KorAP: Find »[drukola/base=impulsivitate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...20 >

495 matches

Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692

În a doua jumătate a sec. XX a apărut o tendință crescândă de medicalizare psihiatrică. Tristețea milenară a oamenilor a devenit tot mai mult simptom depresiv, diagnosticabil și tratabil, inclusiv în formele medii și ușoare. La fel, neliniștea, anxietatea, iritarea, impulsivitatea, reacțiile de spaimă sau dificultățile de adaptare la schimbările de viață. Suspiciunea, expansivitatea și convingerile, experiențele religioase și riposta la injurii au și ele limite greu de stabilit între normalitate și entități psihiatrice, care s-ar cere supuse tratamentului. Unele

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
istoria familială, de asemenea nu se întâlnește o frecvență crescută a depresiei. Relații cu depresia pot exista dar nu de tipul celor de spectru. Asocierea TP borderline - tulburarea bipolară este mai importantă mai ales în perspectiva dezvoltării afective și a impulsivității. Instabilitatea afectivă din TP borderline e mai mult reactivă, pe când în tulburarea bipolară e endogenă, iar impulsivitatea din borderline nu se ridică la cea condiționată de stări afective. AKISKAL (2004Ă a argumentat că TP borderline ar fi mai bine conceptualizată

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
dar nu de tipul celor de spectru. Asocierea TP borderline - tulburarea bipolară este mai importantă mai ales în perspectiva dezvoltării afective și a impulsivității. Instabilitatea afectivă din TP borderline e mai mult reactivă, pe când în tulburarea bipolară e endogenă, iar impulsivitatea din borderline nu se ridică la cea condiționată de stări afective. AKISKAL (2004Ă a argumentat că TP borderline ar fi mai bine conceptualizată ca o tulburare afectivă, mai precis ca o ciclotimie disforică. În diverse studii tulburarea bipolară este co-ocurentă

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
de personalitate iar la 39 dificultăți de personalitate. După 12 ani acești pacienți au fost evaluați din nou cu același instrument de către același cercetător. Pacienții aveau vârsta medie 45 ani. S-au constatat unele modificări evolutive. Clusterul B caracterizat prin impulsivitate, agresivitate, iresponsabilitate, a indicat o semnificativă reducere a acestor manifestări dar labilitatea nu s-a schimbat. Multe din trăsăturile clusterului C - pesimism, neajutorare, hipocondrie, dependență - nu s-au schimbat iar unele au apărut chiar mai accentuate - anxietatea, vulnerabilitatea, conștiinciozitatea. În

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
afective și nu în ultimul rând ambiguității discursului pacientului a cărui problematică pare vagă, inaparentă și stabilizată în timp. În același context, RYLE1 (1997Ă, RYLE2 (1997Ă pornind de la particularitățile dominante ale personalității borderline - instabilitatea imaginii de sine, subdezvoltarea vocabularului emoțional, impulsivitatea și stările disociative recurente - recomandă intervenții cognitiv-analitice după o experiență personală pe un lot de 30 de subiecți. Acestă tehnică presupune aflarea de către psihoterapeut a celor mai importante experiențe existențiale și a diversității relațiilor interpersonale ale pacientului. Sunt cultivate fenomenele

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
reacutizările manifestărilor schizotipale sau paranoice. Terapiile farmacologice în tulburările de personalitate se adresează manifestărilor clinice și comportamentale relevante prin intensitatea, dramatismul și periculozitatea lor pentru individ și anturaj. Sunt vizate deci stările depresive și anxioase, producțiile perceptuale și cognitive patologice, impulsivitatea și agresivitatea ce pot culmina în acte suicidare sau criminale. Rezultatele studiilor experimentale și clinice adresate terapiei medicamentoase a tulburărilor de personalitate sunt dificil de extrapolat în strategii terapeutice elaborate sau specifice unei caracteriopatii datorită mai multor condiții dezavantajante. Printre

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
tulburărilor de personalitate începe cu neurolepticele, preparatele psihotrope studiate și utilizate în mod extensiv. Dozele mici de neuroleptice s-au dovedit eficiente ca primă opțiune în tratarea fenomenelor productive psihotiforme dar și a tulburărilor afective și a diverselor forme de impulsivitate. BRINKLEY și colab. (1979Ă respectiv HIMNOWITZ și colab. (1996Ă descriu primii utilitatea dozelor mici de haloperidol, perfenazină și thiotixen în tulburările cognitiv-afective la TP borderline și TP schizotipală. Același tip de rezultate le comunică și TEICHER și colab. (1989Ă pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
și caracterizate clinic prin dominanța simptomelor psyhotic-like: tendințe interpretative și idei de referință tranzitorii și induse de stres, iluzii vizuale, producții senzoriale hipnagogice și credințe bizare. Dozele mici de clozapină se dovedesc utile asupra manifestărilor patologice cognitive, afective și asupra impulsivității comportamentale. Cea de a doua generație de neuroleptice atipice a fost și ea antrenată în strategiile terapeutice ale tulburărilor personalității, preparatele nou introduse fiind evident mai bine tolerate. KOENIGSBERG și colab. (2003Ă confirmă utilitatea unei doze zilnice de 2 mg

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
evitant. Administrarea lor ca tratament de primă alegere este însă limitată de interferențele medicamentoase, de restricțiile regimului alimentar și de riscul puseelor hipertensive (LIEBOWITZ și colab., 1986, DELTITO, STAM, 1989Ă. Tratamentul antidepresiv de primă linie adresat simptomelor depresive, perceptual-cognitive și impulsivității comportamentale se bazează pe inhibitorii recaptării serotoninei sau pe cei care au și o acțiune pronorepinefrinică. Astfel CORNELIUS și colab. (1990Ă, KAVOUSSI și colab. (1994Ă, MARKOVITZ și WAGNER (1995Ă raportează eficiența fluoxetinei, sertralinei și venlafaxinei în tratamentul reacutizărilor TP borderline

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
din aceeași categorie. În același cadru trebuie remarcat și faptul că mărirea dozelor până la apariția tremorului și prelungirea administrării sertralinei până la 24 de săptămâni dublează numărul pacienților care răspund la tratament. REIST și colab. (2003Ă descriu și eficiența citalopramului asupra impulsivității și agresivității pacienților cu tulburări de personalitate de cluster B fără condiții comorbide (REIST și colab., 2003Ă. RINNE și colab. (2002Ă sugerează că acțiunea asupra impulsivității ar avea o specificitate în funcție de sex fiind net superioară la pacienții de sex masculin

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
pacienților care răspund la tratament. REIST și colab. (2003Ă descriu și eficiența citalopramului asupra impulsivității și agresivității pacienților cu tulburări de personalitate de cluster B fără condiții comorbide (REIST și colab., 2003Ă. RINNE și colab. (2002Ă sugerează că acțiunea asupra impulsivității ar avea o specificitate în funcție de sex fiind net superioară la pacienții de sex masculin. Instabilitatea psihoafectivă și diversitatea manifestărilor impulsive au determinat efectuarea unor studii asupra eficacității medicației anticonvulsivante în cazul tulburărilor personalității, cu precădere la TP antisocial și TP

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
preparat și-a confirmat efectul antiagresiv la pacienții aflați în condiții privative de libertate (SHEARD și colab., 1976Ă. Studiile lui COWDRY și GARDNER (1988Ă și cel al lui DE LA FUENTE și COTSTRA (1994Ă confirmă respectiv infirmă efectul de scădere a impulsivității și agresivității la pacienții borderline comparativ cu placebo. Divalproatul de sodiu și-a dovedit utilitatea în controlul agresivității pacienților cu TP borderline și alte tulburări de personalitate de cluster B în paralel cu efectul anxiolitic (STEIN și colab., 1995, WILCOX

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
este reală dar mult argumentată de prejudecățile corpului medical psihiatric. Tehnicile psihoterapeutice pot fi utile în modelarea unor abilități relaționale și a lumii valorilor personale. În schimb terapiile psiho-farmacologice nu par să aibă efect decât asupra unor simptome țintă precum impulsivitatea (CLONINGER, 2005Ă. Și în cazul TP borderline - mult mai larg studiată - psihoterapiile aplicate în programe elaborate intrași extraspitalicesc se dovedesc mai utile pe termen lung decât medicația normotimizantă sau neuroleptică în doze mici (OLDHAM și colab., 2001Ă. TP histrionică este

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
consecință pot rezulta traumatisme, infecții, etc. Conduitele suicidare sunt mai frecvente. Procesul educațional se realizează dificil sau distorsionat. Comportamentul delictual se poate amplifica progresiv. Constructul DSM-IV al TP antisociale a adultului este unul destul de compozit. El se centrează pe agresivitate, impulsivitate, delictualitate, iresponsabilitate. Sunt și aspecte polare și aparent contradictorii. Pe de o parte e evidențiată o variantă egosintonă cu buna sociabilitate, pe de altă parte trăiri disforice, de tip egodiston. Primul aspect și în general încadrarea în clusterul B - extrovertit

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
a vinovăției; 7. Afect superficial; 8. Răceală interpersonală și lipsa empatiei; 9. Stil de viață parazitar; 10. Slab autocontrol comportamental. 11. Comportament sexual promisc; 12. Probleme comportamentale timpurii (de la vârste tinereă; 13. Lipsa unor scopuri relevante pe termen lung; 14. Impulsivitate; 15. Iresponsabilitate; 16. Refuzul de a accepta responsabilitatea pentru propriile acțiuni; 17. Relații maritale scurte, repetate; 18. Delicvență juvenilă; 19. Recidivism infracțional; 20. Versatilitate criminală. HARPUR și HAKSTIAN (citați de HARE și colab., 1990Ă au condus o analiză factorială detaliată

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
realiste pe termen lung 5 Manipularea altora 9 Stil de viață parazitar 6 Lipsa remușcărilor și vinovăției 12 Probleme comportamentale timpurii 8 Lipsa empatiei 18 Delicvență juvenilă 16 Neacceptarea responsabilității pentru propriile acțiuni 19 Recidivism 1 Farmec, șarm superficial 14 Impulsivitate 7 Afect superficial 3 Nevoie de stimulare 10 Slab control comportamental Psihopatia, așa cum poate fi ea circumscrisă prin PCL-R poate fi relativ ușor de identificat, cu o bună concordanță între diagnosticieni. Ea este însă un construct ce rezultă parțial din

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
dimensiune de personalitate supraordonată, un „cluster” care cuprinde trăsături ce se regăsesc la mai multe tipuri. În afară de personalitatea antisocială se mai găsesc trăsături descrise la histrionic - șarm superficial, insinceritate, egocentricitate, manipulare - la narcisic - grandiozitate, lipsa empatiei, exploatarea altora - la borderline - impulsivitate, gesturi suicidare - și la paranoid - neîncredere. S-ar mai putea discuta interferența psihopatului cu o tulburare de personalitate „hipomaniacală”, multe din manifestări fiind congruente cu un tip ce ar avea astfel de trăsături. Din păcate, în prezent foarte puțini specialiști

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
agresivitate și mai ales lipsa de control, de autocontrol și modelare, de transpunere în comportamente structurate, eficiente, competitive și integrate social, este o importantă caracteristică a psihopatului. Rata crescută de impulsuri agresive se corelează cu o scădere a transmisiei serotoninergice. Impulsivitatea, circumstanțialitatea răspunsurilor și deficitul de planificare au fost de asemenea studiate din perspectiva unei disfuncții cerebrale de prelucrare a informațiilor. NEWMAN și colab. (1993Ă au dezvoltat și testat o teorie a deficitului în modularea răspunsului. E incriminată o disfuncție a

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
indică deficiențe neurofiziologice și cognitive la psihopat cu conceptele psihodinamice. Baza biologică ar perturba procesul de atașament ducând la identificări dificile și distorsionate. Nu se mai depășesc firesc etapele necesare, apare un deficit de Super-Ego și o predispoziție crescută la impulsivitate și agresivitate. Cel mai greu se realizează identificările - cu imagourile părinților - ceea ce face dificilă și structurarea Eului. Sinele ajunge un obiect straniu pentru sine. S-ar produce procese de proiecție și reîncorporare a agresiunii similare cu ceea ce ar sta la

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572

construiesc complexul de inferioritate, devin inhibați, se închid în sine, ceea ce le afectează potențialul, le îngreunează dobândirea cunoștințelor. Alții au pus eșecul pe seama relaționării copilului cu mama, cu părinții, cu membrii familiei, alții pe lipsa părinților "responsabilă" de hiperemotivitate, hiperexcitabiltate, impulsivitate, de deficiențe ale gândirii, limbajului, memoriei, de lipsa motivației intrinseci. Copilul care trăiește în izolare prelungită poate ajunge retardat mintal, copilul timid nu se poate exprima, chiar dacă și-a pregătit lecțiile. Au probleme copiii fără încredere în ei, autiști. Sociologii

by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
Corola-publishinghouse/Science/83987_a_85312

lui Kolb a ținut cont de patru procese care intervin în cadrul achiziției informației. Aceste procese au evoluat în patru modele ale stilurilor de învățare: experiența concretă, observarea reflexivă, conceptualizarea abstractă și experimentarea activă. Alte abordări cognitive au vizat dimensiuni ale impulsivității, tendința elevilor de a lua în considerare soluții alternative la o problemă sau dimensiuni ale dependenței și independenței de câmp, influența percepției vizuale a ansamblului asupra percepției itemilor din cadrul acestuia de către elev (Claxton & Murrell, 1987). Abordările social-interactive subliniază ideea că

Particularit??i ale stilurilor de predare ?i ?nv??are la elevii cu deficien?e de auz by Ioana ?erban [Corola-publishinghouse/Science/83987_a_85312]
celor de învățare (Lang, 1999). 1.2 Abordări ale stilurilor de învățare la elevii deficienți de auz Cercetările efectuate asupra stilurilor de învățare ale elevilor deficienți de auz au pus accentul pe conceptele de dependență/independență de câmp și interiorizare/impulsivitate, majoritatea studiilor utilizând teste de personalitate. Nu au existat cercetări bazate pe abordările social-interactive. Elevii deficienți de auz, ca grup, par să aibă în mai mare măsură un stil cognitiv dependent de câmp față de colegii lor auzitori (Fiebert, 1967; Parasnis

Particularit??i ale stilurilor de predare ?i ?nv??are la elevii cu deficien?e de auz by Ioana ?erban [Corola-publishinghouse/Science/83987_a_85312]
testele cu variante multiple decât elevii cu un stil cognitiv dependent de câmp. Într-un studiu efectuat în Statele Unite și Iugoslavia, Altshuler, Deming, Vollenweider, Rainer & Tendler (1976) au descoperit că adolescenții deficienți de auz prezintă un control mai slab al impulsivității față de colegii lor auzitori. Aceste cercetări nu au fost adresate preferințelor elevilor de a relaționa cu ceilalți colegi în cadrul actului de învățare sau de a relaționa cu diverse metode ori procedee de predare. O întrebare importantă atunci când studiem stilurile de

Particularit??i ale stilurilor de predare ?i ?nv??are la elevii cu deficien?e de auz by Ioana ?erban [Corola-publishinghouse/Science/83987_a_85312]
Corola-publishinghouse/Science/522_a_875

față de traumele afective sau de neglijența care i-a înconjurat. Atitudinea de evaziune se caracterizează prin reverii compensatoare, folosirea minciunii, prin fugă și mai ales prin îmbufnare. b.Conduite de dominare și conduite agresive.Se caracterizeză prin accese de mânie , impulsivitate, crize de violență și apar în legătură cu dezordinile ivite în mediul de viață. Manifestările copilului pun în evidență carența de autoritate a părinților sau educatorilor.Copiii care prezintă devieri de conduită aflate sub semnul acestei expresii personale clinice sunt stăpâniți de

ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina (2014) [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
în forme mai acceptabile, la vârsta adultă.De exemplu, băieții dependenți se transformă în băieți afectuoși, calzi, cu mariaje pline de succes. 3.4. Factorii de personalitate În această lucrare vor fi examinați trei factori de personalitate și anume:responsabilitatea, impulsivitatea și dominanța. 3.4.1.Dominanța Dominanța se referă la un mod de comportare interpersonală care permite obținerea obiectelor dorite(simbolice sau nu) și supunerea pe poziții de forță în competiții. Orice relație interindividuală desimetrică, stabilită pe resurse inegale ale

ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina (2014) [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]