394 matches
-
Rigault cu ai lor. Ceea ce n-au îndrăznit nici Marat și Robespierre au {EminescuOpXI 172} cutezat a face piticii Comunei; ei puseră mâna sacrilegă pe martorii seculari și de granit ai gloriei franceze; ei voiau să dărâme nu numai castelul imperatorilor urâți, ci și acel templu sublim al artelor la ale cărui strălucite figuri divine priveau cu admirațiunea toate națiunile culte ale globului. După ce trecuse drama cea înfiorătoare, Franța-și răzbună cu severitate în contra comunarzilor. Ei fură împușcați cu sutele pe
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
AM GĂSIT BELEAUA... Ne-am găsit beleaua cu nemții. Cine cunoaște repertoriul lui Alecsandri își va fi aducând aminte de farsa Iorgu de la Sadagura, în care e un prestidigitator și panglicar neamț care răspunde la numele hazliu de Cocus Mocus Imperator. Acesta mănâncă foc, bea smoală, scoate panglici din gură, se dă de-a tumba, dar politică, propriu vorbind, nu face încă. E neplăcut când diferitele meșteșuguri ale lui Cocus Mocus se traduc în ziaristică, când o gazetă mănâncă foc, bea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Popoare mândre sau obscure nații De mult peiră și pe-a lor cenușă Trăiește...cine? ei! Înmormântații." (Rime alegorice) Timpul și spațiul este abolit într-o singură formă a neantului: deșertul, pustiul: Se pare că cerul e un palat de imperator Deșert pustiu căci Dumnezeu e mort" Ilustrarea principiului shopenhauerian "abolirea timpului istoric" face din acest pustiu "o amiază ce dăinuie la nesfârșit fără să intervină o seară răcoritoare"7: "Spre echilibrul liniștei întocmele Realeargă tot ce este cu dor lung
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
acestor tablouri. Înțelegerea Ecclesiastului memento, homo, quia pulvis et in pulverem reverteris este subînțeleasă: "Și-atunci vântul ridicat-a tot nisipul din pustiuri Astupând cu el orașe, ca gigantice sicriuri" (Egipetul) sau: "Se pare Că cerul e-un palat de imperator, Deșert pustiu căci Dumnezeu e mort" E un "timp mort", în care nu mai e nimic ce să moară: "desigur, totul este o deșertăciune, toate mor, toate dispar de pe fața pământului, cândva va pieri și chiar pământul sub forma în
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
prin care-un vaiet trece E ca și când ar fi murit ceva În univers pare că Dumnezeu E mort. Coboară-asupra lui, eternitate, Cobori cu pacea ta asupra mea." (Dochia, ms. 2288, II) sau: "... Se pare Că cerul e-un palat de Imperator, Deșert, pustiu căci D(umne)zeu e mort..."38 (ms. 2287) Ai impresia că M. Eminescu scrie (direct) inscripții funerare, făcând previzibil aforismul lui Cioran. Însă, M. Eminescu nu îndreaptă radicalitatea gândirii lui ("Dumnezeu / E Mort") spre resurecția unui supraom
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
autorității sale pe acei boieri recalcitranți, a întărit armata și a obținut din partea papei Inocențiu III (1198-1216) recunoașterea neatârnării statului (țaratului) de la Târnovo, iar pentru el însuși a obținut titlul de rege, deși el pretindea titlul de împărat, numindu-se "Imperator omnium Bulgarorum et Blacorum". Arhiepiscopul de Târnovo, Vasile, a fost uns de trimisul papei, cardinalul Leo, ca "primat al bulgarilor și vlahilor", în schimbul promisiunii de a recunoaște supremația scaunului apostolic al Romei. Domnia lui Ioniță a coincis cu desfășurarea cruciadei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Kaloian, aflat la asediul Thessalonicului în luptă cu latinii, a fost ucis de un cuman din oastea sa, dar el lăsa urmașilor săi un stat puternic, o putere în sudul Dunării, cu un țel politic definit.27 Corespondența diplomatică dintre "imperator"-ul Ioniță și papa Inocențiu III, în care descendența sa romană fusese invocată de papă, pentru a se alătura cu statul său bisericii apusene, a dus la recunoașterea statului Asăneștilor de papalitate. Astfel, papa Inocențiu a trimis coroana imperială solicitată
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
găsi că vorba nu și-o calcă Dar vei găsi c-amicului e-amic, Dar vei găsi c-un sâmbur de tărie Este în inima oricăruia roman. Din când în când zeii coboară-n ei... Poți tu să spui d-imperatorul de-azi Ce-ai spus de alții?... Dacă-i spune, Atunci în viața ta nu l-ai văzut. Vin rar de-aceștia... însă totuși vin... Ce unul face... zeci nu pot strica. Acesta-i semnul c-un roman o face
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ia. Ce mic trebui să fie-un om când însuși Părerea ce o are despre el e astfel Încât se pune el pe el în joc. Pămîntu-ntreg n-are valoarea unui, Unui roman. De-aia din ei oricare Zice: Or Imperator, ori - nimic. Este ceva întunecos și mare Și simți că lumea toată e în el Și totuși lumea toată nu-l plătește, Pentru că nu-i în stare de-a-l schimba... Cu ei alături să mă lupt îmi place Nainte-învingeri, îndărătu-mi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
va simpl[if]ica... ea nu va mai dumica lumea în mărunt, ci va rupe-o-n două. De o parte Roma, de alta barbarii. Și Roma va cădea nu acel *, momentul de față o decide. Sîntem în mijlocul vântului istoriei, Imperator... poate singurii ce stau deasupra și numai umbra uriașă a pământului s-aruncă clar în mintea noastră... Dar pe când tu nu crezi nimica, te crezi orb, dat în mâna fatalității...... eu cred... [ÎMPĂRATUL] Crezi că pământul va pieri, că oamenii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lasă Să râdă chiar... numai să stea în pace. De n-o voiește, o voi învăța. Aceasta-i misia-mi pe-acest pământ, O alta n-am. În astă oră ce-ai numit-o mare Îți dau cuvântul meu [de] Imperator: Unde dreptatea n-a fi necesară Va domni mila și-ndurarea mea. Unde va [fi] neapărată - nu. {EminescuOpVIII 63} [CELSUS] [... ] Decebal... daca pîn-acum ] va fi sculat armia sa [... ] încerca și *** încă [ÎMPĂRATUL] [Ce să-]i dau? [CELSUS] Ah, e prea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lipsiți suntem de focul și de razele ideei: Azi coboară în mormîntu-i Domnul nostru: Umbra Dei. 3 2287 E ca și când Soarele ar apune pentru totdeauna Și lumea-ar rămânea în întuneric Etern. Se pare Că cerul e-un palat de Imperator, Deșert, pustiu - căci D[umne]zeu e mort. De ce se par Toate acestea inimei umane? Pentru că doi ochi -- doi singuri ochi - S-a-nchis pe lume! O, Ștefan! Ștefan - tu, lumina vremei, Te-ai stins și am rămas în întuneric
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în Roma Senatu-l alese de frică și Iulian fu ucis. 902 {EminescuOpXIV 903} Îi rămâneau însă încă două greutăți de învins: una în Asia, unde Niger pusese să-l proclame împărat, alta-n Occident, unde Albin aspira la demnitatea de imperator. El crezu că e primejdios de-a se declara contra amândurora deodată și hotărî deci de-a ataca pe Niger și de-a amăgi pe Albin. Lui Albin îi scrise că, fiind ales de Senat, voiește să-mpartă demnitatea aceasta
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
domnie nouă, fiindcă nu există nici una din greutățile cari apasă o domnie întemeiată din proaspăt. Dar, ca să nu-mi uit vorba, oricine care va socoti narațiunea de mai sus va vedea că ura și disprețul au fost cauzele pieirii acelor imperatori. Atunci e lesne de înțeles cum au venit că, unii lucrând într-un chip, alții dimpotrivă în alt chip, totuși unii dintre cei dentăi și unii dintre cei din urmă au avut un sfârșit fericit, alții unul nefericit. Lui Pertinax
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
scrisoare papa spune espres că Petru și Johannicius, cari se coboară din sângele foștilor regi, nu tind a ocupa, ci numai a recupera țara părinților lor. Cu aceasta pare a se potrivi un pasaj din scrisoarea lui Johannicius (Kalojohannes), împăratul (imperator Bulgarorum et Blachorum), în care se zice: "Dumnezeu privi la umilirea noastră și ne aduse aminte de sângele și de patria de la care descindem". Pe lângă această scrisoare, care, privită mai de aproape, se esprimă cu mare precauțiune și care cerea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de legat să fie primite de întreaga biserică a bulgarilor și vlahilor și să fie observate. O espresie egală pentru duplul imperiu o 'ntrebuințează Innocențiu în scrisoarea cătră arhiepiscopul din Zagora (27 noiemvrie 1202 ). Kalojoannes însă se numi după aceasta imperator Bulgarorum și-l asigura pe papa că grecii [î]i făcuseră prin patriarh propuneri de a-l încorona de împărat și de a-i da și un patriarh, căci, fără un asemenea, împărăție nu poate sta Dar el voiește să
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
dea acestuia dreptul de-a încorona pe regii vlahilor și bulgarilor, de-a sfinți în orice biserică a Bulgariei și Vlahiei chrisma, după care urmă declararea decisivă a împăratului întregei Bulgarii și Vlahii. În scrisoarea prin care Kalojohannes predă, în calitate de imperator al întregei Bulgarii și Vlahii, imperiul său Scaunului papal vorbește de repetate ori de foștii împărați ai Bulgariei, Simeon, Petru și Samoil. Este așadar semnificativ că, chiar acolo unde era în interesul lui de a-i numi strămoșii săi, el
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
era în sine o inovațiune, că nu se făcea pe seama sau în paguba Ungariei, ci că frații victorioși cereau numai îndărăt ceea ce era al lor. Numai în una papa nu intră în voia lui Kalojohannes: niciodată nu-l numi direct imperator, nici pe primat patriarh; și când acum Balduin, conte de Flandray, deveni împărat (latin) la Constantinopol, nici încoronarea, nici trimiterea de sceptru, coroană și flamură (vexillum ) nu mai erau de ajuns; imediat după victoria latinilor se arată la noul rege
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pentru aproximativ 300 de ani, cel mai performant sistem politic și economic, cu cea mai puternică armată pregătită atât pentru noi cuceriri, cât și pentru apărarea de invaziile barbarilor. Superioritatea Pax Romana se evidenția prin: guvernare republicană cu Senat și, imperator, organizarea eficientă a administrației publice, comerț dezvoltat, organizare militară disciplinată și tactici de luptă inovatoare pentru acea perioadă, ce permiteau amplasarea rapidă a forțelor în teatre de război și victorii facile în fața adversarilor (Gibbon, 1995, pp. 3-68). Însă nu numai
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
idealurile cruciatei. În cooperarea dintre cavaleri și navigatorii-negustori, balanța a înclinat hotărât de partea celor din urmă în Sud-Estul Europei. Când Genova a preluat hegemonia în bazinul pontic, resursele comerciale excepționale ale regiunii erau cunoscute în lumea mediteraneană; nu numai • „/Imperator/ promisit et convenit quod non permitet ire de cetero negociatum intra maius mare aliquem latinum nisi ianuenses et pisanos et eos qui defferent pecuniam seu res nostri vestiarii quibus ianuensibus devetum non faciet eundi intra majus mare et redeundi cum
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Întreaga schimbare politică s-a configurat în momentul • Ibidem, p. 82. • Ibidem, p. 92. • Maria Holban, Din cronica relațiilor româno-ungare în secolele XIII-XIV, București, Editura Academiei, 1981, p. 68, n. 53. când Ioan Asan al II-lea - care își spunea „imperator și autocrator al bulgarilor și bizantinilor“7 a fost împiedicat să obțină tronul de la Constantinopol prin zădărnicirea căsătoriei tânărului împărat latin - încă minor - Baudouin al II-lea cu prințesa Elena, o ortodoxă. Astfel, în 1231 aristocrația occidentală de la Constantinopol a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
persoană de mare autoritate și prestigiu, era un cunoscător rafinat al culturii păgâne. Augustin a avut posibilitatea să observe triumful lui Ambrozie asupra dușmanilor care se găseau la curte și ridicarea sa progresivă până la demnitatea de autoritate religioasă de care imperatorul n-avea cum să nu țină seama; a fost impresionat de personalitatea lui Ambrozie care i s-a părut esențialmente spirituală, deși trebuie să fi înțeles că aceasta, grație superiorității sale, rămânea întrucâtva departe de el. Un prim rezultat a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nu se mai confruntase cu invaziile lor de trei secole. În secolul al treilea, problema germanică (alături de cea persană) s-a agravat extraordinar de mult, cum nu se mai întâmplase până atunci, cel puțin până către 270; de la acea dată, imperatorii iliri și Tetrarhii au reușit să pună stavilă dezordinii care se propaga dinspre imensele frontiere ale Imperiului. Timp de circa un secol, o pace relativă a domnit de-a lungul Rinului și al Dunării până când, în 378, înfrângerea suferită de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Trei Capitole, pentru că autorul vrea să demonstreze că anatema impusă de Iustinian era nejustificată: de aceea, Liberatus povestește în mod sintetic evenimentele, începând cu învestirea lui Nestorius ca patriarh al Constantinopolului în 428 și până la cele din 543-544, în timpul cărora imperatorul se lăsase convins de monofiziți. Evenimentele următoare sunt omise din narațiunea lui Liberatus pentru că sunt cunoscute de toată lumea și toți contemporanii săi participaseră la ele. Scrierea trebuie să fi fost compusă după moartea papei Vigilius (în 555) și înainte de aceea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cititorul latin un manual pe care îl primise de puțină vreme de la un profesor de la școala teologică din Nisibi, un anume Pavel. Școala din Nisibi era foarte importantă și se născuse din școala teologică din Edessa, închisă în 489 de imperatorul Zenon pentru că avea tendințe nestoriene. De altfel, Nisibi era un oraș care aparținea de multă vreme Imperiului Persan și acolo se refugiaseră nestorienii alungați din Edessa. Cartea lui Pavel era un compendiu care servea ca introducere în cunoașterea Bibliei; Pavel
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]