2,195 matches
-
originale, bine ancorate în "solul cultural natal". Dar cu un coeficient cît mai ridicat de personalitate și individualitate". Însă idealul d-sale nu este cel al unei creații personale, deci spontane, discontinue, aleatorii, ci un ideal opus, al unei producții impersonale, organizate, integraționiste, cel al Enciclopediei, ca suprem indice de "creație" prin enormă aglutinare informațională, ca și, probabil, prin imensitate tipografică, prin impresionantă pondere fizică (căci hermeneutul are fascinația cantității): "De unde permanența "modelului" enciclopedic, realizabil, bineînțeles, la nivelul și cu instrumentele
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
într-o țară comunistă. "Trezor" este, de fapt, un secretar cu propaganda, proiectat într-un plan metafizic. El elaborează, cu o sagacitate diabolică, principii de cenzurare a limbajului, inclusiv a timpurilor verbale, în funcție de obiectivele sale propagandistice. În aparență abstras și impersonal, Ștefan Aug. Doinaș este în realitate un om de atitudine (așa cum o dovedește de altfel și publicistica sa de după 1989). Povestirile din volumul T de la Trezor, superb joc literar, nu sunt numai un joc. Ele reprezintă și o luare de
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
afle mult căutatul punct: "Ochiul tău privește/ un ochi care privește / un ochi care privește/ un ochi care privește/ un ochi care privește/ etc., încearcă să-ți imaginezi/ până la capăt/ această figură geometrică/ dacă poți" (Punere în abis). Acest "tu", impersonal, generic, pe care cititorul îl regăsește în mai multe poeme, pare a fi o dedublare a eului poetic care, în acest chip, încearcă, simultan, o privire în afara lui și una în adâncul lui. Aceeași funcție, a dedublării, o îndeplinește și
Punere în abis by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16276_a_17601]
-
Ioana Băețica Poate că cel mai simplu și, în cazul de față, mai adecvat - este să asculți de vocea poetului caracterizându-și propria operă: "...ceva impersonal și plin, gata să crape de mișcare și viziuni." Într-o Austrie sclipind de luxul sălilor de spectacol, animată de o viață mondenă înveșmântată în borangic, plină de seva rafinată alt Wien, Georg Trakl întrevede, ca și Robert Musil sau
"Flautul luminii, flautul morții" by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16313_a_17638]
-
-i eliberează decât la ultima pagină. Personajul principal Personajul principal al acestui roman rămâne totuși Monica Lovinescu, care vine rareori în prim-plan, dar este o prezență permanentă în fiecare frază. Memorialista nu poate - și nu-și propune - să scrie impersonal. Dacă ar colabora la o revistă cu note nesemnate, acele note tot semnate ar fi, stilistic. Cuprinsă de dorința impetuoasă de a se exprima, ea răvășește vocabularul limbii române, luând fără economie toate cuvintele de care are nevoie și eventual
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
susure vorbe dulci în urechile Occidentului, Keene constată o discrepanță metafizică, o falie existențială în care însăși identitatea lui Havel nu avea cum să nu se surpe. Retorica lui Keene e dezagreabilă: pompoasă, dornică de generalizări și amatoare de senzaționalisme, impersonală acolo unde implicarea directă a autorului e cît se poate de evidentă. Nu știu cîți ar citi această carte cu plăcere. Nu e mai puțin adevărat că John Keene este printre cei mai autorizați (dacă nu cel mai) să conceapă
Tragedia lui Havel by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16341_a_17666]
-
timp, ca rezultate previzibile ale culturii contemporane: "Bigoții, istericii, cei care distrug sinele - aceștia sînt scriitorii care depun mărturie pentru timpul politicos și temător pe care-l trăim" și "cu greu am putea da crezare unor idei exprimate pe tonul impersonal al sănătății mentale". Nu lipsesc de aici nici observațiile imprevizibile, cu atît mai seducătoare (Camus este "soțul ideal al literelor contemporane"), nici ironiile necruțătoare ("Ar trebui să-i fim recunoscători lui Sartre pentru faptul că s-a oprit după șase sute
O carte veche, o nouă sensibilitate by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16371_a_17696]
-
atins pragul acela atît de critic, că friza demența. Tot ce mi-ai spus pînă acum seamănă foarte mult cu ceea ce eu am identificat a fi coloana fiecăreia dintre cărțile tale. Anume, nevoia de mărturisire și, mai departe, ducîndu-ne înspre impersonal, nevoia de mărturie. Eu nu găsesc altă explicație a continuării acestui traseu, decît frustrarea de a nu se fi mărturisit, nici unul dintre cei prezenți în cărțile tale, personaj sau autor, pînă la capăt. Cred că există un pic de adevăr
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
creație cultă, de creație voluntară. Și îl citează, ca exemplu edificator, pe Blaga. Constată însă, nu cu surprindere, că "cel mai personal dintre creatorii români de azi face elogiul (în știutul discurs academic din 1937 n.m.) a tot ce e impersonal, anonim, anistoric în sufletul românesc, adică satului românesc "Satul nostru, spune Blaga, a avut tăria să se păstreze "boicotînd" istoria. În jurul lui se făcea de către alții, străini de neamul nostru, istorie: satul nostru s-a păstrat". Întrebîndu-se, rămînînd în spațiul
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
a pus capac genului epistolar. Gata, nu mai scriem scrisori adevărate, ci surogate electronice, de cîteva rînduri și care nici nu se mai păstrează, fiindcă nu e nimeni nebun să-și umple fișierele computerului cu frazele banale ale acestei corespondențe impersonale. Urmașii noștri nu vor mai avea problema mea de azi, cu pusul ordinei în scrisorile primite. Edițiile din operele lor nu vor mai conține capitolul cu pricina. Marii epistolieri ca Alecsandri, Ghica, Hasdeu, Odobescu, Maiorescu, Caragiale, Barbu, Steinhardt și alții
Specii pe cale de dispariție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16549_a_17874]
-
cinci/ afumate ca niște sori preistorici/ pipete pasteur picurau cucuta zilei pe limbile frunzelor/ alunecau formulele delirului prin pîlniile ruginite de eter/ într-o chimie organică sintetizînd monștrii în eprubete/ într-o chimie anorganică procreînd taifunuri de siliciu/ peste cristalinul impersonal// monumente împînzeau cîmpul vizual lentilele în spatele cărora/ eram îngrămădiți ca niște gladiatori așteptam lupta cu leii/ ascunși în imaginația noastră cu soarele fleșcăit pe asfalt/ libelule fluturau artistic în Colosseum/ cercuri batiste dansuri ciocane tobe seceri lațuri flori de plastic
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
insistentă privire cinematografică, una care descrie, nu comentează și nu interpretează. Această răceală a proximității - prozatorul se instalează în pielea personajelor ocupândule până la nivel atomic, dar își păstrează luciditatea și distanța, decuparea detaliului apelând la un bisturiu exact și oarecum impersonal - conferă vibrație și mister paginii. Un ochi ușor buimac, căci hipnotizat de detalii până la infinitiplicarea lor, e slujit de un cuvânt care dă târcoale înțelesurilor ultime lăsându-le intactă taina. Înaintarea epică nu interesează neapărat, nu avem de-a face
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
se întâmplă cu orice întoarcere esențială a exilatului. Povestea Ginei Stoiciu este, în primul rând, istoria unei femei ce ascunde tenace însăși condiția de femeie. Nimic nu trădează în această carte ceea ce s-ar putea numi sentiment. O voce aparent impersonală traduce experiențele unei ființe echilibrate cu lecția învățată: să cunoască adevărul prin detașare. Farmecul confesiunilor ei intelectuale vine și din transcrierea metodică a unei sobrietăți ce exclude din discurs orice derapaj spre slăbiciune. Nici nu se putea altfel, doar modelul
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
memorialistului o surprinde neîntârziat. Ceea ce nu anulează scăderile nuvelei, dar o salvează, în chip straniu, sub raport artistic. Deranjat de defectele Sărmanului Dionis, pe care le ia cumva personal, junimistul Panu nu omite să pună pe foaie suma de „emoțiuni impersonale” cărora, à contre coeur, le-a căzut pradă.
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
12.00 și 22.00, pe str. Lipscani să iți împărtășești povestea de iubire în cea mai lungă scrisoare de dragoste din lume. Pe 24 februarie, de Dragobete, înlocuim „emoția” descoperirii în cutia poștală a facturilor și cea a e-mailurilor impersonale din căsuța electronică, cu emoția românească a compunerii celei mai lungi scrisori de dragoste din lume. Și pentru că Dragobete, etimologic vorbind, inseamna drag și mulțime adunată la un loc, pe 24 februarie ieșim cu toții în stradă, îl luăm pe fiul
De Dragobete, iubeşte româneşte! [Corola-blog/BlogPost/99628_a_100920]
-
vie și așa mai departe. Și am mai aflat că fiecare vin are povestea lui. Opt soiuri și-au spus cu calm și căldură poveștile și s-au întrecut în a ne cuceri, ceea ce nu se întâmplă niciodată în spațiul impersonal al unui supermarket, unde sticlele stau aliniate pe rafturi, mute și umile, ca niște condamnate la o existență plicticoasă și rece. La final, am ales și am făcut o comandă, care ne-a fost livrată în 24 de ore, dar
Vinul care își spune povestea la tine acasă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20805_a_22130]
-
Sistemele filosofice nu sunt nici posibile și nici de dorit”, se apăra el), după unii filosof existențialist, după alții un mistic și cam după toți un romantic, dacă nu cu totul indecent (sic!), atunci cu totul străin de discursul filosofic impersonal. Căci în Spirit și Realitate el este de părere că spiritul nu trebuie confundat cu sufletul, întrucât spiritul aparține unui plan diferit, mai bine spus unei alte realități. Spiritul nu doar că „se unește interior cu sufletul și-l transfigurează
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
lui Victor Iancu. Romanul ("literatura") trăiește astfel în sine, comunicînd sui generis cu interpretul său, homo interpretant. Faptul se datorează exclusiv dispariției lui homo symbolicum (autorul însuși), anihilat de către textul său. Prin urmare, individul creator "moare", vocea sa căpătînd tonalități "impersonale", asemenea "celei a unui preot sau șaman, prin care vorbește întotdeauna impersonalitatea divină", după cum constata Roland Barthes undeva (scriitorul ca "reflector" al epocii!). Autorul devine astfel o "mînă" impersonală care transcrie un saeculum, e o "memorie culturală" sau este el
In memoriam Victor Iancu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8261_a_9586]
-
textul său. Prin urmare, individul creator "moare", vocea sa căpătînd tonalități "impersonale", asemenea "celei a unui preot sau șaman, prin care vorbește întotdeauna impersonalitatea divină", după cum constata Roland Barthes undeva (scriitorul ca "reflector" al epocii!). Autorul devine astfel o "mînă" impersonală care transcrie un saeculum, e o "memorie culturală" sau este el însuși "scris" de către textul său. Textul poate depersonaliza, deconstruind identitatea (unitatea) în propria sa rețea semiotică, lărgită mereu, extinsă prin/din ea însăși, ca fenomenalitate în sine, independentă de
In memoriam Victor Iancu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8261_a_9586]
-
cu orice preț). Nu strigătul victorios al învingătorului ludic răsună (deși scenariile imaginare continuă, sprințar, să-și țeasă dantela), ci lamentoul dezbrăcat de podoabe al celui care a pierdut totul, spre a constata, uimit, că a păstrat intactă doar vocea impersonală a poeziei. Auzim, așadar, sonul special al vocii celui ce mestecă cenușă. Este de notat persistența practicilor scripturale favorite ale poetului, de pildă, prezența muzei, pierdută în haosul materialității, simbol al unui crez hedonistic ("crede/ că-n afara eului totu
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
tinde "să devină instanța absolută a discursului, abolind treptat orice mediere". De la Arghezi n-am putea avea pretenții prea mari, întrucît, vai, eul său "nu reușește să se întrevadă decît uneori, ca voce infuză, hibridată în interstițiile unei alte voci impersonale ce aparține instanței metafizice". "Situarea ambiguă" a autorului Cuvintelor potrivite, "sistemul oscilant al poeticității" sale nu fac decît să valideze "un discurs al cărui obiect este de presupus dincolo de text, într-o exterioritate incongruentă". Nici cu Blaga nu ajungem departe
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
Persoanele sunt elemente prinse într-o canonadă socială din care nu pot scăpa decît într-un singur fel: dispărînd. Așa se face că generalul e mai puternic decît particularul, masele sunt mai puternice decît indivizii, istoria e făcută de stihiile impersonale, iar scriitorul este o așchie în bătaia concursului de împrejurări, semănînd cu o marionetă supusă unor condiționări sociale cărora le dă glas chiar împotriva voinței sale. Conștiința lui e precum o gazdă pasivă, parazitată de influența unor focare de putere
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
din care s-a ivit. Pacostea aceasta de gîndire care a nenorocit generația lui Sartre freamătă din plin în cartea lui Bourdieu. }i se rupe inima să vezi cum un creier atît de rafinat a putut naufragia în limanul gîndirii impersonale. Aproape că îți vine să spui: ce mare ar fi fost Bourdieu dacă nu s-ar fi lăsat molipsit de nepoții lui Marx. E o tristețe să vezi cum distincția ținutei îi dispare în tiparul de turmă al gînditorilor socialiști
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
a "poetului țărănimii" - lipsa lor poate fi neglijată dacă alte calități o compensează. Și în acest caz inițial, poezia se împlinește prin prospețimea unei lumi rurale reconstruite aerian, prin acumulare de peisaje, de armonii în versificație, printr-o stranie nostalgie... impersonală! Mircea Tomuș constată această particularitate artistică în prefața la ediția centenară în BPT: "Există la Coșbuc o imposibilitate de a se autoexprima, un obstacol ce barează calea fluxului personal emotiv." "Nunta Zamfirei" împreună cu "Moartea lui Fulger" sunt îndeobște considerate drept
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
a acționa, adică totuna cu a influența. De aceea nu are nici un sens să te întrebi "cine interpretează?". E ca și cum te-ai întreba cine plouă sau cine e subiectul anotimpurilor în schimbare. La scara universului "a interpreta" este un verb impersonal, și abia cu apariția omului actul acesta universal capătă noblețea doctă a unui îndeletniciri personale. În rest, interpretarea e interacțiune și nimic altceva. Dar cum trebuie înțeles acest termen, pentru a-l surprinde în raportul său cu celelalte concepte și
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]