887 matches
-
regăsesc doar în Cele Zece Porunci ale Bibliei ebraice, confirmate în Noul Testament și Coran, ci și în Patanjali, fondatorul yoga, în canonul budist și în tradiția chineză: "Să nu ucizi, să nu furi, să nu minți, să nu comiți fapte impure". Faptul că această coincidență nu era o întâmplare ține de preistorie. Încă de pe atunci pe această planetă oamenii erau pretutindeni interesați, cum am subliniat deja, să protejeze viața, proprietatea, onoarea și relațiile între sexe. La baza eticii mondiale stă etica
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
să nu minți", să nu înșeli, să nu falsifici, să nu manipulezi; • responsabilitatea unei culturi a egalității drepturilor și a solidarității între bărbat și femeie: respectați-vă și iubiți-vă unii pe alții! Conform anticei formulări: "să nu comiți acte impure, să nu te folosești rău de sexualitate", să nu trădezi, să nu umilești, să nu înjosești. Liniile principale ale Declarației pentru o etică mondială a Parlamentului religiilor mondiale se regăsesc, identice din punct de vedere al conținutului dar exprimate în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
zențele factice. Ar fi vorba de „fragilii parcimonioși“ ce s-au repliat „spontan, dar moderat“ în fața chestionarului, de „circumspecții“ ce s-au făcut ghem, „scoțîndu-și țepii ca un arici“, de „logoreicii“ provocatori de suspiciuni, cu o alură cu atît mai „impură“ cu cît mai părelnic „disponibili“. Deoarece Dora Pavel și-a însușit lecția vieții conform căreia maniera debordantă, „exaltarea“ pot fi trape ale simulacrului. Nu mai puțin circuitul simulare-sinceritate se închide uneori prin aprofundarea primei ipostaze ce poate sugera o a
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
să moară, iar ursitoarea cea bună, Zâna Liliacului, îndulcește blestemul, menind ca Frumoasa doar să doarmă o sută de ani, până va fi trezită de sărutul Prințului. Pe scenă, însă, Frumoasa, înveșmântată în văluri albe, pure, și izolată de lumea impură din afară într-un balon (la Mats Ek, nașterile erau sugerate de un ou, simbol clasic pentru începutul unei vieți), este atacată de pețitori, în frutea acestora aflându-se mama căpcăună-bărbat, și are loc un viol colectiv. După ce Frumoasa va
Frumoasa din pădurea adormită by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6872_a_8197]
-
operatori necesari și suficienți pentru Călinescu, cel dintâi nu mai necesită glose suplimentare. E evident că, odată stilistica lecturii definită și odată aluzia critică prezentă, inefabilul își găsește adeseori ori locul în Istoria lui Nicolae Manolescu. (Măcar într-o versiune impură, adică bine precizată, asemănătoare celei oferite de T.S. Eliot în finalul unui celebru poem. Merită urmărite, în sensul acesta, argumentele lingvistice cu care etimologiile savante ale lui Noica sunt retezate până la a deveni acceptabile. Sau bunul simț prin care sunt
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
și eu o globulă roșie pândită de democrație / împinsă încolo încoace / de un acordeon cu burduf spart // Și lăutarii cântă tot mai îndrăcit / eu le-am lipit pe frunte suta de mii // Scufundat la o mie de leghe sub crusta impură / în cel mai adânc amânat ieri sau mâine / în cleiosul acum" (Cleiosul acum). În grădina suspendată a deliciilor începe să bată un vînt cu dezagreabile efecte. În carnetul de schițe al poetului ce părea a-și cultiva o bonomie fără
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
cu sfîrcuri și spre buci mirobolante, aiurindu-mi sufletul inform, modelîndu-mi-l întru o veșnică adorație a concupiscenței infantil-atavice, o laudă smerită, deloc ofensivă, transformată mai tîrziu, pe la 18-19 ani, în cuvinte înșirate cîntător în versuri, idealizînd o mamă-iubită eternă, larvară, somnolentă, impură ca o mlaștină încărcată de nuferi, încolăcindu-și alene protuberanțele, pseudopodele lascive și fertile pe trupul meu bolnav de adolescent, de tînăr cu mintea arsă în lecturi halucinant de absorbante, amestecîndu-mi viscerele cu substanța cărții citite, îmbibîndu-mi inima cu sîngele
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
între / geniul muririi ce ne mîhnește și macină, / și al nemuririi care-L mîhnește și nu-L / poate măcina" (ibidem). De notat că, dată fiind impuritatea creaturii, imaginea Creatorului pe care aceasta o poate dobîndi riscă a fi ea însăși impură. Dubiile, tribulațiile vieții curente, suferințele la care suntem inevitabil supuși au ca rezultat o știrbire a forței spirituale, împiedică starea mistică: "Cu sufletul înecat, cu plînsul nedezlegat, / cu mintea vraiște încerc să recitesc și / să păstrez, dar nimic nu se
“Memoria inimii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7520_a_8845]
-
ci în ambianța adesea sufocantă a celui mai răscolitor secol din istoria României. Psihologia autorului și tiparele ideologice succesive în care a respirat de la un deceniu la altul s-au impregnat vizibil în cărțile sale, și de aceea, dincolo de satisfacția impură pe care o curiozitate meschină o poate afla iscodindu-i viața, dincolo de această vulgară bucurie, paginile dosarului de față își au folosul lor. Ele ni-l redau pe Noica cu acea exactitate evocatoare pe care numai în jargonul arid, telegrafic
„Obiectivul“ Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7121_a_8446]
-
chei de tăinuite porți, / Am venit lumii să joc prost ce sorți? / Aceia conținînd blestemat foc? M-ai făcut înger în escortă? (Ascultă Doamne, zi tristă ce port...). Absolutul se întrevede prin suferința deopotrivă a materiei somatice și a visului impur în tensiunea sa implacabil mundană: "De cînd acerastă carne mi-a fost pază / Și despăgubire, visul ce mă lovește orb / Cu confreria rănilor lucrează / revelator al infinitului fără corp" (De cînd această carne mi-a fost pază...). Lovit de "această
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
Gheorghe Grigurcu Discipol de căpetenie al lui Noica, Gabriel Liiceanu îi e infidel în continuare. În epistolele transoceanice adresate fiului d-sale, autorul care odinioară nu ezita a-și tabuiza maestrul propune un amestec "impur" de absolut ideatic și de contingent psihologic și anecdotic, îndeajuns de îndepărtat de austerul model "paideic" noician. Dacă, după cum ni se confesează, gînditorul de la Păltiniș, simțindu-i "sălbăticia" inimii, își propunea a-i civiliza impulsurile de "bun sălbatic", a-i
Dincolo și dincoace de Noica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7475_a_8800]
-
de greu de cucerit și de păstrat (păzit) acel spațiu? De ce atenția se lasă atît de ușor distrasă de la el?". Interogații cărora li se poate da un răspuns chiar prin înalta calitate a "spațiului" salutar al regăsirii, incompatibil cu realul impur. Inconturnabilă, confruntarea noastră cu mediul ambiental poate semnifica o vinovată adaptare la aspectele sale viciate, la o colaborare cu ele sau, dimpotrivă, o opoziție ce întrupează, în pofida dezagrementelor nu o dată greu de îndurat, consecvența cu ceea ce suntem în profunzime: Firul
Mărturiile Doinei Cornea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7177_a_8502]
-
Am putea vorbi de o revoltă demonică, „rezultat, după cum însuși M. H. Simionescu mărturisește, al unei gîndiri rău conduse”, coroborate de o postură plebeiană, de țîșnirea unei umori de tip social. În orice caz, prozatorul posedă un fond de energie impură, exprimată ca atare. Critica sa antimetafizică se lasă cu incriminări de genul celor pe care un nevoiaș le îndreaptă împotriva unui privilegiat ce huzurește, după cum am văzut mai sus. Lucrurile se leagă și în alt chip. Pe această cale a
Cu toate cărțile pe masă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5305_a_6630]
-
Second Hand),/ cu ochelari fumurii,/ citește Critica rațiunii pure,/ scoasă din tomberon. Răsfoiește liniștit/ paginile umede, murdare de noroi,/ articulând cu atenție/ fiecare silabă, fiecare cuvânt,/ probabil în căutarea unui sens mai profund:/ meditând la rațiunea pură/ și la rațiunea impură,/ la voința de a trăi/ și la cea de a nu trăi” (p. 21). Curat murdar? Cam pe-acolo. Sau mai bine zis o mizerie cu lustru. Nimic din ce pătează, din ce maculează, din ce stârnește, cu adevărat, dezgustul
Sistematica poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5180_a_6505]
-
interioară a Palatului comportă cel puțin două explicații: pe de o parte, una de ordin religios, respectiv de respectare a normei iudaice vizând puritatea rituală, în sensul că dacă un evreu intra în casa unui păgân în ajunul Pesahului, devenea impur și nu putea să participe la cina pascală, fiind supus, totodată, unor interdicții de rigoare pentru o perioadă care varia între o săptămână și o lună privind participarea la anumite ritualuri; pe de altă parte, unii exegeți invocă cerințele caracterului
Iisus judecat de Pilat, cel mai important proces din istorie () [Corola-journal/Journalistic/66960_a_68285]
-
a se răzbuna pe constrîngerea la care l-a silit, încercînd încă o eliberare de sine, la fel de "făcătură" (din punctul de vedere al coeziunii psihologice), prin masiva exagerare, ca și precedenta. Dezangajat de convenții diafane, plonjează în sfera unui hedonism impur pînă la extreme sado-masochiste, identificîndu-se semeț cu "divinul marchiz": "Iubito, divin, / La tine mă închin. / Luminile să nu le stingi / ŤÎn seara răzvrătită care vine / De la străbunii mei pînă la tineť / Și nu ieși / Precum marchiza lui Paul Valery, / La
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
la rang de subiacentă temă uzuală. În atari producții, spiritul se înalță deasupra naturalului, resimțit ca o „banalitate", în favoarea artificiului ce înlesnește imaginea unui oraș ireal, compus din tensiunile formale rezultate dintr-o sumă de asociații și simboluri. Natura anarhică, impură e supusă unei ordini de sorginte vizionară, așa cum se întîmpla de altminteri și-n poezia barocă. Pe urmele lui Baudelaire, orașul se arată drept un mediu bun conducător al artificiului. De astădată sub pana Monicăi Patriche, el absoarbe naturalul, transferîndu-l
Poemul ca remediu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6468_a_7793]
-
Erosul, natura, tribulațiile ființei umane sau Divinitatea constituie arealul tematic al acestei cărți de o percutanță metaforică și ideatică remarcabilă. Versurile transcriu un hieratism al gesturilor impalpabile, o mistică sui-generis a unor stări existențiale expurgate de orice imixtiune a realului impur. Accentele aglutinante ale unei materialități opresive sunt topite într-o retorică a diafanității, iar meditația asupra ființei și a rosturilor sale în lume își esențializează direcția, depășind enunțul periferic și atingând registrul unei reflexivități exemplare.” Cronica respectivă continuă încă mult
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4723_a_6048]
-
a heterodoxului, paradoxalului poet a constituit, cred, un impediment al recuperării după 1990. Scos, pe drept, de sub semnul „tradiționalismului”, el n-a fost perceput drept „exponențial” nici ca avangardist (fiind doar un tovarăș de drum al avangardelor), nici ca modernist „impur” (eclipsat de Arghezi) sau „purist” (eclipsat de Barbu), nici ca expresionist (pus în umbră de Blaga) sau post-simbolist precursor de noi orientări (eclipsat de Bacovia). Nu cred, de aceea, că recuperarea sub semnul postmodernismului (cum încearcă, timid, Mircea Cărtărescu în
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
Natura sub acest chip al ferocității relevă ceea ce Thomas Hobbes numea, înLeviatanul (1651), „starea naturală” caracterizată prin expresia latină homo homini lupus, agresivitatea inerentă a animalului din om. Solidaritatea și ferocitatea sunt fațetele aceleiași dimensiuni umane revelate sub aspectele ei impure sau, dimpotrivă, epurate de reziduurile de animalitate. Meditațiile existen- țialiste, jocul memoriei încălzite bachelardian la lumina flăcărilor și lucirea sinistră în pupilele lupilor fac ca fiecare clipă să conteze și să adâncească umbrele unor amintiri vechi. Carnahan, din păcate, transformă
Vânat și vânător by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4807_a_6132]
-
critici de film pleacă de la premisa corectă că nu poți escamota pentru filmul românesc tocmai ingerința politicului, de la scenariul patentat ideologic la diferitele forme de cenzură, în ceea ce constituie genomul estetic al filmului românesc, că rezultatul „estetic” este de la început impur și amprentat de condiționări ideologice, fie în sensul exibării lor programatice, fie în acela al subminării sau amortizării lor. „Putem spune că filmul românesc de ficțiune s-a născut cu propaganda politică în el, ca un copil infectat cu HIV
Iluziile pierdute ale filmului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4973_a_6298]
-
adică gest de arătare a amorului propriu. Cine scrie se manifestă și manifestarea e dezvăluire de sine în vederea unui scop egoist. Oricît ai pretinde că intențiile ți-au fost curate, motivația care te împinge spre expresia memorabilă e scîrbos de impura. Nuferii cresc din nămol puturos, la fel cum penicilină e o pulbere de ciuperci, și orice om care a scris măcar o dată știe din cîtă drojdie murdară i s-au legat frazele. De aceea, sub unghi creștin, scrisul frumos e
Părul din parohie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4367_a_5692]
-
Gârneț. Când ajunge însă la Călin Vlasie, Marta Petreu, Matei Vișniec, Daniel Pișcu, Ion Stratan, Viorel Padina sau Cristian Popescu apelează, ca metode, tot la pactul cu realul (încălcat, ce-i drept, de aceștia) și tot la radiestezii culturale (chiar dacă impure). Poezia psihozei are autonomie. Felul de a o citi, în schimb, nu. Unui poem ca Despre primul și al doilea, de Viorel Padina, Vakulovski îi revelează o structură de un radicalism logic exemplar. Pe mine demonstrația m-a convins, nu
Scriitorii români de ieri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5884_a_7209]
-
Sorin Lavric Gîndirea e forma pe care o ia spiritul atunci cînd renunță la epatări sociale. Cînd „așadar“ scapă de cele două intenții impure care alterează intimitatea actului scriitoricesc: dorința de a te face remarcat și ambiția de a avea o influență. La Dragomir, cele două motivații sunt cu totul absente, de unde și lipsa vreunei preocupări pentru eleganța expunerii ori pentru parada intelectualului care
Extravagantul de rasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5885_a_7210]
-
dând curs aspirației normale către diferențiere. Te desparți de cei dinaintea ta pentru a fi tu însuți. Se întâmplă însă că această firească raportare polemică să țintească dincolo de estetic, să vizeze și alte mobiluri decât numai literare, un revizionism destul de impur în țelurile și precipitările lui mai mult sau mai puțin tinerești”. Carte ce îmbină meditația critică și notația precisă cu acolada afectivă a confesiunii, cu amprenta nostalgică a înscenării unui trecut cu gesturi, chipuri și evenimente surprinse cu acuitate, Amintiri
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]