165 matches
-
că dintr-un singur motiv: pentru că, dintr-odată, s-a trezit că are iar noroc de niște super partide de sex oral. Poate că fratele ei intenționase ca remarca aia să fie sarcastică, dar răspunsul respectiv se încastrase în mintea impresionabilă a Juliei și nici că se mai clintise de-acolo. Fetița de atunci își spusese că iată, așa se țin bărbații - fiind mereu nesătulă în viața sexuală și transformând bărbatul în singurul tău punct de interes. Și-acum soțul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
stăteam bine să mă gândesc, ieșisem În parc să mă “aerisesc”, să mai scap de căldura din casă, unde, mai ales după-amiezile, nu se putea respira. Și mi-a venit să râd de naivitatea și de firea mea atât de impresionabilă. Se poate să mă ascultați din nou, zise, neluându-mă În seamă prea mult, cu nasul ridicat În vânt și cu pleoapele Închise. Fiți, vă rog, atent! După o altă pauză, În care se arătă foarte concentrat, rosti prelung, ca
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
plină de dispreț la adresa propriei naivități și a tăcut din nou. Crezusem până atunci că doar copiii sunt capabili să-și exteriorizeze decepțiile cu o asemenea Înduioșătoare lipsă de pudoare. De felul meu, nu cred că sunt un tip foarte impresionabil, Însă mărturisesc că mi s-a făcut milă de ea. - Ce s-a Întâmplat? am Întrebat-o punându-i camaraderește și ocrotitor mâna pe braț. - Ceea ce trebuia să se Întâmple, probabil, a bombănit furioasă. Minunatele hârtii În care mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a stat acolo, fără să se miște. Da, da chiar pe scaunul dumneavoastră. Șerbănică o măsură confuz. ― Dar am afirmat același lucru, draga mea! N-ai fost atentă. I s-a făcut rău și a alunecat de pe scaun. ― O natură impresionabilă, sugeră maiorul. ― Fleașcă! se strâmbă Miga. Una-două leșină! Am avut și cu ea de tras o porție bună. ― Ghinionul șoferului. Altfel ar fi izbutit să scape. ― Hm, discutabil! Ăla trăgea ca un nebun. ― Mda... Mă voi referi acum la un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
s-o ia cu binișorul, că-i bolnavă de inimă. Alteța Sa Principesa Maria i-a trimis mesaj atunci, imediat, doamnei Lahovary, văduva, ca să spun așa... Și redactorul oftă, de formă: era prea vechi în meseria de gazetar ca să mai fie impresionabil. Cu toate astea, uciderea în duel a unui confrate, unul din cei mai buni gazetari ai Bucureștiului, George Lahovary, pe care-l văzuse nu demult, a zguduit Capitala. Și era după campania pe care ziarul L’Indépendance Roumaine, pe care
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
asupra maselor o sugestie foarte puternică. În ele o întreagă epocă își găsește idealul de morală și de frumusețe. chiar dacă sunt absurde și antisociale, ele exersează o influență îngrijorătoare și coruptivă asupra viziunii unei generații întregi. Aceasta, mai ales tineretul impresionabil și ușor de entuziasmat cu tot ceea ce este ciudat și pare nou, trebuie să fie avertizat și clarificat asupra naturii reale a creațiilor admirate orbește. O cultură în exclusivitate literară și estetică este cea mai rea pregătire imaginabilă pentru a
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
care a urmat, vezi Michael Owen, Moștenirea familiei Winshaw: cronică de familie (Peacock Press, 1991). Din păcate ultimul cuplet nu are sens, deoarece cadavrul lui Godfrey Winshaw n-a fost niciodată recuperat din Germania. Se pare că durerea excesivă a impresionabilului tînăr Henry l-a făcut să uite acest detaliu. Margaret Hilda Roberts (născută Grantham, în Lancashire, pe 13 octombrie 19250, ulterior Margaret Thatcher, ulterior baronesa Thatcher de Kesteven, a devenit președinte al OUCA în toamna lui 1946. Aneurin „Nye“ Bevan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vrut niște lucruri prea sus... Le-a tăiat buza cerului, gura lui le-a zdrobit... Vecia mea se termină aici! Rămân tânără, iată! Da, a rămas tânără... și castă. Și avea 21 de ani. Și era frumoasă, afectuoasă, caldă, talentată; impresionabilă de cărți, desene, fotografii și ... de viață. De tot ce o înconjura. Era și a fost chemată acolo, că dintr un accident stupid ș i straniu, a fost luată familiei, prietenilor, celor din Piatra și de aiurea. La 27 aprilie
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
mărturisire sau care se conturează în viziunea celorlalți. În romanele camilpetresciene, pesonajele -intelectuali inadaptați - nu se potrivesc societății mediocre și necinstite la care încearcă să se adapteze, fără succes, deoarece nu se aseamănă cu firea lor onestă, inflexibilă, sensibilă, fiind impresionabili numai de bine, frumos și adevăr. Personajul principal din romanul " Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război", Ștefan Gheorghidiu, identificându-se cu autorul. Camil Petrescu, este un personaj narator, deoarece relatează la persoana I și analizează cu luciditate toate
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
și nici chiar În teleguță. (Despre oamenii nehotărâți, oscilanți, care nu știu ce vor sau care preferă În mod deliberat situațiile nesigure se mai spune că „Înoată Între două ape”.) Arma celor slabi este plânsul. (Dar plânsul Îi convinge doar pe cei impresionabili; În rest, produce compătimire.) „Providenței Îi place să fie provocată. Acesta este secretul oamenilor care reușesc.” (G.B. Shaw) Azi aici, mâine-n Focșani, poimâne la Botoșani” ( Se spune despre cel pe care nimic nu-l poate fixa locului, fiind un
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
interesante, fără a aștepta neapărat un răspuns; dramatic, propriu celor care obișnuiesc să acorde evenimentelor receptate sau trăite o importanță mai mare decât ar merita-o acestea, de aici rezultând pentru ei vii emoții și tensiuni interioare; exclamativ, specific firilor impresionabile, dar și justițiare, ale căror constatări iau forma unor excesive stări de admirație, bucurie, surprindere sau a unui strigăt de intervenție, de ajutor. Μ Motivul pentru care unii fac apologia „liberului arbitru” este iluzionarea În ideea că, dacă acesta există
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
-l iei În seamă). Μ Cât de imprevizibil și de derutant poate fi uneori spectacolul conduitei umane: iată-l, de exemplu, pe extravertitul aflat, la un moment dat, la o Înmormântare, care plânge mult, chiar sfâșietor, cucerind astfel admirația celor impresionabili din jur. În schimb, introvertitul de alături, care plânge mai mult În el Însuși decât În exterior, riscă să fie privit și considerat de către participanții la ceremonialul religios ca insensibil sau insuficient de conectat la durerea generală! Μ Din nou
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
puternice ale personajului respectiv, punându-se mai acut în lumina conflictul psihologic, nehotarârea sau șovăiala personajului în situații dilematice, precum si alte trasături de caracter. 2.Descrierea Este un mod de expunere prin care scriitorul prezintă în amănuntele lor specifice și impresionabile un colț din natura (peisaj), un obiect, un fenomen, o ființa, chipul unui om, un mediu social, o stare sufletească. Într-o descriere literară, în proză sau în versuri, pe lângă prezentarea unor elemente definitorii pentru obiectul descrierii, scriitorul dă glas
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
de regulă, stări emoționale puternice, care dezorganizează pe moment activitatea subiectului, putând duce chiar la forme de nevroză (manifestate prin acțiuni iraționale, atipice). Desigur, această emoționalitate severă, dezorganizantă, este întâlnită mai ales în cazul anumitor tipologii umane, cum sunt cele impresionabile/ sugestibile, sau cele egocentrice, revendicative. Trebuie menționate și situațiile, e drept mai rare, când scorul comportamentului motivat nu este conștientizat; în astfel de împrejurări subiectul respectiv va resimți consecințele emoționale ale frustrării, fără să fie în stare să descopere cauzele
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
afectiv la condițiile de luptă speciale impuse de război: unii, care au trebuit să fie retrași în spatele frontului și supuși îngrijirilor deoarece, în urma numeroaselor lupte la care au participat, au dezvoltat simptomele „nevrozei războiului”; alții, mai rezistenți și mai puțin impresionabili la „tarele” războiului, au putut continua lupta, primind frecvent misiuni; în sfârșit, alții au reacționat prin puternice simptome ale „nevrozei războiului” încât înainte de a fi expuși unor efective condiți de luptă (adică în faza în care era doar amenințarea cu
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
inteligența analitică nu anulează intimidarea ei, dimpotrivă, o amplifică. La aceste persoane hipersensibile și susceptibile, emoția domină inteligența, spiritul lor critic concentrându-se în mod exagerat asupra motivului intimidării, căruia îi exagerează importanța. Este știut astfel că pe omul foarte impresionabil și sugestibil, dialogul mut cu publicul îl înspăimântă, deoarece, indiferent de situația reală, el își reprezintă cu teamă o eventuală reacție negativă din partea acestuia. Introspectarea profundă și repetată creează, uneori, un „cerc vicios”, în care cauzele se transformă în efecte
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a unor motive de ordin obiectiv ce au stat la baza comiterii actului lor deviant, dar care nu vor rezista, de regulă, în fața evidenței realității. Drept urmare, acestei perioade de rezistență îi urmează — la acei subiecți care sunt mai sensibili, mai impresionabili și, implicit, mai sugestibili — un stadiu de epuizare, când pragul maxim de rezistență psihică a organismului atinge intensitatea maximă (cea a „anxietății”, a „panicii), care v-a duce inevitabil la epuizare și la deznădejde. Sentimentul de culpabilitate poate fi trăit
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și chefliu", repeta des "Țară e asta, mă?"; după preluarea moștenirii "omul se schimbă. Și egoismul său ieși la iveală. Caragiale care cheltuia bucuros pentru petreceri, era un zgîrcit și nu împrumuta pe nimeni. Alcoolul și tabagismul exasperau nervii acestui impresionabil"; cu Anton a colaborat o întreagă perioadă însă relațiile s-au deteriorat pînă la limită în urma unei polemici publice și efectele acesteia sînt dezvăluite în articolul În chestie personală publicat în revista Moș Teacă (1895) după ce Caragiale apare într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
un fel de principiu de construcție a demersului critic, trebuie să se afle peste tot în orizontul acestuia. Topos-ul critic cel mai generos în privința sensurilor proiectului antropologic este a doua Critică. Omul apare în acest context ca subiect sensibil (impresionabil) și subiect inteligibil ("suport" al legii morale). De aceea, unitatea sa fie trebuie postulată, fie trebuie dedusă. Kant o postulează, dar nu în forma Ideii psihologice ca unitate a facultăților simțirii, cum procedase în prima Critică, ci în forma ideii
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
subiectului, impurificându-le, scoțându-le din regimul autonomiei pure a voinței. Ca subiect sensibil (persoană), omul acționează potrivit unor scopuri relative (condiționate); dar faptul acesta nu anulează autonomia voinței și actul său de legiferare. Persoana reprezintă omul ca fenomen, adică ființa impresionabilă, care are înclinații (nevoi, mobiluri, motivații etc.) prin care tinde, îndeplinind fel de fel de scopuri condiționate, către fericire. Totuși, fericirea nu poate fi atinsă decât în perspectiva perfecțiunii morale, adică a desăvârșirii personalității. Persoanei îi este proprie facultatea de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
doare, căci loviturile se dau ființei noastre care se revoltă la fite-ce lovitură (Delavrancea, 192-, pp. 16-17). Nu ne putem decât imagina, printr-un exercițiu de empatie istorică, ce impact emoțional trebuie să fi avut astfel de cuvinte în mintea impresionabilă a copiilor către care oratorul își împrăștia emisiunea discursivă. Intenția emitentului era, fără îndoială, aceea de a transfigura, de a produce o epifanie colectivă, care să le reveleze intern celor care s-au cuminecat din cuvintele profetului orator necesitatea sacrificării
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
acel moment „munca” sa devine una pasionată. * Este cunoscut aforismul: „O imaginație puternică dă naștere evenimentului”. Trebuie spus Însă că nu numai imaginația, ci și tirania unui singur gînd sau Înflăcărarea unei dorințe poate duce, În cazul unor firi mai impresionabile, la instalarea convingerii că văd sau aud ceea ce În realitate nu au văzut sau auzit; sau duc la producerea chiar a unor schimbări/transformări spectaculoase În fiziologia și starea somatică a corpului (În genul, de exemplu, al cicatricelor În palme
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
specifice care explică „receptivitatea” sau „înclinația” acestora către tipul de patologie menționată. Aceste aspecte ale personalității lor sunt următoarele: Un egocentrism foarte pronunțat cu tendință la analiză autoscopică, privind propriul corp și starea de sănătate a acestuia. Un temperament senzitiv-emoțional, impresionabil și labil, ușor influențabil, cu dificultăți de adaptare. O mare sugestibilitate, tendința de a crede și de a accepta cu o mare ușurință, părerea și sfaturile altora, în materie de sănătate și de boală. Individul este nesigur pe el, fără
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fanatică ternă, descrisă de K. Schneider. Trăsăturile sale psihopatologice caracteristice sunt următoarele: originalitate, izolare, lupta pentru un ideal sau pentru o idee. Personalitatea senzitivă diferă de precedentele. Personalitățile senzitive sau sensibile, sunt „acele naturi care nu numai că sunt profund impresionabile de experiențele trăite, ci care le elaborează îndelung și în profunzime, fără a lăsa să se întrevadă ceva în afara lor” (E. Kretschmer). 4) Personalitățile psihastenic-obsesionale sau compulsive În această categorie de personalități anormale sunt incluse următoarele aspecte psihopatologice: personalitatea psihastenică
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Epilepsia și stările secunde isterice pot schimba complet modul de existență al unei persoane. Ei vor trăi și exprima imaginea beatitudinii dată de aceste experiențe extatice. Prin aceasta ei pot crea adepți dintre persoanele sugestibile și cu o constituție emoțională impresionabilă. Acești indivizi adoptă atitudini, vestimentație și un limbaj în conformitate cu experiența lor mistică, identificându-se cu aceasta. 6) Existența dubitativă Acest mod de viață este caracteristic persoanelor hiperexacte, care sunt frământate și dominate de îndoială, de frica de a nu greși
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]