300 matches
-
estetice, nu admirăm fenomenele naturii, cât admirăm, prin amintiri și sugestii istorice, ruinile, tablourile vechi, sau orice altă operă de artă a trecutului. Istorismul ne-a deformat deci natura emoțiilor"25. Ca atare, înainte de a formula teoria mutației valorilor estetice, impresionistul Lovinescu pare să privilegieze mai curând sensibilitatea paseistă, cu întregul cortegiu de emoții livrești, mediate de memorie și de intelect. Astfel, în loc să fie percepută direct, în divers-fascinanta ei fenomenalitate, natura capătă un aspect decorativ, de carton, lăsându-se descifrată exclusiv
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de idei, prozatorul sugerează că, pentru a pătrunde în sufletul partenerilor, femeilor le este suficientă privirea, intuiția. Reciproca nu este însă valabilă: lipsit de intuiție, și de aceea incapabil să "citească" imagini și să descifreze, prin limbajul trupului, sufletul iubitei, "impresionistul" Andrei recurge la un alt tip de lectură, mult mai "rațional", favorizând raportarea indirectă la realitate, în oglinda cuvântului. Din teama de a nu greși iar, eroul nostru devine "dogmatic" (ca și criticul Lovinescu), la originea schimbării de atitudine aflându
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
neoplatoniciană, nu e de origine romantică și cu atât mai puțin impresionistă, ci e de sorginte românească, e o constantă a ethosului românesc, o vocație transmisă genetic, o calitate „etnopsihologică”, deși Eminescu lasă impresia tulburătoare că prefigurează aventura solară a impresionistului Claude Monet, atunci când spune „Nimic etern în tremurul sclipirii”. Balada Miorița, care are rădăcini precreștine, stă mărturie în ceea ce privește viziunea luminoasă asupra vieții și asupra morții a oamenilor din Carpați. Metaforele care deschid balada „picior de plai”, „gură de rai” sugerează
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
de a stabili un fundament impersonal poeziei. Mișcarea domină scrierile franceze între 18601880. Fiecare livrare a Parnasului contemporan purta subtitlul semnificativ ”recueils de vers nouveaux”(culegere de versuri noi). Cu toate acestea, contestările nu vor întârzia să se arate. Decadenții, impresioniștii și simboliștii atacă parnasianismul în toate punctele sale, denunțând închistarea în forme vechi. Peste atacuri, valorile parnasiene vor stărui cu tenacitate și în plin simbolism. Dacă adevărul uni poet se află scris mai degrabă în poem decât în discursurile sale
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
reprezintă E. Lovinescu și gruparea din jurul său. Atacat cu înverșunare, Lovinescu este înfățișat drept un „servitor al modei”, „o giruetă supusă vânturilor”, fiind acuzat chiar că „a fugit de armată” și că scrie despre război „cu o imaginație hodinită de impresionist sedentar” (11/1919). De caracterizări acide au parte și alte personalități politice sau literare: Al. Constantinescu, Take Ionescu, Ioan Slavici, Victor Eftimiu, N.N. Beldiceanu, Al. Macedonski. Dar, dincolo de latura ei polemică și pamfletară, publicația are meritul de a fi promovat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287433_a_288762]
-
Verde, În colțul fereștii ș.a.), George Murnu ( În fața unui volum), G. Rotică, Liviu Marian. Cu proză este prezent îndeosebi Eugen Boureanul (Puiul, Dulgherul, Leul, Fanta ș.a.). Câteva studii de istorie a filosofiei și a artei - Alexandru A. Naum, Grigorescu și impresioniștii, Începuturile creștinismului și arta, Vechea artă creștină, M. Rădulescu, Transcendentalismul logic al lui Kant și psihologismul lui Fries, Eugen Boureanul, Dracul în basmele și credințele poporului român (o încercare de „mitologie comparată”) - indică preocuparea redactorilor pentru studierea culturii europene, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289475_a_290804]
-
Sentino, proze cu structură poematică și atmosferă exotică, sinestezia stilului, deplin adecvată, șterge impresia de prețiozitate și afectare calofilă. Aici se întâlnesc fericit alte ipostaze caracteristice scriitorului: meridionalul impresionabil, vibratil, îndrăgostit nostalgic de mare și finul desenator cu sensibilitate de impresionist (mulți contemporani au văzut în D. și un artist plastic de talent). Tendinței de regăsire în patriarhal, natură și trecut îi răspund într-o bună parte a prozei propensiunea critică, cromatica apăsătoare, deseori sumbră. Sunt orientări antitetice, „între vis și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
Hermeneutul va găsi moduri noi de expresie pentru mesaje înnoitoare, dezvăluite prin reinterpretarea acelorași conținuturi, contexte și situații oferite de cercetările monospecializate ale fenomenului religios: „Să ne reamintim efectul pe care l-a avut prima expoziție de pictură japoneză asupra impresioniștilor francezi, influența picturii africane asupra lui Picasso, sau consecințele pe care le-a avut descoperirea «artei primitive» asupra primei generații de suprarealiști. Dar în toate exemplele acestea, «confruntarea creatoare» [s.n.] s-a produs în rândul artiștilor, nu al savanților.“ Atomizarea
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
simetriei sintactice. Verlaine năzuia să recupereze starea originară a poezieicântec, Bacovia conferă instrumentelor muzicale rolul de a sugera stări sufletești fluide sau dizarmoniile existenței. - Cultivarea imaginilor vagi, în care culorile sunt difuze, estompate printro tehnică a clarobscurului (precum în pictura impresioniștilor Degas, Monet, Renoir, Cezanne, Delauney, Gustave Moreau etc.). - Surprinderea complexității lumii prin percepție sinestezică, prin corespondențe senzoriale în care Parfum, culoare, sunet sengână șiși răspund (Ch. Baudelaire). Imaginea sinestezică de tipul „audiției colorate“ este avută în vedere și de Macedonki
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
proprii din lirica germană vor fi reunite antum într-o carte. Intelectual preocupat să aducă în planul interferențelor variate domenii ale spiritului, pe care le supune unui demers critic sever și imaginativ deopotrivă, S. este în cele din urmă un impresionist care, fără nici un efort, se poate plasa în zone de rigori absolute. De aici, și extazele estetice ale criticului și severa incursiune a interpretării simpatetice, prin apeluri la discipline umaniste și științe sociale. O pătrunzătoare și empatică întâlnire dă naștere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
și încețoșează sensurile operelor printr-un demers sofisticat și criptic: „ Peste poezia dificilă am văzut cum se așterne în straturi impenetrabile o proză și mai obscură”2. Pasajul de mai jos trimite, se pare, spre G. Călinescu: „El a debutat impresionist la revista modernilor; cuprins de zvârcoliri, a făcut profesiune de credință mistică la revista ortodocșilor („Gândirea”, n.n.Ă; o nouă crispare l-a determinat să retracteze, ba încă, mai mult, l-a aruncat între raționaliștii unei vechi reviste, pentru ca azi
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
face să consune.”3 Extrem de exigent cu Vladimir Streinu, Ion Rotaru 4 îl socotește „nu atât înzestrat cu aptitudini de critic, cât un erudit fin în textologie și istorie literară, în stilistică și în probleme de literatură comparată”5, „un impresionist în fond, documentat profund însă”6, manifestând „preferințe numai pentru anumiți poeți și prozatori ai timpului său, tendința comentatorului fiind mai curând spre eseu, cultivând cu deosebire asociațiile comparatiste, într-un stil cam solemn, încărcat de meandre, nu mai puțin
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Și unele și altele sunt manifestări picturale care exprimă o stare de spirit, ca și trăsăturile neinhibate, spontane la Velasquez sau Frans Hals, ca și trăsăturile violent contorsionate la Van Gogh, ca și straturile de tușe aplicate grijuliu în tablourile impresioniștilor, ca și caracterul mecanic din uniformitatea punctelor aplicate de pointilliști, ca și nivelarea atentă a elementelor personale din textura și liniile lui Mondrian sau Vasarely. Din această perspectivă, felul în care sunt valorificate sau recreate, potențialitățile grafice din romanul lui
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
ei, și urmele șterse ale pergamentelor, și urmele din bronzul sau piatra sculpturii, și mărcile de sunet ale muzicii, și torsiunile atletului sau dansatorului, și trăsăturile violent contorsionate ale picturii lui Van Gogh, și straturile de tușe aplicate grijuliu de impresioniști, și caracterele din textul lui Mallock, și mărcile grafice ale picturii lui Tom Phillips. Scriitura, această țesătură tulburătoare, prinsă, la rândul ei, în cealaltă țesătură, a lumii, nu privilegiază niciuna din scriiturile ei sensibile, finite, nu privilegiază niciuna din vicleniile
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
al XIX-lea (Flaubert, Zola, Maupassant, Daudet, Goncourt) sunt anticipatori, care reprezintă un salt în modernitate. Zola are influență decisivă în Europa jumătății a doua a secolului al XIX-lea. El este precursorul mai multor tendințe în literatura, incepand cu impresioniștii, suprarealiștii și continuând cu reprezentanții "Noului român". Modernitatea anticipatoare a lui Zola, fondată pe un principiu de renovare internă, o face să fie deschisă. Hiperbolizarea, simbolizarea și mitizarea imaginii nu sunt doar procedee artistice prin care Zola intensifica impresia generală
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
modă nuanțelor: "la mode, cette fée absurde et charmante, avait donné la nuance, l'ornement et le modèle" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.62]. Toaletele contesei Anne de Gulleroy, iubita pictorului Olivier Bertin, sunt asemănate cu efectul pânzelor impresioniștilor, ale căror subiecte sugerează impresii diferite în funcție de orele zilei: "Elle connaissait și bien l'action des toilettes enfiévrantes du soir et des molles toilettes sensuelles du matin, du déshabillé troublant gardé pour déjeuner avec leș amis intimes et qui laisse
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
pe C. Dobrogeanu-Gherea și pe I.L. Caragiale, cărora le schițează în fugă portretele. Entuziasmul lui P. capătă noi dimensiuni la Paris, oraș a cărui puternică individualitate, în primul rând artistică, o fixează memorabil. E fascinat de muzee (îi admiră pe impresioniști, însă nu și pe viitorii cubiști și suprarealiști) și de cafeneaua Closerie de Lilas, unul din locurile tradiționale de întâlnire ale poeților și artiștilor. Veneau aici și români, printre care St. O. Iosif și D. Anghel, ultimul fixat într-un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289069_a_290398]
-
senzație de căldură sau răcoare, însușire ce nu poate fi nicicum neglijată, în realizarea unei cromatici adecvate mediului ambiental și care are în general în coloristică un rol deprim ordin. (Planșa nr.11). Claude Maunet, poate cel mai coloristic dintre impresioniști după expresia lui Andre Lothe, folosește lumina nu pentru a fi tonul cel mai deschis ci tenta cea mai caldă, iar umbra tenta cea mai rece. Efectul fizic cel mai pregnant și cu implicații psihofîziologice dintre cele mai spectaculoase este
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
sunt și anumiți lirici precum Fautrier și Debuffet. Apoi câțiva abstracți riguroși, care merg până la alb și negrul lui Vasarely; b) căutarea reflexelor schimbătoare ale nuanțelor " animate" într un flux mult mai luminos decât colorat: este vorba de toată descendența impresioniștilor și a neoimpresioniștilor, până la acei "abstracționiști" , cu reflexelor lor sclipitoare; c) căutarea culorii întinse mai mult sau mai puțin modulată, uneori destul de puțin modulată, și a cărei strălucire e susținută prin câteva raporturi cromatice esențiale, câteodată insolite, de pildă două
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
trimise de la Paris „Convorbirilor critice” - medalioane, siluete și figurine „cu evidente intenții de realizare artistică” - se vedeau la tânărul L. influențe, franc recunoscute ulterior, din Émile Faguet, din Anatole France și, mai puțin, din Jules Lemaître, adică de la așa-zișii impresioniști. Dezbaterea se ducea între câțiva parteneri de dialog imaginari „fixați tipologic”, Agathon, Picrophonios, Glykion și alții (în tradiția lui La Bruyère), criticul asumându-și rolul de moderator, din necesitatea de „a armoniza părerile contradictorii” sau de a „determina sugestii personale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
Unitatea cuprinzînd abstractul diversităților conștiințelor individuale trebuie să convergeze spre o concepție tragică adică profund serioasă a vieții." Individul situat deasupra masei (sau mulțimii) prin valorile concrete (care sfîrșesc prin a fi un surogat al fericirii) aceasta era ipoteza ambiguă, impresionist formulată, a caracterului funciarmente tragic al vieții. Un astfel de gînd încolțea în mintea tînărului Cioran pe solul oferit de ceea ce el însuși numea tragicul cotidian al existenței personale, ca semn al neputinței de a ajunge la esența proiectelor, promisiunilor
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
necunoscutul deveni izvor de cutremurare și prilej de adâncire religioasă". 77 Ibid., p. 164. 78 Această trăsătură este subliniată în contextul unei sugestive paralele pe care Blaga o face între naturalism și impresionism: "Naturalistul redă de fapt media unor impresii, impresionistul reține pura, singura impresie". Ca atare, primul "își compune lucrurile din impresii care durează" și "redă natura cel puțin sub aspectul ei de maximă constanță", pe când cel de-al doilea reține "impresia cea mai fugară și mai fragilă", redând natura
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și naturaliștii sunt în căutarea unor principii ultime, la care nu se poate ajunge pe cale pur experimentală. Blaga vorbește în acest sens despre "realități substanțiale": materie, atom, putere, legi obiective etc. De altfel, anterior Blaga îi așezase chiar și pe impresioniști sub semnul unui anume tip de metafizică, "a retinei care se mărginește să <<înregistreze>>". Acest fapt valabil, cu diferențierile de rigoare, și pentru pozitiviști îl face să conchidă că antimetafizica lor declarată este "ea însăși o metafizică" (ibid., pp. 147-148
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
le caute acolo unde era altceva de aflat: în aceste comedii simple și juste, scrise de un condei salubru și fermecător, nădăjduiești cu modestă ambiție să găsești repertoriul meritoriu al spectacolelor comune. I. NEGOIȚESCU Mihail Sebastian face figură de critic impresionist care discută opera în cauză fără prejudecăți, cu o înțelegere de ajuns de elastică, ceea ce l-a făcut să nu cadă în erori fundamentale de estimație. În ipostaza de cronicar literar, spre deosebire de alți scriitori care au făcut cronică literară ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
în special spaniolă și italiană, precum și o interesantă colecție de sculpturi din Africa subsahariană 15 statuete donate muzeului de poetul Vicente Huidobro. Cu directorul muzeului mi-am etalat cunoștințele "în domeniu", plecând de la picturile rupestre de la Altamira și ajungând la impresioniști, cubiști, foviști... Ca bun "meseriaș", nu s-a lăsat mai prejos, așa că a fost o discuție care mi-a mers "la suflet". Fusese prin Paris, așa că știa de Brâncuși, Ionescu, Enescu, Tristan Tzara, Panait Istrati, Cioran, Elvira Popescu... Ca atare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]