sau masca./ Osul sau vălul sau sîngele,/ surîsul sau
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
1991. În timp ce în celelalte țări ale blocului estic căderea regimurilor comuniste a avut loc pașnic, în România regimul stalinismului-naționalist sau a național-comunistului Ceaușescu dobândise, incepand cu anul gloriei sale, 1968, o stabilitate sau mai curând o încremenire care părea monolitica, impenetrabila. Cei care s-au pregătit (și mă refer aici în special la Ion Iliescu, Silviu Brucan și la generalul Militaru) pentru răsturnarea regimului dictatorial al familiei Ceaușescu nu s-au pregătit în același timp și pentru renunțarea la rolul conducător
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
anumit moment al organizării ei (creierul, conștiința), începe să «participe» la cea superioară.” Aceasta a fost și ideea centrală a cincinalului meu. Decât că, aici, concluzia e: „Iar ultima lume, spațiul logic, «se varsă» în lumea fizică și cercul devine impenetrabil.” Pentru mine, atunci, în prima tinerețe, se vărsa în spațiul spiritual. Cel puțin la prima vedere, pare mai logic ce spuneam eu. „Căci pe atunci (...) nu voiam să ajung un mare scriitor, voiam să ajung Totul.” Superb! „Spune-i unui
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4015_a_5340]
-
privindu-și în oglindă chipul muritor și coruptibil, supus unor legi pe care eternitatea din oglinzi nu le implică, nu simte că identitatea lui nu se privește în oglindă, ci că este un cristal inteligibil și incoruptibil, o esență invulnerabilă, impenetrabilă razelor morți...“ Petru Creția: Oglinzile. Editura Humanitas, București, 2005. Preț: 16,00/ 160 000 lei
Agenda2005-31-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284028_a_285357]
-
cea pe care o port s-a ruginit demult. Este atât de grea această mască, Scârțâitu-i de fier de-atâta timp i-l ascult! Mi-a ascuns îndelung privirea și cei din jurul meu au văzut-o numai pe ea. Rece, impenetrabilă și taciturnă, încă mai poartă amprenta luptelor ce străbătea. Spada bătrână a rămas fixată în teacă, deseori și eu, cu propria mea mască, mă confund. Aș vrea să îmbrac o armură nouă, cea pe care-o port s-a ruginit
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10809_a_12134]
-
lesne aluneca în vodevil. Și, în fond, cu ce folos? Așadar, amatorii de filiații sau de identificări vor avea surpriza de a rămâne blocați în ipoteze. Teatrul Național "Străbunul Dromichetes" din Călărași, în care se petrec toate intrigile volumului, e impenetrabil cu instrumentele versatilelor mondenități. Numele actorilor și ale notabilităților locale se pretează mai greu anagramărilor. Poate ceva-ceva din biografiile personajelor să-i mai edifice pe curioși. În tot cazul, eliberat de interpretările contextuale exersate în lectura de tabloide, romanul are
Căderea Elsinore-ului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10096_a_11421]
-
cea pe care o port s-a ruginit demult. Este atât de grea această mască, Scârțâitu-i de fier de-atâta timp i-l ascult! Mi-a ascuns îndelung privirea și cei din jurul meu au văzut-o numai pe ea. Rece, impenetrabilă și taciturnă, încă mai poartă amprenta luptelor ce străbătea. Spada bătrână a rămas fixată în teacă, deseori și eu, cu propria mea mască, mă confund. Aș vrea să îmbrac o armură nouă, cea pe care-o port s-a ruginit
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10790_a_12115]
-
uitat celelalte, multe, frontiere pe care oameni continuă să moară? Traversând Adriatica în barcaze supraîncărcate, între Kosovo și Italia; înghesuiți în bărcuțe de pescari printre curenții înșelători ai Gibraltarului; pe plute și cauciucuri de tractor peste Marea Caraibelor. Frontiere la fel de impenetrabile și primejdioase ca fostul Zid al Berlinului. Când, peste câte generații, toate frontierele vor fi, cu adevărat, niște ficțiuni? În afară, desigur, de ultima. Correct Pe micul ecran a apărut o nouă prezentatoare: o asiatică născută pe undeva, prin marginea
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/13370_a_14695]
-
volum bilingv, Editura Mirton, Timișoara, 2012 (traducere și prezentare: Eugen Dorcescu; pe copertă, concepută de autor - A. S. R., desenul La Pyramide fatale et croix de Constantin Brâncuși).Versiunea românească reține o parte din volumul original, “o selecție”, reprezentativă, ... XI. DESPRE IMPENETRABILUL MISTER AL ISTORIEI, de Olimpia Berca , publicat în Ediția nr. 523 din 06 iunie 2012. Olimpia Berca Despre impenetrabilul mister al Istoriei Ceea ce trezește interesul, încă de la primele pagini ale cărții semnate de Mihai Murariu - Mare nostrum, postfață de Paul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358223_a_359552]
-
La Pyramide fatale et croix de Constantin Brâncuși).Versiunea românească reține o parte din volumul original, “o selecție”, reprezentativă, ... XI. DESPRE IMPENETRABILUL MISTER AL ISTORIEI, de Olimpia Berca , publicat în Ediția nr. 523 din 06 iunie 2012. Olimpia Berca Despre impenetrabilul mister al Istoriei Ceea ce trezește interesul, încă de la primele pagini ale cărții semnate de Mihai Murariu - Mare nostrum, postfață de Paul Eugen Banciu, Editura Hestia, Timișoara, 2012 - , este o intensă și fecundă preocupare pentru istorie, văzută, pare-se, nu doar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358223_a_359552]
-
Hestia, Timișoara, 2012 - , este o intensă și fecundă preocupare pentru istorie, văzută, pare-se, nu doar ca o înșiruire de fapte, recuperabile rațional, explicabile și relatabile logic și cursiv, eventual cu agrementul ficțiunii, ci și, poate mai ales, ca o impenetrabilă și, deseori, devastatoare stihie. Tema, majoră și pretențioasă în sine, are meritul de a fi oarecum inedită, în concertul prozei tinere actuale. În plus, autorul reușeșete, cu pricepere, să transforme, în derularea textului, subiectul istoric în pretext de meditații asupra
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358223_a_359552]
-
tinere actuale. În plus, autorul reușeșete, cu pricepere, să transforme, în derularea textului, subiectul istoric în pretext de meditații asupra destinului uman, asupra permanentei confruntări dintre individ și încercările la care îl supune mersul vremurilor. Citește mai mult Olimpia BercaDespre impenetrabilul mister al IstorieiCeea ce trezește interesul, încă de la primele pagini ale cărții semnate de Mihai Murariu - Mare nostrum, postfață de Paul Eugen Banciu, Editura Hestia, Timișoara, 2012 - , este o intensă și fecundă preocupare pentru istorie, văzută, pare-se, nu doar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358223_a_359552]
-
Hestia, Timișoara, 2012 - , este o intensă și fecundă preocupare pentru istorie, văzută, pare-se, nu doar ca o înșiruire de fapte, recuperabile rațional, explicabile și relatabile logic și cursiv, eventual cu agrementul ficțiunii, ci și, poate mai ales, ca o impenetrabilă și, deseori, devastatoare stihie. Tema, majoră și pretențioasă în sine, are meritul de a fi oarecum inedită, în concertul prozei tinere actuale. În plus, autorul reușeșete, cu pricepere, să transforme, în derularea textului, subiectul istoric în pretext de meditații asupra
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358223_a_359552]
-
de spus. Pare un om bun, dar câteodată răzbate din interiorul lui și i se întipărește pe față o umbră de răutate, atunci, preț de câteva secunde ochii lui negri aruncă fulgere, după care fața i se liniștește și devine impenetrabilă. -Credeți că știe ceva de copil? -Nu știu ce să zic, -Lăzărica, așa se numea gazda, a rămas un timp pe gânduri-,orice e posibil. Da, cred că este posibil să știe, dar nu se dă niciodată de gol. Când
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384777_a_386106]
-
două creste ale muntelui se împroșcau reciproc cu șuvoaie de foc și pucioasă precum doi uriași dragoni ce se băteau în capete încă de la facerea lumii. Muntele nu se zărea din cauza întunericului și ceții ce acoperea totul, asemeni unei perdele impenetrabile pentru privitori. Se auzeau însă în depărtare bubuiturile clocotitoare ale inimii sale uriașe hrănite de energiile fluviilor focului veșnic ce-i curgeau în vene. Era un ocean de energii agni, înlănțuite în adâncuri și furia lor se traducea în bubuituri
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
lent pe deasupra capetelor noastre, fîlfîitul greu al aripilor lui de bazalt reverbera în pereții vegetali, a căror structură intrinsecă știa atît de bine să păstreze nealterată funcția geometrică intimă a oricărei taine, comuniunea reflexiilor de lumini și umbre, acordată unei impenetrabile stări liniștitoare de indiferență. “Nu putem, iubito”, ți-am răspuns eu în timp ce prin mine treceau pîlcuri de lilieci (le simțem undeva, în adînc doar țipetele lor mute, pe alocuri le și înțelegeam, dar gleznele mele străbăteau apele reci și leșioase
ÎN AMURGUL ACELA DESǍVIRŞIT de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382863_a_384192]
-
și abilitate artistică de circ niște pești enormi pe un butuc de lemn acoperit cu un ziar. O bucată din care se prelinge sânge chiar deasupra pozei din ziar reprezentând doi arabi așezați pe scaune, fumând din narghilele cu priviri impenetrabile. Intrăm într-un restaurant arăbesc popular unde vin să mănânce muncitori sau simpli trecători, cumpărători, turiști. Un loc frecventat de cunoscătorii humusului. Aici se prepară unul din cele mai bune din oraș. Humusul nu se prepară ca o mâncare oarecare
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93372_a_94664]
-
tulburat peste măsură: rigoarea și vigoarea spiritului meu analitic cu care, Îndeobște, mă mândream nevoie mare, erau acum În grea suferință. Indiferent dincotro Încercam să-l atac, să-i pătrund miezul rațional, discursul pirpiriului continua să se deseneze obscur și impenetrabil, aproape ermetic. Am luat-o repetat de la capăt, fără rezultat - rien va plus! Și totuși, totuși... N-aveam de ce altceva să-mi ancorez disperarea. Undeva În vorbele sinistrului meu amfitrion trebuie să apară o fisură, o eroare, o neatenție - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să pricep ce-i putea strânge laolaltă pe acești oameni cu origini și ocupații atât de diverse și ce-i Îndreptățea să se imagineze responsabili cu siguranța planetară. Rezultatul a fost un eșec strălucit: nu se lega nimic, totul rămânea impenetrabil, fără vreun sens evident. Am renunțat. Ce rost avea să mă mai chinui, de vreme ce mi se promiseseră toate lămuririle pe care le doream? Aproape toate, În anumite limite, după cum precizase dublul nominalizat la Premiul Nobel pentru fizică, taciturnul, adăugând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ninsese atât de mult și fusese atât de frig, încât muntele Pilatus aproape că dispăruse complet, ca și lacul de la poalele muntelui, transformat într-o oglindă aburită. Toate drumurile dispăruseră, nu mai exista nimic în albeața fără sfârșit. Numai pe impenetrabilul cer se profilau coroanele negre ale copacilor goi. La hotelul Wilden Mann domnea haosul. Totuși m-au recunoscut imediat și am primit aceeași cameră ca de obicei. Personalul, aproape toți italieni din cantonul Ticino, se sculaseră dis-de-dimineață pentru a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
dată un zâmbet îi mijise în colțul gurii. Se apropie de Godunov și îi întinse mâna. Liber, soldat! spusese el după o strângere scurtă. Voi vedea dacă pot să fac ceva. Asta fusese tot, Cerkatov redevenise ofițerul rece, cu figura impenetrabilă. Fața umană care se întrezărise pentru o clipă dispă ruse. Boris nu știa ce să înțeleagă, greșise oare, înfruntându-l? Îi venea să se întoarcă și să își ceară scuze, să-i spună că nu contează ce vrea el, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]