833 matches
-
repetă în afară de versul al doilea, astfel încât versul 1 este în relație cu versul 5, 3 cu 7 și 4 cu 8.<br> Ca mijloace artistice întâlnim, pe lângă simbol, metafore și personificări “Dormeau adânc sicriile de plumb”. Remarcăm folosirea verbelor la imperfect: “dormeau”, “stau” care sugerează acea atmosferă de dezolare, o acțiune trecută, dar neterminată, aflată încă în continuă desfășurare.
Plumb (George Bacovia) () [Corola-website/Science/302262_a_303591]
-
nord și lipsa unor informații de calitate care să fie oferite STAVKA și cartierelor generale de front, aveau să ducă la eșuarea întregii ofensive. În ciuda rezultatelor proaste, bătălia de la Harkov a marcat o modificare a tacticilor Armatei Roșii, care, deși imperfecte în momentul acela, aveau să ducă la câștigarea războiului.
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
o propoziție independentă. Timpul numit "aorist", corespunzător perfectului simplu din limba română, pot să-l aibă aproape exclusiv verbele perfective, dat fiind că însuși acest timp exprimă o acțiune terminată în trecut. În opoziție cu acesta, pot fi puse la imperfect numai verbele imperfective. În limba maghiară, aspectele și modurile de acțiune se exprimă mai puțin sistematic decât în limbile slave. Multe verbe imperfective nu au pereche perfectivă ("létezik" „a exista”, "megbocsát" „a ierta”, "gondoz" „a îngriji”, "elüldögél" „a ședea”) și
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
mod și de timp, nu este o categorie gramaticală a verbului românesc. El chiar începe definiția aspectului cu „categorie gramaticală caracteristică limbilor slave...”, dar menționează că este exprimat și în română. Pe de o parte o fac unele timpuri verbale: imperfectul exprimă și aspectul imperfectiv, iar perfectul compus - aspectul perfectiv. Exemplu: "În timp ce mânca, a sunat telefonul". Perfectul simplu și mai mult ca perfectul exprimă de asemenea aspectul perfectiv. Pe de altă parte, aspectele sunt exprimate prin mijloace lexicale. Unele verbe includ
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
verbelor sunt considerate aspecte/moduri de acțiune. În franceză sunt de asemenea verbe care includ aspectul/modul de acțiune în sensul lor lexical: Au un rol important și formele verbale temporale. Cele compuse și perfectul simplu exprimă aspectul perfectiv, iar imperfectul - aspectul imperfectiv (vezi Verbul în limba franceză). Grevisse și Goosse 2007 consideră că în franceză există două verbe și o expresie verbală auxiliare de aspect propriu-zise, gramaticalizate, ale căror construcții nu se analizează sintactic: Grevisse și Goosse 2007 ia în
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
și cu sufix) la conjugările I și a IV-a. Iată conjugarea verbelor regulate: Indicativul prezent este forma de bază a verbului în gramatica aromânei. Cea de persoana I singular constituie cuvântul-titlu pentru verbe în dicționare. Exemple de conjugare: La imperfect, persoana a III-a plural este identică cu a III-a singular. Perfectul simplu se folosește mai frecvent decât perfectul compus. Se deosebesc verbele cu accentul pe desinență (cele de mai jos) și cele cu accentul pe rădăcină. La cele
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
scosh(u) „scosei”, "aprimshu „aprinsei”, "dush(u)" „dusei”. Perfectul compus se formează cu formele complete ale verbului auxiliar am „a avea”. Mai mult ca perfectul sintetic a dispărut în aromână, fiind înlocuit cu unul analitic, format cu auxiliarul "am" la imperfect : Viitorul se poate forma în mai multe feluri, dintre care cel mai răspândit este cu verbul auxiliar "voi" „a vrea” la persoana a III-a singular a indicativului prezent la toate persoanele ("va") + conjunctivul prezent (vezi mai jos): "va s-căntu
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
III-a singular a indicativului prezent la toate persoanele ("va") + conjunctivul prezent (vezi mai jos): "va s-căntu" „voi cânta”. Viitorul anterior se formează cu "va" + conjunctivul perfect compus: "va s-am căntată" „voi fi cântat”. Conjunctivul are patru timpuri: prezent, imperfect, perfect și perfect compus. Se folosește cu conjuncția să, cu variantele se, si și s-. La conjunctiv prezent, conjugarea I, persoana a III-a nu diferă de cea de la indicativ prezent:. Conjunctiv imperfect: "s-căntam". Conjunctiv perfect compus: "s-am căntată
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
fi cântat”. Conjunctivul are patru timpuri: prezent, imperfect, perfect și perfect compus. Se folosește cu conjuncția să, cu variantele se, si și s-. La conjunctiv prezent, conjugarea I, persoana a III-a nu diferă de cea de la indicativ prezent:. Conjunctiv imperfect: "s-căntam". Conjunctiv perfect compus: "s-am căntată". Conjunctiv mai mult ca perfect: "s-aveam căntată". Condiționalul-optativ prezent este sintetic: Condiționalul-optativ perfect se formează cel mai adesea din imperfectul verbului "voi" la forma unică "vrea" + condiționalul prezent: "vrea s-căntarim" „aș fi
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
persoana a III-a nu diferă de cea de la indicativ prezent:. Conjunctiv imperfect: "s-căntam". Conjunctiv perfect compus: "s-am căntată". Conjunctiv mai mult ca perfect: "s-aveam căntată". Condiționalul-optativ prezent este sintetic: Condiționalul-optativ perfect se formează cel mai adesea din imperfectul verbului "voi" la forma unică "vrea" + condiționalul prezent: "vrea s-căntarim" „aș fi cântat”. La imperativ, în afară de formele de persoana a II-a asemănătoare cu cele din română (imperativul propriu-zis), mai sunt forme și pentru persoana I, cu conjuncția "as", din
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
Nobel (...) Această poveste a unei familii de refugiați din Basarabia, odată cu întoarcerea frontului și așezarea ei în apropiere de Slatina, are un dramatism cum în puține cazuri am văzut; o scriitură de asemenea extraordinară, îmbinând timpurile narative magistral, prezentul și imperfectul evocării, aș spune teribil, încât pe alocuri mi-a indus un soi de atitudine tragică, prin aceea că omul victimă a istoriei devine un învingător. (...) Această poveste a unor învingători - care își pierd averea, își pierd copiii, care se strămută
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
colectat numeroase animale marine, delectându-se în coralii tropicali din limanele mareice, și a cercetat geologia Insulei Potârnichii. Deși cartea lui Daubeny din biblioteca lui "Beagle" descria geologia vulcanică a Canarelor, în ea scria că structura Insulelor Capului Verde este „prea imperfect cunoscută”. Darwin a considerat Insula Potârnichii drept cheia înțelegerii structurii insulei St. Jago, și i-a studiat cu grijă stratigrafia după metodele învățate de la Adam Sedgwick. A strâns specimene și a descris un strat alb de stâncă tare formată din
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
bănățean, "cucoș" (cocoș), "șăsî" (șase). Articolul posesiv "a" este folosit în graiul moldovenesc pentru toate numerele și genurile, înlocuind formele variabile „al”, „a”, „ai”, „ale”, ceea ce în secolul XIX era încă standard și în limba română literară. Terminația „-eá” din imperfectul verbelor, și chiar din formele de infinitiv este înlocuită cu „-é” [ǣ], ca în formele „"vedé"”, „"triș'é"” și „"viné"” sau „"a vedé"” (fonetism împărtășit și de graiurile ardelenești). În comunicațiile orale, formele de viitor „"am să fac"”, „"o să fac
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
franceza standard din Franța "quatre-vingts" „optzeci”. În sistemul verbal s-au păstrat din latină formele de indicativ prezent, conjunctiv prezent, imperativ, indicativ imperfect, indicativ perfect (în gramatica francezei actuale perfectul simplu), conjunctivul mai mult ca perfect (care a dat subjonctivul imperfect în franceză), participiul prezent și participiul trecut. Apăruseră în schimb alte forme verbale încă în perioada anterioară, care se generalizează în franceza veche. Formele personale ale auxiliarului "avoir" „a avea” devin desinențele personale ale viitorului ( > > "chanterai" „voi cânta”) și ale
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
cu [ks]. Ca o formă de hipercorectitudine, formele verbului "a fi" și pronumele personale care încep cu litera "e" sînt adesea pronunțate fără preiotare (fără un "i" semivocalic anterior): [eu], [este], [era]. O greșeală morfologică frecventă este forma hibridă de imperfect a verbelor "a vrea" și "a voi": ', ' etc. De asemenea conjunctivul verbului "a avea" devine la unii vorbitori "să " în loc de "să aibă". Verbul "a trebui" este uneori conjugat la persoana a III-a plural a indicativului prezent în forma ' în loc de
Elemente problematice ale limbii române () [Corola-website/Science/296532_a_297861]
-
timpuri și moduri; substantive multiple și clase verbale; câteva articole sau fără; și mai degrabă cuvintele libere. Limbile germanice vechi sunt renumite pentru faptul că au doar două timpuri verbale (prezent și trecut), cu trei aspecte trecut-viitor specific limbilor PIE (imperfect, aorist și perfect/stativ) unite într-unul și niciun timp nou (viitor, mai mult ca perfect, etc.) în dezvoltare. Au existat trei moduri: indicativ, subjonctiv (dezvoltat din optativul limbilor PIE) și imperativ. Verbele gotice au avut un număr de caracteristici
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
šta traži u mojoj sobi" „L-am întrebat ce caută în camera mea”. Limba maghiară funcționează la fel: "Azt hittem, hogy alszik" „Credeam că doarme”. Alte limbi evită astfel de neconcordanțe, bunăoară franceza, verbul subordonat fiind în acest caz la imperfect: "Ma mère me disait toujours que je devais faire des études" „Mama îmi spunea mereu că trebuie să fac studii”. În unele limbi, anumite forme temporale pot fi folosite pentru a indica altceva decât timpul. Un exemplu în engleză este
Timp (gramatică) () [Corola-website/Science/316402_a_317731]
-
afixe care formează perechi de verbe, unul de aspect imperfectif, celălalt perfectiv, există unele restricții de asociere a timpului cu aspectul. Astfel, un verb perfectiv de regulă nu poate fi folosit la prezent într-o propoziție principală, și nici la imperfect. În limbi în care aspectul nu este marcat în acest fel, cum sunt de exemplu limbile romanice, și ale căror gramatici tradiționale nici nu tratează această categorie gramaticală, aspectele sunt totuși exprimate tocmai prin anumite forme temporale. Astfel, în limba
Timp (gramatică) () [Corola-website/Science/316402_a_317731]
-
acest fel, cum sunt de exemplu limbile romanice, și ale căror gramatici tradiționale nici nu tratează această categorie gramaticală, aspectele sunt totuși exprimate tocmai prin anumite forme temporale. Astfel, în limba română se poate vorbi de timpuri durative, cum este imperfectul, și de timpuri momentane, cum este perfectul simplu și perfectul compus. Limba română are mai puține forme verbale temporale decât franceza, de exemplu, dar este mult mai bogată în astfel de forme decât, bunăoară, maghiara. Prezentul indicativ are următoarele valori
Timp (gramatică) () [Corola-website/Science/316402_a_317731]
-
decât franceza, de exemplu, dar este mult mai bogată în astfel de forme decât, bunăoară, maghiara. Prezentul indicativ are următoarele valori: Prezentul conjunctiv poate exprima: Prezentul condițional-optativ exprimă: Prezentul prezumtiv: Prezentul infinitiv are valori temporale diferite după funcțiile sale sintactice: Imperfectul exprimă cel mai adesea o acțiune trecută durativă, simultană cu altă acțiune trecută. Această valoare poate fi: Altă valoare absolută, frecventă, este cea de a exprima acțiuni repetate în trecut (imperfect iterativ): "Se certau mereu". O valoare relativă este exprimarea
Timp (gramatică) () [Corola-website/Science/316402_a_317731]
-
infinitiv are valori temporale diferite după funcțiile sale sintactice: Imperfectul exprimă cel mai adesea o acțiune trecută durativă, simultană cu altă acțiune trecută. Această valoare poate fi: Altă valoare absolută, frecventă, este cea de a exprima acțiuni repetate în trecut (imperfect iterativ): "Se certau mereu". O valoare relativă este exprimarea unei acțiuni posterioare față de o acțiune trecută: "Avusese cele mai bune rezultate în anul care se încheia". O valoare excepțională a imperfectului este cea de condițional perfect: Dacă știam, veneam și
Timp (gramatică) () [Corola-website/Science/316402_a_317731]
-
este cea de a exprima acțiuni repetate în trecut (imperfect iterativ): "Se certau mereu". O valoare relativă este exprimarea unei acțiuni posterioare față de o acțiune trecută: "Avusese cele mai bune rezultate în anul care se încheia". O valoare excepțională a imperfectului este cea de condițional perfect: Dacă știam, veneam și eu" = "Dacă aș fi știut, aș fi venit și eu". Perfectul compus se folosește de regulă cu valoare absolută, cea de a exprima o acțiune efectuată și încheiată în trecut, față de
Timp (gramatică) () [Corola-website/Science/316402_a_317731]
-
ridice filmele la înălțimea imaginației sale. El și-a câștigat astfel incontestabile merite de pionierat, abordând cu curaj basmul, feeria, teme universale și science-fiction-ul, aceasta în condițiile unei dotări tehnice insuficiente. Cunoscând faptul că mijloacele tehnice avute la dispoziție sunt imperfecte, Gopo recurge la parodia SF, realizând filme cum ar fi: "Pași spre Lună" (1963) sau "Comedie fantastică" (1975). Basmele ecranizate de către Ion Popescu-Gopo nu sunt simple ecranizări fidele, ci sunt actualizate și interpretate. Spre exemplu, "Maria Mirabela" (1981) nu e
Ion Popescu-Gopo () [Corola-website/Science/297976_a_299305]
-
knew not how, and yet it was done by his own hands. ... Shall we say, then, that Transcendentalism is the Saturnalia or excess of Faith; the presentiment of a faith proper to mân în his integrity, excessive only when his imperfect obedience hinders the satisfaction of his wish.”" „"Veți vedea din această schița că nu există un partid transcendentalist și nici un transcendenalist pur; doar profeți și prevestitori ai unei astfel de filozofii; că toți cei care, datorită unei predispoziții naturale, au
Transcendentalism american () [Corola-website/Science/308094_a_309423]
-
unei frângeri, imaginea finală a celor două, fiecare purtând pe chip și În suflet propria singurătate și la mijloc singurătatea lui, redată de trupul negru, ușor gârbovit, prins În căruciorul prea mare pentru puținătatea timpului rămas. Subtilul joc al dublului imperfect: Ea (femeia tânără, frumusețea, misterul, viața care va continua cu multitudinea ei de posibilități) și ea (soția, stabilitatea și Îndârjirea, forma definitivă a vieții cuprinse Între limitele existenței), gesturile În oglindă, cu sugestia transformării Ei În ea și a ei
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92891]