652 matches
-
creatorilor propriu-ziși). Se vede numaidecît dacă o revistă e condusă de un critic: e articulată, are o linie mai precizată, are exigențe de valoare mai respectate; scriitorii sînt mai largi la inimă, fac reviste învălmășite, după conceptul „revistă-varză”. - E bun impresionismul în critică? Dar talentul, intuiția, gustul? Între acestea, ce anume nu trebuie să lipsească unui critic literar? - Nu prea văd cum s-ar lipsi critica de primă instanță de metoda „impresionistă”. Celelalte critici mai pot face abstracție (deși nu-i
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
recomandabil, căci sentimentul de valoare nu poate veni decît pe această cale), dar pentru ea ar fi fatal să se angajeze direct în metoda semiotică, structuralistă sau chiar tematistă (ca să nu mai pomenesc de altele și mai caraghioase în recenzie). Impresionismul e chiar partea vie a criticii, partea ei de dialog imediat cu opera și de verdict prompt. Restul aparaturii poate veni după, dar operația „impresionistă” (estetică) e prima. E singura critică obligatorie; celelalte sînt facultative. Critica poate fi imaginată fără
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
folosite: „noțiuni vagi, neștiințifice de apreciere a valorii lucrărilor (de pildă unele articole semnate de Matei Călinescu)”. Se vede limpede cum se deschide astfel calea unui reproș care va face carieră în discutarea unui anumit tip de critică și anume „impresionismul”. Cuvîntul se va lipi pe o anumită categorie de critici (nominalizat fiind acum, iată, Matei Călinescu), ba chiar am putea spune pe o generație de critici. Argumentele, încă de la început, după cum se vede, nu sînt de ordin științific, „impresionismul” nefiind
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5223_a_6548]
-
anume „impresionismul”. Cuvîntul se va lipi pe o anumită categorie de critici (nominalizat fiind acum, iată, Matei Călinescu), ba chiar am putea spune pe o generație de critici. Argumentele, încă de la început, după cum se vede, nu sînt de ordin științific, „impresionismul” nefiind incriminat neapărat ca metodă de analiză, ci mai degrabă ca semnificant pentru un alt fel de a face critică, aici intrînd și opțiunea pentru alt tip de literatură. Oricum, „impresionismul”, invocat aici de Dumitru Igna în cadrul conferinței scriitorilor din
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5223_a_6548]
-
început, după cum se vede, nu sînt de ordin științific, „impresionismul” nefiind incriminat neapărat ca metodă de analiză, ci mai degrabă ca semnificant pentru un alt fel de a face critică, aici intrînd și opțiunea pentru alt tip de literatură. Oricum, „impresionismul”, invocat aici de Dumitru Igna în cadrul conferinței scriitorilor din 1962, va avea o lungă carieră pe post de ștampilă denigratoare. (Luminița Marcu, „Literatură și ideologie. Gazeta literară, 1954-1968”)
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5223_a_6548]
-
Pennsylvania, de lângă Philadelphia; a făcut studii în domeniul chimiei în Germania; a dobândit o avere uriașă inventând un medicament antimicrobian. A cumpărat un imens tezaur de valori, în mod special în domeniul artelor plastice, mai ales pictură franceză din zona impresionismului, zeci și zeci de tablouri semnate de Matisse, Césanne, Renoir... Le-a dăruit comunității locale condiționând utilizarea fondurilor colecției de organizarea unui program social educațional în favoarea copiilor localnici. Am vizitat colecția în câteva rânduri; este una dintre cele mai mari
De la Viena la Berlin, un vast spațiu al culturii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6651_a_7976]
-
ale lui Picasso, îi aparține plasticianului Franz West. Alte evenimente culturale vieneze?Sunt expozițiile sezoniere. Sunt fabuloase. La Albertina, până în prima decadă a lunii ianuarie, sub genericul " Pictând lumina" poate fi admirată o extinsă, excepțional de bine documentată, expoziție dedicată Impresionismului din picture franceză. Scotocind prin colecții, muzeografii de la celebrul "Kunsthistorisches Museum" au organizat o expoziție ce nu te poate lăsa indiferent, anume "Senzualitatea feminină flamandă"; ...în creația lui Rubens, a plasticienilor din cercul său. Peste drum, în Cartierul Artelor, la
De la Viena la Berlin, un vast spațiu al culturii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6651_a_7976]
-
nu numai de ciudățeniile din magazinul familiei ci și de plăsmuiri ale propriei imaginații. Apreciat inițial ca o speranță a picturii belgiene, tânărul artist se vede criticat cu asprime pentru lipsa de "modernitate" a lucrărilor sale, pentru distanțarea de preceptele impresionismului. Ultragiat, simțindu-se un martir într-o lume care nu-l înțelege, artistul se identifică cu imaginea lui Cristos. Continuând să se detașeze de obiectivitatea impresionistă, concepe compoziții de mari dimensiuni - "Cristos arătat poporului", "Intrarea lui Cristos în Ierusalim" - în
Colecția de curiozități a lui James Ensor by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6673_a_7998]
-
ajuns la șapte miliarde. Parcă mai ieri abia număram zece oameni într-o peșteră din Africa. S-au născut azi: 25 februarie 1841 - S-a născut Auguste Renoir, pictor francez (decedat în 1919). A fost un reprezentant de seamă al impresionismului, iar după un timp a impresionat prin faptul că s-a pus pe pictat mai ales femei. 25 februarie 1848 - S-a născut regele Wilhelm al II-lea de Württemberg (decedat în 1921). N-a făcut ceva prea remarcabil în timpul
Istoria la zi. Ce s-a întâmplat pe 25 februarie () [Corola-journal/Journalistic/67225_a_68550]
-
cumva sugerată de teoria eroilor a lui Thomas Carlyle, "inovația fiind că aicea cei căzuți din cer, luceferii trimeși de sus pentru a lumina calea omeniei, sunt artiștii" 7). Conceptele de mediu, condiționare, caracterul însemnat al artistului, spirit de reacțiune, impresionism - intră în țesutul interpretării critice la Iorga, acesta punând în pagină multă erudiție și trimiteri la literaturile franceză, rusă, germană, engleză sau italiană, care atestă ardoare comparatistă, nu tocmai favorabilă pentru literatura noastră, la momentul 1890. "Critica științifică" oferă un
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
în amănunt dintr-o perspectivă neobișnuită, punând accentul pe creații concepute nu pentru a fi expuse public ci pentru a fi examinate de colecționari în intimitatea propriului cămin. Lumea pe care au reconstituit-o este o lume sumbră, departe de impresionism, de pictura în aer liber, de scene cu reuniuni gălăgioase. O lume apropiată de scrierile lui Poe și Baudelaire, definită de teme precum nebunie și violență, senzualitate și droguri, obsesii și reverii, moarte și creaturi fantastice. Lucrările alese au reprezentat
Mici expoziții la Washington by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6485_a_7810]
-
pe de alta, întoarcerea la modelajul sensibil, cînd mai vibrat, ca în cazul lui Iuliu Maniu sau al Portrtetului mamei și al altor portrete din aceeași categorie, cînd mai larg și mai calm, Lydia, 1992, dar în descendența certă a impresionismului rodinian. Aceste două momente majore ale sculpturii europene, care încununează și închid un parcurs de două mii de ani, clasice, fără a fi conformiste, dar și moderne, fără a fi disolutive, reprezintă, în mod cert, vîrsta formală și stilistică a statuarului
Doina Lie, schiță de portret (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6440_a_7765]
-
Paciurea și Brâncuși și pînă astăzi, Doina Lie nu doar face sculptură în sensul tehnic al cuvîntului și înlăuntrul tuturor rigorilor profesionale, ci regîndește sculptura, îi rezumă istoria și îi deconspiră mecanismele. Vîrsta magico-arhaică, statuarul clasic, experiențele bizantine și gotice, impresionismul și purismul, materia și spiritul, carnea trecătoare și frisonul mistic, toate sînt rezumate spre a demonstra, finalmente, că sculptura nu este doar desfășurare în spațiu, doar discurs de volume și de suprafețe, doar abilitatea de a surprinde identități, fizionomii, gesturi
Doina Lie, schiță de portret (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6440_a_7765]
-
2011 și începutul acestui an au fost marcate de o serie de admirabile expoziții consacrate unor aspecte ale creației lui Edgar Degas (1834- 1917). De ce asemenea efervescență? Atracția publicului pentru tot ceea ce este grupat sub semnul destul de vag conturat al „impresionismului” nu este un răspuns suficient... Pentru mulți, creația lui Degas este aparent mai puțin semnificativă pentru evoluția artei secolului al XX-lea decât cea a unor artiști - Cézanne, Monet - din propria sa generație sau decât cea a mai tinerilor Van
Edgar Degas și iluzia mișcării by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4635_a_5960]
-
peste ani, cu Perspectivele eminesciene cu care criticul a debutat, în 1982.) Scrisorile lui Caragiale, autohtone sau berlineze, sunt inventariate sumar și comentate cu dichis. Mai degrabă decât „neobiografism”, aș numi această recentă etapă din cariera lui Dan C. Mihăilescu „impresionism istorico-literar”. Chiar sintagma din titlu ne oferă, în acest sens, un indiciu. Ce altceva este „caligrafia plăcerii” dacă nu, în primul rând, o caracterizare a eseismului lui Dan C. Mihăilescu însuși? Frazele luxuriante ale acestuia, cu substantive neapărat determinate hâtru
Om cu noroc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4542_a_5867]
-
la o suită de adevăruri inefabile. După cum e limpede că la aceste adevăruri nu se poate ajunge prin analiză. A explica poezia înseamnă, se spune, a ucide poezia. În atari condiții, calea de urmat ar fi aceea a empatiei. A impresionismului. Termenii pot părea omologi. Doar că nimic nu garantează această omologie. Impresionismul e, în primul rând, o problemă de suprafață. O opțiune stilistică. Îndărătul căreia poate sta la fel de bine revelația sau impostura. Cum le deosebim? De la caz la caz. Un
Critica de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5556_a_6881]
-
adevăruri nu se poate ajunge prin analiză. A explica poezia înseamnă, se spune, a ucide poezia. În atari condiții, calea de urmat ar fi aceea a empatiei. A impresionismului. Termenii pot părea omologi. Doar că nimic nu garantează această omologie. Impresionismul e, în primul rând, o problemă de suprafață. O opțiune stilistică. Îndărătul căreia poate sta la fel de bine revelația sau impostura. Cum le deosebim? De la caz la caz. Un criteriu general e greu de găsit. De fapt, tocmai aici stă dificultatea
Critica de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5556_a_6881]
-
graba de a-l proclama mereu drept radicalul premergător al artei secolului al XX-lea, uităm de multe ori cât de mult s-a dorit Cézanne ancorat în tradiție atât în viață cât și în artă. „Vreau să fac din impresionism ceva solid și durabil precum arta muzeelor” - declara el la un moment dat. Cu doar câteva exponate, „Jucătorii de cărți” reușește să ilustreze o trăsătură esențială a operei lui Paul Cézanne: tensiunea dintre dorința de a împinge arta picturii spre
Cézanne, Miró și pictura de gen neerlandeză by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5582_a_6907]
-
două arte poezie și cinematografie, dar și o viziune nuanțată asupra mijloacelor de expresie filmică a avangardei istorice a cinematografiei. Opțiunea scriitorului este clară, respinge expresionismul german epitomizat de filmul lui Robert Wiene, Cabinetul doctorului Caligari (1919) apropiindu-se de impresionismul francez, noua tendință cinematografică a vremii. Opțiunea releva și atașamentul total al lui Fondane față de cultura franceză, atașament care l-a costat viața pe acest iubitor al Parisului, fiind arestat în timpul ocupației naziste, deportat la Auschwitz-Birkenau împreună cu sora sa pe
Benjamin Fondane, cineastul uitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5625_a_6950]
-
a debutat cu o lucrare contemporană neinteresantă în valorile componistice ale acesteia. Am reaudiat însă cu reală bucurie momentele poemului simfonic Tragedia Salomeei, de Florent Schmitt, lucrare ce îmbină de o manieră particulară valențe ale postromantismului german cu cele ale impresionismului francez. În acest context, trebuie să recunosc, mi-aș fi dorit să ascultăm și o lucrare datorată acestui clasic în viață al muzicii europene care este, spre exemplu, Pierre Boulez, personalitate de ani buni absentă din viața noastră muzicală. Alți
Lumea solistului muzician... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5640_a_6965]
-
de diferite dimensiuni pictate în culori primare... Există un punct în expoziție din care, rotindu-te cu 360 de grade, poți vedea armonii vizuale de Kupka, Delaunay, Léger. Ultimul a ajuns la abstract prelungind tehnici cubiste. Delaunay a pornit de la impresionism și experimentele de descompunere a luminii ale lui Chevreul. Frantisek Kupka, artist ale cărui compoziții pline de forțe și energii mereu în mișcare nu sunt încă destul de apreciate pentru originalitatea lor, a făcut un salt direct din lumea realismului academic
„Inventând abstractul“ la Muzeul de Artă Modernă by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3700_a_5025]
-
Călinescu pentru Eminescu: uriașă defrișare documentară, sinteză factologică, biografie și textologie.” Semn că trecerea timpului a estompat asperitățile unei dispute critice care, în anii ’40, a fost mai mult decât una de personalități: a fost o confruntare de metodă, între „impresionismul” călinescian și raționalismul criticilor lovinescieni, cu Șerban Cioculescu în frunte. Istoriei... lui G. Călinescu din 1941 i se va opune, trei ani mai târziu, o proiectată Istorie a literaturii române, gândită în comun de Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu și Tudor
Reeditarea unui model by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3814_a_5139]
-
serie de capitole din Opera lui A[lexandru]M[acedonski] sunt critică, toate articolele din Dicționar sunt critică de idei etc. Mă rog, cine a confiscat definiția criticii la nivelul lovinesco-călinescian? Există și alte definiții posibile. Dacă nu cred în impresionism și primatul judecării de valoare, nu înseamnă că nu sunt... critic, dar dacă nu mi se recunoaște această calitate, nu fac nici o dramă. Ei și? Nu sunt... „critic”, „criticastrus”, vorba d[umi]tale. Sunt, poate, altceva. Esențial este a ne
Noi completări la bibliografia lui Adrian Marino by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4012_a_5337]
-
și Duhovnicie și filantropie la Mănăstirea Văratec. Tradiție, continuitate și înnoire (2013), precum și printr-o sumă semnificativă de articole, studii și cercetări de istorie religioasă locală. Cărțile acestea și contribuțiile sale publicistice nu au apărut din goluri sau dintr-un impresionism accesibil oricui, ci din investigații profunde, din lecturi atente și, desigur, din meditații permanente asupra rostului nostru pe pământ. Înzestrată cu o foarte bogată și asimilată cultură teologică, istorică și literară, maica Iosefina Giosanu, stareța Mănăstirii Văratec din anul 2001
Însemnări despre erudiția Maicii Iosefina Giosanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3094_a_4419]
-
a arătat lui Petre Roman și mie, într-o bună zi, lucrarea intitulată Duhovnicie și filantropie la Mănăstirea Văratec. Tradiție, continuitate și înnoire. Era o teza de licență redactată după toate canoanele cercetării științifice. Nici o frază nu era rod al impresionismului nestrunit de cerința obiectivității. Așa că am citit pe nerăsuflate un text pe care prietenul pomenit mai înainte avusese privilegiul să-l parcurgă într-o altă ocazie. Încurajarea noastră se pare ca a convins-o pe maica stareța să îndrăznească să
Însemnări despre erudiția Maicii Iosefina Giosanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3094_a_4419]