254 matches
-
oferă prezidenția Consiliului Ostășesc, L., acum dezamăgit și mizantrop, are sentimentul de a fi fost un nedreptățit. Mare proprietar, polcovnicul în retragere intră în viața politică, fiind ales cinci ani la rând senator de Vlașca. Frapante în sinceritatea lor nudă, impudică aproape, Amintirile colonelului Lăcusteanu - scrise în 1874, dar apărute postum, în 1935 - au ceva din caracterul vechilor cronici muntenești prin accesele pătimașe și vehemența verbală, de tip pamfletar, prin spiritul partizan care le însuflețește. Omul, cu toate că boieria lui e una
LACUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287736_a_289065]
-
barbariei” (Michel Henry). Eseul filozofic elaborat în fieful cercurilor de postmoderniști și-a uitat complet vocația: aceea de a fi o fericită „epică de idei” (Gabriel Liiceanu). În loc să asiste calificat la complicațiile nașterii gândirii, noua eseistică filozofică te invită la impudica familiarizare cu fanteziile eschivei. Ființa este redusă la prezență, prezența la intuiție, intuiția la semnificație, semnificația la vizibilitate. De aici vine „insuportabila ușurătate a ființei” postmoderne. Atmosfera dezbaterilor literare nu depășește uneori profunzimea comentariilor din vestiarele sportivilor adolescenți. Se rostesc
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de stat, Mircea Zaciu glosează pe marginea dictaturii, cenzurii și artei (Capul poetului pe tava cenzurii), în vreme ce Andrei Marga analizează riscurile pe care prelungita scindare a individului le poate aduce stabilității unei democrații tinere. În maniera sa caracteristică, a îndrăznelilor impudice, Ștefan Agopian propune un scurt remember narativ (Despre penicilină și timbre). Zonele fierbinți ale socialului și politicului sunt abordate de Alexandru Vlad, Mihai Dragolea, Maria Sângeorzan, Florin Iaru, T. D. Savu, Florian Ardelean. Un îndemn la Iubire - izvor al vieții
ABALUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285141_a_286470]
-
în butoi / Și bile de apă ce vor / Pe-ascuns să ne intre-n urechi, / Mereu ne-ațin calea, în zori, / Melci putrezi și râme străvechi.” „Discursul îndrăgostit” al poetului e polimorf, fie ludic, candid și ghiduș, fie, alteori, afectat impudic, salvat de la trivialitate de ironia și candoarea de fond: „De ce nu vrei să-nnebunești, la ora cinci / După-amiază, când e atât de bine, / Și în sufrageriile adânci / Să faci pe preșuri tumbe dulci cu mine” ; „Ți-e trupul scos din
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
Micul Eyolf), precum și Eugène Labiche și Ed. Martin, Henri Lavedan, Georges Feydeau, Max Maurey, Jacques Nathansen, Maurice Magre. Doar câțiva prieteni binevoitori au părut că apreciază producția lirică a junelui ofițer care, într-un adevărat desfrâu al lamentației, își teatraliza impudic afectele. Un potop de „lacrămi” inundă strofele ușoare din volumul Raze de lună (1905). De pretutindeni se aud „doiniri de plâns”, ecou al suspinelor unei inimi rănite de cioburile viselor „fărmate”. Cruci, morminte, „corbi în doliu”, „crivățul amar”, un amurg
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
alți morți, era vădit obișnuită cu îmbrăcămintea neagră. Cu dinții înfipți sănătos în alveole, o femeie zâmbea deschis ascultându-și vecinul, un om cu ochii apropiați în fața lată, căruia o chelie nehotărâtă îi cruța în creștet un triunghi zburlit și impudic de păr. Mestecând, cu ochi oblici înfundați și o ciudată expresie de vulpe, un moș mișca ritmic mustața tușinată care atârna în gol sub nasul ascuțit. Cu fuste lungi, înflorate, o lăeșiță rotundă la față privea vesel și înșfăca din
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
umede ale marhelor și gingiilor iepelor, înșfăcau acum hulpav hartane mari de berbec, fripte pe mangal, a căror grăsime li se prelingea în bărbi și pe postavul prăfuit al surtucelor. Guri lacome, buze-nsângerate, dinți gălbejiți. Era ceva violent și impudic în această devorare, ca de sfârșit de lume, pe care oamenii locului obișnuiau s-o practice public și festiv. Se ascundeau în schimb, rușinați, atunci când se împreunau cu femeile lor prin cotloane umede și întunecoase. Târgoveții prizau, mestecau sau duhăneau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și noi de față! Noi, femeile!" Totul era ridicol și amuzant. Nu înțelegeam nimic, zâmbeam și aprobam. Toți vorbeau laolaltă și nimeni nu înțelegea ce spune celălalt. Păreau mai multe gramofoane puse în mișcare deodată, cu plăci diferite. Michel deveni impudic, și cum femeile se revoltau, se enerva că i se strică efectul povestirii. Vocile se ridicau. Am fost luat ca martor. În același timp, la ușă începură lătrături diferite. Tânărul Grégoire, galben și unsuros ca un sparanghel fiert, își făcu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu toate că mi-era scârbă de scările strâmbe pe care am urmat-o, de încăperea murdară, unde nu voiam să mă uit la nimic mai precis, de frică să nu văd gângănii, și mai ales să nu văd trupul dizgrațios și impudic ofe-rindu-se. De ce am intrat? Din perversitatea de a o înșela pe Ioana și de a mă simți, astfel, mai liber? N-aș fi avut curajul să-i spun ce am făcut. Vedeam că ea, așa de bănuitoare și geloasă, nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
umede ale marhelor și gingiilor iepelor, înșfăcau acum hulpav hartane mari de berbec, fripte pe mangal, a căror grăsime li se prelingea în bărbi și pe postavul prăfuit al surtucelor. Guri lacome, buze-nsângerate, dinți gălbejiți. Era ceva violent și impudic în această devorare, ca de sfârșit de lume, pe care oamenii locului obișnuiau s-o practice public și festiv. Se ascundeau în schimb, rușinați, atunci când se împreunau cu femeile lor prin cotloane umede și întunecoase. Târgoveții prizau, mestecau sau duhăneau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nici o importanță că musafirul, fie el și bărbat, era înștiințat, drept scuză, asupra vestimentației grăbite, purtarea fiindu-i decentă, apoi făcând tratațiile de rigoare ce revin calității de gazdă, în timp ce frazele îi erau independente, ușor șugubețe, dar niciodată grosolane, sau impudice. - Ar fi cazul să mai puneți un coniac, rosti întinzându-mi păhărelul zâmbind. E datoria dumneavoastră de gazdă. Mă executai, iar ea păstrând echilibrul conversației începu să-mi povestească amintiri din copilărie, la care nici nu fui atent pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
aruncam nebun, pe suflete răzlețe pictam pâine și vin și zile trecătoare pe frunze de gorun, strigam, printr-o minune, la pietre și la cer, la zâmbete uitate în muguri de arin, strigam cu glas de apă pătrunsă de mister, impudic și sălbatic, de-a pururi și divin... iar m-am născut din seva unui măr crescut mai singur, parcă, pe Dunăre și Prut, idei tulburătoare pe frunte și-n răspăr mi se-ncurcau în ițe, în iarbă și în lut
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
se sperie, dacă nu-și văd lungul nasului! Un incendiu din ăsta mic prinde bine. Că doar masele au instinctul sănătos, au bun-simț, știu asta. Dominic nu era pacientul doctorului Marga. Nu, nu era. Ar fi fost nevoie de consultații impudice, pentru care nici unul nu părea pregătit. Doctorul Marga continua să vadă, probabil, în zăpăcitul trecut de 50 de ani, același timid adolescent, de altădată, fratele fostului său amic Mircea Claudiu. Necazurile cu care profesorul Anatol Dominic Vancea Voinov se prezentase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
valma, cum le zvârlise cutremurul. Răsfoi câteva cărți de pe covor, deschise sertare, mape, albume, dulapuri, să descopere arma ofițerului deghizat sau legitimația secretă. Se tot întorcea, din prag, să se asigure că nudul se afla în aceeași poziție, anesteziat. Somn impudic, intangibil. Căută printre sutiene și ciorapi și fotografii, între prosoape, cosmetice și pantofi. Cum își permitea politista să doarmă, când necunoscutul cotrobăia printre peruci, combinezoane și chiloți și salopete de antrenament? Într-atât de buimăcitor fusese seismul, încât i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și ar fi intrat lent, exasperant de lent În ea, până când se va arcui, febrilă, mușchii ei se vor zbate, ritmic, iar el o va pândi printre gene, așteptând să recunoască pe fața tot mai străină eliberarea printr-un spasm impudic, rictusul Încremenit și cearcănele dintr-odată Îmbătrânindu-i obrazul. Ce ușor se excita atunci, ce jenat era să nu cumva să-i zărească cei de alături șlițul umflat al pantalonului, uneori, când nu mai putea Îndura, mergea În toaleta parfumată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ajuns la mine îl trimiteam la plimbare cu vocea mea naturală. Mocofanul pleca să urineze în curte, bodogănind: da’ cât stați băi acolo!? Hai mai repede că ne căcăm pe noi! Femeile și ele se împart în două categorii: în impudice și semiimpudice. Aveam două verișoare, surori, care crescuseră pe același capac de W.C. până la 14 ani. Acolo venea maică-sa să le hrănească, acolo învățau la istorie și la chimie. Temele la română și la franceză și le făceau, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
amestec de gaze. Mă privea cu o expresie cu totul impenetrabilă, ca și când ar fi exprimat un sentiment nou, necunoscut mie. Știu că ar fi vrut sa-mi spună ceva, dar cuvintele în acea liniște ar fi fost mai mult decât impudice. Deodată, femeia a început să plângă urât, ca un copil, urlând, sughițând și suspinând. Se aruncă pe umărul meu, cutremurată de plâns. I-am întors, jenat, fața spre mine: era schimonosită toată, iar rimelul i se întinsese, cum se frecase
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
atât de însetate chemările ei, atât de măiestre mângâierile. Când am surprins-o mîngîindu-mă, nu-mi venea să cred că fusese fecioară cu o noapte înainte. Aveam impresia că nu o mai stingherește nimic, deși nu avusese un singur gest impudic sau de inconștient exhibiționism. Se regăsise pe sine în îmbrățișarea noastră, regăsise jocul și-l împlinea dăruindumi-se toata, fără nici o restricție, fără nici o teamă. Fata aceasta, care nu cunoscuse nimic din dragoste, nu se temea de ea. Nu o obosea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ne povestea "Marea Plecare", evident cu majusculă, noaptea în care Siddharta și-a părăsit familia, palatul și haremul. Cum a văzut el atunci, traversând gineceul, cum a văzut toate concubinele dormind dezgolite, în fel de fel de posturi grotești și impudice, și această ultimă, supremă viziune a Eternului Feminin i-a fost de mare folos lui Siddharta, când prințul a devenit ascetul Gautama... - Văd că ți-a rămas și ție bine întipărită în minte viața lui Buddha, îl întrerupse Lorinț. - Dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ferestrele limpezi, catifeaua albastră a clematitelor pe cerul luminos, rose-pâle, auriu. Dedesubt, hățișul stufos al glicinei, șerpuind printre nodurile bătrânului nuc. Jur-împrejur, solzii lucioși ai iederei care înveșmântează fastuos pereții, lăsând numai deasupra burlanului cu cap de leu să sticlească, impudică, goliciunea albă a zidului. Jos de tot, în întuneric, lespezile de piatră înfundate în pământul gras, acoperite de mușchiul verde negru. Aici, penumbra dulce a salonului, împăienjenindu-se de amurg, mobila de mahon care nu mai lucește a nou, conversația
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mormăind pe limba lui un cîntec. — Trebuie să facem ceva cu frigul ăsta, Îi zic lui Csabi. Fumăm În fața pavilionului. E ora 8, Întunericul e total. Cerul spuzit de stele se varsă fără opreliști peste cîmpul enorm. Imaginea stelelor dezgolite impudic Îmi aduce aminte de Hațeg. — Noi? Să facem noi? Ce? Mai bine povestește-mi ce-ai făcut acasă. Te-ai văzut cu pretena? Mai mult decît cărbunii Îl Încălzesc poveștile mele de acasă. Îi servesc scena din prima noapte, dar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
coatele rezemate de genunchii larg depărtați, așa cum obișnuiesc să se relaxeze femeile când, în intimitate, își pot permite să renunțe la convențiile sociale, dintre care una le cere să stea veșnic cu genunchii lipiți între ei. Dar nu era nimic impudic în atitudinea femeii-manechin, chiar dacă se expunea astfel într-o vitrină, fiindcă o fustă largă-largă dintr-un material greu îi cădea în falduri acoperindu-i picioarele până la jumătatea gambei și făcea o cută adâncă între coapse, în poală. Nestor îi observă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
s-o conduc pe Mihaela acasă. Am intrat în odaie cu pași tiptili, ca să n-o trezesc. Dormea întinsă pe pat, așa cum o lăsasem. Adică nu chiar așa ― se întorsese în somn pe cealaltă parte și rochia, puțin trasă, dezvelea impudic pielea roză a unei pulpe, ceva mai sus de genunchi. M-am tolănit pe un fotoliu ca să-i contemplu goliciunea. Pentru întîia oară îmi veni în minte că aș putea s-o (rețin toată noaptea, profitând de împrejurarea că soră
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Cine te-a iubit, Câți au plâns nebuni pentru tine Și câți au murit. Vreau să-mi dai gura-ți dulce, Zaraza, Să mă-mbătezi mereu, De a ta sărutare, Zaraza, Vreau să mor și eu... Cartea magică a tinereții mele Impudica moarte de Dagmar Rotluft a fost fă ră-ndo ială cartea adolescenței mele, dar, din păcate (pentru mine cel de acum, care pierde o ocazie de-a fi original), și cartea de căpătâi a mai tuturor tine rilor din generația mea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
sus!, Mânăstirea din Parma, Omul care râde (cărți despre care n-am mai auzit niciodată: biblio tecarii pe care i-am întrebat de ele mi-au spus că visez), altele pe care nu le mai țin minte și, în fine, Impudica moarte. Am citit și-am recitit ani în șir Impudica moarte, izbucnind constant în plâns la marea scenă a smul gerii pleoapelor, zvârco lindu-mă de excitație la povestea micii surori din ordinul Pedi catelor, urmă rind fascinat traseul prin hipotalamusul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]