465 matches
-
el este fricos, dar se străduiește să fie curajos...În tinerețe, l-am iubit din toată inima și am visat să fiu gras și să port ochelari ca el, ceea ce mi-a reușit!”. Cum să nu zâmbești? O ziaristă, cam impertinentă, l-a întrebat la o întâlnire cu publicul: -Dar, despre moarte ce părere aveți? (cu siguranță erau apropouri la vârsta lui). A răspuns, spre amuzamentul publicului: -“Moartea încă n-am cunoscut-o, așa că deocamdată nu mi-am făcut o părere
ALEX. ŞI FEMEILE de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362888_a_364217]
-
mâna omului. Casele din care copiii pleacă pe rând, iar părinții îmbătrânesc prea repede și se duc apoi, după legea firii, devin ulterior mărul discordiei între moștenitori. Hai, banii îi mai împarți dacă ai un avocat bun, îi plătești procente impertinente și lichidezi datoria la fisc! Oricât ar rămâne de puțini, tot găsești o gaură de astupat în buget. Desigur, fără ceartă și ruperea relațiilor între cei care se bucură a fi din același sânge și din aceeași carne, mai rar
COPACUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363484_a_364813]
-
voi sosi acasă cel mai devreme în zori când încep să circule tramvaiele. V-am mai explicat. Nu vreți să mai stăm nițel de vorba până mă mai încălzesc un pic? insistă eleva, fixându-l cu o privire neobișnuit de impertinentă. Tramvaiele nu mai circulă la ora asta, așa că trebuie să găsesc un taxi. - Bine... dacă așa dorești... mormăi bărbatul, cuprins de-o dată de o stare neobișnuit de neliniștită. Vrei să bei un suc sau așa ceva? - Sigur! Îmi puteți oferi ceva
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
sonoritatea numelor proprii, el schimba șoaptă, îngânarea, lamentația cu declamația și emfaza. Nouă romanța practică un narcisism agresiv, pe un fond muzical asurzitor: „Eu sunt o-ncrucișare de harfe Și trompete De leneșe pavane Și repezi farandole, În lacrimi port impertinente sonorelor mandole.” Sau: „Eu sunt o-mperechere de straniu Și comun, De aiurări de clopot Și frământări de clape- În suflet port tristețea planetelor ce-apun, Și-n cântece, tumultul căderilor de ape...” Mulți comentatori au evidențiat farmecul poeziei depărtărilor
ION MINULESCU-POETUL CARE A REABILITAT ROMANŢA TRADIŢIONALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362368_a_363697]
-
larg, a respirat adânc și a privit în curtea școlii fără a urmări ceva anume, ca apoi să se așeze pe scaun cu multă greutate, scoțând un oftat discret ca să înțeleagă asistența că dumneaei face eforturi deosebite pentru aceste odrasle „impertinente” care n-ar merita să le mai dea nicio atenție. Dragi părinți, „iubiți elevi!...” toți cunoaștem importanța acestei întâlniri, înaintea unei inspecții de rutină, cu care binevoiesc să ne onoreze domnii de la minister, cărora trebuie să le facem o impresie
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
se face și acum, probabil, însă rezolvarea este în mâna acelora care difuzează muzica. Există peste tot televiziuni locale care asediază artiștii ca pe precupeții din obor. Nu-i acest tip de mediatizare a spectacolelor, excesiv și ridicol, cu întrebări impertinente? Nu credeți că se concepe un egalitarism în care oricine ține un microfon în mână, crede că este reporter? Așa e! Soluția ar fi ca aceste posturi, fie ele și locale, să apeleze doar la persoane cu ceva bagaj de
OCTAVIAN URSULESCU. MĂRGĂRITARELE MUZICII UŞOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365727_a_367056]
-
o vorbă bună, o alinare, se manifesta acum cu brutalitate în relațiile cu fetele și nu numai. Se amăgea crezându-se mai înțelept dar nu îi era îndeajuns, avea pornirea de a împărtăși amara sa experiență devenind când insipid, când impertinent față de persoane care nu meritau nici pe departe acest lucru. Mitel, unul dintre colegii care îl sprijiniseră necondiționat în Roman în strădania de a învăța matematica, a avut de suferit de pe urma deviației de comportament al lui Albert acesta reproșându-i
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
doare râul ca o lacrimă atârnată în oftatul norilor închiși în prăvălia de la marginea zăvoiului. * Inima ierbii mă strângea de mână. Suferea de dorul coasei ce-și scărpina spinarea în talpa dimineții cu gâfâit de rouă. * Copacul acela cu emoții impertinente era acuzatul care violase poteca ce ducea frunzele în sanatoriul toamnei. * Zilele cu ochii albaștri ascultau vântul strivindu-și aripile în acoperișul caselor cu buze de șindrilă. * Secera lunii tăia șoaptele stelelor rămase văduve în iatacul cu povești de adormit
GÂNDURI DE BUZUNAR de ION C. HIRU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364918_a_366247]
-
aicea Împăratu', în țara unde de-o mie de ani domni oftatul?!» „Tocmai îmi povestea ce spaimă trăsese cu o seară în urmă”, continuă Eli. „în timp ce ieșise la plimbare cu Lupo, care s-a încăierat cu un cățel mic și impertinent, fiind pe punctul de a-l sfâșia. Cu mare greutate i-a putut despărți.” „Îmi mărturisea că, pentru o secundă, a avut impresia că i-ar fi stat inima-n loc, lucru care l-a speriat de moarte”, adăugă Eli
FRAGMENT DE CARTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366064_a_367393]
-
De îndrăgostiți. Muzică îmi obosește auzul. Leneșa și greoaie Își scurge notele asonante și zgomotoase, Fără nicio armonie sau stil, Si, măi obraznic de-atât, Trece nemilos și absurd la note de jazz. Un iz greoi de mâncare Îmi gâdilă impertinent mirosul Ducandu-ma cu gândul La stomacele înfometate și zgomotoase. Al meu îmi spune categoric Că refuză să digere, Că e satul deja de atâta stat Și nemișcare, și nimic. Plictiseală și monotonia Își duc viața cu mine azi, Deși
MONOTONIE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1623 din 11 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366128_a_367457]
-
legi și convenții artificioase. Mă văzuse și îmi făcea semne cu mîna, ferindu-se în timpul ăsta de Max, care credea că Lizuca avea chef de joacă. Fata era zveltă și micuță și frumoasă și blondă și sfioasă și timidă și impertinentă, pentru că ea își trăia viața cu intensitate și nu învățase să-și disimuleze instinctele primare. 69 LECȚIA O ființă educată are următorul avantaj față de un prost: educația! Cînd o calci pe bătături, ea îți cere ție scuze, boului care ai
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
mai dau azi compensate, îl luase în primire, una dintre ele. Ne-am făcut plafonul mai adineauri. Veniți și dv. mai devreme, ce Dumnezeu! Dacă nici la pensie n-aveți timp, atunci când?... Andrei Azuga voise să-i dea o replică dură impertinentei, dar simțise urcându-i-se nodul în gât și senzația de sufocare, parcă mai insuportabilă ca oricând. Abia nimerise ușa, deși se afla la un pas îndărătul său, încercând să iasă la aer. Afară, o brunetă de la Salprest, care mătura
A OPTA TREAPTĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370940_a_372269]
-
necinste, de lipsă de respect pentru semeni și chiar pentru țară - ei fiind cei care o reprezentau. Comportamentul imoral s-a datorat cuvintelor care le foloseau și care se mai folosesc, dar și a faptelor, vorbitorii și făptuitorii fiind persoane impertinente și fără de rușine, crezând că astfel pot amuza poporul, coborând treptele bunei cuviințe și arogându-și o personalitate unică. Am sperat și mai sperăm ca exemplul de comportament civilizat al celor aleși să-i determine pe mulți alții să-și
DESPRE LUCRUL DREPT ȘI NERUȘINAREA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370602_a_371931]
-
bătrânii și tinerii, să-i cânte bucuria sau tristețea. Cuvântul lui să fie litera de lege, onoarea coloana spre infinit, iar familia lui model de urmat. Lipsa spiritului de comunitate, de unitate, compromisul, egoismul, îngâmfarea, înfumurarea, fudulia, de multe ori impertinenta, dependentă față de stat și de omul politic, etc. a multora, a determinat că omul de cultură român, omul de știință, omul care crează plus valoare, omul capabil și cinstit, să ajungă manipulat, împărțit în tabere, ignorat, marginalizat, izolat s-au
ROMANIA de VIOREL MUHA în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369552_a_370881]
-
fură Ca dulăii buni de gură, Nu cum latră ăia proști Ce n-au școală de la foști, Posedând, că-i modă-n stat, La ciordit, un doctorat, Cum e lupta pe ciolan, O potaie, din alt clan, L-a turnat, impertinent, La ziare-n occident, Pentru-o măgărie crasă, Cum fac boii fără clasă, Ori vițeii de la bac Ce-au fost prinși cu mâța-n sac, Copiind, neinspirat, Teza lui de doctorat, După o lucrare, chiar, Demnă de un găinar, Ce-
PLAGIAT (PARODIE) de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369736_a_371065]
-
Acasă > Poeme > Conștiința > OCHII PĂUNULUI Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1315 din 07 august 2014 Toate Articolele Autorului vrăbii impertinente își dispută pâinea mea aburinda jertfita furnici masochiste clădesc temerar mușuroaie pe epiderma ta translucida sunt ciori care-mi fură din palmă iubiri de o vară legate cu atele cratere fisurate ale inimii mele maghrebiene guguștiucii își lipesc cuiburile cu
OCHII PĂUNULUI de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353772_a_355101]
-
iubește, enorm, copiii. - Ah! Plozii aia nesuferiți. Mai ales vipera aia mică de fiică-sa, e numai cu ochii pe el! - Și mai e guvernanta ... O provoca, rânjind. Lady Morgan îl ciupi nervoasă. - Să nu-mi vorbești de tărăncuța aia impertinentă. M.Joseph e cu ochii pe ea. - Normal. Doar i-a încredințat copiii, să aibă grijă de ei. Sau ... - Încetează! Mă scoți din minți. Trebuie să scăpăm de ea! Este toată ziua pe lângă ei, ca o cloșcă. Ăla mic e
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
doare râul ca o lacrimă atârnată în oftatul norilor închiși în prăvălia de la marginea zăvoiului. Inima ierbii mă strângea de mână. Suferea de dorul coasei ce-și scărpina spinarea în talpa dimineții cu gâfâit de rouă. Copacul acela cu emoții impertinente era acuzatul care violase poteca ce ducea frunzele în sanatoriul toamnei. Zilele cu ochii albaștri ascultau vântul strivindu-și aripile în acoperișul caselor cu buze de șindrilă. * Secera lunii tăia șoaptele stelelor rămase văduve în iatacul cu povești de adormit
CU GÂNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357850_a_359179]
-
doare râul ca o lacrimă atârnată în oftatul norilor închiși în prăvălia de la marginea zăvoiului. * Inima ierbii mă strângea de mână. Suferea de dorul coasei ce-și scărpina spinarea în talpa dimineții cu gâfâit de rouă. * Copacul acela cu emoții impertinente era acuzatul care violase poteca ce ducea frunzele în sanatoriul toamnei. * Zilele cu ochii albaștri ascultau vântul strivindu-și aripile în acoperișul caselor cu buze de șindrilă. * Secera lunii tăia șoaptele stelelor rămase văduve în iatacul cu povești de adormit
GÂNDURI DE BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357849_a_359178]
-
doare râul ca o lacrimă atârnată în oftatul norilor închiși în prăvălia de la marginea zăvoiului. * Inima ierbii mă strângea de mână. Suferea de dorul coasei ce-și scărpina spinarea în talpa dimineții cu gâfâit de rouă. * Copacul acela cu emoții impertinente era acuzatul care violase poteca ce ducea frunzele în sanatoriul toamnei. * Zilele cu ochii albaștri ascultau vântul strivindu-și aripile în acoperișul caselor cu buze de șindrilă. * Secera lunii tăia șoaptele stelelor rămase văduve în iatacul cu povești de adormit
CU GÎNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358026_a_359355]
-
din 24 martie 2015 Toate Articolele Autorului Frigul ce de-afară vine - Giulgiul nopților de iarnă Se așterne peste mine, Sloiuri peste inimi toarnă. Singur mi-s uitat de lume Și-nghețat în sentimente, Iarna are-un vag renume De depresii impertinente. Te-aș ruga iubită doamnă Să revii din nou la mine; Ai plecat încă din toamnă Tu, femeia lui oricine. Ai fugit din calea sorții Neștiind ce rău vei face; M-ai lăsat în pragul morții Prins în propria-mi
TARIFUL UNEI NOPŢI DE IARNĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357780_a_359109]
-
voi sosi acasă cel mai devreme în zori, când încep să circule tramvaiele. V-am mai explicat. Nu vreți să mai stăm nițel de vorba până mă mai încălzesc un pic? insistă eleva, fixându-l cu o privire neobișnuit de impertinentă. Tramvaiele nu mai circulă la ora asta, așa că trebuie să găsesc un taxi. - Bine... dacă așa dorești... mormăi bărbatul, cuprins de-o dată de o stare neobișnuit de neliniștită. Vrei să bei un suc, sau așa ceva? - Sigur! îmi puteți oferi ceva
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
continuăm cu partea a doua a interviului pe care Constantin Barbu i l-a acordat lui Costin Cretu: - De ce vorbește Eugen Simion despre Eminescu drept „victima recentă a fanteziei negre“ dezlănțuite împotriva lui Maiorescu? - Academicianul Eugen Simion este obraznic și impertinent. Există câțiva eminescologi „țări“, care cunosc Eminescu și în opera și în viață. O chintesența de eminescologi. Cu care anti-eminescologul Simion nu poate polemiza niciodată. Pentru că nu știe carte și chiar dacă ar fi vrut să se specializeze în Eminescu nu
Maladiile lui Eugen Simion. Constantin Barbu sare în apărarea lui Eminescu () [Corola-blog/BlogPost/340048_a_341377]
-
guvernantă și nu avea ocrotirea rangului? Dar ea avea puterea numelui.Tatăl sau. Ce ironie. Nu se putea folosi de el. Includea desconspirare și multe explicații. Nu era atât de ușor pe cât părea. Copiii aveau nevoie de ea. Chiar și impertinenta Beth. Eduard își reținea sentimentele,un sensibil în fond. Leon ... nu putea renunță la el!Îi revedea în minte ochii mari, negri de o profunzime ce depășea vârsta băiatului. Fugă în toiul nopții era dovadă de lașitate. Nu o caracteriza
MY LORD (VI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341174_a_342503]
-
holbă ochii cât felinarul de la postul de jandarmi, și îi venea să-și dea pumni în cap de prostia ce-o făcuse: " Cine dracu știa că nărodul are de dus o așa baroneasă de cucoană!?..." Bâzdoagă,îi arătă cotul birjarului impertinent, care rămase cu buza umfaltă, și nu-și putea lua privirea de la "baroneasă" care era îmbrăcată cu haină de velur cu blană de vulpe la gât, pălărie albu-unt cu boruri largi și trandafir auriu pris la calotă, puțin ridicat deasupra
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]