3,653 matches
-
și indirect (prin Leonid Dimov), a alimentat postmodernismul generației ’80. Scrieri în proză. 1950-1970, acoperind ultima parte din perioada românească a lui Sesto Pals, nu și-a propus să fie o ediție critică. Nici nu avea cum să fie așa ceva, imperativul fiind, deocamdată, cunoașterea operei și a biografiei scriitorului, scop pe care ediția îl atinge cu brio. Profesor de fizică la prestigioase universități din Statele Unite și Israel, cercetător inter- și transdisciplinar, Michael Finkenthal s-a dovedit, în editarea lui Sesto Pals
Sesto Pals și secretele avangardei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2473_a_3798]
-
conceput în laboratoarele pedagogice bolșevice de după revoluția din 1917 - era artizanarea tipului uman dedicat credinței fanatice în comunism, și muncii, intransigent cu sine și mai ales cu semenii, subordonat total comandamentelor comunitare oricât de arbitrare. Exigențele se justificau public prin imperativul mobilizării resurselor pentru reconstrucția țării. Educația se combina cu restricții materiale provenite din insuficiența fondurilor de consum, ca și cu rigiditatea decalogului ideologic pus în funcțiune. Modul de existență public, în care colectivul juca rolul major, inclusiv pentru spălarea „rufelor
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
depășind inhibiția ecleziastă, orice tentativă de adaptare a gândirii la real, a adus un rău enorm teoriei marxiste, provocând repulsie. A fost statuată platitudinea ca mulaj al personalității militante, s-a oprit confruntarea deschisă a opiniilor, examinarea la rece a imperativelor vieții. Chiar multe neajunsuri remediabile nu erau recunoscute și de aceea nu se remediau, persistând ideea că recunoașterea ar fi sinonimă cu slăbiciunea și cu înfrângerea. Domnea teama că o eroare explicabilă și ușor de depășit, asumată ca atare, ar
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
unei malversațiuni asemănătoare, „Soarele” comunist se instala la putere. Cum spuneam, în ansamblu, piesa e departe de a fi o reușită. Camil Petrescu încearcă să-și împace, scriind-o, curajul și spaimele, să pună laolaltă propria libertate de gândire și imperativele venite din afară. Șansa lui (pe care o intuiește foarte bine și o și exploatează parțial) e aceea de a avea la dispoziție un protagonist al cărui profil interior permite jocul cu măști. E de ajuns să- l urmărim pe
Moraru, Novicov and C-ia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2538_a_3863]
-
armonii" între clase. "Principiul naționalităților", proclamat prin Declarația de la Alba-Iulia a unirii Transilvaniei cu România, de la 1 decembrie 1918, și recunoscut ca reper constituțional pentru statul român nou și împlinit asigura egalitate și nediscriminare pentru toți trăitorii în cadrul granițelor sale. Imperativul "naționalităților" promis de președintele SUA, W. Wilson, cucerea Europa, genera căderea imperiilor și "cavalcada tronurilor", "nașterea" a noi mari națiuni, printre care și cea română, și îi redefinea nu numai frontierele, dar mai ales destinul său istoric. Din păcate, dispariția
Cu ce zile a concurat 1 Decembrie ca să ajungă sărbătoare naţională () [Corola-journal/Journalistic/24344_a_25669]
-
universale. În ciuda eșecului de moment, el continuă fără să cedeze, „experimentează mereu, cu o mare consecvență și încredere în propria vocație, noi posibilități de supunere a sensibilității la rigorile formei literare, reconstituind astfel elementele definitorii ale unei existențe dominate de imperativul artistic”, cum spune Alexandra Ciocârlie în una dintre cele mai limpezi descrieri ale prozei sale (într-un articol din DGLR). Ceea ce Amiel căuta în plan moral, Radu Petrescu căuta, cu febrilitate mai arzătoare încă, în plan artistic, dublând astfel rezultatul
Un jurnal care își scrie autorul by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2454_a_3779]
-
ca puritatea sufletului întraripat”, versuri, firește, „de senzitivitate feminină” dar și „de stihuitor al cremenei rezonanțelor”!10 Iar cum Ana face multe versuri cu filosofie, generalul identifică „peste tot” „gînd adînc, meditație filosofică”, ieșite toate dintr-un „contact direct cu imperativele artei și cu etica sincerității”.11 Cu astfel de calități, firește că pe Ana n-o putea aștepta decît „o cale lungă și plină de florile recompensei”.12 Din nefericire, calea a fost scurtă, prea scurtă chiar, iar florile n-
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
din Cluj (născut în 1936, fiul cunoscutului prozator al cărui nume se regăsește într-al d-sale), care este literatura. Feluritele tendențiozități au azvîrlit asupra multora dintre capitolele ei umbre grele, favorizînd clișeele corespunzătoare. Un caz caracteristic: Școală Ardeleana. Sub imperativul istoriei "angajate", manualele școlare apreciază pînă în prezent cunoscută mișcare culturală drept "o expresie a iluminismului românesc". Cîteva întrebări de bun simț se impun. Una de ordin doctrinar: "cît de raționalist, materialist și laic a putut fi spiritul Școlii Ardelene
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
Totul în viața feminină a devenit alegere, obiect de interogație și arbitraj; în principiu, nici o activitate socială nu le este interzisă femeilor, nimic nu le mai fixează locul în ordinea socială; iată-le, cu aceleași drepturi ca și bărbații, dăruite imperativului modern de a defini și de a inventa propria lor viață de la un capăt la altul. Dacă este adevărat că femeile nu țin hățurile puterii politice sau economice, nu încape îndoială că ele au cîștigat puterea de a se guverna
Femei și/sau bărbați? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16918_a_18243]
-
a fi deduse din versuri la limita neroziei ("puternică impresie de stupiditate", resimțită de G. Călinescu). Maniacul discursurilor versificate se sloboade în voie. Iar personajul imperios al Babei răscolind "vulvorile" devine o caricatură care vorbește "că la ușă cortului": trei imperative vulgare, na, în câteva versuri, în pofida vocativelor înalt oratorice: "tirane barbar", "tirane", "barbare" - alte trei "tirane" urmează în "Blestemul". Așadar, gazda din caverna îi întinde lui Mihnea o hârca conținând sângele cald al obsedantului fiu: "Na, soarbe, sau sorb eu
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
emancipare decît rapoarte de activitate, însă, tocmai prin grandoarea lor afișată și prin aerul lor exhaustiv deconspirau multiplele complexe provinciale și tot atîtea reflexe de gîndire reziduală, însuficient drenată în noile condiții. Venirea în București nu avea atît ca argument imperativul cunoașterii și al comunicării, dorința legitimă a ieșirii din cadru ca prim pas către eliberarea de prejudecățile sistematic induse printr-o politică abuzivă (și) în domeniul culturii, cît scopul imediat al demonstrației de forță și aerul mocnit al unei competiții
Artiști plastici vâlceni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17026_a_18351]
-
de situație: parafrazînd l-am putea numi "farmecul indiscret al căsătoriei mic burgheze". Or, tocmai aceste caracteristici i-au provocat Monei Chirilă apetitul jocului buf. Lent la început, în clipele dilematice ale virtualului mire, greu convins, chiar forțat să accepte imperativul alinierii la cutumele sociale ce leagă prestanța de alcătuirea unei familii, ritmul are o accelerație treptată, atinge apoi vîrtejul amețitor de carusel, laolaltă cu un crescendo al comicului foarte bine controlat în scenele "degringoladei" pețitorilor, dificile pentru actori, de un
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
a românilor, a României, a stilului de viață românesc. Elanul scriitorului-călugăr împinge românismul spre ipostaza lui ideală, îl obligă să fie așa cum ar putea fi, îl inventează plecând de la o esență revelată în momente faste. Frazele lui N. Steinhardt sunt imperative, nu enunțiative: " Fericiți cei ce s-au născut în acest paradis românesc; cei ce l-au privit cu ochi veseli și înlăcrimați; cei în ale căror vine curge sângele șesurilor, dealurilor sau munților natali; dar și cei care l-au
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
a sta, a da (cu sens durativ, continuativ), a lua, a se apuca (cu sens incoativ, de început al acțiunii) - coordonat cu verbul principal: "stă și așteaptă", "se apucă și cîntă"; a lua și a da apar mai ales la imperativ "ia și mănâncă", "dă-i și vorbește". între "se gândește" și "stă și se gândește", diferența e una de mod de prezentare a acțiunii: în al doilea caz, este subliniată desfășurarea ei și implicarea subiectului. Valoarea structurii e comparabilă cu
"Dă-i și luptă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15873_a_17198]
-
așa la cer, mă bătu un gând: ce-ar fi să rămân în America?... Confortabil întins pe blana continentului generos și puternic, îmi pusesem întrebarea aceasta. Într-adevăr, ce-ar fi?... Un pitic, precis că european, din tagma kantiană a Imperativului categoric, apăru lângă mine țopăind și certându-mă foarte iritat. Glasul lui, pițigăiat, era insuportabil... Mă toca, mărunt și orgolios, cu argumentele cele mai năstrușnice și mai neașteptate și mai moraliste, în fond. Că, de ce așa și pe dincolo, tocmai
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
pentru organizarea materialului procurat pe calea simțurilor (Maurice Merleau-Ponty, Martin Buber, Lakoff, Școala lingvistică cognitivă). Ori așa cum scrie Merleau-Ponty: "mă împrumut pe mine din ceilalți, îi creez pe ceilalți din propria substanță". Progresiva deconstrucție a valorilor înseamnă o îndepărtare de "imperativul categoric" kantian. Astfel Școala de la Frankfurt și Jürgen Habermas utilizează conceptul de rațiune instrumentală, avînd drept criteriu eficiența, conform căreia știința n-ar fi decît un ghid al succesului în actualitate. Adorno susține că "modele culturale" se ivesc în procesul
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
aici spiritul lipsește". Relația românească cu lumea, continuă Noica, nu e bizuită pe bunătatea rațională, ci pe milă. Această milă e doar "faptă a exilatului", adică o stare umorală puțin semnificativă. În contrast cu "binele apusenilor", care impune lumii "spiritul, conștiința morală, imperativul", ea ar rămîne fără consecințe care să-i depășească efemerul, s-o integreze într-o conștiință articulată: "Pe linia milei (creștinismul), va putea regăsi acțiunea, dar nu actul moral, și cu atît mai puțin spiritul din care decurge acesta". Constantin
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
unui scop superior. De unde, adepții lui Ignațiu de Loyola conchid: Dacă scopul este bun moralmente, facultatea de a-l duce la îndeplinire este lăudabilă. Dacă este rău, orice iscusință este o viclenie josnică (Une fouberie basse)... Aristotel neagă, așadar, transcendența imperativului moral, iar iezuiții sunt în spiritul acestuia când afirmă că moralitatea ,,nu este un scop ideal transcendent", ci reglementarea și ordonarea virtuții accesibile omului. Nemaiexistând directive morale de aplicație generală, iezuiții descompun morala într-un număr cât mai mare de
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
ci reglementarea și ordonarea virtuții accesibile omului. Nemaiexistând directive morale de aplicație generală, iezuiții descompun morala într-un număr cât mai mare de ,,cazuri de conștiință", izolate, nesistematizate, niște ,,aporii' în sensul aristotelician problematic, totul adaptat exigențelor vieții practice. Rigoarea imperativului ideal scăzând, se ajunge la o înțelegere largă a particularităților omului, totul măsurându-se ,,à l'échelle humaine". După filsosoful praxisului, moralitatea nu e decât calea de mijloc... Iată textul aristotelician pe care îl traduc din limba franceză: ,,Așadar, virtutea
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
înjurăturii din proza lui Cezar Petrescu, Sadoveanu, Marin Preda și chiar din versuri populare ("Lele verde viorea/ Sictir pe ușă că-l da"), atestînd astfel circulația formulei în diferite epoci și medii sociale. Substantivat, cuvîntul sictir (în turcă, formă de imperativ a unui verb cu sens sexual) ajunge curînd să desemneze înjurătura însăși și intră ca atare în expresii ca a da (cu) un sictir, a lua la (sau cu) sictir, înregistrate și acestea în dicționar. Un sens special - "atitudine de
De la înjurătură la plictiseală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15695_a_17020]
-
de drum"). Realismul socialist se dovedește astfel un instrument util pentru cei interesați în primul rînd de fundamentele teoretice ale acestei estetici și de modul în care au fost aduse la un numitor comun pe tărîm ideologic realismul artistic și imperativul politic al societății fără clase; asta însă numai dacă cititorul poate depăși impedimentul creat de aparent totala ignoranță a traducătoarei în ceea ce privește numele, rusești, dar în transcriere fonetică franțuzească, ale unora ca Șklovski, Plehanov, Buharin, Lev (Léon) Tolstoi. Michel Aucouturier, Realismul
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
epoci a Internetului. Nu dispun de suficient spațiu pentru a rezuma în detaliu analiza lui Birkert, dar mă voi opri la acele aspecte care mi s-au părut cele mai importante. Textul tipărit operează conform unei logici lineare, controlate de imperativele sintaxei limbilor naturale: citind, parcurgem un traseu mental de la o configurație simbolică la alta, și pentru aceasta avem nevoie de atenție și concentrare. Tiparul este un topos al privatului și intimității, căci lectura unei cărți ne face să ne retragem
Spre mileniul electronic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16545_a_17870]
-
în care ar trebui să-și ducă, strivită, existența. Numai că personajele predilecte ale Marianei Marin (poeta etern-adolescentă, refuzând încăpățânată "maturizarea" conformistă; ori Anne Frank, copila găsindu-și sfârșitul în lagărul de la Bergen-Belsen) nu sunt maleabile și bune conductoare ale imperativelor zilei, ci materiale umane realmente refractare. Linia curbă a flexibilității convingerilor și a mlădierii comportamentale nu apare, aici, nici măcar din neatenția eului liric. Încordat la maximum, cu așteptări morale contrariate, dar vibrând prin toate corzile poemului, acesta exclude aprioric acomodarea
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
corectă gestionare și o mai elegantă reprezentare în străinătate a țării; miza este atât de mare încât egoismele partinice, atât de firești într-o democrație împlinită, trebuie lăsate de-o parte și subsumate interesului național. In acest sens este un imperativ ca toate forțele politice, parlamentare sau nu, societatea civilă, oamenii de afaceri, toate personalitățile care doresc cu adevărat revenirea României între țările civilizate ale lumii să fie angrenate în bătălia decisivă împotriva resturilor încă puternice ale vechiului regim. In 2003
Eșecul lui Galba by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11896_a_13221]
-
la diluarea până la anulare a oricărei măsuri cu adevărat necesare. Greul abia acum începe: se vor săvârși erori, se vor produce crize; cursul trebuie menținut fără ezitare; interesele personale, actele de adulație, amenințările n-au voie să abată guvernarea de la imperativele naționale. Cicero spune într-o scrisoare că treburile politice la Roma nu evoluează cum trebuie, că nici lui Caesar nu-i plac multe, dar că n-are ce face, deoarece trebuie să acorde anumite satisfacții celor care l-au ajutat
Eșecul lui Galba by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11896_a_13221]