227 matches
-
Îți plac câinii... Iubești copiii. Știu. Iubești copiii. Prinzând cuvintele imploratoare ale lui Gaston, Kanai și-a împreunat mâinile sângerânde într-un gest de implorare: — Am soție... și copii... Am doi copii! Mâinile lui Endō au început să tremure ușor. Implorările lui Gaston i-au atins, fără îndoială, o coardă sensibilă, dar și-a oțelit inima, a strâns iar pistolul în mână, l-a dus la tâmpla lui Kanai, prăbușit pe sacii de ciment, și a apăsat pe trăgaci. Trecea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
care trec nici măcar una nu s-ar opri să mă ajute. Fiatul Tipo al lui Antonio era parcat neregulamentar, cu cheile În contact. În acești ani, Antonio Îi solicitase de cel puțin zece ori o „ultimă Întâlnire“. Începeau Întotdeauna cu implorări și promisiuni și se Încheiau cu țipete, lacrimi și amenințări. Despre cine mai vrei să vorbești? Îl Întrebă prevăzătoare. — Despre copii, răspunse Antonio spăsit. — Am vorbit deja despre copii, spuse Emma. Trebuie să-i Întreții și asta e datoria ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mînia se făcea simțită. Jigodia de PM era fratele ei vitreg! Yvonne avea dreptate, copilul acela nu trebuia să se nască, și mai trebuia ca Ronan să tacă. TÎnărul ar fi putut ține piept durității bunicii lui, dar nu și implorărilor și inteligenței mamei sale. Gwen pricepuse pe dată că În loc să i se opună fiului ei, trebuia să-l convingă că era de partea lui și să-i cînte În strună firii lui romantice. Ca să-l domine mai bine, accentuă starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
avocatul, se grăbi să caute o brichetă și să-i ofere foc șefului său. — Înțeleg problema dumneavoastră, spuse Stevens, după ce scoase o gură de fum. O înțeleg și aș vrea să o rezolv. Își împreună mâinile într-o atitudine de implorare. Dar, înțelegeți poziția noastră. Industria mondială are nevoie de cupru. Cuprul nu abundă și, mai curând sau mai târziu, azi sau mâine, Masivul Papagalilor trebuie să fie exploatat. Ăsta este un lucru ireversibil! Chiar dacă noi am renunța, ar veni suedezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pe mine. Într-adevăr, puțin după această convorbire, Otilia îl luă pe moș Costache de braț și, plină de gingășii, îl duse în casă "să-i spună ceva". Întrevederea fu lungă și Felix însuși putu să audă mormăiturile bătrânului și implorările ascuțite ale Otiliei. Otilia ieși însă posomorâtă și nu dădu lui Felix nici o explicație. A doua zi dimineață, Felix o văzu ieșind în oraș îmbrăcată cu o rochie nouă de dantelă. Fata îl chemă și-i spuse șoptind: - Fii liniștit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o reparație... Un socru ca dumneata, un artist, este pentru mine o mare cinste, un îndemn la lucru, deschizătorul unui țel în viață. Prin astfel de complicitate insidioasă cu ideile fixe ale lui Simion, Stănică câștigă mai mult decât prin implorări și declamații. Stănică începu să ducă pe Simion prin oraș și să-l trateze cu bere prin grădini (bătrînul nu avea mai niciodată bani proprii) și să-i aducă în casă fel de fel de indivizi, spre a le arăta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
strigă ea, ori plec pentru totdeauna din casa asta,ori tanti Aglae nu mai calcă pe aici. Moș Costache holbă ochii, și așa prea holbați, și deschise brațele ca un om ce stă să se-nece, privind cu teroare și implorare când pe unul, când pe altul. Aglae făcu o strâmbătură de sfidare, dar nu îndrăzni să mai vorbească, uimită de neașteptata reacțiune. Costache, după ce așteptă în zadar ca cele două părți să se potolească, spre a-i cruța trebuința de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cariera, să vă cunoașteți bine unul pe altul, și apoi... Eu, unul, vă ajut din toata inima, crede-mă... Aș fi fericit să vă știu fericiți. Pentru asta nu e nevoie să mă goniți (Pascalopol vorbea cu un gest de implorare, care mișcă pe Felix), sunt un om inofensiv. Ce primejdie pot reprezenta eu, om bătrân, față de tinerețea dumitale? Banii, ah, banii! Când o femeie iubește, ia banii de la cel bătrân și-i dă celui tânăr. Domnule Felix, mi-ai întunecat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
exigența absolută a dăruirii ar apărea în absența veștii despre biruința vieții asupra morții ar deveni un decor al absurdului. Mântuirea în Iisus Hristos nu se oprește la momentul răstignirii pe cruce, dacă acesta nu s-ar termina printr-o implorare către Tatăl a iertării celor care „nu știu ce fac”. Darul adus de Fiul lui Dumnezeu e confirmat nu prin moarte, ci prin coborârea la iad - care, pentru pământeni, este adevărata icoană a Învierii. Aceasta aduce tuturor iertarea. „Învierea, nu moartea este
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Maria", 1913), cu alte cuvinte, să nu mai trebuiască să aibă postura de cerșetoare umile și lacrimogene în fața bărbaților. Să nu mai recurgă la strategii emoționalexe "„emoțional" care le conduc într-un cerc vicios: cu cât recurg mai mult la implorări și lacrimi, cu atât par mai inapte politic. Dacă nu recurg la asemenea stratageme, nu sunt luate în seamă. Demnitatea cere verticalitate, rațiune și recunoașterea drepturilor. Femeile își pot forma caracterul și pot da seama de ce fac ele însele, doar
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
un final. Găsi drumul despre care-i vorbise omul din autobuz, un drum necirculat demult, întrerupt ici- colo de podețe de lemn înnegrite de vreme aruncate peste urmele vechilor viituri, podețe acum năruite cu lemnele ridicate spre cer ca o implorare mută. Iarba ceea măruntă la care oamenii îi spun troscot, iarbă care se insinuează mai peste tot ca o apă mică și târâtoare, năpădise drumul dându-i și mai mult un aer dezolant. Un drum își are viața lui proprie
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
președinte al partidului. Dar în 1953 guvernul francez n-a vrut să se lase antrenat în curentele federaliste italiene; făcînd o călătorie la Roma, în februarie, Bidault nu a făcut mai mult decît cîteva declarații de intenție; nimic concret, în ciuda "implorărilor" lui De Gasperi într-o scrisoare adresată lui Bidault la 3 aprilie. Degeaba publică Guido Gonella în organul oficial al democrației creștine, Il Popolo, din 14 mai, un articol entuziast despre "cadrilaterul DC" alcătuit din De Gasperi, Adenauer, Bidault, Van
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și prag al morții; un "cal alb", mesager inconștient, aleargă în necunoscut: "A scăpat din frâul lui / Și începe să mă poarte / Peste zona interzisă". O rugă, Ghetsimani (precedente la V. Voiculescu, la Nichita Stănescu și Cezar Ivănescu) e o implorare șoptită: "Tată, dacă altfel nu se poatre, / Facă-se voia ta..." Tușe sumbre, în texte analoage, punctează văi înghețate și ceruri închise, "întunecata zare" și "nesfârșita fugă". Episod rarisim, senin: O caleașcă trasă de fluturi străbătând "priveliști de vis", duce
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
necazurile. Răul vine de la om, nu de la Dumnezeu. Se recomandă ignorarea celor răi și concentrarea asupra aspectelor esențiale ale relației cu Dumnezeut. Cel drept duce lupta lui Dumnezeu împotriva răului, iar voința lui Dumnezeu va învinge. Psalmii sunt bogați în implorări și rugăciuni ca Dumnezeu să intervină și să instaureze calea adevărului. Virtuosul se detașează de propria nenorocire pentru a purta o luptă divină împotriva răului, având ca orizont speranța biruinței în viitor. În rugăciunea sa, el îl simte pe Dumnezeu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
sângerând, plină de tăieturi. Totuși, În imaginile de la televizor, care se filmaseră chiar În acel moment mai din spate, apărea Faulques făcând prima poză, apoi În genunchi, cerând ca omul să nu fie omorât. Cu un gest de rugă ori implorare. Pictorul de război s-a strâmbat. - N-am fost convingător. Nici asta nu figura printre cele mai bune amintiri ale lui. Dacă orice război era o călătorie În infern, Africa era scurtătura. Țac, țac. Pocnetul cuțitoaielor care loveau În carne
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Însă nu-și poate Înfrînge dorințele, poftele, atunci să ia aminte la cult și la Aleși, ca să pună capăt faptelor sale nevrednice și să se dăruiască muncii și dreptății, rugăciunilor pe timp de noapte, rugăciunilor pentru alții și smereniei pioase (implorarea milei). Acestea Îi vor fi de apărare În viața trecătoare de aici și cînd Îi va veni ceasul (morții), astfel Încît În viața viitoare condiția lui va fi cea a Aleșilor 118. Să Însemne oare că acești auditores vor deveni
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
da; îți va da; dai; dar; darnic; daruri; dat; dau; dărnicie; dărui; dăruiește; dăruire; deznădejde; doleanță; dor; a dori ceva; dorința; dragoste; dur; efort; egoist; energie; favoare; fericire; fierbinte; foaie; o forță; fructe; a fura; gînd; iad; implora; a implora; implorare; informații; insista; investiție; iubire; înapoi; încearcă; încerca; îndrăzneală; îndrăzneț; îndrăzni; întinde; a întinde mîna; învoire; lapte; lămurire; lei; logodnă; mană; masă; mărire; mereu; merit; miere; mila; cu milă; milog; milos; mine; mîna; de mîncare; moșneagul; mult; prea mult; necaz; necesită
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
rugăciune (55); biserică (54); implora (28); dorință (24); cerere (16); rugăminte (16); a cere (14); cerință (10); ajutor (9); credincios (9); nevoie (9); speranță (8); religie (7); icoană (6); milogi (6); preot (6); pe cineva (5); cruce (5); frumos (5); implorare (5); milă (5); suflet (5); sărbătoare (4); carte (3); durere (3); genunchi (3); Iisus (3); încredere (3); sfînt (3); bună (2); cer (2); cere ajutor (2); ceva (2); comunicare (2); creștină (2); dor (2); favoare (2); iertare (2); insistent (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
copii; copil; creștin; curat; da; dac; dar; dăruire; degeaba; descărcare; deschidere; descurajare; destăinuire; dialog; disperare; dogma; doleanță; Domnului; dragoste; dreptate; dumnezeiască; către Dumnezeu; entitate; evlavie; evocare; fidelitate; în fiecare fiecare zi; în gînd; gîndire; har; icoane; ignoranță; Iisus Hristos; impas; implorare; inimă; insemnificativ; inutilă; inutilitate; invocarea lui Dumnezeu; irosirea timpului; împăcare; să se împlinească; înainte; a se închina; îndemn; înger; îngerași; înjurătură; întrebări; legătură; liniște interioară; liniștire; liturghie; lungă; mamă; manele; masă; măiastră; mănăstire; mărturie; meditare; mereu; mesaj; milostenie; mîntuire; naivitate
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
la "marile "scene" clasice": Cînd sufeream atît din cauza unei priviri, nici nu-mi puteam închipui între mine și ea vreuna dintre aceste scene excesiv patetice, durabil aplaudate. Nu puteam vedea între noi o discuție ca în piesele de bulevard, cu implorări, cu explicații, cu stăruințe de a se împăca." Urmează expunerea subiectului unui film "în care nevasta își umilește îngrozitor bărbatul", situație care sfîrșește într-un compromis de neconceput pentru erou. Corelativul teatral /cinematografic este prezent pentru a scoate în relief
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
aspirațiile sale spre absolut, poetul își caută salvarea prin moarte și simte "nepăsarea tristă" și "voluptatea morții". În final, depășind forma elegiei, unele versuri amintesc de trecerea în neființă, de regăsirea propriei identități. Într-o tonalitate de blestem, de rugă, implorare, dorință de a intra în condiția inițială, într-un plâns de proporții cosmice: "Piară-mi ochii tulburători din cale,/ Vino iar în sân, nepăsare tristă;/ Ca să pot muri liniștit, pe mine/ Mie redă-mă! " În timpul vieții, omul are posibilitatea cunoașterii
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ai scrisului sunt de multe ori foarte importante. Ele pot fi ușor identificate pentru că deseori logofătul trece de la stilul direct la stilul indirect, de la persoana I singular la persoana a III-a singular. Plângerea debutează cu o formulă obligatorie de implorare a milei: „Prea Înălțate Doamne, cu lacrimi fierbinți jăluiesc măriei tale“, „jăluiesc milei și bunătății Sfinției Tale“, „Prea Sfinte Părinte Mitropolit, Cu plecată jalbă jăluiesc Sfinției Tale“, „Prea Sfinte Părinte, Cu lacrimi fierbinți jă luiesc milostivirii Prea Sfinții Tale“. Ea
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
adică transformînd-o în înțelegerea cauzelor ei, este cel care marchează originea atît a tuturor vieților relgioase, cît și a științei, determinîndu-le evoluția. Știința constituie o formă tardivă a acestui efort. Ea se răspîndește pe măsură ce gîndirea explicativă în privința cauzelor ia locul implorării magice primitive a spaimei. Știința încearcă să învingă teama subiacentă a vieții prin transformarea ei în cunoaștere exactă. Dar oricît de eficient ar fi efortul științific de a elimina inexplicabilul, știința nu va putea niciodată înlătura cauza esențială a religiozității
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Luptînd împotriva spaimei față de necunoscutul esențial, imaginația explicativă se manifesta și pentru a diminua spaima față de mediul înconjurător, insuficient ținută în frîu de inventivitatea intelectuală. Animismul premitic se caracterizează prin încercarea de a învinge pericolele din mediul ambiant grație unei implorări primitiv religioase și magice. Etapele acestei evoluții vor fi studiate amănunțit pe parcursul acestui studiu. Epoca mitică se caracterizează prin faptul că lupta contra spaimei esențiale se eliberează din ce în ce mai mult de cea împotriva spaimei față de mediul înconjurător, căpătînd o importanță proprie
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
la nivelul spiritului uman și al efortului său vital de a-i da o explicație. Spaima astfel spiritualizată-sublimată se manifestă sub forna venerării unei "forțe" misterioase primitiv simțită drept o amenințare care anihilează orice mijloc de apărare, sugerînd recurgerea la implorare. Aceasta spaimă sublimată transformată în adorare este cea care caracterizează simțul religios sub forma sa exprimata prin imagini. Misterul esențial inexplicabil "esența" misterioasă a vieții, dacă-i putem spune așa este cel care, suferind o transpunere pe plan imaginativ, reprezentată
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]