170 matches
-
iarbă, lângă avion, așteptau șareta. Preotul lucrător se aplecă, agitat, și-l împinse pe Ashargin cu capătul tocit al biciului, cu un gest brutal de nerăbdare. Zise degrabă: - Închină-te. E însuși Yeladji, paznicul criptei Zeului Adormit. Gosseyn simți o impulsiune violentă. Se răsuci și se lipi de fundul șaretei. Așteptă, acolo, mirat, și-și dădu seama, puțin câte puțin, că mușchii lui Ashargin răspunseseră la comandă cu o rapiditate automată. Șocul rezultat mai persistă când un glas puternic și sonor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ca Gosseyn să poată să le privească pe toate. Fiindcă, în același timp, ceva încerca să pună stăpânire pe conștiința lui. Creierul său secund reperă prezența unei rețele masive de energie complexă și observă că această rețea încerca să scurtcircuiteze impulsiunile emanate de centrii motori ai creierului său sau cele care ajungeau acolo. Încerca? Reușea. Avu o viziune rapidă a naturii și limitelor acestei faze a atacului. Brusc, făcu pauza cortico-talamică. Presiunea se întrerupse instantaneu. Cu coada ochiului, o văzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
iarbă, lângă avion, așteptau șareta. Preotul lucrător se aplecă, agitat, și-l împinse pe Ashargin cu capătul tocit al biciului, cu un gest brutal de nerăbdare. Zise degrabă: - Închină-te. E însuși Yeladji, paznicul criptei Zeului Adormit. Gosseyn simți o impulsiune violentă. Se răsuci și se lipi de fundul șaretei. Așteptă, acolo, mirat, și-și dădu seama, puțin câte puțin, că mușchii lui Ashargin răspunseseră la comandă cu o rapiditate automată. Șocul rezultat mai persistă când un glas puternic și sonor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ca Gosseyn să poată să le privească pe toate. Fiindcă, în același timp, ceva încerca să pună stăpânire pe conștiința lui. Creierul său secund reperă prezența unei rețele masive de energie complexă și observă că această rețea încerca să scurtcircuiteze impulsiunile emanate de centrii motori ai creierului său sau cele care ajungeau acolo. Încerca? Reușea. Avu o viziune rapidă a naturii și limitelor acestei faze a atacului. Brusc, făcu pauza cortico-talamică. Presiunea se întrerupse instantaneu. Cu coada ochiului, o văzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
adevărat etică, este cu adevărat nobilă, deoarece numai aceasta poate accepta, de exemplu, riscul Înfruntării cu o situație care ți-ar putea primejdui viața. Într-adevăr, se pare că, pe măsură ce deliberezi mai mult asupra consecințelor posibile ale unui act extrem, impulsiunea de a-l face scade sau devine mai controlată. De exemplu, nimeni dintre cei care știu să Înoate n-ar mai sări În râul sau lacul În care cineva este pe cale să se Înece, dacă s-ar gândi prea mult
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
eficient ca rețelele tehnologice recente. Casa... este un 1984 în stil antic. Scopul supravegherii constă, cu siguranță, în strângerea informațiilor, dar, dincolo de aceasta, din punct de vedere politic, se urmărește descurajarea oricărei pretenții de autonomie și de independență, a oricărei impulsiuni centrifuge. Și asta se obține prin sancționarea celui mai inofensiv comportament subversiv și prin suprimarea celei mai neînsemnate vieți private, ce s-ar putea sustrage oricând privirii care veghează. Strategia adoptată încearcă să-i acorde supravegherii un caracter implacabil, să
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
din obsesiile impulsive, persoana suferindă ia măsuri de apărare, reușind uneori să împiedice transformarea compulsiunii într-un act impulsiv: ex. execută forțat o serie de acțiuni motrice sau intelectuale, destinate să ușureze starea de tensiune interioară, să elibereze, să temporizeze, impulsiunea obsedantă (de fapt este vorba de o descărcare prin „acte substitute”, așa cum se întâmplă și în actele de sublimare a energiilor refulate, din unele opere artistice). 2) Persoanele cu înclinații megalomanice, sau paranoice, prezintă o fenomenologie obsesivă asociată cu potențialități
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
materiale; b) acțiunile constau în luarea, însușirea și folosirea acestora bunurilor sustrase; c) în scop de câștig, de apropiere, în folos propriu. 3. Criminalul caracterial prezintă structuri și tulburari ale vieții afective și active. Caracteristici : a) o anumită tendință sau impulsiune afectivă (ex:agresivitatea) se dezvoltă în mod pronunțat și domină întreaga personalitate, iar voința și controlul de sine nu le pot opri; b) există o tulburare parțială a psihicului persoanei; c) din punct de vede mental, infractorul este conștient de
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
bolnavă. Aceste „sentimente vitale” sunt cheia înțelegerii „schimbărilor” care survin „în interiorul” persoanei umane a bolnavului psihic, ele constituind „motivele” și „mobilurile” care o proiectează către forme de manifestare dintre cele mai variate: toxicomanie, perversiuni sexuale, crize anxioase, stări obsesive, fobii, impulsiuni suicidare, cleptomanie, mitomanie, depresii, sentimente de culpabilitate etc. În spatele acestor „manifestări morbide” trebuie să descifrăm, să recunoaștem „criza existențială” a individului respectiv, veritabil „impas nevrotic” al persoanei bolnave. Dincolo de aspectele pur medicale, clinico-psihiatrice, ne aflăm în fața unei dezvoltări eșuate de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
induse sugestiv, conduite discordante în raport cu realitatea, conduite agresive, antisociale, de violență etc.; - inactivitate, pasivitate sau acțiuni bizare, periculoase, automate, stereotipe, negativism etc. Toate acestea pot avea o motivație psihopatologică, ele fiind reacții, conduite sau acțiuni dictate de stările delirante, halucinații, impulsiuni morbide etc. În majoritatea cazurilor, ele pot avea un caracter de periculozitate pe care examinatorul trebuie să-l surprindă, orientat fie împotriva persoanei bolnavului (autoagresivitate, acte suicidare), fie împotriva celorlalți (violență, omucideri, distrugeri de bunuri, clastromanie, piromanie etc.). III) Examenele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
obstacole. Capacitatea acesteia este de a preveni conflictele și de a reuși în acțiunile pe care individul și le-a propus să le realizeze. În sfera psihopatologiei Th. Ribot distinge trei categorii de tulburări ale voinței: ideile fixe sau obsesiile, impulsiunile și abulia. Cea mai importantă formă de tulburare a voinței este abulia. Ea constă, în special, în încetinirea sau în „insuficiența voinței”, apărând în cursul procesului de trecere de la idee la act. P. Janet distinge mai multe tipuri de abulie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
formă nouă de limbaj, intenționat, aparent structurat după modelul unei „limbi naturale”, dar reprezintă o „limbă patologică”. Tulburările de limbaj de tip motor cuprind acele manifestări patolingvistice, care apar în cursul catatoniei și ele sunt reprezentate prin următoarele aspecte psihopatologice: - impulsiunile verbale descrise de Brosius, - neologismele stereotipe descrise de Kalhbaum și Kraepelin, - verbigerația semnalată de Kalhbaum, - psitacismul descris de Cottard, - glosomania menționată de Cénac, - kenoglosiile studiate de Stucklik. Tulburările de schemă corporală Cadrul psihologic general După P. Schilder, „imaginea corpului uman
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
interogativ (aritmomania, onomatomania, evocarea obsedantă, idei contrastante în totală opoziție cu sentimentele, concepțiile și atitudinile bolnavului, îndoiala obsedantă sau la folie du doute). 2) Fricile obsedante sunt temeri nejustificate ale bolnavului reprezentate prin: agorafobie, claustrofobie, ereutofobie, nosofobie, dismorfofobie etc. 3) Impulsiunile obsedante sau „obsesiile impulsive” constau în apariția în câmpul conștiinței a unor porniri puternice, irezistibile de a comite acte fără sens, ridicule, absurde sau chiar agresive de tip criminal. M. Dide și P. Guiraud izolează, în cadrul impulsiunilor obsesive, următoarele tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dismorfofobie etc. 3) Impulsiunile obsedante sau „obsesiile impulsive” constau în apariția în câmpul conștiinței a unor porniri puternice, irezistibile de a comite acte fără sens, ridicule, absurde sau chiar agresive de tip criminal. M. Dide și P. Guiraud izolează, în cadrul impulsiunilor obsesive, următoarele tipuri principale de manifestări: a) impulsiuni obsesive orientate către acte banale, minore, dar absurde (ticuri, cuvinte obscene, gesturi etc.); b) impulsiuni obsesive cu caracter de violență (piromanie, clastromanie, homicid); c) impulsiuni obsesive variate de tip sexual; d) impulsiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
constau în apariția în câmpul conștiinței a unor porniri puternice, irezistibile de a comite acte fără sens, ridicule, absurde sau chiar agresive de tip criminal. M. Dide și P. Guiraud izolează, în cadrul impulsiunilor obsesive, următoarele tipuri principale de manifestări: a) impulsiuni obsesive orientate către acte banale, minore, dar absurde (ticuri, cuvinte obscene, gesturi etc.); b) impulsiuni obsesive cu caracter de violență (piromanie, clastromanie, homicid); c) impulsiuni obsesive variate de tip sexual; d) impulsiuni obsesive suicidare prin deturnarea sau anularea instinctului de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fără sens, ridicule, absurde sau chiar agresive de tip criminal. M. Dide și P. Guiraud izolează, în cadrul impulsiunilor obsesive, următoarele tipuri principale de manifestări: a) impulsiuni obsesive orientate către acte banale, minore, dar absurde (ticuri, cuvinte obscene, gesturi etc.); b) impulsiuni obsesive cu caracter de violență (piromanie, clastromanie, homicid); c) impulsiuni obsesive variate de tip sexual; d) impulsiuni obsesive suicidare prin deturnarea sau anularea instinctului de conservare. 4) Acțiunile obsedante sunt acțiuni motorii pe care individul le execută împotriva voinței sale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
M. Dide și P. Guiraud izolează, în cadrul impulsiunilor obsesive, următoarele tipuri principale de manifestări: a) impulsiuni obsesive orientate către acte banale, minore, dar absurde (ticuri, cuvinte obscene, gesturi etc.); b) impulsiuni obsesive cu caracter de violență (piromanie, clastromanie, homicid); c) impulsiuni obsesive variate de tip sexual; d) impulsiuni obsesive suicidare prin deturnarea sau anularea instinctului de conservare. 4) Acțiunile obsedante sunt acțiuni motorii pe care individul le execută împotriva voinței sale și de a căror absurditate este conștient, dar cărora nu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
impulsiunilor obsesive, următoarele tipuri principale de manifestări: a) impulsiuni obsesive orientate către acte banale, minore, dar absurde (ticuri, cuvinte obscene, gesturi etc.); b) impulsiuni obsesive cu caracter de violență (piromanie, clastromanie, homicid); c) impulsiuni obsesive variate de tip sexual; d) impulsiuni obsesive suicidare prin deturnarea sau anularea instinctului de conservare. 4) Acțiunile obsedante sunt acțiuni motorii pe care individul le execută împotriva voinței sale și de a căror absurditate este conștient, dar cărora nu le poate opune rezistență. Cauzele sindromului obsesiv
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
normele modelului socio-cultural. În cadrul tulburărilor de comportament se descriu ca forme importante de manifestări psihopatologice fugile și vagabondajul (A. Jaffroy și R. Dupouy). Vom insista în mod deosebit asupra acestora. Fuga este acțiunea la care un subiect cedează nevoii sau impulsiunii de a pleca fără un scop precis sau o motivație și căreia acesta nu-i poate rezista. Fuga se caracterizează prin următoarele aspecte: - este imprevizibilă, are caracter de surpriză; - este irațională, fiind lipsită de un motiv aparent; - este limitată în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dată după criterii etiologice, în șase grupe și anume: 1) alienația ereditară, în care intră următoarele: a) alienația rezultată dintr-un temperament nervos congenital; b) nebunia morală caracterizată prin tulburări de inteligență, c) persoanele „slabe de spirit” cu tendință, la impulsiuni morbide antisociale și periculoase. 2) alienația toxică ce cuprinde: a) tulburările datorate ingestiei unor substanțe toxice (alcool, opiu etc.); b) tulburări psihice de cauză alimentară; c) tulburări psihice legate de factori de mediu, climă etc.; 3) alienația rezultată prin transformarea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
constând din stări afective intense, descărcate într-o formă elementară și simplă, ireflexive și incapabile de a fi controlate de individ. b) Acțiunile de „scurt-circuit”, sunt reacții care se transformă direct în acte, în afara oricăror intervenții ale personalității. Acțiunea și impulsiunea afectivă care le provoacă formează un ansamblu unic și bine ordonat. c) Reacții hipobulice și hiponoice, reprezentate prin următoarele: - reacții hiponoice asemănătoare visului, - reacții hipobulice din cursul isteriei. d) Simularea și refularea sunt forme de manifestare de tip reactiv înrudite
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Eului și care se manifestă printr-o fragilitate a relațiilor acestuia cu realitatea, prin contacte slabe și narcisice cu ceilalți, dezordini subtile ale gândirii și limbajului, o imagine corporală deficientă, dezordini marcate între capacități și performanțele intelectuale cu izbucnirea de impulsiuni primitive în sfera comportamentului sau a imaginației (J. de Ajuriaguerra). S. Lebovici și P. Diatkine recunosc că noțiunea de „pre-psihoză” este greu de delimitat. M. Schüdeberg consideră grupul de afecțiuni borderline ca pe o entitate distinctivă, calitativ diferită, situată între
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
derealizare sau înstrăinare (deja vu, jamais vu, deja connu, jamais connu) datorate tot unui focar epileptic temporal; destructurarea brutală a stării de conștiință cu caracter pasager; scurte episoade de confuzie mintală; tulburări pasagere ale cursului gândirii, accese coleroase sau scurte impulsiuni. Epilepsia reprezintă o afecțiune psihoneurologică deosebit de importantă și de o mare complexitate. Cunoscută din antichitate și descrisă ca formă de manifestare clinică, ea este legată de numeroase credințe referitoare la „starea de posesiune demoniacă” a bolnavului. Denumită în antichitate și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
S. Freud. Delirul senzitiv de relație are la bază o triadă reprezentată prin: caracterul, viața și mediul bolnavului. Caracterul are o structură personală de tip senzitiv cu rețineri afective, contraste între astenie și stenie, fragilități afective cu tendință la răzbunare, impulsiuni sexuale. În general este vorba de oameni inteligenți, dar imaturi afectiv. Trăirile acestora favorizează dezvoltarea delirantă prin conflicte morale care pun individul într-o stare de inferioritate. În rezumat, este vorba de un sentiment de culpabilitate în relațiile bolnavului cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
evidență o anumită structură psihică, caracterizată prin „tulburări de personalitate de tip procesiv”. Acești indivizi acționează puternic și conștient, fiind în același timp foarte sensibili și suspicioși, ușor de lezat, extrem de vulnerabili la frustări. Unii dintre ei manifestă trăsături hipertimice. Impulsiunea către o acțiune procesivă este legată de un eveniment prin care un anumit om se consideră nedreptățit. În aprecierea mijloacelor de dovedire al cauzei pentru care luptă, el se arată a fi lipsit de orice critică, ignorând absolut toate argumentele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]