210 matches
-
emancipatoare și hedonismul cultural și-au dat mâna pentru a ruina conținutul afectiv al sexualității, reducând-o la nivelul unei deprinderi tehniciste, la niște relații contractuale jalnice și depoetizate, golite de imaginație și de afect 48. În vreme ce „dezerotizarea lumii” și impersonalitatea raporturilor cu semenii câștigă teren, faza III îi transformă pe oameni în purtători ai carenței de iubire, în automate incapabile să lege între ele relații afective autentice 49. În vitrina cu trofee a lui Superman ar putea figura acum și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
istorisească. A vorbit mult, cu pauze prelungi, În care Își căuta vorba potrivită, fiindcă voia să descrie un amănunt cu cea mai mare precizie posibilă ori socotea că forma lui de a vorbi, pe când propria istorie se Înflăcăra, pierdea din impersonalitate, devenind pasională. Observând așa ceva, se oprea brusc, dădea din cap În semn de scuză, cerându-i ascultătorului să-l Înțeleagă, și, după o scurtă tăcere, reîncepea din același loc, pe un ton mai obiectiv. Mai măsurat. Astfel, pictorul de războaie
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
rapid și a câștigat un larg interes prin caracteristicile sale principale: ierarhia; competențele și responsabilitățile sunt clar definite în condițiile diviziunii muncii; continuitatea; angajații sunt incluși într-o structură de dezvoltare a carierelor care le oferă conștient posibilitatea avansării lor; impersonalitatea; activitățile se desfășoară conform unor reguli prestabilite care exclud intervențiile arbitrare sau favoritismele; experiența; selecțiile în urma cărora sunt acordate recompensele financiare sau avansările se bazează pe experiența profesională a angajaților. Din perspectiva lui Weber, administrația presupune coordonarea și elaborarea politicilor
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
să intre în conflict cu procesul democratic. În general, interacțiunea dintre două sau mai multe sisteme afectează toate subsistemele componente. În acest caz, stările conflictuale generate de comportamentul managerial dictatorial afectează atât sistemul de valori al birocrației (ierarhia, specializarea și impersonalitatea), cât și sistemul de valori al democrației (egalitatea, participarea și individualismul). Surse de creștere dimensională a birocrației Există o evidență clară referitoare la creșterea dimensiunilor birocrației ca efect al „voinței publicului”. Cu alte cuvinte, există o majoritate largă care susține
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
Există un orgoliu mai ales în înfrângere: „Nimeni nu e modest, fiindcă nimic nu te face să devii modest. Orgoliul înfrângerii. // Purta pe frunte stigmatele succesului” (I, 236). La oricine s-ar referi aici Cioran, dacă nu cumva, sub masca impersonalității, se referă la sine însuși, nu putem să nu remarcăm această dispută între construcții oximoronice: pe de o parte orgoliul înfrângerii, pe de alta, stigmatele succesului. Între aceste două extreme, care la limită se suprapun, se va putea mișca el
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
analitice, într-o epocă în care încep să se prefigureze marile sisteme speculative "ce își propun să ofere o interpretare categorială integratoare și totalizatoare a faptelor și experiențelor"31, în ciuda faptului că prețul plătit pentru reprezentarea întregului este renunțarea la impersonalitatea pretinsă de tradiția anterioară 32. Totuși un prim pas spre eliberarea de sub tutela dogmatismului raționalist este făcut chiar de către Kant, care prin "critica rațiunii pure" subliniază rolul creator al subiectului: conștiința noastră, și nu obiectul în sine incognoscibil -, este "autoarea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
la deplasarea accentului de către istoriști dinspre "problema unității istoriei" către "problema unităților din istorie".) Mircea Flonta consideră că "marile construcții metafizice sunt niște universuri închise și sieși suficiente. Ele stau unele alături de celelalte ca și marile opere de artă". Spre deosebire de "impersonalitatea creațiilor științifice, care se impun în mod constrângător tuturor celor competenți, prin orice sistem metafizic demn de atenție ne vorbește o epocă culturală, spiritul unei anumite comunități și se afirmă individualitatea unei gândiri și sensibilități omenești în ceea ce ele au
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
comentat de Mircea Flonta în sensul creativității de care trebuie să dea dovadă până la urmă metafizica: ea "ilustrează la fel de bine ca și arta ceea ce opune creația conformității, ca redare sau oglindire, invenția descoperirii, subiectivitatea, ca afirmare a individualității, obiectivității, ca impersonalitate" (Metafizică a cunoașterii..., p. 519). Credem că aprecierile lui Noica pot fi puse în legătură și cu faptul că orice construcție filozofică trebuie s-o ia de la capăt, "să se autoîntemeieze", cum spunea Blaga (vezi IV, 2, iar pentru întregul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
desparte abia aici de Husserl), orice "teorie a cunoașterii" rămâne în sine, fatalmente, doar o Weltanschauung, pentru că, altfel, s-ar contrazice singură ca Weltanschauungslehre (vezi I, 3C). Dacă ținem seama de parametrii ideali ai științei în concepția husserliană, adică de "impersonalitate" și "supratem-poralitate", atunci filozofia nu este știință nici măcar în calitatea ei de "teorie a cunoașterii". De altfel, numeroși epistemologi contemporani confirmă faptul că nici știința nu respectă acești parametrii. În special "supratemporalitatea" nu mai constituie de mult o temă majoră
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
majusculă) "se adresează unui Cititor abstract, unei conștiințe impersonale, rațiunii pur și simplu"87. În aceiași termeni se poate discuta despre proiectul criticist sau despre proiectul fenomenologiei. Este adevărat că o filozofie care se dorește a fi științifică nutrește ambiția "impersonalității", proprie științei. Dar simplul fapt că vorbim despre o apartenență (de exemplu, filozofia lui Hegel, filozofia lui Kant) dovedește zădărnicia unei asemenea ambiții. De altfel, pe parcursul lucrării am arătat cum o Weltanschauungsphilosophie contravine atât modelului totalității ce guvernează filozofia continuității
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
specificul. Abia din acest moment ea poate fi interpetată ca Weltanschauung. Proiectul lui Dilthey are tocmai această semnificație: prin faptul că i se spune că înseamnă altceva decât știința, filozofia este chemată să-și abandoneze vechile ambiții, care vizau o "impersonalitate" și o "supratemporalitate" proprii științei. În definitiv, prin renunțarea la modelul metafizicii clasice și opțiunea pentru Weltanschauung-sphilosophie (al cărei proiect este elaborat chiar pe baza datelor oferite de metafizica tradițională), Dilthey urmărește să-i redea filozofiei istoricitatea și să o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
trebuie să înțelegem prin aceasta nu atât <<imaginea naturii>>, cât imaginea raporturilor noastre cu ea"113. Dacă admitem că absența unei neutralități ideale nu îngrădește accesul la adevăr nici măcar în ordinea științei moderne, punând sub semnul întrebării vechiul deziderat al "impersonalității" despre care vorbea Husserl, cu atât mai mult subiectivitatea n-are de ce să mai sperie astăzi vreun filozof. Cioran, a cărui atașament față de Lebensphilosophie este mai presus de orice îndoială, susține că în definitiv, "experiențele subiective cele mai adânci sunt
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
epic. Fiecare din aceste trăsături îl depărtează mai mult sau mai puțin de garanția credibilității. Putem asocia, așadar, programului realist (și naturalist) expresia împotrivirii față de ceea ce a fost considerat "romanescul" literar. Verosimilul, credibilitatea imaginii asupra lumii înfățișate sînt corelate cu impersonalitatea viziunii, cu o omnisciență rece, fără alunecări emoționale. "Romanescul" se studiază încă, pentru că în opoziție cu acest registru, care a căpătat și alte etichete, printre care cele de lirism, panlirism, poezie a afectelor etc., în opoziție cu el se definește
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
adusă în plan moral, basmele nuanțează fabulosul cu trăsături particulare omenești. Opera lui I. Creangă este un "Bildungsroman" cu intrigă fabuloasă având ca personaje pe: Harap-Alb, Ivan Turbincă, Stan Pățitul, Dănilă Prepeleac, copilul "năzdrăvan", Nică. Acesta se caracterizează prin obiectivitate, detașare, impersonalitate, confesiune, autoironie, intuiție cosmică remarcabilă: "deasupra capului meu văd o mulțime nenumărată de văzute și nevăzute; văd iarba cum crește din pământ; văd cum se rostogolește soarele după deal, luna și stelele cufundate în mare, copacii cu vârful în jos
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fost hegelian în înțelegerea poeziei ca sensibilizare a ideii, schopenhauerian în explicarea folosului artei, clasicist prin simțul dezvoltat al armoniei și echilibrului, romantic prin alte elemente ale concepției estetice (E. Simion). Critica maioresciană devenise un instrument al adevărului, tinzând spre impersonalitate, adică obiectivitate. T. Maiorescu aștepta de la literatură simțământul natural, respectul adevărului, înțelegerea ideilor universale, adâncirea elementului național, sinceritatea simțirii, eleganța și precizia limbajului. Din această orientare decurg și criteriile de judecată critică la acest om al principiilor. Aceste principii au
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
prin birocrație se atinge perfecțiunea, dat fiind faptul că principalele ei caracteristici sunt: "ierarhia clar definită, o înaltă diviziune a muncii, înalt grad de specializare, reguli precise privind sarcinile și drepturile lucrătorilor, proceduri riguros prescrise, sistem centralizat de documente scrise, impersonalitatea relațiilor în cadrul organizației, promovarea pe bază de abilitate și de cunoștințe de specialitate" citat după: N. Postăvaru, Decizie și previziune, București, Editura Matrix Rom, 1998, pag. 15. Gradul de birocratizare a unei organizații depinde de intensitatea aplicării caracteristicilor de mai
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3075]
-
maestrul de ceremonii Maartens), unde halucinația și ambiguitatea ontologică funcționează ca reguli principale ale ființării. Pornind, pesemne, de la un viciu personal (dependența de LSD), Aldous Huxley scrie, iată, un roman psihedelic, de foarte bună calitate estetică, acoperind toate cerințele de impersonalitate (și transpersonalitate), impuse de marea artă. Oare nu e acesta, pînă la urmă, drumul fiecărui efort literar? Bibliografie Aldous Huxley Geniul și zeița. Traducere din limba engleză și note de Viorica Boitor. Colecția "Biblioteca Polirom", Iași: Polirom, 2009. Revelațiile amurgului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
poetului. Frenezia participării senzoriale la lume se inversează, aici, într-un imposibil efort de desprindere (Legături), generând, paradoxal, și aparentul sentiment al înstrăinării de sine (Departe, Călătorie)90, "tonul e solemn, fără rigiditate, iar confesia a deprins de la Blaga acea impersonalitate concis reflexivă, care lasă să se vadă din om mai ales ființa gânditoare"91. Existența fiecăruia dintre noi fiind una individuală, unică și irepetabilă conține moduri particulare de a trăi anumite evenimente, stări, fapte; ceea ce promoveză poetica Anei Blandiana este
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
manifestarea unei asemenea instanțe, care fie se dorește să fi "dispărut" din scena discursivă, fie este prezentă într-o multitudine de euri disparate sau "false". Dacă modernii asumă faptul că intenția creatorului este cheia receptării și decriptării operei, postmodernii cultivă impersonalitatea, considerând că activitatea creatoare ține doar de asumarea unor procese mecanice și roluri sociale. Artistul modern, de pildă, se vrea a fi o personalitate unitară ce se ghidează după valori ca unicitatea, permanența, în timp ce creatorul contemporan vede identitatea de sine
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mai păsa de legi. Dar, din păcate, fronda adolescentină era doar unul dintre aspectele cele mai benigne ale eclipselor legii, care a favorizat atât prin neaplicare, cât și prin caracterul deliberat lacunar al multor acte normative, un cumul de ilegalități. Impersonalitatea rece a statului continuă și azi să fie ocultată, de sus în jos, prin fascinația exercitată de persoanele care dețin puterea, dar și de jos în sus, prin tocmeli mărunte, favoruri reciproce și bacșișuri. Construcția statului de drept e nevoită
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
două moduri. Primul este acela care consideră că efectele neașteptate ale organizării (precum existența centrelor de putere paralele) sunt, de fapt, niște "aberații". Al doilea, propus de autori, este acela de a vedea coerentă ansamblului, care manifestă o "logică a impersonalității și a izolării indivizilor". Conform acestuia, până și o descoperire aparent de neînțeles, cum este aceea a inexistentei grupurilor informale, capătă un caracter de raționalitate, o dată ce înțelegem că indivizii au tendința de a folosi grupul formal că pe un fel
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
o plătesc. Corupția este plătită mereu de cei săraci: din punct de vedere material sau spiritual”. În cele trei forme de corupție care au atras atenția sa (cea economică, politică și ecleziastică), Papa Francisc îndepărtează deci încă o dată corupția de impersonalitatea tipică unui proces anonim și fatal, atribuind o înfățișare și celui de-al treilea care plătește prețul corupției. Acest al treilea are înfățișarea săracilor și a atâtor persoane slabe și inocente, precum fiii celui corupt din cazul precedent, dar și
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
vor intra niciodată în telejurnal, dar vor ajunge acolo cutare francez, cutare om, un antreprenor sau un sfânt anume. "Toți oamenii se nasc liberi și egali în drepturi" iată o propoziție abstractă și decontextualizată, interzisă tehnic pe ecran. Generalitatea și impersonalitatea unui enunț de drept face imposibilă punerea în imagini a statutelor juridice (precum cel de cetățean, de proprietar sau de creanțier) în afara unor caraghioslâcuri jenante. Dreptul nu are drept la imagine 107. Imaginea ignoră operatorii sintactici ai disjuncției (fie... fie
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
umbră ce ar fi traversat imponderabilul câmp magnetic. Nu ne interesa deloc corpurile noastre, iată ceea ce era esențial, ne renegam În partea auxiliară, ce nu putea fi transformată În fluidul văzului. Este straniu că experiența noastră se Împlinea Într-o impersonalitate atât de curioasă, că nici nu i-am reținut trăsăturile feței, Încât, dacă aș fi Întâlnit-o a doua zi pe stradă și n-aș fi observat că ochii sunt ai ei, aș fi putut trece mai departe fără s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sunt el însuși. Prin iubirea și admirația consacrate lor de către el - admirăm și chiar iubim ceea ce detestăm și combatem... Ah, cât l-a iubit Sarmiento pe tiranul Rosas! - și i-a apropriat, și i-a însușit. E o minciună presupusa impersonalitate sau obiectivitate a lui Flaubert. Toate personajele poetice ale lui Flaubert sunt Flaubert și, mai mult ca oricare altul, Emma Bovary. Până și M. Homais, care este Flaubert, și dacă Flaubert își bate joc de dl Homais, o face ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]