720 matches
-
perioadă, dar Podkowiński le considera personale, nu de interes public. Aceste picturi timpurii au fost influențate în principal de Aleksander Gierymski. După o excursie la Paris în 1889 el a adoptat pictura ca o profesie, fiind profund influențat de pictorii impresioniști francezi, inclusiv Claude Monet. S-a considerat mai târziu că Podkowiński a introdus impresionismul în Polonia, dar spre sfârșitul vieții sale, starea lui de sănătate înrăutățindu-se el a înclinat către simbolism. Podkowiński a murit în Varșovia, la vârsta de
Władysław Podkowiński () [Corola-website/Science/329313_a_330642]
-
vrut să ne deschidă ochii și să ne oblige să descoperim ființele și lucrurile, valorile și instituțiile, așa cum sunt, si nu cum am fost condiționați să le vedem. Este susținătorul recunoscut al lui Auguste Rodin, Claude Monet și al pictorilor impresioniști, si, prin urmare, al lui Vincent Van Gogh, Camille Claudel și de Aristide Maillol.
Octave Mirbeau () [Corola-website/Science/303956_a_305285]
-
El le-a pictat în numeroase lucrări cum ar fi "Surorile" (1889) sau "Sub umbrar" (1896). Lucrările în care și-a pictat fiicele în timpul verii pe care a petrecut-o la Dachau și Starnberg din anul 1890, prezintă o interpretare impresionistă a luminii, caracteristică evidentă a perioadei sale de creație de după ultimul deceniu al secolului al XIX-lea. În ultimii săi ani de viață, a făcut mai multe compoziții în care a zugrăvit o femeie cu aripi de îngeri și a
Fritz von Uhde () [Corola-website/Science/336699_a_338028]
-
care a continuat până la sfârșitul vieții lui Mondrian. Născut în Amersfoort în Țările de Jos, sub numele "Pieter Cornelis Mondriaan", a devenit învățător după ce a terminat școala. În timpul liber picta. Majoritatea lucrărilor lui din acest timp sunt naturaliste și chiar impresioniste, consistând din picturi naturale a peisajului neerlandez. Mulți critici de artă susțin că picturile lui Mondrian din această perioadă au fost influențate semnificativ de pointilism și de culorile adânci ale fauvismului. Multe lucrări din această perioadă se pot găsi la
Piet Mondrian () [Corola-website/Science/298683_a_300012]
-
cumpăra o mulțime de lucrări precum și de critici mari ai epocii care scriu despre ea și îi analizează carieră artistică (vezi Petru Comarnescu, Ionel Jianu, Ștefan Nenițescu, Oscar Walter Ciseck). Aceștia descriu opera Ninei și influențele ei expresioniste, cubiste, orfiste, impresioniste, foviste, neobizantine și chiar apropieri de pictură din Quattrocento. A fost o prezență constantă și agreabila la Saloanele Oficiale ale vremii și la alte expoziții de grup, de răsunet în epoca: Artă română, Arta nouă, Grupul nostru, Expoziția de artă
Nina Arbore () [Corola-website/Science/329297_a_330626]
-
aparținând grupului "Les Nabis" (Paul Sérusier, Maurice Denis, Pierre Bonnard, Félix Vallotton, Édouard Vuillard). Istoricul de artă englez John Rewald distinge două perioade: "De la Van Gogh la Gauguin" și "De la Gauguin la Matisse". Nu există o delimitare precisă de pictura impresionistă, termenul indică mai degrabă o perioadă istorică, unii artiști, în special Cézanne, făcând trecerea insesizabilă de la o perioadă la alta. Începând cu anul 1870, operele pictorilor impresioniști au contribuit la formarea unei concepții noi privind creația artistică, un prim pas
Postimpresionism () [Corola-website/Science/318898_a_320227]
-
Gauguin" și "De la Gauguin la Matisse". Nu există o delimitare precisă de pictura impresionistă, termenul indică mai degrabă o perioadă istorică, unii artiști, în special Cézanne, făcând trecerea insesizabilă de la o perioadă la alta. Începând cu anul 1870, operele pictorilor impresioniști au contribuit la formarea unei concepții noi privind creația artistică, un prim pas în direcția artei moderne. Postimpresioniștii au mers în continuare pe acest drum, dezvoltând însă mai departe spontaneitatea și virtuozitatea predecesorilor lor. Tendința predominantă este realizarea unui tablou
Postimpresionism () [Corola-website/Science/318898_a_320227]
-
Colecția Bührle este o fondație și o colecție de artă impresionistă și de artă modernă cu sediul în Zollikerstr 172, la Zürich, în Elveția. Muzeul expune opere ale artiștilor: Pierre Bonnard, Georges Braque, Paul Cézanne, Marc Chagall, Gustave Coubert, Edgar Degas, Eugène Delacroix, Fernand Léger, Edouard Manet, Henri Matisse, Amedeo Modigliani
Colecția Bührle din Zürich () [Corola-website/Science/306899_a_308228]
-
în elaborarea lor. În portrete, impresionează spontaneitatea proaspătă a pensulei și aspectul de schiță al personajelor. Dezinvoltura execuției nu scade cu nimic forța de expresie. Minunata "Mică vânzătoare de creveți" ("The Shrimp Girl", 1740), pe bună dreptate considerată de pictorul impresionist Whistler ca o operă inovatoare, precursoare a unei noi direcții, este ceva mai mult decât simplul portret al unei tinere femei. Pânza reprezintă cu adevărat întruparea vitalității, forței, energiei și bucuriei vieții. Portretele de acest gen ale lui Hogarth amintesc
William Hogarth () [Corola-website/Science/304570_a_305899]
-
metafore cu structuri tinzând spre static, spre permanență monumentală, într-un limbaj formal fluent, convenabil acuarelei. În schimb ca interpret al vieții de toate zilele, Ignat Bednarik s-a afirmat ca un cronicar cu vervă exploatând cu măiestrie resursele tehnice impresioniste, specifice acuarelei.Virgil Vătășianu „Dacă vreodată ideea transformării în simbol a putut găsi un slujitor sau mai bine zis un interpretator de talent pe tărâmul artei, apoi acesta este incontestabil în țară la noi pictorul Bednarik. În toate manifestările sale
Ignat Bednarik () [Corola-website/Science/312029_a_313358]
-
Colompar - pian și Alexandru Brașoveanu - ghitara baș, ca demonstrează o înaltă clasa, deplină maturitate, mult lirism și vorbește de atmosfera care se creează ascultându-i: "o aură de serenitate plutind deasupra unor personaje sonore creionate cu mâna sigură, în chieie impresionista". În ziarul "Monitorul" de Sibiu, jurnalista Margareta Lupu îl consideră un mare muzician, un artist desăvârșit.. Florian Lungu, la Festivalul de Jazz de la Sibiu '78, după ce a ascultat compoziția "Nuntă" scrie: : "reușită creație vădește maturitatea gândirii muzicale și aplomb în
Andrei Colompar () [Corola-website/Science/328967_a_330296]
-
asimila progresiv înnoirile stilistice. O astfel de tactică care folosea structurile tradiționale cu elemente novatoare era adeseori abordată de artiștii sfârșitului de secol XIX. Această manieră plină de elemente de "Jungendstil" se suprapune pe stil academist, alternând cu abordări postimpresioniste, impresioniste și de Art Nouveau. Privind în ansamblu întreaga opera a lui Arthur Coulin se constată o predispoziție a artistului pentru portretistică și o preocupare asiduă pentru redarea figurii umane. Stilul Art Nouveau se bucura de o mare popularitate în Transilvania
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
pictură, primele încercări le face pe cutii de carton pentru pălării, primite de la mătușa sa, croitoreasă de lux. Familia locuiește la Figueras, într-o vară, părinții îl trimit la Moula de la Torre, la unul dintre prietenii lor, Ramon Pichot, pictor impresionist. Convins de talentul lui Salvador, Pichot îi sugerează să-și continue studiile în Madrid. În 1918, va avea prima expoziție a operelor sale în teatrul local din Figueras. În 1921 intră la Academia de Arte Frumoase San-Fernando din Madrid, unde
Salvador Dalí () [Corola-website/Science/297684_a_299013]
-
se remarcă al treilea ciclu de poeme, cu versuri scurte, distihuri ori terține, în care aceleași teme sunt tratate într-un limbaj care abandonează abstracția pură, optând pentru definiția metaforică. Aspecte naturale (1989) propune un lirism mai degrabă evaziv, ambiguu, impresionist. Prozele poetice din ciclul Așteptare și hotărâre și lungul poem în proză Orlando, animat de un vizionarism febril, amintesc de un rimbaldian anotimp al „semnelor". Limbajul condensat, lirismul reflexiv, discursiv, retorica filosofic-livrescă rămân mărcile stilistice ale poemelor și prozelor poetice
Caius-Traian Dragomir () [Corola-website/Science/305322_a_306651]
-
a simțit în largul lui când nu s-a putut adresa publicului său favorit, elita. Pe lângă poezii și piese de teatru, Blok a mai scris eseuri și recenzii dramatice. Majoritatea eseurilor sale au fost compuse într-un stil foarte liric, impresionist, cu raționamente emotive. Blok a murit la Petrograd la data de 7 august 1921, în urma unui atac de cord provocat de malnutriție. Noapte, stradă, farmacie, felinar, Absurd în ceață turnul ochi gălbui. De-o să mai prinzi din secol un pătrar
Aleksandr Blok () [Corola-website/Science/298773_a_300102]
-
Ei se pronunță în mod deschis în favoarea "revoluției proletare". Magritte, de altfel, va adera la partidul comunist belgian în anul 1945, dar se va retrage câteva luni mai târziu. Sub influența atrocităților războiului, Magritte își schimbă stilul, pictând în manieră impresionistă sau expresionistă, fără a se bucura de prea mult succes, revine însă la suprarealism și, în 1948, organizează prima lui expoziție individuală la Paris, la "Galerie du Faubourg". La începutul anilor cincizeci, mai multe instituții și-l dispută pe Magritte
René Magritte () [Corola-website/Science/298187_a_299516]
-
totuși să extragă substanța pentru primul său roman "Confesiunea lui Claude" ("La confession de Claude"). Tinerețea lui Zola este însă frământată și de alte pasiuni. Lumea picturii îl fascinează pe tânărul scriitor, care se află în contact direct cu mișcarea impresionistă, cu pictorii pe care îi va apăra în mod constant în cronicile din ziar. Se împrietenește cu Édouard Manet, care îl va reprezenta de mai multe ori în tablourile sale. Grație lui, Zola face cunoștință cu Stéphane Mallarmé. Se apropie
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
care îl găsesc în operă ». Această personalitate trebuie să exercite un efect unificator puternic asupra tabloului, în care pictorul își transpune toată energia. Centrul operei devine astfel nu subiectul ales, ci expresia personalității artistului. Zola a contribuit astfel la mișcarea impresionistă prin forța sa de convingere și talentul său critic. Apropierea de acest grup artistic i-a influențat foarte mult demersul literar. Concepțiile sale inovatoare legate de personalitatea artistului și transformarea obiectului într-o realitate artistică prefigurează oarecum suprarealismul, pe care
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
Fritz Thaulow. Thaulow, apreciind talentul lui Munch, se hotărăște să-i finanțeze o călătorie la Anvers și Paris. Pleacă în 1885 la Paris, unde rămâne timp de patru săptămâni, și ia contact cu cercurile artistice pariziene, fiind uimit de pictorii impresioniști. În 1889 organizează la Christiania prima sa expoziție personală iar în 1892 participă la expoziția Asociației Artiștilor Berlinezi. În Berlin, realizează primele gravuri și litografii. În timpul următoarei călătorii la Paris (1896) își expune lucrările la Salonul Artiștilor Independenți și la
Edvard Munch () [Corola-website/Science/297872_a_299201]
-
personală iar în 1892 participă la expoziția Asociației Artiștilor Berlinezi. În Berlin, realizează primele gravuri și litografii. În timpul următoarei călătorii la Paris (1896) își expune lucrările la Salonul Artiștilor Independenți și la galeria Bing. Munch se îndepărtează de limbajul artistic impresionist, fiind mai interesat de valorile decorative și de expresivitatea liniilor. În cadrul expoziției "Secesiunii" din Berlin (1902) expune 22 tablouri din ciclul "Frize de viață". La Berlin, face primii pași în domeniul graficii și execută în special "acvaforte" și litografii. În
Edvard Munch () [Corola-website/Science/297872_a_299201]
-
din Paris. Programul a inclus lucrările lui Gershwin "Rhapsody în Blue" și premieră europeană a "Concertului pentru pian în Fă major". Însuși Gershwin a fost în public. După întoarcerea în Statele Unite Tiomkin a lansat un turneu concertistic național, interpretând lucrări impresioniste franceze plus câteva numere de jazz. Acesta avea să fie ultimul său turneu deoarece în 1929 a avut loc căderea Bursei de pe Wall Street ceea ce a limitat posibilitățile de lucru pentru Albertina și Dimitri. O invitație pentru a interpreta la
Dimitri Tiomkin () [Corola-website/Science/314361_a_315690]
-
ca în romanele populare de sec. XIX. Aș fi tentat - dacă aș citi în poloneză - să interpretez semantica rigidă sau revărsată în multe componene ale onomasticii. Poate și datorită slavismului bine conservat în limba polonă, pot descifra printre rânduri, oricum impresionist: Kosici (inchizitorul orășelului), Pilsudski (1867-1935, politician și om de stat polonez, mareșal al Poloniei -n.tr.), Kolia Dovjenko (nume tipic rusesc; un băiat de la casa de copii), Isaaac Goldman (ucrainian din Odesa), Grișa (om bun, cu suflet), protopopul Avvakum (fire
Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
(n. 10 iulie 1830, Charlotte-Amalie, astăzi în Insulele Virgine Americane - d. 13 noiembrie 1903, Paris) a fost un pictor francez care a jucat un rol decisiv în unificarea mișcării impresioniste și în schimbările ce au avut loc în arta celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, rol recunoscut ca atare cu mult mai târziu decât cel al altor pictori contemporani cu el. Prin contribuția pe care a
Camille Pissarro () [Corola-website/Science/299304_a_300633]
-
Paris, după aceea la Pontoise. Pictează în aer liber („plein air”); pictura sa ia amploare, dar, din păcate, nu se prea vinde. Căutând o ieșire din dificultățile financiare, este nevoit să picteze ornamente decorative pentru evantaie. Pissarro devine un adevărat impresionist începând din anul 1869. După mutarea la Louveciennes, întărește legăturile de prietenie cu Monet, Renoir și Sisley, ceea ce duce la schimbarea stilului său în pictură. Vor crește expresivitatea și sensibilitatea față de lumină, îl va cuprinde fascinația schimbărilor care au loc
Camille Pissarro () [Corola-website/Science/299304_a_300633]
-
Se apropie de stilul lui Degas, își perfecționează desenul, începe să lucreze cu pasteluri și se inițiază în arta gravurii. Lucrarea ""Acoperișurile roșii, un colț de țară, efectul iernii"" a fost prezentată la cea de-a treia expoziție de pictură impresionistă, în anul 1877. Este una din cele mai mature opere din creația lui Pissarro, spontaneitatea și cursivitatea stilului caracteristice pentru anii șaptezeci scăzând ușor în intensitate, cu toate acestea artistul realizează o concentrare deosebită a efectelor. După a patra expoziție
Camille Pissarro () [Corola-website/Science/299304_a_300633]