232 matches
-
reflecții risipite pe parcursul întregului volum. În cele două secvențe analitice mai extinse, autorul demontează construcția riguroasă a lui Homer prin evidențierea scenelor corespondente de la începutul și sfârșitul cântului I: rugămintea lui Hrises către Agamemnon de a-i înapoia copila, respectiv implorarea lui Zeus de către Tetis de a-i veni în ajutor fiului ei Ahile, pedeapsa dată aheilor de Apollo, respectiv sancțiunea impusă lui Hefaistos de Zeus; ospățul de împăcare oferit de Hrises aheilor, respectiv banchetul olimpienilor. Pune în lumină unitățile ritmice
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
spuse de noi, stă mărturie cercarea faptelor. Și știu că înșivă le veți spune și le veți mărturisi. Căci ce femeie, fiindu-i soțul plecat și necăjind-o suferința despărțirii, dacă a venit aici și a adus prin sfinții mucenici implorare Stăpânului tuturor, nu l-a întors mai repede din îndelungata călătorie? Iar alta, văzându-și copilul în ghearele unei cumplite boli și rupându-i-se inima, dacă a venit rugătoare aici și, vărsând lacrimi fierbinți, i-a îmboldit pe sfinții
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
altă încăpere. Mă săruta și-mi cere să plec, să nu o mai întreb nimic, să nu o mai caut. Este ca o poveste cu sfârșit nefast. Ea mă va căuta. Nu vreau și nici nu pot să accept, în fața implorarilor mele devine o stana de piatră, mă prinde de mână și-mi cere să fugim, altfel totul va deveni îngrozitor. Fugim coborând scările în trombă. Jos mă îmbrățișează, o sărut că un apucat; dispare în imobil nu înainte de a-mi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
ne putem gândi, la fel de justificat, la scriitor. Pentru Liviu Rebreanu scrisul are o valoare etică supremă, pentru că dă un rost vieții sale, îl transformă ca om, iar unele dintre scrierile sale, cele mai bune, pot fi interpretate ca „rugăciuni” sau implorări simbolice de iertare, pentru că suspiciunea, care l-a afectat profund pe scriitor, creează vinovăția - chiar și fără justificare reală, dar cu atât mai greu de înlăturat. Învinovățit continuu, de la tinerețe până la maturitate, de vini care își creează vinovatul prin simpla
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
Hotărât, era prea mult pentru Balamber. Făcând încă un pas îndărăt, ca să se sustragă acelui contact ce-i făcea silă, trase sabia și, surd acum la strigătul lui Canzianus, o ridică să lovească, vrând să pună capăt acelui torent de implorări obositoare. Dar își opri mâna în aer: nu, nu-și va murdări sabia cu sângele unei ființe atât de mizerabile. Aceeași pedeapsă, ai spus? Bine. Fie cum vrei! Dădu imediat ordin să se ridice un alt rug, la câțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
loc toți cei din încăpere se întoarseră spre icoana de pe peretele dinspre răsărit. Ieromonahul Gherasim își lăsă potcapul pe umăr și începu să picure cu vocea-i blajină rugăciuni nemaiauzite până atunci pentru alinarea celor robiți și schingiuiți. Era o implorare directă spre Iisus vindecătorul sufletelor și trupurilor și treptat duhul rugăciunii reuși să le însenineze fețele. Când ultimul amin fu rostit cu pioșenie, monahul examină cu luare aminte arsurile de pe pieptul și spinarea voievodului. — Mă gândesc să cercetez pe rând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o înălțare cei dragi lui, mândria lui. Se îndreptă să urce și el. Se așezară la locurile lor pe fundalul unui zid de ieniceri. Călăii se înclinară în fața sultanului și apoi în fața osândiților, o plecăciune plină de respect, ca o implorare de iertare, își cerură apoi permisiunea de la osândiți de a le lega mâinile la spate. O făceau întotdeauna când trebuiau să execute creștini, era un mod de a-i anunța pe condamnați că a sosit clipa în care să-și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
animale mânate în turmă, răsfirându-se și regrupându-se și iar risipindu-se, după legi imemoriale ce călăuzeau și viața lui. Se vedea oglindit în privirile ochilor lor negri animate de o mobilitate neostoită, insistentă, lacomă, pendulând între frică, viclenie, implorare, și se simțea tot mai asemenea lor, preluându-le slăbiciunile și puterile ascunse, cu un gând de împotrivire de-acum, frământat de șansa unei eliberări. Șapte ani, da, timpul acela îl ținea legat de mâini și de picioare, prizonier al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
albastră. Chiar și de pe rândurile din spate oamenii vedeau cum oxigenul Îi părăsește sângele. Rozul i se scurse pe frunte, pe obraji, pe gât. Mai târziu, Obiectul Obscur se jură că Maxine se uitase la ea cu un fel de implorare În ochi, că văzuse lumina pierind din ochii lui Maxine. După spusele doctorilor Însă, acest lucru probabil nu era adevărat. Înfășurată În roba ei Întunecată și Încă În picioare, Maxine Grossinger era deja moartă. S-a prăvălit câteva secunde mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fluturelui martir. Dar de ce oare străbătea prin ele atâta voluptate? Străpuns de acul înghețat, ținut strâns între labele păroase, dizolvat interior de saliva otrăvitoare, îngerul gemea de plăcere. Căci auzeam din nou zgomotele de dragoste din camera de sub podeaua mea. Implorare, suferință, satisfacție, deznădejde, dizolvare într-un orgasm copleșitor. Femeia repeta, răvășită, numele celui care o pătrundea: "Victor!" Dumnezeule, am visat sau am trăit orele care-au urmat? Dacă am visat, visul meu m-a impregnat de miros de femeie și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe mine. Într-adevăr, puțin după această convorbire, Otilia îl luă pe moș Costache de braț și, plină de gingășii, îl duse în casă "să-i spună ceva". Întrevederea fu lungă și Felix însuși putu să audă mormăiturile bătrânului și implorările ascuțite ale Otiliei. Otilia ieși însă posomorâtă și nu dădu lui Felix nici o explicație. A doua zi dimineață, Felix o văzu ieșind în oraș îmbrăcată cu o rochie nouă de dantelă. Fata îl chemă și-i spuse șoptind: - Fii liniștit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o reparație... Un socru ca dumneata, un artist, este pentru mine o mare cinste, un îndemn la lucru, deschizătorul unui țel în viață. Prin astfel de complicitate insidioasă cu ideile fixe ale lui Simion, Stănică câștigă mai mult decât prin implorări și declamații. Stănică începu să ducă pe Simion prin oraș și să-l trateze cu bere prin grădini (bătrînul nu avea mai niciodată bani proprii) și să-i aducă în casă fel de fel de indivizi, spre a le arăta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
strigă ea, ori plec pentru totdeauna din casa asta,ori tanti Aglae nu mai calcă pe aici. Moș Costache holbă ochii, și așa prea holbați, și deschise brațele ca un om ce stă să se-nece, privind cu teroare și implorare când pe unul, când pe altul. Aglae făcu o strâmbătură de sfidare, dar nu îndrăzni să mai vorbească, uimită de neașteptata reacțiune. Costache, după ce așteptă în zadar ca cele două părți să se potolească, spre a-i cruța trebuința de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cariera, să vă cunoașteți bine unul pe altul, și apoi... Eu, unul, vă ajut din toata inima, crede-mă... Aș fi fericit să vă știu fericiți. Pentru asta nu e nevoie să mă goniți (Pascalopol vorbea cu un gest de implorare, care mișcă pe Felix), sunt un om inofensiv. Ce primejdie pot reprezenta eu, om bătrân, față de tinerețea dumitale? Banii, ah, banii! Când o femeie iubește, ia banii de la cel bătrân și-i dă celui tânăr. Domnule Felix, mi-ai întunecat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
adeziunea celor care-l ascultă; „trebuie“ este de fapt invocat, nu în cazul unor cerințe evidente (pentru că, în acest caz, nu mai e nevoie de îndemn, totul e de la sine înțeles), ci în lipsă de evidență; „trebuie“ ascunde astfel o implorare de calitate joasă, un fals al intonației, care cere altceva decât cere o simulare a evidenței. Nimeni nu se roagă cu formula: „Trebuie, Doamne, să mă asculți“ - că așa ar fi normal dacă „trebuie“ n-ar conține un element de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
mi-aș fi permis să apelez... Prin cine altul să i-l transmit?... E foarte important... E teribil de important pentru mine... Ganea se temea grozav că prințul nu va accepta și îl privea în ochi cu o expresie de implorare lașă. — Bine, o să i-l dau. Numai să nu bage nimeni nimic de seamă, îl imploră Ganea, bucuros. Și, prințe, pot spera în cuvântul dumneavoastră de onoare, nu? — N-o să-l arăt nimănui altcuiva, spuse prințul. — Biletul nu-i pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
grăbit din loc. — Unde? — Să mergem la Aglaia Ivanovna, chiar acum să mergem! — V-am spus doar că a plecat deja din Pavlovsk, și la ce bun am merge? — Ea o să înțeleagă, o să înțeleagă! bâigui prințul, împreunându-și mâinile a implorare. O să înțeleagă că nu așa stau lucrurile, ci cu totul altfel! — Cum cu totul altfel? Doar vă însurați, nu-i așa? M-da... mă însor. Da, mă însor! — Și-atunci cum e altfel? — O, nu, e altfel, altfel! N-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
atare nici măcar de Joinville: se mai Întâmplă, așa-i războiul. Sub pana domnului de Joinville, multe dintre aceste bătălii, sau harțuri, ce-or fi fost ele, devin niște Încăierări de balet nobile, cu niscaiva capete rostogolindu-se și cu multe implorări către bunul Dumnezeu sau câteva lacrimi ale regelui pentru câte un credincios de-al lui care-și dă sufletul, dar totul e ca și cum ar fi turnat În culori, printre valtrapuri roșii, harnașamente aurite, fulgerări de coifuri și de spade sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Când împlini vârsta de șase ani, alt eveniment straniu îi zgudui sufletul... Doamna Bologa, gîndindu-se că copilul trebuie să înceapă școala, se sfătui îndelung cu protopopul Groza cum să-i înlesnească sarcina și căzură de acord că e nevoie de implorarea Atotputernicului. Prin urmare, hotărâră să pună pe Apostol să zică "Tatăl nostru", într-o duminică, în cadrul sfintei liturghii. Făcură pregătirile în mare taină, ca să nu prindă Bologa de veste și să le zădărnicească planul... În sfârșit, în ziua stabilită soții Bologa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ridică și mă conduce pe scări, până când mă lovește aerul rece de afară, arzându-mi fața, cât de mică este distanța dintre rece și cald, picăturile de ploaie îmi lovesc capul în timp ce fug spre casă, cu gura plină de explicații, implorări și jurăminte, cad și mă ridic, dar el nu va fi acolo. Uite-l pe tati, strigă Noga și aleargă în întâmpinarea lui, iar eu îmi ridic privirea și îl văd în pragul ușii, înaintând către noi în scaunul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și se cuibări la pieptul ei, căutând din instinct căldura reconfortabilă a adultului. Un gest primitiv. Ripley se răsuci pe o parte și suspină. Newt se strâmbă, dovadă că universul ei oniric era tulburat. Scăpă un țipăt, un fel de implorare deformată de vis. Ripley o legăna cu duioșie. ― Gata, gata. Sșșșt. Acum e bine. E bine. Rețeaua de canalizare, legată de enormul con al sta--ției de epurare a atmosferei, conținând fluidul de răcire comprimat, ajunsese la incandescență. Arcuri electrice, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
găsesc acolo unde te aștepți cel mai puțin. Ea Își ridică privirile de pe raportul meu. PÎnă acum citisem tot felul de expresii pe chipul ei, dar acum arborase una nouă, una pe care n-am mai văzut-o pînă acum: implorare... Marginile pleoapelor i se Înroșiseră, privea speriată, respira anevoie ca și cînd inhala aerul, dar uita să expire. Primele ei cuvinte au fost imperceptibile. Apoi, după o clipă spuse: — Există o legătură. Vă rog să nu mă Înțelegeți greșit. Cursele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mi-te cu tăria... Il ascultam cu un soi de uimire față de stăpânirea de sine cu care făcea haz de necaz, dar când am înrebat gazdele de telșefon, realizând ce va urma , umorul l-a părăsit și a trecut la implorări, să fie iertat. A inceput prin a cere iertare doctorului și soției sale, promițându- le până și despăgubiri pentru ceea ce le consumase din figider. A rugat-o pe nevastă-mea să mă înduplece să-l las măcar să- și vadă
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
ajunge natura atunci când dorește să le demonstreze muritorilor că ea a zămislit parametrii absolutului, și nu noi, având deci un nas cârn care este întruchiparea însăși a ideii de minuscul, am eșuat lamentabil în încercările, care au degenerat în comice implorări, de a refuta această monstruoasă absurditate. Orice străin are nasul proeminent. E drept că se află și printre japonezi binecuvântați de zei, care se pot făli cu un nas mai ieșit în afară, față de nasul "turtit", asiatic. Ei sunt admirați
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ca să atragă un taur. Străbăteam cu pași mari și hotărâți orașul, mulțumit că sunt încă în viață, blindându-mă împotriva ororilor care mă așteptau în Cartier. Buzele mele roșii și caste rostiră tare multe rugăciuni, unele de mulțumire, altele de implorare. L-am rugat pe Sfântul Mathurin, care este invocat pentru epilepsie și demență, să-l ajute pe domnul Clyde (Mathurin este, întâmplător și sfântul patron al bufonilor). În ce mă privește pe mine, i-am trimis un salut umil Sfântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]