719 matches
-
reprezintă încă în sculptura noastră, un amestec ciudat de energie și de disperare, de vitalitate și de eșec, de construcție monumentală și de ruinare lentă a formei pînă în pragul disoluției. Un bun regizor al volumului gigantic și al suprafeței impresioniste, un contemplativ calm și un expresionist ultragiat și sangvin, un sacerdot al antropocentrismului și un iconoclast în plină criză de răzvrătire, toate aceste personaje se găsesc simultan și succesiv în sculptura sa. Tocmai această dimensiune a sculpturii noastre, care sintetizează
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9217_a_10542]
-
aparțin unei familii aflate cel puțin în relații culante cu - să spunem în treacăt - Cruciada copiilor de Florina Ilis sau Vremelnicia pierdută de Bogdan Popescu. Iată cum din când în când cărțile singure izbutesc să întrețină mitul - și el oarecum impresionist - al primatului laturii estetice. Au suflet, au trup și mai au și - asta da surpriză ! - putere. Fără a fi retrogradă, formula Tatianei Dragomir are o vizibilă amprentă de școală veche, un continuu semn al uceniciei la cei mari (și nu
Încercarea prozatorului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9225_a_10550]
-
că persoana care se fâțâia În fața oglinzii sale și cea care se juca de-a submarinul englez erau fațete diferite ale aceleiași persoane. Sau că operatorul care monta buletinele de știri la Apollo era doar o altă fațetă a pictorului impresionist cu creionul În mână. Poate că, de fapt, se aștepta să Înțeleg eu mai Întâi. Și să mă comport ca atare? Nu prea eram sigur. Dar dacă lucrurile stăteau așa, asta ar fi explicat de ce Îmi reproșase faptul că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
chiar vrei cu tot dinadinsul, să te sui, dacă n-ai bani de avion, măcar într-un autocar și să te oprești la Paris fără să te întrebe nimeni nimic. Și totuși, în locul zidurilor care au căzut, expresionista Ruxandra și impresionista Domnica scot la vedere din creiere altele, nu mai puțin umede și cenușii. De aici nu se poate pleca, spun ele în plin exod al celor de vârsta lor. Țara fetelor, pe care o contura Maria Banuș cu zeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
atât de mulți, cu toate acestea semnele de tipar i s-au părut Învechite, ca și, fără Îndoială, stilul articolelor, naiv și liber. Paginile erau sfărâmicioase, Îngălbenite și pătate de umezeală, iar cele câteva imagini erau la fel de Încețoșate ca picturile impresioniste. Se tot zgâia la ele În lumina chioară. Poate că avea nevoie de ochelari. De câte ori dădea de un articol despre repatrierea unor cetățeni olandezi se oprea, căuta nume și chipuri. N-avea idee ce nume sau ce chipuri căuta, dar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sunt narative doar parțial, ele devin secvențe ale unui ansamblu narativ. Scenetele intră compozițional în genul dramatic, însă, prin sens, dramatismul lor intrinsec disimulat converge cu cel din "povestiri". "Povestirile" narează, dar și descriu, compun priveliști, unele vrednice de pictura impresionistă și expresionistă; ele analizează stări sufletești, proiectează viziuni, disertează. Conțin, astfel, alături de epic (sau chiar, uneori, în absența lui), fantezie, lirism, tensiune dramatică și, mai ales, reflecție. Două dintre textele cuprinse în volum, Considerații generate de sublimarea fericirii și Ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
1874. Paradoxal, deși critica a fost cu câțiva pași înaintea ficțiunii, ele nu își mai împart astăzi soarta. Căci dacă numărul scriitorilor se înmulțește și calitatea literaturii acestora nu poate fi contestată, ,oficiul critic practică simultan desființarea facilă și apologetismul impresionist, într-un fel de exhibiție pătimașă, vag rușinată", iar ,diletantismul critic transferă astfel dezbaterea teoretică pe terenul ridicolului". Demn de a fi subliniat îmi pare faptul că Mircea Opriță reușește să demonstreze că literatura de anticipație are o bază solidă
Istoria anticipatiei românesti by Bogdan Miahi Dascălu () [Corola-journal/Journalistic/7870_a_9195]
-
perioadă în care pictura abstractă și, în general, tot ce ținea de expresia experimentală, erau sancționate drastic (de la denunțul public și pînă la interdicția, impusă artiștilor, de a picta), în care culoarea însăși, utilizată într-o perspectivă retiniană, de descendență impresionistă, suporta acuza gravă de ,,formalism" - în acest sens încercările lui Ciucurencu de a se apropia de comenzile oficiale sînt, dacă nu caraghioase, atunci în mod sigur înduioșătoare -, un pictor sobru cum era Corneliu Baba, cu o viziune monumentală și eroică
Artiști și vremuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7002_a_8327]
-
găsit aici efervescența spirituală ce le-a conferit statutul permanenței. Pentru Miriam Răducanu dansul poate să însemne, înainte de toate, un concept. Marea artă nu este doar un freamăt vizavi de mișcare, sunet, culoare, ci un act intelectual în care atitudinea impresionistă și reacția reflexivă se întâlnesc, obligând la o disecție a fenomenului complex care este dansul în spectacol; artista determină interpretul și concomitent spectatorul să depășească simpla dispoziție afectivă. Geografiile trăirilor din scenă și receptarea lor de către public își trag seva
Miriam Răducanu la aniversare by Raluca Ianegic () [Corola-journal/Journalistic/6795_a_8120]
-
săi de căpătâi, dovadă studiile mai mult decât admirative care le sunt dedicate, chiar în secțiunile acestui volum) sunt jocuri ale inteligenței, mai interesante pentru cel care le practică decât pentru cel care le privește. Într-o pledoarie pentru critica impresionistă, Gaëtan Picon se referea la tel-quel-iști ca la niște indivizi care caută farmecul iubitei în bucățile rămase de pe urma disecției cadavrului acesteia. Evident, prin iubită se înțelege (capod)opera literară. Chiar dacă este încă fascinat de raționalismul extrem al teoriilor desprinse din
Strategii de lectură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7912_a_9237]
-
mă fac de tot / stea // o cerule / mă arde chipul / tău / până la sfârșitul / culorii// nu sunt nimic / dar mi-e dor / de tine." Poezia lui Peter Sragher pare hrănită din lecturile lui Eminescu și Nichita Stănescu, făcute cu un ochi impresionist. Robert Șerban vine cu propria rețetă de poezie. El construiește cu lejeritate și naturalețe imagini limpezi, într-o manieră accentuat narativă. Nu își complică textele cu ambiguități astfel încât putem "vedea" ceea ce imaginează poetul. Chiar și elementul de surpriză, cu care
Poeți de vânzare by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7429_a_8754]
-
poetică la fel de liberă și de încântătoare cum este zborul păsării în văzduh." (pag. 1024) Iarăși e vorba de o aluzie, de un stil al lecturii în toată puterea ei, și nu, cum s-ar putea crede, de o simplă imagine impresionistă. (Am discutat deja schema logică a procedeului. N-o mai reiau acum.) Fiindcă în 1979, într-un articol intitulat Un magnat al poeziei și magna sa. Nichita Stănescu - ouă și sfere, Marin Sorescu sfârșea comentariul cam în aceiași termeni: "Așa cum
Câteva metode (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7448_a_8773]
-
rând o iubită care/ nu trebuie să fie neapărat frumoasă și cu Dacia 1300 dar/ cu care să poți discuta de la Eminescu până la/ chiuretajele care se mai fac totuși cu duiumul pe sub ascuns." (116, pag. 51) Amintind, la o lectură impresionistă, de ludicul terestru din Georgicele lui Mircea Cărtărescu și deopotrivă de misteriile verbioase înscenate în Cartea de iarnă a lui Ion Mureșan, poeziile din Eu însumi se lasă impregnate de sau, după caz, impregnează - aici e dilema ! - brevetatul, la noi
O motocicletă parcată sub piele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7659_a_8984]
-
deconstructiv sui generis trebuie căutată vocația romantică a lui Poe. Textul urmează o traiectorie verticală, în construcția sa alegorică, acumulînd mistere, autonomizîndu-le și refuzînd constant explicația directă, complicitatea semantică cu homo interpretant. Artefactul rămîne o "criptă" simbolică, ermetică la analiza impresionistă. 6 La un moment dat, Montresor menționează faptul că Fortunato este un om căruia i se poate simți lipsa în comunitate, în timp ce el nu mai reprezintă nimic (Poe. The Cask... 31). Fortunato pare să fie tot ceea ce Montresor a fost
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
de Radu Nedelcuț la primul roman al lui Dan Sociu, Urbancolia. Întemeiată pe o cercetare statistică mai puțin obișnuită - frecvența actului masturbării între deprinderile curente ale protagonistului - aceasta converge algoritmic către un verdict cu mult mai nuanțat decât orice evaluare impresionistă: "Totuși, statutul special al personajului îi conferă un avantaj neașteptat. E foarte greu să te identifici cu el, cu frustrarea lui exacerbată și ușor nerealistă. Asta duce la o perspectivă relaxată, lipsită de implicare și de seriozitate asupra întâmplărilor și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7698_a_9023]
-
de invazia urâtului", Ion Jalea, care se purta "cu distincția unui nobil de la curtea europeană", Corneliu Baba, Dumitru Gheață, H. H. Catargi, Ion Irimescu, pe care culturnicii epocii îi acuzau de formalism, Lucian Grigorescu, care nu se dezbăra de maniera impresionistă de a picta, pentru care un critic de la Scânteia l-a amenințat că dacă nu-și însușește realismul socialist să se... spânzure, Camil Ressu, care declara, cu un curaj desăvârșit, că nu trebuie să fie urmat în artă exemplul celor
Întâmplări cu adevărat importante by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/7625_a_8950]
-
aceea a unor experiențe mai largi ca arie geografică, întregul discurs capătă o nouă înfățișare. Există în peisagistica românească, simultan, doi vectori mari care orientează căutările artiștilor, indiferent de unul sau de altul dintre momentele istorice: este vorba de dominanta impresionistă, prin extensie, sudică, și de aceea expresionistă, nordică, a sensibilității. Privită astfel, peisagistica noastră își regrupează forțele și își redefinește identitatea. Dacă, după criteriile stricte ale atitudinii față de motiv și după resursele afective angajate în expresie, Grigorescu și Andreescu pot
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7254_a_8579]
-
la Balcic și n-a călcat niciodată pe la Baia Mare, are mai curînd pusee temperamentale și viziuni specifice acestei mișcări, de esență expresionistă și nordică. Așadar, îmbrățișată panoramic și fără prejudecăți, peisagistica românească respiră amplu între Nord și Sud, între plenerismul impresionist în care intră firile solare și relaxate, de la Dimitrie Mihăilescu, Dimitrie Brăescu, Nicolae Tonitza, Lucian Grigorescu, Nicolae Dărăscu, Jean Al. Steriadi, Samuel Mutzner, Alexandru Ciucurencu etc. și pînă la Vasile Grigore, și plenerismul expresionist, insurgent, patetic și crud, care absoarbe
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7254_a_8579]
-
arată că poemul lui Eminescu făcuse și victime colaterale - precum Macedonski, scriitor aflat deocamdată la începutul drumului care avea să-l ducă la marea poezie. Depășind registrul retoric, Macedonski se va cufunda curînd în poezia propriu-zis simbolistă, făcută din pictură impresionistă și muzică. Simbolismul propriu poetului român e mai degrabă unul ornamental și academizant. Macedonski știa de Baudelaire, despre care scrisese și pe care l-a imitat în versuri franceze, știa poate și de Mallarmé ori Rimbaud, dar marele simbolism al
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
șaptelea îl repetă pe cel dinaintea lui) și multitudinea efectelor stilistice, grupate însă în mod natural, fără nimic demonstrativ: șase versuri, formate fiecare din șase iambi, compuse din grupuri nominale poartă toate metafore personificatoare. Rezultat - o poezie formată din tușe impresioniste discrete și care, cu corpul ei textual miniatural, trăiește atît prin ceea ce spune, cît mai ales prin ceea ce tace. Marile poezii macedonskiene stau sub semnul stilisticii descrise mai sus. în cele mai realizate piese din seria capodoperelor, simbolismului diafan i
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
uneori picturi de Monet, în pagina de mai sus copacii răsuciți descind direct din tablourile contemporanului său Van Gogh. Verbele utilizate, toate la prezent, scot peisajul din fluxul temporal oferindu-i o imobilitate plastică. Cu totul altă atmosferă degajă "marina" impresionistă aflată în centrul nuvelei O noapte în Sulina. Aici prozatorul operează cu tușe succesive, delicate, dovedind că tehnica din poezia Pe balta clară putea fi transpusă și în proză: "ș...ț valurile se catifelau cu întunecările liliachii ale unui indigo
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
uneori picturi de Monet, în pagina de mai sus copacii răsuciți descind direct din tablourile contemporanului său Van Gogh. Verbele utilizate, toate la prezent, scot peisajul din fluxul temporal oferindu-i o imobilitate plastică. Cu totul altă atmosferă degajă "marina" impresionistă aflată în centrul nuvelei O noapte în Sulina. Aici prozatorul operează cu tușe succesive, delicate, dovedind că tehnica din poezia Pe balta clară putea fi transpusă și în proză: "ș...ț valurile se catifelau cu întunecările liliachii ale unui indigo
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
Plumb, cu enigmaticul vers „dormea întors amorul meu de plumb” - subl. mea), Arghezi („odraslă vie a crimei tuturor”) sau Ion Barbu (poeme întregi, precum Mod, n-au primit decât explicații aproximative și contradictorii). Critica ultimelor decenii, îndatorată aproape exclusiv aceleia impresioniste interbelice, n-a fost niciodată filologică. Paranteza Noii Critici franceze s-a închis fără rezultate notabile pentru poezie. De câștigat în precizie literară și lingvistică n-a avut, de pe urma structuralismului, decât romanul, naratologia fiind aproape singura disciplină cu adevărat nouă
Filologicale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4926_a_6251]
-
formal și lingvistic, înainte de a-i descifra simbolistica. Barthes și Genette n-au avut antene pentru poezie, care i-a interesat prea puțin și pe structuraliștii noștri, Mihai Zamfir (care, când a scris despre poezie, a fost mai aproape de tradiția impresionistă decât de structuralism, cu excepția, poate, a micului studiu despre Macedonski) sau Al. Călinescu. E cât se poate de semnificativ faptul că Mallarmé n-a profitat deloc de pe urma criticii structurale, nici chiar el, deși era o pâine de mâncat cu autorul
Filologicale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4926_a_6251]
-
Plumb, cu enigmaticul vers „dormea întors amorul meu de plumb” - subl. mea), Arghezi („odraslă vie a crimei tuturor”) sau Ion Barbu (poeme întregi, precum Mod, n-au primit decât explicații aproximative și contradictorii). Critica ultimelor decenii, îndatorată aproape exclusiv aceleia impresioniste interbelice, n-a fost niciodată filologică. Paranteza Noii Critici franceze s-a închis fără rezultate notabile pentru poezie. De câștigat în precizie literară și lingvistică n-a avut, de pe urma structuralismului, decât romanul, naratologia fiind aproape singura disciplină cu adevărat nouă
Filologicale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4944_a_6269]