480 matches
-
ne făceam dacă îi dădea prin cap să pună mâna pe vreo fată, a spus ea, și trebuia să avem de-a face cu poliția? Aceasta era dojana ei pentru toate problemele pe care i le făcusem, pentru că fusesem neascultători, impertinenți și nu ne păsase de situația în care eram, iar eu eram principalul motiv, îmi dădeam prea bine seama. A spus că Georgie trebuia internat la azil. Era de altfel de la sine înțeles că nu avea cum să locuiască cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
că Simon dovedea o admirabilă încredere în sine, și el era cel care îi privea pe ei de sus, deși se arăta deferent cu unele femei. Față de acestea nu era indicat să te arăți nici prea dintr-o bucată, nici impertinent, ci era necesar să dovedești că pe lângă toate calitățile tale, ești și curtenitor. Și Simon nu se jena de mine deloc; presupunea că îi sunt complice și încerca să mă instruiască și să mă conducă. Așa că l-am urmat, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
întors brusc spre mine, literalmente gata să-și piardă echilibrul, ca să mă întrebe dacă am auzit ce-a spus fetița. O remarcă din acest ultim paragraf mă face să mă opresc în loc. De ce mie nu-mi plăceau decât rareori glumele impertinente ale copiilor? Fără îndoială pentru că, atunci când îmi erau adresate mie, aveau în ele o doză de malițiozitate. Nu-i vorba că nu eram obișnuit cu așa ceva. Mă întreb ce știe cititorul despre familiile numeroase? Sau, mai important, cât poate rezista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Chipul ei mi-a revenit brusc în memorie, așa cum se întâmplă adesea când ceva ce nu ne putem imagina ne apare dintr-odată ca ceva foarte bine cunoscut. Nu era o față atrăgătoare: avea trăsături puternice, severe, vizibil evreiești, puțin impertinente. Avea buzele arcuite, gura absolut dreaptă și ochii înguști. Honor Klein trecu de barieră și se opri să privească în jur. Era încruntată, puțin buimacă în lumina gălbuie sinistră. Nu purta pălărie și pe părul ei negru scurt se formaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
m-a izbit a fost expresia ei. Rămăsese în cadrul ușii, extrem de palidă, cu ochii țintă la perechea aurită de lângă foc și capul dat mult spre spate; pentru o clipă mi s-a părut a fi asemeni unui căpitan puternic și impertinent, întors cu glorie de pe câmpul de luptă, purtând încă cizme și pinteni și acoperit de praful bătăliei, înfruntând doi suverani și gata, la nevoie, să îi supună pe amândoi voinței lui. Imaginea n-a durat decât o secundă. Antonia sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
zâmbetul ei. — Așa cum ai spus-o chiar tu, aproape că nici nu te cunosc, am adăugat. Acum îmi era deja imposibil să-mi stăpânesc zâmbetul. Nici acum nu spuse nimic, se sprijini de spătarul scaunului cu un zâmbet ce radia impertinent. — Am trăit până acum într-un vis, am spus. Când o să ne trezim, o să ne mai găsim unul pe altul? Am ocolit patul și m-am oprit lângă ea. Îi adoram prezența atât de aproape de mine. Și am spus: Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
când... Doamne, ce plină de suferință e lumea asta! Copacul era acum înalt și plin de muguri lucioși. Soarele strălucea și peste mica priveliște verde, triunghiulară, a islazului comunal, care i se înfățișa lui George de la geam, precum și peste ferestrele impertinente, curioase, răutăcioase ale celorlalte case. George se întoarse de la fereastră și se îmiedică de ceva. Maldărul lui de haine, trântite claie peste grămadă pe podea. Acolo zăceau de obicei. Dar, în mod ciudat, acum erau ude leoarcă și îmbibate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Îl zărise pe Zet, uitându-se curios din buzunarul lui Adam. Îl înghionti pe Tom și i-l arătă. Zet își transferase privirea de la domnul Osmore la Emma, pe care-l analiza cu un aer amuzat și cu o atenție impertinentă. Tom începu și el să râdă. Își îndesă batista în gură și își închise ochii peste lacrimile de veselie. Un moment mai târziu, se ruga, de parcă fusese brusc înălțat și-i transportase și pe ceilalți odată cu el. Iubirea îi inundase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se putea dovedi filozoful ăsta extravagant. Ajuns la ușa din Hare Lane nr. 16, apăsă nervos pe butonul soneriei, care scoase un mormăit slab. Apăsă încă o dată, mai lung și cu mai multă forță, și soneria emise un șuierat strident, impertinent. Ușa se deschise și întreg cadrul ei se umplu de silueta masivă, groasă, a filozofului. John Robert nu spuse nimic, dar se dădu îndărăt, cu stângăcie, în holul întunecos, pentru a-i face loc lui Tom, care păși, cu aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ghips descoperită în grădina sălbatică peste teancul ei de scrisori. Le scrisese lui Margot, prietenei și fostei ei colege Verity Smaldon, și Christinei, o fostă colegă franțuzoaică, în familia căreia petrecuse cândva o vacanță. I-ai răspuns și ziaristului ăluia impertinent? Da, ieri. Imaginează-ți că cei de la gazeta asta știu că exist! Redactorul șef de la Ennistone Gazette îi scrisese lui Hattie, solicitându-i un interviu. Sper că i-ai spus un „nu“ categoric. Bineînțeles. Hattie avusese un vis urât cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-i vorbească despre profunda afecțiune pe care i-o purta și care, simțea ea, îi conferea drepturi și chiar puteri. — Poate că totuși nu a aflat. S-o fi găsit vreun binevoitor care să-i informeze. Dacă nu altcineva, măcar impertinentul ăla de ziarist. Nu a fost impertinent. Pur și simplu mi-a scris cerându-mi să-i acord un interviu. Nu mi-a plăcut tonul lui. Și nici ție. Păcat că John Robert nu are telefon. Știi bine că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
i-o purta și care, simțea ea, îi conferea drepturi și chiar puteri. — Poate că totuși nu a aflat. S-o fi găsit vreun binevoitor care să-i informeze. Dacă nu altcineva, măcar impertinentul ăla de ziarist. Nu a fost impertinent. Pur și simplu mi-a scris cerându-mi să-i acord un interviu. Nu mi-a plăcut tonul lui. Și nici ție. Păcat că John Robert nu are telefon. Știi bine că are oroare de convorbirile telefonice. Oricum, ce i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un lucru de o însemnătate covârșitoare. Să fi fost într-adevăr așa, și dacă da, ce anume era în joc? Voise să-i pună lui Hattie o întrebare. Ce întrebare? Ce putea să-i mai spună acum fără să apară impertinent? Dar însăși prezența lui, mai ales prezența neanunțată, nu însemna o impertinență? Și dacă John Robert se găsea la ea? Nu se gândise să mai telefoneze, mai cu seamă după felul în care fusese primit ultimul lui telefon. Își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
resuscitare mecanică și electrică. Să nu zici hop! până ce n-ai trecut puntea. Așa spune proverbul! Și e valabil peste tot în lume, chiar și într-o secție pentru alienați! Mai ales! Oricum, i-am făcut raport disciplinar inconștientei și impertinentei de asistente, de pe rezerva nr. 2 . Să-și caute de lucru, dracului, în altă parte. Eventual, la o stână de berbeci! *** Uluitor! Nu atât negativismul extrem al pacientului de la nr. 2, care refuză să admită că ar avea probleme medicale
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de pene de papagal verde de pădure tropicală sub formă de pălărie, și Brandy zice: — Daisy, scumpo, nu îndrepta pușca spre oamenii pe care-i iubesc. În ambele mâini mari și îngreunate de inele ale lui Brandy e câte o impertinentă valiză American Tourister albă. — Dați-ne o mână de ajutor. Ăștia-s doar hormonii regali. Zice: Hainele de care am nevoie sunt în camera ailaltă. Către Sofonda, Brandy zice: — Domnișoară Pio Rhea, e absolut necesar. Către Kitty, Brandy zice: — Domnișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de mândrie, admirând grația fiicei sale - impecabilă În paltonașul de lână azuriu, delicioasă apariție, cu codițe castanii, despărțite printr-o cărare perfectă, ce-i Împărțea căpșorul În două luni identice, șarmantă prințesă ce sălta nepăsătoare printre dejecțiile canine și motocicliști impertinenți. În fața porții Începuse deja să se adune mănunchiul de părinți, școlărei și cameriste cu pielea Întunecată, iar Maja Își aminti că trebuia să-și afișeze surâsul prefăcut și monden, necesar pentru a se proteja În fața invaziei celorlalți și pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
l-a scos afară ca pe un mizerabil, cu toate că avea telefonul deschis În timpul unui examen. Ce trist, cu acești nostalgici tineri comuniști. Fosilizați În simboluri defuncte. În această lume măturată de globalizare. Și iar se aude Bella Ciao. Acești tineri impertinenți care se cred partizani pentru a putea combate naziștii și invadatorii. Îl cuprinse o bucurie răutăcioasă la gândul că Elio Fioravanti - Ascensorul, cum era numit În facultate de colegii invidioși - fusese blestemat cu un astfel de fiu cu părul mov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
programare, o ignoră pe secretara ocupată cu capriciile unui fax și bătu la ușă, hotărâtă. Nu așteptă să fie invitată să intre. Șeful, care era la telefon cu logodnica lui, o săgetă cu o privire uimită. — Ce vrei? o apostrofă impertinent. Nu-și amintea numele operatoarei nr. 7. Poate nici nu-l știuse vreodată. — Trebuie să vă vorbesc, spuse Emma. În biroul șefului, inundat de lumina soarelui, un ficus luxuriant Își Întindea frunzele de un verde intens Înspre Tiburtina. Pe calendar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
altfel, de-acum nici nu-i mai păsa de repercusiuni sau de teamă. Dacă Fioravanti voia să facă o plângere Împotriva lui la minister, n-avea decât, nu-i mai păsa de nimic. Azvârli papucul Împuțit pe peluză, Își aprinse impertinent o țigară și, nepăsător În fața pancartelor cu fumatul interzis de pe pereți, se așeză În spatele personalității sale. Zdrobit pe fundalul unui puzzle strălucitor, ce reprezenta pe rând insule caraibiene, prerii, abisuri marine, o barieră de corali vizitată de pești În mantii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
semn de viață al oaspetelui. Și atunci rămase așezată și lăsă totul, ca Întotdeauna, În seama lui Elio. El avea să Îndrepte totul. Va ajunge aici În câteva clipe. Se va ocupa el de asta. Elio Îl va alunga pe impertinentul acela de Buonocore, Îl va pedepsi, Îl va trimite la patrule. Visează el că va continua să lucreze pentru noi. Buonocore Îl va vedea pe Elio al meu doar la televizor de aici Înainte. La revedere, doamnă Fioravanti, șopti Kevin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
zic francezii. Între timp, priveam de la distanță și ascultam cu atenție bârfele care circulau despre ea în cancelarie. Pentru cei mai mulți dintre ei, comportamentul demn și autosuficient al Shebei funcționa ca un fel de câmp de bătălie unde erau respinse întrebările impertinente despre viața de acasă sau despre preferințele politice. Dar eleganța își pierde forța în fața prostiei pure și s-au găsit și câțiva care să nu-și înfrâneze pornirile. Din când în când, auzeam câte unul iscodind-o pe Sheba în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
monotonia, prin îndrăzneală, prin alăturări semantice surprinzătoare, jocuri stilistice inedite: „Luna, ca o limbă de câine”, cum spune Fănuș Neagu. Chiar dacă în sine comparația pare absurdă, ea are o forță teribilă de sugestie. Creează o imagine senzitivă, cvasi-tactilă. Folosirea adjectivelor impertinente, a comparațiilor, metonimiilor și personificărilor neașteptate, trebuie să se subsumeze atât subiectului, cât și stilului specific autorului: ironic, liric, moralizator, narativ etc. Oricât ar părea de ciudat, descrierea este fundamental narativă. Imaginea unui copil păzind câteva oi pe un câmp
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
pic!” (III, 132), își spune Cioran cu altă ocazie, în urma unui scandal. Or, printre parizieni, „ale căror cusururi le împărtășesc, crizele mele de furie se țin lanț. Parizienii au darul de a mă scoate din fire, cu iritabilitatea, cu manierele impertinente, cu aerele de superioritate, cu vanitatea lor Ă defecte care nu-mi sunt deloc străine. În fiecare zi trebuie să fac eforturi să mă stăpânesc Ă fără efect, cel mai adesea Ă ca să nu mă iau la harță cu oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
interioare, ignorând regulile lingvisticii, reguli pe care le înlocuitește parțial cu cele ale inconștientului abisal. Dar în mod miraculos, această limbă nu se transformă în ceva ininteligibil. Puterea ei de comunicare crește proporțional cu capacitatea ei de a fi obraznică, impertinentă și de un curaj inconștient. Ea este din această cauză și o limbă profund poetică, pentru că orice limbă care se naște prinde în ea în chip polisemantic toate înțelesurile realității, o sintetizează și o redă în mai multe straturi semantice
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cei doi nu a fost deloc una ușoară. Regele era extrem de gelos, iar tânărul, beneficiind de atenția celei mai importante persoane din regat, credea că i se cuvine totul devenind pe zi ce trece tot mai greu de mulțumit și impertinent. Deși avertizat de mai multe ori să nu se amestece în probleme de stat, pentru că va trebui apoi să suporte consecințele, Cinq Marș s-a coalizat cu Gaston d'Orlèans. Cei doi au conspirat și au plănuit o lovitură de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]