243 matches
-
s-aude musca! ― E foarte simpatic, știe carte și explică așa de frumos, că nu te-nduri să pierzi un cuvînt! îmi răspunse Predescu. Cum naiba să-ți mai ardă de năzbâtii la un astfel de profesor? Ar fi o impietate! ― Abia aștept să-l aud! ― Stt!... acu' taci! După notarea absenților, Pompiliu își rotește ochii, îmbrățișînd cu privirea parcă întreaga clasă și spune: ― Să continuăm lecția despre Heliade Rădulescv. Vom citi și vom comenta oda "La Schiller". Heliade a scris
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
multă vorbărie de la care mă lua somnul, iar dialogul trecea într-o șușoteală-moment în care eu trebuia să depun primul armele și să-l las pe Ilie în bucătărie singur cu fata). Venirea pe litoral era și un fel de impietate pentru memoria tatei, îmi vine brusc în minte. Când am pățit-o așa urât cu hoțul din Costinești (ai puțină răbdare, că imediat ajung să-ți povestesc), amicul Ilie n-a mai fost de găsit, vezi Doamne aflase că tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
exclamație, De ce am scăpat noi. Biserica, cum nu se putea altfel, intră pe câmpul dezbaterii călare pe calul de luptă obișnuit, adică, planurile lui dumnezeu sunt cum au fost Întotdeauna, de nepătruns, ceea ce, În termeni curenți și puțin pătați de impietate verbală, Înseamnă că nu ne este permis să tragem cu ochiul prin crăpătura ușii cerului ca să vedem ce se petrece Înăuntru. Mai spunea biserica și că suspendarea temporară și mai mult sau mai puțin durabilă a unor cauze și efecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
murit părinții tăi și unde tu ai refuzat dintotdeauna să locuiești vreodată, această „ontologie” începe să fie bîntuită de stafii și are nevoie de exorcizări. A trebuit să fac mai întîi curat în casa alor mei. Organizare de șantier. Împovărătoare impietate. A trebuit să arunc din lucrurile lor pentru a face loc lucrurilor mele. Cu ce drept însă, cînd părinții mei nu mai sînt de față să-și apere apartenențele ? Dar ce să fac, de pildă, cu aceste două sertare cu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
contemplînd-o, cu o mirare și o dulce suferință ispitindu-mi sufletul (să fi fost absența ei. să fi fost teama că în curînd-va trebui s-o văd și poate să-i vorbesc?). Prezența lui Harold mi se păru deodată o impietate, și nu știam cum să-mi explic sentimentul acesta ciudat; nu era în nici un caz dragoste, și nici respect nu era, pentru că Maitreyi mi se păruse până atunci o bengaleză îngîmfată și stranie, care disprețuiește albii și e atrasă totuși
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pentru oameni. Povestirea aceea îmi schimbase radical concepția despre artă. Nu puteam cânta pentru semenii mei, pentru oameni. Dar atunci, pentru cine? Pentru zei? Dar zei nu există. Pentru Dumnezeu? Dar dacă crezi cu adevărat în Dumnezeu, ar fi o impietate să cânți muzică profană, să-i cânți, Lui, lieduri, valsuri și romanțe, ca oricărui bogătaș. Iar dacă nu crezi în Dumnezeu, cum mi-e teamă că e cazul meu, atunci pentru cine? - Pentru îngeri, Maestre! exclamă emoționată, aproape patetic, Maria
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
i se ceruse... N-aș vrea, prin urmare, să fiu crezut mai naiv decât sunt. În fapt, știu că timpul antic nu era mai bun decât cel de azi. Inchiziția creștină a avut și o versiune păgână. Grecii făcuseră din "impietate" un delict grav, pasibil de pedeapsa cu moartea, și nu puțini au fost cei acuzați. Giordano Bruno și Galilei s-au numit în antichitate Socrate, Anaxagora, Euripide și Aristotel. Protagoras, după ce a afirmat în public, într-o zi, că nu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
un altul, propriul său adevăr, a fost alungat din Atena, iar cartea sa Despre zei a fost arsă în piață. Pe Anaxagora, nici prietenia cu Pericle nu l-a pus la adăpost. A fost acuzat și el de erezie, de "impietate" ("defăimare", s-ar zice azi) și chemat în fața unui tribunal unde opera sa Despre natură, devenită suspectă, a fost întoarsă pe toate fețele pentru a se stabili ce-a vrut să spună filosoful acesta care nu se referea niciodată în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să spună filosoful acesta care nu se referea niciodată în carte la Zeus, ceea ce, în ochii juraților, reprezenta o prezumție de vinovăție. Numai fuga l-a ferit să cunoască soarta lui Socrate. Împotriva lui Aristotel s-a formulat aceeași acuzație: impietate. Iar metoda folosită de tribunal a fost, de asemenea, aceeași (utilizată la noi de cenzură fără să i se cunoască vechimea): fraze scoase din context, în care erau găsite tâlcuri ireverențioase. "Nu vreau ca Atena să se murdărească de un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
-i calmeze, să-i roage să aibă răbdare, fiindcă, vor vedea, Hippolit va fi pedepsit pentru acest sacrilegiu. Totuși, nimic n-a potolit ura conservatorilor. La șaptezeci de ani, lui Euripide i s-a intentat un proces, fiind învinuit de impietate. Până la urmă, a fost achitat, însă primirea ostilă de care a avut parte următoarea sa tragedie l-a silit să priceapă că era mai bine să părăsească Atena. Platon, încercînd să-l apere pe Socrate, n-a putut-o face
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dar... ― Da, da, o mare bucurie. Mi-era teamă că n-a venit. La vârsta mea, devii susceptibil. Nu-ți place să te uite prietenii. Deși un astfel de gând față de "olandezul meu", cum i-ați spus dumneavoastră, reprezintă o impietate. Cristescu își dădu seama că Melania Lupu vrea să discute despre Van der Hoph și încercă s-o ajute: ― Trebuie să vă spun că imediat ce a reținut camera a făcut o comandă impresionantă de flori: 25 de crizanteme galbene. ― Dumnezeule
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
veșnicia. Mă căiesc de a fi cutezat să pășesc pe un tărâm sacru, incognoscibil, inaccesibil și neîngăduit mie ca oricărui muritor... Omul a încercat dintotdeauna să înțeleagă cauzele fenomenelor naturale. Iartă-mi, Doamne, nechibzuita cutezanță... Recunosc că am săvârșit o impietate... Abia, acum, la sfârșit, mi-am dat seama cât de nesăbuit am fost... Iartă-mă, Doamne!.. Am voit atîtea... n-am împlinit nimic. Am ajuns tocmai ce n-am voit să fiu! ..Vă sunt recunoscător și dv. celor care v-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Murray, Suicide (n. 14 mai sus), ÎI, 171. 87 D. Lawton, Blasphemy (Philadelphia, 1993), 16, scrie "despre cuvântul blasfemie" că "nu este în mod stabil diferit de erezie, apostazie și sacrilegiu" și că "blasfemia cuprinde înjuratul, jocul de noroc, beția, impietatea, calomnia, deviația sexuală, erezia, propovăduirea împotriva Evangheliei, sacrilegiul, și orice ipocrizie, defăimare sau rebeliune împotriva lui Dumnezeu. Vezi (pentru perioada pre-creștină) R. Parker, Miasma: Pollution and Purification în Early Greek Religion (Oxford, 1983), 144-190; A. Molien în Dictionnaire de droit
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Curiensis" (1931), retip. în Treason în the Român and Germanic Law (Austin, 1965), 175, spune că există "un drum larg mergând de la răzvrătire și trădare împotriva țării și a poporului prin înaltă trădare și infracțiuni conexe împotriva suveranului ... la sacrilegiu, impietate, blasfemie, si erezie". Vezi 179-180 pentru blasfemia în Vulgate. 90 Grigore cel Mare, Dialogi, IV, 19, ed. A. De Vogüe, 3 vol., Sources chrétiennes 251, 260, 265 (Paris, 1978-1980), III, 72-74. 91 Petrus Comestor, Sermo în festo S. Magdalenae, printre
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
ajustat, asemănător celei mai stricte geometrii, se face din întâmplare sau din cauza unor scopuri. Nu vedem oare Providența în păsărica de hârtie? Se află cine să spună că dublând hârtia nu pot să iasă asemenea unghiuri, dar asta presupune o impietate, ca aceea de a susține că nu Dumnezeu a fost cel care a făcut pietrele rotunjite, ci curenții din albia râului, sau că fagurii hexagonali ai unei albine figură ce apropiindu-se mai mult de cerc nu lasă loc la
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
roage zeilor ei, se pricepe să își imagineze o lume supranaturală, poate avea o religie cu adevărat sacră. Nu e cazul civilizației noastre, care profesează ateismul, cultivă necredința și predică virtuțile laice. După o astfel de cură de umanism și impietate este absolut exclusă întoarcerea la credința trecutului, restaurarea cultului abolit. Nici măcar nu merită osteneala de a ne mai simți atrași de ea, căci în lumea occidentalizată credința religioasă, comparativ cu credința naționalistă sau socialistă, și-a pierdut puterea de a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
decât să recunoască această limită și să o facă respectată. Dacă ea ar permite câtorva să o traverseze, acest lucru ar fi în detrimentul altor câtorva. Legea ar fi injustă. Ea ar fi încă și mai injustă dacă, în loc să tolereze această impietate, ea ar ordona-o. Că e vorba, de pildă, de proprietate: principiul este că ceea ce fiecare a făcut prin munca lui îi aparține, chiar dacă această muncă a fost comparativ mai mult sau mai puțin abilă, perseverentă, fericită și, prin urmare
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
vechi de pe vremea Costăcheștilor. Noua zidire se va face alături de cea veche, caz neobișnuit în astfel de împrejurări, părerea noastră fiind că biserica veche exista încă, dar în stare precară, iar noii ctitori vor fi considerat dărâmarea ei ca o impietate adusă înaintașilor, preferând să o cruțe. Pe această temelie am descoperit în februarie 1989 o pereche de paftale în stare proastă de conservare, determinate ca datând de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și care a aparținut în mod sigur unui
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
care, mai ales după primul și al doilea război, foloseau acest serviciu cu scopul de a-și asigura un venit, nesocotind dacă prin contribuția proprie își justifică remunerația primită. Și, din păcate, nu au fost puțini aceștia. Ar fi o impietate să le punem numele aici. Poate într-un studiu istoric, referitor exclusiv la viața școlară a localității, și-ar găsi fiecare locul potrivit în mod detaliat. Mai sus arătam că Umbrăreștiul a dat un învățător de excepție și despre acesta
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
latura senzuală, de atracție irezistibilă pe care femeile o exercită. 84 Uneori violul este perceput mai mult ca o modalitate de răzbunare, cum se întâmplă cu cei doi tineri ce uneltesc, pe drept, împotriva avariției unui morar, în Povestirea logofătului, impietatea care se aduce femeilor fiind minimalizată, mistificată.85 Geoffrey Chaucer stabilește, în cadrul Povestirilor din Canterbury, un raport de echivalență între vocea proprie a personajelor și autoritatea pe care acestea o dețin, așa cum se confirmă din portretizarea mai multor figuri ficționale
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
basmul tărgoveței este surprinzător: tânăra violată nu este chemată la curte să își apere cauza, femeile din suita reginei, alături de aceasta, îi acordă violatorului o șansă, deși regele ar fi preferat uciderea lui, iar în final, cel ce săvârșise o impietate este răsplătit cu o soție tânără și frumoasă. Chiar și faptul că spune un basm ce amintește de atmosfera romanelor cavalerești este oarecum surprinzător, ne-am fi așteptat mai curând la un fabliau din partea ei.460 Geoffrey Chaucer apreciază personajele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
este dusă la extrem, eroina va ajunge în casa mătușii sale, dar nu va fi recunoscută, pentru că preferă gloriei „un trai cucernic și curat”757. Cei din jur recunosc puritatea și virtutea femeii, capabilă mai curând de moarte, decât de impietate morală. Prin același miraculos specific povestirii, Alla își regăsește soția, întâlnirea este patetică, scena 756 Ibidem, p. 161. 757 Ibidem, p. 168. 206 revederii încărcată de lacrimi și dezvinovățiri, cuplul atât de greu încercat se reface pentru a oferi, de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
rezervat, să își afirme personalitatea. Lumea celor doi scriitori stă sub semnul iubirii fizice și al libertății. Decameronul și Povestirile din Canterbury sunt cărți închinate dragostei eliberate de constrângeri, iubirea fiind privită ca virtutea supremă, în numele ei se iartă orice impietate. Ceea ce este interesant de sesizat, în modul de abordare al personajului feminin negativ, în cazul ambilor scriitori, este toleranța excesivă față de înclinațiile trupești, din ființe reprobabile prin tot ce fac aceste eroine se pozitivează oarecum, primesc un plus de simpatie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
latura senzuală, de atracție irezistibilă pe care femeile o exercită. 84 Uneori violul este perceput mai mult ca o modalitate de răzbunare, cum se întâmplă cu cei doi tineri ce uneltesc, pe drept, împotriva avariției unui morar, în Povestirea logofătului, impietatea care se aduce femeilor fiind minimalizată, mistificată.85 Geoffrey Chaucer stabilește, în cadrul Povestirilor din Canterbury, un raport de echivalență între vocea proprie a personajelor și autoritatea pe care acestea o dețin, așa cum se confirmă din portretizarea mai multor figuri ficționale
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
basmul tărgoveței este surprinzător: tânăra violată nu este chemată la curte să își apere cauza, femeile din suita reginei, alături de aceasta, îi acordă violatorului o șansă, deși regele ar fi preferat uciderea lui, iar în final, cel ce săvârșise o impietate este răsplătit cu o soție tânără și frumoasă. Chiar și faptul că spune un basm ce amintește de atmosfera romanelor cavalerești este oarecum surprinzător, ne-am fi așteptat mai curând la un fabliau din partea ei.460 Geoffrey Chaucer apreciază personajele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]