367 matches
-
până la procesul de „Facere și Contra-facere” - devenind martori la anticlimaxul vârstelor umanului, de la cea de aur, la cea de fier... și... până la cea de plastic..., adică de la facere (creație pură) la anticreație (falsurile zilelor noastre). și-n această căOătorie printre „impertinențe” și „apocrife”, scriitorul-filosof se-nsoțește cu doi frați... îi bănuiți?! Sunt fidelii, dublul („dublul eu”) și triplul „eu” („exaltatul”). Ei nu te trădează niciodată. (Doi frați) în fond, care să fie „rosturile vieții”?! Se ntreabă și nentreabă scriitorul. Dialogul cu înțeleptul
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
promovarea literaturii tradiționaliste, față de arta modernă înregistrându-se adesea vizibile rezerve (Extremismul literar de Petre Drăgescu, Tradiție și literatură de T. Păunescu-Ulmu). Revista duce chiar polemici cu E. Lovinescu, Mihail Dragomirescu, Ovid Densusianu și cu unele reviste de avangardă (Intelectualizarea, Impertinență sau aiurea de D. Tomescu), pe tema promovării specificului național. Tudor Vianu scrie despre Universul moral al lui Macedonski și Gustul estetic, Scarlat Struțeanu investighează opera eminesciană, Petre Partenie se ocupă de Vasile Alecsandri. O prezență deosebită are în paginile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289129_a_290458]
-
scris de el este o pledoarie, pentru a-și susține cauza și a pune o mantie de minciună înzorzonată, peste oribila crimă de adevărat genocid, ce a făcut-o „din ordin” spune el. Într-un fel ne bucurăm de această impertinență, pentru că putem constata, că acest exponent al barbariei comuniste a avut și el mustrări de conștiință și vrea, prin ceea ce scrie, să-și justifice faptele. Prin minciunile pe care le debitează, în apărarea sa, a revoltat pe cei care au
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
era atunci student în primul an de facultate. Lecturile sale filosofice, făcute poate fără sistem, îl nemulțumeau și îl incitau la reflecție. Tînărul de 18 ani aduna în sine încet-încet un protest robust împotriva "maeștrilor" gîndirii. Neinițiatul Cioran refuza cu impertinență discretă aproape orice călăuză. Singurul magister pe care îl acceptă acest adolescent revoltat pe tot și pe toate un stăpîn față de care este cum nu se poate de obedient este răzvrătirea, permanentul mers împotriva curentului. Cioran începe de acum un
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Într-o interacțiune de grup. Dezbaterile, chiar pe o temă propusă de ei, pot degenera fie În zeflemea funcțională (bataia de joc, de dragul acțiunii În sineă, fie În cea anti-persoană sau grup. Băieții intră mai des În faze de exagerare, impertinență cu substrat sexual, cu o agresivitate marcantă În conduite și În vocabular. Prioritatea intervenției profesorului În acest plan este intermedierea relațiilor copiilor cu sistemul de valori promovate În societate. Rostul unui asfel de demers vizează clarificările preliminare necesare oricărei persoane
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
am întrebat într-o doară ce s-a întâmplat. Vânzătoarea mi-a răspuns, în loc să se scuze, foarte supărată, ca și cum vina ar fi a mea: Ei, se întâmplă, și ce-i cu asta? Nu se dărâmă lumea! Lăsând la o parte impertinența vânzătoarei, aspect asupra căruia voi reveni, acest răspuns reflectă o mentalitate specifică aparatului de deservire din comerț, iar răspunderea pentru această mentaliltate revine fără îndoială acelorași organe de conducere ale acestei activități. Despre organizarea comerțului interior sunt multe de spus
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Cum era posibilă? Că Dumnezeu se răfuia cu mine ar fi o variantă. Așa-mi plăcea să cred. Că îmi luase auzul pentru a nu mai putea io dovedi ceva. Proba. Amușinasem ceva și Dumnezeu mă bușise, mă pedepsise pentru impertinență. Că Dumnezeu are un plan cu mine - e o altă variantă. Ia adu-ți tu aminte tot ce ai auzit în cei douăzeci de ani cât ai trăit! De-acum înainte, oricum, tot ceea ce vei auzi e repetiție. Dacă eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de mult timp au fost la P. Neamț Mircea Ciobanu și Vasile Vlad. Excelenți causeuri, histrioni chiar, dar POEȚI. Ciobanu m-a preferat pe mine între ceilalți. Poate pentru că trebuia să prefere pe cineva la P. Neamț. Îl "incomodase" totuși "impertinența" cu care-mi apăr ideile, seriozitatea cu care le pun, implicarea deplină! Știi, am inventat aici (adică, la P.N.) un Club de poezie. Luna tocmai trecută am fost foarte des în burg. La Adrian (Alui Gheorghe n. red.) sau Dimitri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
tot felul de lucruri. Și nu toate-s constructive. Am slăbit îngrozitor, mi-e frică să nu fiu dus la vreun muzeu antro-. Totuși învăț. Fără disperare. Aproape am pus la punct o nouă carte. Urmează celei dintîi. Își menține impertinența (în limbaj), dar e mai ortodoxă. Citesc. S-au adunat zeci de cărți pe care trebuie să le consum. Pe 1 iunie mă duc la București. Voi citi în Cenaclul de luni. Am vorbit cu Mircea (Cărtărescu n. red.). Zilele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
extraordinară. Orificiile astupate ziua de tata cu resturi de cărămizi și cioburi de sticlă introduse în găurile lor și presate, înghesuite, bătute zdravăn cu un par, nu rezistau în fața lor, fiind dislocate fără probleme. Noaptea își făceau apariția cu o impertinență incredibilă dupăind pe dușumeaua proaspăt muruită, trecând cu nesimțire peste picioarele noastre, încât ne sculam în toiul nopții în strigăte de groază. Orice rest alimentar: fie o coajă de mămăligă, o felie de pâine, mâncare gătită, tot ce însemna sursă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
prin casă și totodată am ascultat selecțiuni din Carmen la radio... și, ca de obicei, am simțit fiori pe șira spinării - e ceva mai tare decât mine, o reacție aproape fiziologică. și, în afară de asta, Carmen cântată cu totul remarcabil: cu impertinență, țigănește, aproape țipat - un țipăt catifelat din adâncurile ființei materiale, de undeva de sub țâțe... 21 septembrie 1955 S-a întors Vally... Don Pedro de Aragón lui Florino de León București, 23 septembrie 1955 Dragă prietene, Nu sosirea neașteptată a unicei
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
-njosesc, mă compară cu Terente [...] dar când un Nicolae Iorga, ignorând și falșificând, vine și compară pe Chira cu... "Ghiță Cătănuță", iaca, vedeți, îmi cam sare muștarul în nas și încep să cred că prostia locuiește deseori în Academii". Această impertinență a avut darul să întărâte, cu bună dreptate, spiritele. Și gâlceava de presă a izbucnit. Replicile care i se dau lui Panait Istrati și insistenților săi elogiatori, în speță H. Sanielevici care publică în Adevărul literar și artistic (septembrie 1924
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a lăsat, după mulți ani și pentru multă vreme, acest tic de scârbă (pentru oameni?). și am fost eroul ultimului „cartel“ sau provocare la duel; și asta nu pentru vreo femeie de Împărțit sau pentru vreo mănușă zvârlită cu elegantă impertinență și schimb de cărți de vizită, ci pentru un caz de beție cu scandal la serviciu al unui func țio nar de-al meu, destituit pentru aceasta; și fără ca să cunoaștem, nici eu, nici adversarul, a mânui o spadă sau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
teritoriul Perului, dificultățile de circulație pe Carretera sunt generate de furtunile de nisip, când autoritățile locale nu reușesc să curețe rapid și să mențină șoseaua în exploatare normală. Seamănă cumva cu problemele noastre din fiecare iarnă, când zăpada acoperă cu impertinență drumurile, oricum desfundate și populate de gropi, care de care mai adâncă, mai distrugătoare de autoturisme. Delegația română a sosit la Lima în ultimele zile ale primei decade a lunii decembrie. În acea perioadă, directorul fabricii din Muscel era un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
în ruptul capului”, dar, ulterior, după cîteva întîrzieri la ore, cînd C. l-a poftit afară, a mormăit din pragul clasei: „Ce-am făcut eu, domnu’, pentru dv. nu contează?” „Adică vezi colea, devenisem dator, să-i tolerez lenea și impertinența!” Scena îl indignează și acum. Om de o certă probitate, el îi dezaprobă pe cei care (din acest centru universitar sau de aiurea), pentru o mică bijuterie, pentru o piesă de schimb auto, pentru un radiocasetofon etc. cedează din exigență
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
el nu acceptase, cu modestie, decât două sticle, noi am crezut de bună seamă că el a cerut un plocon și că această idee era injurioasă etc. Domnul de Genlis mi-a spus că, de vreme ce eu nu eram complice al impertinenței sale, poate că Rousseau, luând în seamă inocența mea, ar putea consimți să revină. Ne era drag, și regretele noastre erau sincere. Am scris, așadar, o scrisoare destul de lungă, pe care am trimis-o cu două sticle dăruite din parte
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
mulțumită de această categorie de amploaiați.“ L-am văzut pe prefectul meu făcându-se roșu, apoi alb ca varul; îmi simțeam inima bătându-mi în gâtlej. Doamna de Staël n-a avut deloc aerul că și-a dat seama de impertinența comisă și, de fapt, nici nu fusese aceasta intenția ei. Am menționat această împrejurare pentru a avea ocazia de a remarca o bizară anomalie a acestui spirit atât de sociabil: lipsa totală de tact. Niciodată Doamna de Staël nu ținea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
prăvălie găseai carne. În timpul comuniștilor pe firmă scria «Carne», iar dacă intrai în prăvălie îl găseai pe Gogu. Se inaugurează așa dar o perioadă în care poporul trăiește iluzia unei oarecare liberalizări a vieții cotidiene. Șeful statului Gh.Gh.Dej, pentru impertinența de a fi refuzat să plătească bir în continuare e chemat la Moscova și sancționat cu o iradiere discretă, după care, câteva luni mai târziu mai aveam și noi în sfârșit, un doliu național. Locul lui e preluat de Ceaușescu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ușii : - «Mă rog frumos dumitale, ce se vinde într-o prăvălie ca asta ?» Arogantul negustor, văzând că are ce a face cu un om simplu, îi răspunse în batjocură. - «Aci, măi țărane se vând capete de măgari !» La o asemenea impertinență, Badea Cârțan al nostru a reacționat prompt : - «Bag sama că tare bine vă merge negoțul de îndată ce în toată bolta dumitale nu se mai găsește decât o singură bucată din marfa ce o aveți de vânzare !» în neobosita sa preocupare pentru
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
va rămâne, peste timp la nivel de simplă, naivă utopie. Adia la vremea aceea un cald zefir ce purta pe aripile sale lozinca lansată cu o sută de ani mai înainte - «Liberté, Egalité, Fraternité» - acolo unde poporul francez, sufocat de impertinența îmbuibaților a spulberat întrunul din momentele astrale ale omenirii, zidurile Bastiliei, simbol al împilării popoarelor din vremea aceea. Înțelegem din puținele semne pe care ni le-a lăsat și care azi se mai află în posesia urmașilor săi, că C.
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
știu dacă să merg sau nu la departamentul de resurse umane, din moment ce sunt încă în perioada de probă”. Todd s-a pregătit să asculte povestea în versiunea lui Brad. „I-am spus despre problemele cu mașina, iar ea a avut impertinența să spună că nu știe dacă să mă creadă sau nu. Ba chiar a spus că ar putea suna la depanare pentru a mă verifica! Cred că e un abuz”. Tood l-a întrerupt pe Brad pentru a-l întreba
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
saturat de produse care se aseamănă, adesea alergic la violența publicitară. De unde și noile orientări: din mijloc de punere în valoare a produsului, publicitatea devine uneori spectacol creativ ce apelează la o mulțime de registre noi: gradul II, pastișa, deturnarea, impertinența, moda momentului, emoționalul, deriziunea, provocarea. Prin toate acestea, publicitatea hipermodernă caută nu atât să glorifice produsul, cât să inoveze, să emoționeze, să distreze, să întinerească imaginea, să interpeleze consumatorul 22. Obiectivul nu mai este acela de a dirija mecanic sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Din când în când, îmi era dor de ea. De altfel, idealismul ei a constituit, poate, cauza principală a marii iritări pe care a produs-o la unii. [...] La 14 iunie 1990, domnii și doamnele care au răbdat cu greu impertinența pură a Pieței Universității au fost răzbunați (răzbunate). Se știe cum. Dar abia atunci Piața Universității a devenit un mit;” Cine ar avea curiozitatea să revadă caseta cu procesul lui Ceaușescu s-ar convinge că, în câteva rânduri, Ceaușescu a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și drumul prin livada de pruni, amabilitatea și pe urmă trădarea. Așa că se hotărâse brusc și dintr-o săritură intrase în vena umflată de sângele vijelios. Săptămânile pe care le petrecuse în Ioniță Zugravu îl făcuseră să înțeleagă că, dincolo de impertinența afișată, era un suflet speriat de moarte ca nu cumva să rămână în afara evenimentului. Ioniță voia să iasă în față, să fie remarcat, să joace rolul principal. Nu era un om rău. Nici el, nici ceilalți urmași, pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
foarte scumpe. În plus, degaja un miros puternic și neplăcut. ă Alexander Grigorevici, insistă Porfiri. Cineva a lăsat un bilet pentru mine. ă și ce-i cu asta? rânji Alexander Grigorevici Zamiotov, uitându-se în sfârșit la Porfiri. Sătul de impertinența funcționarului, Porfiri îi răspunse dezamăgit, fără a insista însă pe idea diferenței de rang dintre cei doi: ă Alexander Grigorevici, amândoi suntem oameni, prin urmare în privința asta suntem egali. Te voi trata cu respect și îți cer să o faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]