229 matches
-
un bărbat mereu în ofensivă, un intelectual cu o gândire efervescentă, un scriitor care desface și comprimă limba română ca pe un acordeon. El nu încape în nici o clasificare, nu neapărat pentru că ar fi gigantic, ci pentru că mereu... se mișcă. Impetuozitatea lui se asociază, în mod curios, cu o desăvârșită politețe. Dacă printr-un miracol și-ar face apariția în mijlocul nostru, al celor de azi, ar produce încurcături nedorite. în comparație cu el, mulți scriitori ar părea anemici și mulți ziariști ar semăna
UN SINONIM PENTRU FRENEZIE: PETRE PANDREA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17242_a_18567]
-
teritoriul belcantist specialitatea dintotdeauna a Marianei Nicolesco -, desenul de pe portativ este restituit în substanța lui, printr-un arc sonor de lungime nesfârșită, printr-un cânt abundent în culori și nuanțe. Iată, dacă aria din Roberto Devereux de Donizetti debutează prin impetuozitatea recitativului, artista acordă inflexiuni piangendo cavatinei și încheie sfâșietor cabaletta. Cu același spirit profund analitic, integrator perpetuu al textului cu muzica, sunt abordate ariile "callasiene" din Anna Bolena ( Donizetti), Il pirata (Bellini) și La vestale (Spontini). Summum-ul vocalității drammatico
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
ale voievodului. Lectura avizată a textelor istorico-fantaste din epocă, situate între Biblie și Alexandria, între fragmente de romane cavalerești și folclorul băștinaș, între textele eroice despre viteji sau voinici (feudali războinici, de elită), decriptează un model eroic ștefanian: vitejia și impetuozitatea au fost principalele calități ale principelui moldav, iar nu etica ori morala cavalerească; iar dacă vitejiei impetuoase i s-a adăugat emblema de uns al lui Dumnezeu, a fost aproape firesc ca Ștefan să devină sveti, adică sfânt. Analizate cu
Ștefan cel Picant by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/10909_a_12234]
-
nu!", cu 99 % șanse ca fostul căpitan de vapor să o ia în serios. Cînd Băsescu a numit-o șefă a cancelariei prezidențiale pe Elena Udrea, mi-am închipuit că ceea ce contat a fost că personajul în cauză avea o impetuozitate care dădea bine, dar nu mi-am imaginat că a fost selectată doar pe acest criteriu sau, mă rog, poate și altele, mai fără legătură cu funcția. După ce președintele a trimis-o la o meritată plimbare pe Elena, Cotroceniul a
Cele două purtătoare de cuvănt ale lui Băsescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9762_a_11087]
-
cultură. Dispune de o temeinică știință a stilului pusă în valoare de o tehnică vocală impecabilă, de un magistral simț al culorilor vocale. L-am putut urmări pe marele Kurt Masur, maestrul respectat al școlii dirijorale germane, personalitate care conferă impetuozitate și rigoare trilogiei simfonice finale datorate lui Mozart - simfoniile 39, 40 și 41. în Triplul concert de Beethoven am avut bucuria de a-l fi ascultat pe legendarul pianist Menahem Pressler în compania colegilor săi din Trio Beaux Arts. A
Tanglewood - reședința de vară a marii muzici by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9363_a_10688]
-
l-ar mușcať / nu bijbîie, ci fizic adevărul / îl simt și-l mînă-n lume c-o nuia". Întorsătura frazei este mereu proaspătă, neașteptată, expresiile, ușor ironice, sînt inspirate. Rampa este rodul aceleiași revolte satirice, rostite, tocmai de aceea, dezinvolt, vioi; impetuozitatea șăgalnică a discursului e măsura de reprimare a hîrșîitului în istorie a unui mit mucezit: Avem și noi o rampă de lansare. Îi zice Miorița. Fii atent, / printre construcțiile de-acest gen, / se pare, / că-i cea mai veche de pe
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
nici ea pe deplin adevărată. Mă uit de câteva luni bune la ultima ei carte, o antologie, Zestrea de aur, care tot iese la suprafață din mormanul de celuloză sufocantă al acestei camere în care-mi duc viața. Iese cu impetuozitate și, nu știu cum, mereu invers, cu titlul în jos și ultima copertă în sus. Abia acum înțeleg semnificația, și a fotografiei, și a încăpățânării de-a mi se impune privirii: Madi, zâmbind trist și enigmatic, așezată ca pentru a fi zidită
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
aprige, acaparante, anunță, în germene, feerica deslănțuire a simțurilor din versurile cuprinse în Țara fetelor. Dar, mai erau etape de parcurs până la definitivarea volumului apărut puțin înaintea Crăciunului 1937. Nici un semn de cristalizare pripită din partea poetei. Deocamdată, se lasă pradă impetuozităților temperamentale și ține să dea de știre tuturor: „Mi-e gândul spre lume repezit ca un taur./ Inima scurmă vremurile, inima-i una./ Tâmpla-mi zvâcnește mai tare ca tâmplele vremii./ Mă gândesc să sorb din viață ca atâți alți
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
fixez la Paris". E un nivel de aventură dramatică ce frînge linia existențială structural trasată, ca și traiectul unei activități literare, substanțializate într-un șir de cărți și încununate de-o strălucitoare recunoaștere. O aventură ce dă năvală cu o impetuozitate și cu o tendință de extindere ce nu se opreau la traversarea graniței, săvîrșită fără entuziasm, întrucît în "lumea liberă" înfățișările pozitive ale vieții se relevau acompaniate de dificultăți și riscuri neprevăzute. Scriitorul deprins de timpuriu cu succesele, beneficiind de
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
pozitivă și negativă, dominare a implicitului, numeroase hipocoristice). Faptul că aceste descrieri corespund în bună măsură unor stereotipuri transmise oral, ca și faptul că țin de reprezentări din literatură și chiar din istoria literară (încetineala vorbei ardelenești, diminutivul moldovenesc - "olecuță", impetuozitatea injuriei muntenești), nu fac decît să confirme utilitatea analizei. Cartea Margaretei Manu Magda, exemplară prin acuratețea dovezilor lingvistice și prin metodologia modernă, deschide drumul unor cercetări viitoare asupra aspectelor sociale și culturale ale întrebuințării regionale a limbii române.
Pragmatică interculturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12332_a_13657]
-
subterfugiile pe care le presupui tocmai în cazul unei persoane cu o prestație intelectuală - iartă-mi judecata de gust - modestă?! Chiar nu văd vreun motiv pentru care ar trebui să adopt poziția unei pioșenii smerite în fața a ceea ce tu denumești ,impetuozitatea Mihaelei", ,autoritatea sa spontană" și ,simțul leadership-ului". Când acești termeni - care trădează, desigur, predestinate calități democratice - își vor dovedi și valențele intelectuale, s-ar putea să-mi schimb și eu opinia. Până atunci, rămâne cum ne-am înțeles. Iar dac-
Scrisoare lui Gabriel Andreescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10715_a_12040]
-
-și atenueze afirmațiile. Dar lui Besançon nu pare să-i fie teamă de supraveghetorii ideologici ai sănătății noastre mentale și, de aceea, nu se încurcă în pudori teoretice sau în piruete discursive. El spune mai întotdeauna lucrurilor pe nume, iar impetuozitatea incomodă ce-i caracterizează scrisul îi împrumută aerul unui rebel indisciplinat, a cărui lectură este cu atît mai fermecătoare. Cartea de față, Eseuri despre lumea de azi, nu face excepție. E în ea destulă pastă polemică ca să alimenteze tot atîtea
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
pe parcurs. Totuși, cred că lucrurile nu stau așa. Cioran a devenit sceptic în urma enormului său eșec, a trezirii din ideile lui juvenile, mai nefericite decât oricare altele pe care le-ar fi putut avea. În sprijinul acestei păreri: nervozitatea, impetuozitatea - temperamentul, deci - s-au păstrat, însă acum bine controlate, și în cărțile franțuzești. Nu, nu-i frumos, mi-am zis, e totuși o doamnă. Așa că, uite, mai citesc. Însă și cârtesc. Nu poți să înregistrezi impasibil, cu titlu de inventar
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3832_a_5157]
-
cu atât mai puțin bătrânii, reprezentanți ai stagnării spirituale, ai dictaturii reumatismului. În euforia cvasigenerală a anilor '30, Mihail Sebastian a fost o figură aparte, unul dintre puținii care nu au îmbrățișat pe de-a-ntregul ideologia epocii, dovedind mefiență față de impetuozitatea și "demonul critic" al tinerei generații, rămânând totuși un spirit combativ, absolut necesar în procesul viu al unei culturi. Sebastian va chestiona jocul periculos al ideilor din epocă, rezervele sale probând coexistența unor poziții spirituale și atitudini politice diferite, libertatea
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
rostite, “te pomenești că ai rămas fără cuvinte, și fără copac.” Astfel de conversații trimit cititorul la titlul enigmatic al cărții și dau o oarecare idee despre cauza înstrăinării cuprinse în el. Tribulațiile personajului se ivesc cel mai adesea din impetuozitatea gândului care “se rostește pe sine”, din ruperea lui de lume și de sine. Punându-și masca copilăriei, autoarea scoate în evidență cauza nebănuită a destrămării ființei, înstrăinarea prin cuvânt, care vine, în mod fatal, dintr-o nevoie imperioasă de
Înainte de a fi prea târziu by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13038_a_14363]
-
dezleg/ nod gordian, obscur ca un descîntec/ păstrat în a mileniilor carte,/ iar paloșul, ce mîna mi-l ascunde,/ un fulger orb și rob din el să-mi dreg/ și să-l împlînt în soartă ca-ntr-un pîntec." Toată impetuozitatea în imagini a unui Vinea de mijloc de drum (sîntem în 1930) și sintaxa doar ușor, imperceptibil deraiată, sînt de găsit aici. Un decor de griuri tînjind la culori tari, și la precizia de-altădată a conturilor care, îmbătrînind, se
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
explicabilă satisfacția cu care am citit volumul Revanșa chipurilor, semnat de poetul și publicistul Nicolae Coande (n.1962), situat cronologic între optzeciști și douămiiști. Cîtuși de puțin conjuncturală sau convențională, pagina d-sale e plină de tușe satirice care oglindesc impetuozitatea promoțiilor numite, îndeobște însă ținută în frîu de o conștiință critică fermă. Cultivînd o scriitură alertă, fantezistă, Nicolae Coande nu sare peste cal, ci se exprimă pe cît de corosiv pe atît de rezonabil: "Dacă literatura română ar fi o
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
cuvântului, și "bun" în sensul rău, Dorin Tudoran este un personaj fascinant. L-am văzut prima oară cândva pe la mijlocul anilor '70, pe o scenă din Arad, când, colaborator al revistei "Flacăra", scria o ironic-sardonic-patetică relatare a întâmplărilor coordonate cu binecunoscuta impetuozitate de tip tăvălug a lui Păunescu (cei doi, firi perfect antagonice, au fost colegi încă din adolescență). A recitat una sau două poezii, a primit cu indiferență aplauzele, apoi s-a așezat pe scaunul ce-i fusese repartizat. Seducător de
Noi, pro-dorintudoranienii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10612_a_11937]
-
le armoniza și chiar a le face redundante". Figura duelului se complică printr-una dansantă, cea dintîi mixîndu-se cu ritmul lasciv de tangou: " Această diferență de ritm contemplativ transformă "acțiunea" îngropată în poeme într-un tango în care avîntul și impetuozitatea unuia trebuie să țină pasul cu lenevia disociativă a celuilalt". Ca într-un western fantomatic, timpurile devin plastice, reversibile, ațîțate de mirajul posibilului: "Îndată ce Iustin Panța și-a descărcat pistolul, timpul lent, fără puls, al lui Mircea Ivănescu întoarce ceasul
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
însăilîndu-le destine, strecurînd cîte o pagină de pastel la plecarea verii, aducînd bine din condei variațiuni pe temă, contrapunctînd dramatic cîte o conversație liniștită. Curgerea dialogurilor, a frazelor are lentoarea nepăsătoare, fericită, a însăși copilăriei. Nimic forțat, chiar dacă adolescența, cu impetuozitățile ei, bate la ușă, nimic pripit și aruncat pe pagină în grabă, fără a da, însă, nici impresia migălelii fără suflu, fără foc. Dimpotrivă, calea de mijloc, cît să facă lectura plăcută, cu posibilitățile de construcție ale vîrstei, e cea
Cărțile unei adolescente by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6992_a_8317]
-
instrumentală devine „partener′′ egal în lirism și putere de comunicare a evoluat cu siguranță și sincronizare excelente. Textul Concertului pentru pian KV 450 , care stă cu fața mai mult spre un stil galant, a permis interpretului o desfășurare cu mare impetuozitate, momente exploatate cu dibăcie, libertăți agogice, iar cadențele, scrise chiar de Mozart au dat măsura virtuozității sale. În ce privește Simfonia în sol KV 550 , Zaccharias a realizat un mare arc sonor, care a plecat de la primul enunț gingaș al temei spre
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
de înțelegere, pentru curiozitatea vie a melomanului german, tocmai lucrările românești s-au bucurat de o atenție specială; au fost salutate cu entuziasm inclusiv de presă. Și este util a observa și alte perspective în acest sens; a fost apreciată "impetuozitatea muzicii lui Enescu apărută ca o izbăvire". Iar în Ison II, faptul că "Niculescu poziționează contrastant elementele fundamentale ale muzicii", anume "melodia, armonia, ritmul; ia naștere un studiu de sonorități al cărui farmec se transmite direct". Iar în privința realizării propriu-zise
Orchestra Radio la Köln by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17183_a_18508]
-
firi atît de diferite, dar pe care potriveala destinului le-a adus în atingere biografică. Pe cînd era profesor la Basel, Nietzsche își făcuse un obicei de a-l vizita pe compozitor la conacul din Tribschen, atras nu numai de impetuozitatea maestrului, dar și de farmecul soției sale, Cosima Wagner. Subjugarea pe care o va resimți din partea viziunii muzicale a autorului lui Parsifal avea să răzbată nu numai în Nașterea tragediei (1872), dar mai ales în cea de-a patra Unzeitgemäße
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
cu rost vag ermetic ale lui Iulian Caragea trage Constantin Iftime în Vreau altă realitate. Artă, merg pe mîna ta (Editura Tracus Arte, București, 2012), formal un triptic, dar, de fapt, un monolit retoric. Iftime vrea poezie de suflu, de impetuozități imaginative, cu ritm de avalanșă verbală. Întreg volumul (gros destul) e, cum zice Cristian Livescu (în „Convorbiri literare”), „un șuvoi confesiv debordant” și inflamat fantasmatic. Poemele rulează realitate și cultură (poetică îndeosebi) în ritm amețitor și indistinct, cu febră halucinatorie
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
azi? Memoria, memoria colectivă este, în definitiv, bogăția esențială a fiecărui popor. Conștientizarea acestui adevăr a determinat o serie de țări occidentale să adopte prin lege, în urmă cu peste 20 de ani, principiul "arheologiei preventive". De ce? Pentru că accelerarea vieții, impetuozitatea progresului, urbanizarea din ultimele decenii pot fi, în unele cazuri, dușmancele memoriei. În Franța "Institutul național de cercetări arheologice preventive" a luat ființă acum șapte ani. Orice nouă construcție: aeroport, autostradă, complex industrial, comercial sau cartier de locuințe, este precedată
Mnemofobia by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/7467_a_8792]