254 matches
-
am amintit de vagoanele cu cherestea din copilărie, cheresteaua aceea galbenă, plină de frunze ude, lipite. Mi-am amintit de rampele umplute cu sfeclă albă, dulce. Eram în clasa a doua primară, la țară, în amurg. Servitoarea mulgea vaca. Sta impudic, cu picioarele desfăcute și eu, de partea cealaltă a vacii, priveam fascinat sexul ei uriaș (așa mi s-a părut) , c-un păr roșu, cîrlionțat, tăiat de jeturile de lapte muls într-o căldare de lemn... Dar cazanele cu magiun
Dumnezeu se uităla noi cu binoclul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12465_a_13790]
-
în loc de inscripție tombală pe mormântul Doamnei Olga Constanța Esthera Böhmler Breban Zi îndoită Zi îndoită spre moarte. Cine ascultă? Cine vede? Pentru că m-am învins încă o dată, bezmetic secundele bat ca un clopot în trunchiul impudic al beznei ce mă străbate. Și mă dispută. Și mă împarte pe hotarul încins dintre dulcile lumi strivite târziu - ca să pot înțelege - între pleoape, până începe nerușinat să mă ardă încă o zi salvator înclinată spre moarte. Ca o vale
Aura Christi by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/10449_a_11774]
-
elan în corul politicii oficiale, că purtaseră cîndva cămăși verzi. "- Lui cutare nu-i vine greu să spună ceea ce spune; trebuie doar să le spună invers", remarca, pătrunzător și acid, colegul de bancă al lui Cazimir. Efectul unor asemenea convertiri impudice asupra tinerei generații nu putea fi decît negativ, atunci cînd nu devenea dezastruos. Iar această gîndire grav deformată pretindea că ar aparține unor "tineri liberi într-o țară liberă"! Pagina a 2-a, Cultură-Artă, a buletinului Școala nouă ne oferă
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
între altele, ceea ce i-a asigurat o reală popularitate încă din timpul vieții (vezi, din această categorie, primul poem al acestui grupaj). În 1992 se publica însă o culegere inedită, tot de poeme de iubire, dar oarecum mai îndrăznețe, mai impudice, sub formidabilul titlul: O Amor natural - Amorul natural. Drummond le arătase doar câtorva prieteni, ezitase să le dea publicității, nu voia să lase impresia că scrisese poezie pornografică. Iata că această carte a depășit deja 17 ediții și a fost
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
suferă de complicații. Dependenți de presă, de televiziune, suntem copios serviți cu sinucideri la toate ceasurile zilei și nopților. Sinucideri, violuri, asasinate, scene de violență, buchete - scuze - de accidente auto și moto, nu ducem lipsă de ele, mai adesea în impudicul lor veșmânt de vulgaritate. O jună încă la vârsta școlară se aruncă, despuiată, din apartamentul de la etajul șase al unui medic care nu se afla în ore de consultație. Miraculos, scapă cu viață, părăsind categoria sinucigașilor realizați. Un băietan în
Finis coronat opus by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9512_a_10837]
-
Cronicar Talentul de a fi bătrîn Un interviu cu dl Alexandru Paleologu e totdeauna viu: dânsul vorbește cu o naturalețe cuceritoare despre orice subiect, chiar și despre lucruri pe care, din grijă de a nu părea impudici, oamenii preferă să le ănvelească an staniol teoretic impersonal sau an citate de autoritate. Dl Paleologu nu ezită să povestească despre sine, dar ceea ce an gură altuia ar suna jenant, fanfaron sau de o originalitate ostentativa - lui ai sade bine
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17475_a_18800]
-
cu poveste”, cum ar zice Mihaela Ursa) își consumă rolul tragic sub ochii fiilor, sunt ambele, prin forța ce le-o conferă sângele, puternice, emblematice, obsesive, dar reflectorul cade pe cei doi fii, pe felul în care gestionează ei vecinătatea impudică, invazivă a morții. Și mamele mor, aceasta e descoperirea traumatizantă. Umilința de a „a fi inconștient pe moarte” e demontată cuvânt cu cuvânt, scenă cu scenă. Directețea experienței cere abilități estetice speciale, instrumentele scriitorului sunt obligate la o rafinare mai
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
scrise în afara codurilor, dintr-o pornire lirică sinceră, fără artificii și fără retorică: "Senzația acută a unei senzualități viguroase este accentuată de lipsa de rafinament artistic a textelor, de limba încă nesigură, cu lexic local și cu formulări spontane, stângace, impudice, suculente." Ca și în cazul vocației euristice, un singur text ilustrează vocația ludicului și a divertismentului, misteriosul și anonimul Occisio Gregorii..., un text goliardic în tradiție latină apărut însă foarte târziu la noi. Cauza ar fi lipsa sistemului de învățământ
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
O aflăm fără surpriză, dar cu încîntare, de la aceeași voce, pornită pe panta unor confesiuni de nimeni cerute, dar înalt-edificatoare" (e avut în vedere directorul de tristă memorie al TVR, dl. Paul Everac). Modulația ironică prin care e ținut isonul impudicei pretenții depășește, desigur, limita momentului care o circumscrie, rezonînd din plin în actualitate: "Cine? Chiar toți artiștii să fi fost colaboraționiști? Nu toți, dar măcar cei mai mari. De la Aristotel (mentorul lui Alexandru cel Mare) și Ovidiu (lingușitor al lui
Un spirit liber (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14676_a_16001]
-
volum supraerotizat al Floarei Țuțuianu, Libresse oblige. Propozițiile trec de la o indiscreție la alta, într-un crescendo contaminat parcă de frenezia licențioasă de care e cuprinsă poeta: "Metafora senzuală, trasă în provocări ingenue ce se aventurează pînă la marginea declamației impudice, subîntinde și febrele din Libresse oblige, punînd scenariul scriiturii să se răsfețe în acte și bravuri erotice, în seducții și violuri. Scriitura nu numai că se avîntă în corporalitate și în limbajul menstrual, dar ea joacă decisiv în orgiastica sexuală
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
obedientă odinioară față de regimul totalitar, cu obedienții de dată mai recentă. întrucît nici scopul, nici mijloacele ambelor faze de slujire a partidului unic nu erau diferite (se diferențiau doar tezele partidului care a virat spre național-comunism și, firește, spre cultul impudic al altui lider), putem prezuma și aici o gelozie conținută. înțelegem "amărăciunea" poetei în fața valului de antisemitism, pornit chiar din sînul concepției internaționaliste ce părea inebranlabilă. Aici e într-adevăr o "trădare". Totuși de ce afirmația peremptorie, neînsoțită de argumente: "A
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
Piață Universității un pericol pentru "ființă națională", iar în minerii lui Cozma un salvator al patriei. Nu pe vremea Inchiziției, ci în anii '90, înalții prelați români uită de îndatoririle lor firești și se transformă într-un fel de inspectori impudici ai activității sexuale, ai patriotismului și chiar ai... romanismului românilor! În vremurile noastre, nu în acelea cantate duios de romanticii întârziați de pe Bahlui și Dâmbovița, supremul merit s-a redus la sanctificarea ideii de sărăcie, iar marea obsesie la apărarea
Medalia N.A.T.O., clasa a II-a by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18034_a_19359]
-
caz acoperindu-se cu sfera realismului socialist". Limba de lemn triumfa în asemenea tirade! Beniuc mai prezintă cîteva "probleme de bază" ale "literaturii noi". Una este "valorificarea moștenirii culturale pe principii leniniste", care pe de o parte constituia un anexionism impudic printr-o interpretare tendențioasă, iar pe de alta implica o cenzură drastică, soldată cu retipărirea croșetată ca și cu eliminarea integrală a textelor neconvenabile. Alta este cea a "eroului pozitiv", manechin al idealizării ideologice, centru de greutate al tezismului urmărind
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
incert, valuri de ură care nu ne pot aduce, în prezentele momente cruciale, decît un rău imens. Dar „mitul patriei” constituia doar o introducere a „mitului Salvatorului” în mîinile căruia se afla soarta noastră și care, în chip tot mai impudic, îl folosea ca un alibi al abuzivei puteri personale. Cît de ticălos era Ceaușescu, înspăimîntat de o posibilă mazilire de la Kremlin însă urmîndu-i apucăturile, reiese și din împrejurarea că n-a ezitat a divulga KGB-ului rețeaua patrioților din RSS
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]
-
foarte depărtat de poezie. Unica zonă în care poetul Hasdeu aduce oarecare originalitate e cea a versurilor scrise după moartea fiicei sale Iulia, în 1888, eveniment care i-a frînt scriitorului viața: consemnare autobiografică, discurs incontinent vag ritmat, dezvăluire aproape impudică a suferinței personale, lungile poeme finale (Așteptînd, La casa de nebuni, Dumnezeu) capătă, prin reflex, valoare de document uman. Dar nivelul este tot cel al unui Heliade pastișat, cel din Anatolida, de la apariția căreia trecuseră cîteva decenii: "Văzui eternitatea... De ce
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
cu bani, dar cu o instrucție artistică mult mai sumara decît puterea lor economică. În felul acesta, numele lui a devenit, colportat prin cele mai diferite medii, aproape un substantiv comun, iar pictură să, prin nuditatea ei de multe ori impudica, varianta supremă a accesibilității. (Cu un alt prilej, adaptînd celebra sintagma ,,poezia leneșa" pe care Ion Barbu a folosit-o în legătură cu poezia lui Arghezi, am numit pictură lui C. Piliută o ,,pictură leneșa" ; iar expoziția de la Bancorex nu face decît
Iarăsi despre pictura lenesă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18089_a_19414]
-
beri cu disperarea cuiva dezhidratat de soarele Saharei? La urma urmelor, treaba lor. Dacă-și găsesc un sens al vieții în astfel de ocupații, n-au decât. Dar de ce sunt eu obligat, ca plătitor de abonament, să fiu martorul grohăiturilor impudice și-al exhibării indecente de sticle și corpuri goale? Nu-mi iese din minte declarația senină a unui individ intervievat de plajă, care, cu o dezinvolută care-ți tăia respirația, trecea în revistă, pe-un ton împleticit, programul zilelor petrecute
Dipsomania salvează România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10655_a_11980]
-
și artist este aceeași diferență ca între o haină îmbrăcată cu căptușeala înafară și aceeași haină purtată normal, pe față. Saltimbancul știe prețul lucrurilor, artistul le cunoaște valoarea. Primul deține acea siguranță cu care se rostesc lucruri derizorii sau chiar impudice; cel de-al doilea stăpânește suveran derizoriul ori frivolitatea, exersĺndu-și încrederea și vanitatea. M-am dus să-i văd pe artiștii de la Intercontemporain într-un concert "Matičre-Son", dirijat de Beat Furrer și incluzând opusuri semnate de Aureliano Cattaneo, Stefano Gervasoni
Centre Pompidou by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10605_a_11930]
-
migdala/ virginitatea singurătății nubilă/ îți strînge degetele pe ochi/ risipindu-ți în urechi/ un pumn de melci: ghici cine-i?/ Maria dar Maria din Magdala/ mult îți va ierta căci mult o ai iubit - /greu atîrnă gurii tale/ Timpul - lacătul impudic/ roșie gura ta îndură centura/ castității" (Agamemnon șRimayaț). Nu mai puțin compozit în încleștarea sa de antinomii, în decurgerea sa frămîntată, antrenînd o diversitate de ipostaze morale care ating Destinul, Nimicu, Nemurirea, ni se înfățișează universul interior propriu-zis al poetului
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
mama, propria-i mamă, el fiind atunci doar elev în clasa a doua sau a treia. O mărturisire care pe urmașii lui Freud nu i-ar fi lăsat nepăsători: „m-am îndrăgostit iremediabil de mama mea, o zeiță domestică, ușor impudică, schimbându-și rochiile de față cu mine, scoase peste cap, sub ele purtând combinezoane fine, scurtuțe...” Voi opri totuși citatul aici. Sinceritatea îmi pare a fi marea miză a mărturisirilor „pe net” provocate de Daniel Cristea-Enache, cu atât mai greu
Canonici de azi și de mâine by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3549_a_4874]
-
Înțelegând prin gulag toate formele de exterminare fizică și morală practicate de regimurile comuniste. Orice comentator are, desigur, dreptul de a susține că nu i-a plăcut cartea sau că e prost scrisă. Nu și că e fără rost și impudic astăzi să-ți prezinți opiniei publice dosarul cu care te-a înzestrat Securitatea vreme de decenii, intrându-ți cu bocancii în viața privată și ținându-te sub observație clipă de clipă, în pofida faptului că n-ai greșit cu nimic, șantajându
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3047_a_4372]
-
și de a povesti "marele bordel al tranziției". Autorul Minimei moralia o spune metaforic, pe ocolite, delicat, problematizând în micro printr-un autoportret ludic apărut la debutul său în revista Plai cu boi: Firește că nu e recomandabil să exhibi, impudic, fiecare centimă de slăbiciune proprie sau să ieși în piață cu lucruri care sunt, prin natura lor, private. Pe de altă parte, nu e bine să mergi cu discreția până la duplicitate. ș"ț Înțeleg, prin urmare, să asigur maxima coerență
Apel la decența pubilcă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12693_a_14018]
-
faptul că ea învăța limba franceză. Următoarele sale cărți pierd "naivitatea primei abordări" și Jaroslava nu va înțelege de ce gloria literară o părăsește. Domnișoara Faviola scrie "romane erotice curajoase marea ei obsesie fiind dinamitarea frontierei dintre cuvintele pudice și cele impudice, dintre cele considerate vulgare și cele considerate nobile." Capitolul 32 al romanului are subtitlul "Din jurnalul erotic al domnișoarei Faviola" și se referă, de fapt, la erotismul cuvintelor: " În fiecare zi, cuvîntul dorință, coboară din mansarda sa (este singurul cuvînt
Sublinierile autorului by Gheorghe MOGA () [Corola-journal/Journalistic/7013_a_8338]
-
delimitările eposului politic, mustind într-o dezolantă stagnare. Prin urmare prăbușirea genialului cîrmaci și a celor mai apropiați dintre acoliții săi n-a dus și la amuțirea corului protocronist ce-i înălța, măcar indirect, deși de cele mai multe ori și direct, impudice osanale. Protocroniștii de ieri își păstrează un auditoriu nostalgic sau cel puțin debusolat de schimbări, format sub constelațiile mentale ale propagandei comuniste. Au loc doar minime deplasări de accent. Din mitologemele de odinioară are trecere mai cu seamă cea a
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
fie un călugăr dacă nu discret, reușind să înăbușe în sine cele lumești?) cea mai indiscretă întrebare care i-a fost pusă vreodată în public: " - Ați iubit? Ați fost iubit de - iată, am rețineri, sfiiciune, mi se pare că e impudic să pun o astfel de întrebare - o femeie?" Merită să reproduc în întregime răspunsul, care nici nu e prea lung: " - Cer voie să tac. O mărturisire, totuși, să fac: am cunoscut, aveam vreo douăzeci de ani, iubirea, am știut și
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]