647 matches
-
Turner ajunge la acuareliștii contemporani la paroxism. În America principalii exponenți sunt Charles Burchfield, Edward Hopper, Charles Demuth, Elliot O'Hara, Alice Schille și mai ales John Marin, 80 % din opera lui fiind acuarele. La începutul secolului stilul a imitat impresionismul și postimpresionismul european, dar în perioada interbelică a apărut "Școala din Cleveland", pe lângă Muzeul de Artă din Cleveland și "California Scene", pe lângă studiourile de animație de la Hollywood. Pictorii au exploatat peisajele, lumina de tip mediteranean și tema automobilului. Cei mai
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
a imaginilor fotografice cu ajutorul iluminației electrice. Acest atelier a devenit ulterior un loc de întâlnire al boemei pariziene și a găzduit în 1874 prima expoziție a impresioniștilor, care a provocat un mare scandal de presă și a consacrat acuzația de "impresionism" drept nume generic al noii mișcări. Din 1873 Nadar l-a avut drept colaborator în cadrul atelierului fotografic pe fiul său Paul Nadar (1856-1939). Nadar a fost și un pasionat experimentator de aerostate, inventând el însuși un aparat de zbor și
Félix Nadar () [Corola-website/Science/306269_a_307598]
-
existențe diferite: într-una a fos vameș la Vama Rutieră din Paris, iar în cealaltă, începând de la vârsta de 41 de ani, a fost pictor. Mulțumită excepționalei sale voințe, a devenit unul din cei mai mari pictori ai epocii sale. Impresionismului îi opune arta naivă, cu care, în scurtă vreme, creează o adevărată școală de pictură. Creația sa depășește însă mult granițele artei naive, stilul său se caracterizează prin originalitate, modernism, fantezie și visare, valorile artei sale fiind de timpuriu recunoscute
Henri Rousseau le Douanier () [Corola-website/Science/298817_a_300146]
-
pictura sa, printr-o tematică bogată ancorată prin rădăcini adânci în operele înaintașilor români și internaționali, Valeriu Pantazi a probat cu argumente incontestabile, a fi un adept al picturii clasice. Asemenea iluștrilor săi înaintași Dărăscu, Petrașcu și Pallady, maeștri ai impresionismului și postimpresionismului, Valeriu Pantazi a reușit să integreze prin acumulări esențiale și substanțiale stiluri, tehnici și abordări din opere pe care timpul le-a rezervat un spațiu magic, fără riscul de-a păcătui prin fraudarea lor. Împătimit pescar în Delta
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
Grande, Ponte Vigo-Ghioggia, Veneția - Campanella, Veneția San Tropaso, Italia este datoare cu un monument pentru Valeriu Pantazi. La toate acestea se poate observa fascinantul joc al imaginii „reale sau oglindite în ape” etern mișcătoare, totul reflectând o exuberanță narativă specifică impresionismului. Opera sa venețiană reprezintă de fapt un cumul de energii, jocuri de lumini, transparențe și umbre precum și dorința sa de a nu se îndepărta de un subiect atât de empatic. Venețiile sale nu tânjesc după o originalitate emfatică și de
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
dispunerea fiecărei culori acolo unde-i este locul și într-o bună vecinătate cu celelalte. Totul se conjugă în final într-un izvor de lumină plină de vrajă și mister. Asemenea iluștrilor săi înaintași Dărăscu, Petrașcu și Pallady, maeștri ai impresionismului și postimpresionismului, Valeriu Pantazi a reușit să integreze prin acumulări esențiale și substanțiale stiluri, tehnici și abordări din opere pe care timpul le-a rezervat un spațiu magic, fără riscul de-a păcătui prin fraudarea lor. Împătimit pescar în Delta
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
unde frecventază atelierul unui desenator de afișe și ia primele lecții de pictură. În această perioadă cunoaște pe Gino Severini; împreună își fac ucenicia în atelierul de la "Porta Pinciana" al pictorului divizionist Giacomo Balla. Datorită lui Balla, Umberto Boccioni descoperă impresionismul și tehnica divizionistă neoimpresionistă. Începând cu anul 1903, frecventează "Scuola libera del Nudo", unde întâlnește pe Mario Sironi, și el elev al lui Giacomo Balla, de care îl va lega o trainică amiciție. Din aprilie 1906, călătorește prin Europa: prima
Umberto Boccioni () [Corola-website/Science/319195_a_320524]
-
al XIX-lea, dominat de maeștrii ca Wilhelm Leibl sau Franz von Lenbach, pictorii Carl Schuch, Hans Thoma, Arnold Böcklin, Max Slevigt, Fritz von Uhde, Wilhelm Trubner, Lovis Corinth, Franz von Stuck care reprezentau curente importante cum au fost realismul, impresionismul, istorismul, naturalismul, Jungendstil sau simbolismul, la toate aceste alipindu-se în mod evident operele vechilor maeștri existente în marile muzee. În opera lui Coulin se regăsesc elemente înnoitoare ale curentelor existente, dar ceea ce-l definește în creația sa este puternica
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
Herman Joachim Bang (n. 20 aprilie 1857 - d. 29 ianuarie 1912) a fost un prozator danez. Inițial operă de orientare naturistă influențată de Ibsen și Zola (romanele Haabløse slaegter, 1880 - Făpturi fără speranță; Tine, 1889). Creator al impresionismului literar danez, mai ales în nuvelele târzii, străbătute de accentele amare ale ratării într-o lume crepusculară (Stille existenser, 1886 - Existențe tăcute; Under aaget, 1890 - Îngenunchiații). Romane cu accente autobiografice (Mikaël, 1904; De uden faedreland, 1905 - Cei fără patrie). În
Herman Bang () [Corola-website/Science/316356_a_317685]
-
care îi disprețuia au fost uitați de istorie de atunci. Creează un scandal, când sugerează, cu ocazia unui manifest în favoarea picturii din 1866, că locul operei lui Manet este la Luvru. După 1875, Zola se distanțează de această mișcare (botezată impresionism începând cu salonul din 1874) care « nu mai produce opere la fel de solide, la fel de elaborate ». Pentru Zola, pictura este, înainte de toate, o personalitate. Afirmă: « Nu copacul, fața sau scena prezentate mă impresionează, ci omul pe care îl găsesc în operă ». Această
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
care apar grupuri de case, străzi, colțuri din diverse localități, în special vederi din [[Montmartre|cartierul Montmartre]]. Stilul său este dificil de definit și nu poate fi încadrat într-unul din curentele artistice. După o serie de opere marcate de [[impresionism]] („perioada Montmagny”), peisajele urbane realizate între [[1910]] și [[1914]] se caracterizează de o paletă dominată de o gamă de nuanțe în jurul albului („perioasa albă”). Artistul realizează peisaje în care volumele clădirilor (case, biserici etc.) sunt tratate în suprafețe ample, monocrome
Maurice Utrillo () [Corola-website/Science/318430_a_319759]
-
operele sale se vând din ce în ce mai bine. La expoziția din anul 1882, prezintă o panoramă a stilului său nou, în cele treizeci și șase de tablouri expuse. Ca și alți pictori din această perioadă, și el va căuta să depășească formele impresionismului. Personajele - siluete umane - care până acum jucaseră un rol mai puțin important în opera sa, devin din ce în ce mai prezente. Cel mai adesea sunt femei, care execută diferite munci la fermă sau visează cu ochii deschiși. În aceste condiții, peisajul devine numai
Camille Pissarro () [Corola-website/Science/299304_a_300633]
-
din istoria picturii secolului al XIX-lea. Sub influența lui Georges Seurat, Pissaro începe să aplice o altă tehnică în pictură, și anume pointilismul (sau "divizionismul"), pictura prin puncte, în care el vede o nouă etapă de dezvoltare logică a impresionismului. În timpul celei de-a opta și totodată ultimei expoziții a impresioniștilor din anul 1886, își prezintă pânzele într-o sală separată, alături de lucrările neoimpresioniștilor Seurat și Paul Signac, subliniind faptul că se identifică totalmente cu noul curent. Tablourile provoacă mirare
Camille Pissarro () [Corola-website/Science/299304_a_300633]
-
în conformitate cu legile de complementaritate și de contrast ale culorilor. La sfârșitul anilor optzeci, Pissarro se rupe totuși de pointillism. I se pare că această tehnică îl limitează prea mult și nu este în ton cu „ușurința, libertatea, spontaneitatea și prospețimea impresionismului”. Din anul 1889, pictorul suferă de o boală cronică a ochilor (conjunctivită), care nu-i mai permite să lucreze în aer liber. Din acest moment va privi lumea prin fereastra atelierului. Pentru a avea posibilitatea unei tematici variate, călătorește des
Camille Pissarro () [Corola-website/Science/299304_a_300633]
-
astăzi, și unde se simte puternica tradiție a înaintașilor și a stilului tradițional de la începutul secolului al XX-lea. Grafica artistului se înscrie în stilul expresionist, sau mai degrabă un expresionism dramatic. Pictura artistului se inscrie in stilul expresionist, post impresionism. Expoziția de debut - Timișoara (1958) Expoziția de grafică Sala Dalles - București (1958) Expoziția Națională de Artă Plastică - București (1959) Expoziția anuală de grafică - București (1960) Expoziția cu lucrări alese din anuala de grafică - București (1960) Salonul Republican de grafică București
Walter Friedrich () [Corola-website/Science/323594_a_324923]
-
lumină și a atmosferei. Deși avea o abordare punctuală și științifică, Constable realizează tablouri poetice, care elogiau viața rurală liniștită. Turner s-a orientat către sublimul fenomenelor naturii dezlănțuite. Modul în care utiliza culorile și reda lumina avea să influențeze impresionismul francez de mai târziu. Cel mai mare pictor romantic german a fost Caspar David Friedrich (1774-1840). Peisajele au constituit modul său favorit de a se exprima. A combinat transcendentalul imaginii cu misticismul religios, înfățișând pământul, natura suferind transformări și mai
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
ales pentru litografiile care reflectă scene de pe străzile pariziene, Jean François Millet (1814-1875), care aparținea Școlii de la Barbizon, artist realist de factură socială. Édouard Manet (1832-1883) a fost un inovator al anilor 1860, stilul său fiind considerat ca precursor al impresionismului. Ca și Courbet, subiectele tratate aparțineau vieții cotidiene. Multe din teme și moduri de compoziție au fost împrumutate de la maeștri ca Velázquez și Goya. Dar noutatea introdusă de Manet, pentru care este considerat primul pictor modern, constă în utilizarea tușeelor
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
monotonă a urmelor de pași în zăpadă. Ultimii ani ai carierei îi dedică redării splendorii grădinilor, mai ales celei din jurul casei sale de la Giverny, unde puternica strălucire a luminii și culorii dau senzația inedită de evanescență. Alți mari inovatori ai impresionismului au fost Camille Pissarro (1830-1903) și Pierre-Auguste Renoir (1841-1919). Motivele favorite ale lui Pissaro erau peisajele, scenele cu râuri, strada pariziană și muncitorii aflați la lucru. Renoir are aceleași teme ca și Pissaro sau Monet, dar realizează și un mare
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
se ocupau de efectele tranzitorii, schimbătoare ale luminii, Paul Cézanne (1839-1906) studiază aspectele eterne ale naturii, explorând principiile sale structurale. Preocuparea sa pentru formele geometrice a stimulat apariția și evoluția de mai târziu a cubismului. Georges Seurat (1859-1891) dezvoltă, în cadrul impresionismului, o noua tehnică numita pointilism, pe care o aplică în multe lucrări ale sale, dintre care cea mai celebră este "Duminica dupa-amiaza pe insula "Grande Jatte"" (1884 - 1886, Institutul de Artă din Chicago.) La sfârșitul secolului al XIX-lea, trei
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
imaginile citadine realizate de Richard Estes (n. 1932). Figurile nude, riguros structurate ale lui Philip Pearlstein și imaginile bidimensional-aplatizate ale lui Alex Katz (n. 1927) și Wayne Thiebaud (n. 1920) exprimă un ton realist rece, abstract. După subiectivismul acut al impresionismului abstract, pictura abstractă dobândește mai multă puritate impersonală, riguroasă și formală. Punctul culminant al acestei tendințe îl constituie minimalismul: pictura este redusă la reprezentarea unor simple forme geometrice, modele care se repetă ritmic sau simple culori. Cei mai de seamă
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
trebuit să picteze un tablou înfățișând o muncitoare citind ziarul "Scânteia". În anul 1954, pe 9 februarie, a murit subit, la vârsta de 84 de ani. A abordat toate stilurile sfârșitului de secol al XIX-lea, înregistrând influențe din academism, impresionism, postimpresionism ori simbolism, curente cu care a luat contact în timpul studenției ori ulterior, în anii maturității artistice. Pe lângă multitudinea de picturi de șevalet create de-a lungul vieții, a contribuit și la pictarea a două biserici:
Constantin Artachino () [Corola-website/Science/321563_a_322892]
-
dezvoltarea romanului realist, gen în care excelează Ivan Turgheniev, Lev Tolstoi și Fiodor Dostoievski. Alți reprezentanți ai realismului critic: - Aleksandr Ostrovski, autor dramatic. - Vladimir Korolenko - Gleb Uspenski Către sfârșitul secolului al XIX-lea apar noi tendințe în literatură, în special impresionismul și simbolismul. În perioada de trecere spre secolul al XX-lea, simboliștii ruși reiau tema "„artei pure”", sub impulsul scrierilor teoretice ale lui Vladimir Sergheievici Soloviov, și se îndepărtează de temele sociale în favoarea înnoirii formei. Teme preferate sunt ocultismul, teozofia
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
Limoges - d. 3 decembrie 1919, Cagnes-sur-Mer) a fost unul din cei mai celebri pictori francezi, creator - împreună cu Claude Monet, Alfred Sisley, Paul Cézanne - al curentului impresionist. Dragostea lui pentru desen, artă figurativă și portretele l-au îndepărtat mai târziu de impresionism. Sub influența lui Ingres, începând din anul 1883, universul său coloristic devine mai blând, pictează trupuri feminine strălucitoare. Denumit pe drept "pictorul bucuriilor vieții", Renoir pictează cu pasiune până în ultima clipă a existenței sale. s-a născut la 25 februarie
Pierre-Auguste Renoir () [Corola-website/Science/302384_a_303713]
-
perioada antichității: Alți termeni sunt mai noi: deznodământ, romantism; iar alții sunt din secolul al XX-lea: deconstrucționism, intertextualitate, structuralism, fluxul conștiinței etc. În linii mari, noua critică literară evoluează pe două paliere: În esență, există o pendulare între un impresionism de cartier și o rigiditate științifică pompoasă, adesea ininteligibilă. Prima direcție este agresiv-infatuată, etichetează cu lejeritate, e dogmatică și, chiar dacă nemărturisit, dă dovadă de spirit gășcar. A doua, însă, se pitulează atât de bine după catene de concepte, încât judecata
Critică literară () [Corola-website/Science/310426_a_311755]
-
clasic în pictură, l-a învățat meșteșugul pentru a-și găsi apoi propriul drum. După obținerea diplomei, lucrează ca ilustrator publicitar pentru "C.Phillips & Company", apoi, în 1906, întreprinde prima călătorie în Europa, vizitând Parisul, unde experimentează un stil vecin impresionismului. Își continuă călătoria la Londra, Berlin și Bruxelles, lărgindu-și orizontul artistic prin vizitarea principalelor muzee. Întors la New York, participă la expoziția organizată la ""Harmonie Club"" în 1908. În această perioadă, maturizarea sa artistică se realizează în mod gradat. După ce
Edward Hopper () [Corola-website/Science/297991_a_299320]