300 matches
-
parodie. În locul unor trupuri renăscute, curățate de păcat, membrele acelea care bâjbâiau spre dânsul În semiîntuneric păreau Însemnate de plăgile cele mai Înfiorătoare, prost Înfășurate În bandaje impregnate de sânge și puroi. Simți cum inima Îi stă În loc. Hoarda leproșilor imunzi nu trebuia să sosească, așa cum se temeau cei de la San Piero, ci se revărsase deja În măruntaiele Florenței, profitând de acel drum ferit. Adunându-și tot curajul, Înaintă, amenințându-l cu daga pe cel mai apropiat. Dar acesta nu Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Încât să se târguiască, nici mai mult nici mai puțin, cu regele Franței asupra posesiunii unor Întregi cartiere din oraș. Florența avea să cadă și ea În haosul care se revărsa asupra Întregii creștinătăți. — Dar voi sunteți loviți de boli imunde... Cum e cu putință să vi se Îngăduie să cerșiți nestingheriți, sub privirile cetățenilor onești? Întrebă poetul. — Nici unul dintre noi nu e cu adevărat Însemnat de bolile pe care le vădește. Străjerii o știu prea bine și se mulțumesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
facă griji, ministerul plătea factura, apoi se săpuni lent și din nou curse apa pentru a-i îndepărta de pe corp restul de murdărie, atunci memoria îl transportă în cârcă cu patru ani în urmă, când toți erau orbi și rătăceau imunzi și flămânzi prin oraș, dispuși la orice pentru un rest de pâine uscată acoperită de mucegai, pentru orice ar fi putut fi ingerat, cel puțin mestecat, astfel încât să înșele foamea cu sucurile sale sărace, și-o imagină pe soția medicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
acele cuvinte i-ar fi evocat lumina unor pământuri de departe. Scutură din cap de mai multe ori. - Și ce ai Învățat acolo? Îl Încolți poetul. Ce știință, ce poțiuni, ce vrăjitorii? De ce de acolo se nasc bolile cele mai imunde și totodată leacurile cele mai extraordinare? Există cu adevărat posibilitatea, cum se spune, să extindem viața dincolo de limita celor șaptezeci de ani, cum e scris de la Dumnezeu În Scriptură? - Da. Eu Însumi am cunoscut cândva, În cetatea Sidonului, un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Un huruit părea să vină de jos, ca și când niște pilaștri uriași ar fi Început să se prăbușească, târând după ei o gloată urlătoare. Se apropie de acea poartă. Din bezna vârtejului se ivea o masă fără formă, din ce În ce mai aproape. Ceva imund urca, iar conștiința lui amorțită se mărginea să măsoare așteptarea cu un tremur continuu, de neînvins. Se uita țintă În față, perplex: mai mare decât un turn, din crater se ridicase uriașul bărbos, cu două fețe, de pe corabia morții. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ordinului nostru... Vino cu noi, repetă el pentru a treia oară. În lumina slabă a lunii, cicatricea Îi ieșea În evidență ca un semn diabolic pe umbra feței. - Ca să Îmi plec spinarea și să-l ador pe oribilul Baphomet, zeul imund cu două capete? Îmi aduc bine aminte elogiul pe care i l-ai făcut lui Ianus, celălalt simbol al vostru. Demonul dublu pe care-l purtați adânc În inimă, până Într-acolo Încât Îl sculptați la prora corăbiilor, ca aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Răsărit, pe care l-ai asasinat după ce te-au primit pe galeră. În Malta ai urcat la bord? Sau te-ai amestecat printre pasageri Încă de la plecare, peste mare? - Eram În Sidon când mi-a sosit vestea că planul cel imund se pusese În mișcare. I-am convins pe oamenii aceia că le-aș fi putut fi de folos. - Ai făcut un masacru numai ca să ucizi un om. - Mintea lui trebuia eliminată. Și amintirea lui. Nimic altceva nu mai conta. - Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de foc. - De mii de ori am citit acel proiect diabolic, mii de zile m-am trezit cu imaginea sa dinaintea ochilor, mii de nopți m-am coborât În beznă purtându-l cu mine. N-avem nevoie de hârtia aceea imundă. Pune aici prima oglindă! Dintr-un colț, trupul lui Arrigo, Învelit În lințoliu, parcă le observa mișcările. O margine a țesăturii alunecase, descoperindu-i fața. Era drept să se afle acolo, se gândi Dante. Încă nu trecuseră două ceasuri de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și ulcele? Noi, muncitorii în construcții, facem mișto cu mare voioșie dă intelectualii ăștia trimbulinzi. românești este la fel ca și lumea în care trăim. Păi cum ar putea fi altfel? Și cum mass-media din România par să cadă în imund precum într-o hazna fără fund (am făcut, cumva, o rimă - și nu ne-am dat seama?), la fel face și vectorul publicitar insertat în media. La așa media/la așa presă, așa reclamă. Manele. Manele ale gustului nostru. De ce
Lumea reclamelor by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/6942_a_8267]
-
descompus de valuri în mii de firicele, Simțeam lumina crudă, crescând din răsărit, Albind cenușa arsă a patimilor mele. Mă desmierdau adâncuri ce trimeteau prin unde, Crâmpeiele de raze ce foc purtau de sus, Să reaprindă bobul de jar dintre imunde Cochilii sfărâmate și putrede-n apus. Doar licăr de siliciu mai dormita pe mal, Pierdut printre ruina luminii ce-nsera, Veghind ca urnă rece, sub spuma unui val, Cât timp o adiere, un bocet murmura. *** Volumul "Pasteluri" ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică
PE PLAJA FĂRĂ NUME… de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363037_a_364366]
-
care peste tot își făceau damblaua. Pentru cei ce credeau că sunt un deliciu De fapt erau un teribil supliciu. Drogurile apărute mai târziu puțin Au făcut ravagii lovind în plin. Sublimul infiltrat în ale naturii straturi diverse Contrastează cu imundul viciului inoculat într-o minte Devastată de plăceri negative-n averse. Incongruența dintre limitele fiecărui om cu firescul înglobat în intimitate, Poate naște viciul, sau lipsa acestuia, inversul bunăstării umple înlăuntrul cu decepții, dezamăgiri ciudate. Pachetul de țigări de pe masă
OAMENI ȘI VICII de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362264_a_363593]
-
de a trăi, deseori ne e lecție de viață, de neîngenunchiere în fața eșecului, de neabatere a drumului în fața obstacolelor destinului, Ana este tonică și deține un rețetar misterios în îmboldirea lectorului spre zâmbet și siguranță. Ana deține secretul rezistenței la imundul lumii, nu o afectează decât în constatare, altminteri termenul cu minus al ecuației existențiale este ignorat. “Am puterea să dau timpul înapoi, să mușc din mărul copilăriei, sau să iau săbii de lumină din soarele blând cum era odată.” (Am
ANA MARIA GÎBU- SAU COPILUL POET AL LIRE21 de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350347_a_351676]
-
unui cititor matur și ar spune precum Barbu: “Că sufletu-i fântână-n piept/ Și roata albă mi-e stăpână/ Ce zace-n sufletul fântână/ La soare, roata se mărește.” Tematici la zi, văzute cu ochii limpezi, cuminți, de parcă tot imundul lumii cedează la frumusețea gândirii și a simțirii. Versurile Anei Maria, au puterea de a purifica. (etnobotanicele anulate fără ordonanță de guvern) “serile de vară se evaporă din mlaștini albastre steaua polară mă plimbă în carul mare înfășată cu ferigi
ANA MARIA GÎBU- SAU COPILUL POET AL LIRE21 de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350347_a_351676]
-
greșită. În „Puterea destinului”, pe parcursul unei productive dramatizări a acțiunii, adică 148 de pagini aproape în exclusivitate de dialoguri, aflându-ne astfel în fața unui scenariu inedit, ușor de parcurs, stârnind curiozitatea următoarei file, autoarea biciuiește fără milă moravurile unei societăți imunde. Cu un condei strașnic mânuit, în prima parte a cărții - cu vizibilă tentă de intrigă polițistă - ne introduce în lumea suburbană a înțelegerii de fond sau mai bine-zis a neînțelegerii între membrii unei familii. Relația soț-soție, părinți-copii, frați-surori, socri-gineri, dar
DESLUŞIREA DESTINELOR UMANE ÎN ROMANELE „PUTEREA DESTINULUI” ŞI „DINCOLO DE TIMP” DE RODICA ELENA LUPU de ELIZA ROHA în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349864_a_351193]
-
Ar fi însă total eronat de presupus că Brâncuși asistase placid, impenetrabil, din tihna atelierului din Impasse Ronsin, la dramă Europei sfâșiate. Cu toate acestea, nimic nu contravenea mai flagrant vocației sale decât să se investească spiritual în anatemizarea realității imunde. Conștient că soarta îi pregătise alt drum, i se părea ceva obișnuit și oarecum inadecvat să compună, după modelul lui Rodin, încă o... Poartă a infernului. Conștient de sine, cu o percepția reală despre sinele sau, artistul se relevă, deloc
CONSTANTIN BRANCUŞI – INIŢIAT ŞI SCULPTOR AL GÂNDULUI ŞI SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351425_a_352754]
-
descompus de valuri în mii de firicele, Simțeam lumina crudă, crescând din răsărit, Albind cenușa arsă a patimilor mele. Mă desmierdau adâncuri ce trimeteau prin unde, Crâmpeiele de raze ce foc purtau de sus, Să reaprindă bobul de jar dintre imunde Cochilii sfărâmate și putrede-n apus. Doar licăr de siliciu mai dormita pe mal, Pierdut printre ruina luminii ce-nsera, Veghind ca urnă rece, sub spuma unui val, Cât timp o adiere, un bocet murmura. *** Referință Bibliografică: Pe plaja fără nume
PE PLAJA FĂRĂ NUME … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369818_a_371147]
-
ca în poezia Credință Al treilea și ultimul nivel, Cel revelat, e mai presus de-aceste închipuiri și-nspăimântări terestre. Doar duhul se încumetă spre el, Doar duhu-n zboru-i liber către El, Șoptind, ca ucenicul: Domnul este!- la cotidianul citadin, denaturat, imund, de la inefabilul unor tablouri mirifice la formulări frapante, fac din acest joc cerebral o lectură unitară, incitantă. Și iată cum poetul susține spre final exact revelația despre care vorbeam la începutul acestei lecturi, o revelație a înțelegerii sinelui în mâinile
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
greșită. În „Puterea destinului”, pe parcursul unei productive dramatizări a acțiunii, adică 148 de pagini aproape în exclusivitate de dialoguri, aflându-ne astfel în fața unui scenariu inedit, ușor de parcurs, stârnind curiozitatea următoarei file, autoarea biciuiește fără milă moravurile unei societăți imunde. Cu un condei strașnic mânuit, în prima parte a cărții - cu vizibilă tentă de intrigă polițista - ne introduce în lumea suburbana a înțelegerii de fond sau mai bine-zis a neînțelegerii între membrii unei familii. Relația soț-soție, părinți-copii, frați-surori, socri-gineri, dar
PROFIL DE SCRIITOR SAU „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL” de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369299_a_370628]
-
Să te ducă-n rai.” Sigur că lupta existențială are un singur final, pe marginea genunii, dar alegerea este să închei luptând. Ori mesajul puternic al acestei poezii vorbește despre demnitatea vieții, despre forța care nu cedează mai ales în imundul înconjurător. Mai multă acțiune, mai mult epic în acest al doilea poem dorcescian, însă primul avatar este metafizic accentuat pe când al doilea este un avatar în acțiune, combativ și deloc resemnat. AVATAR Un gnom, luând sublimul prea ușor, Nepricepând, în
EUGEN DORCESCU- AVATARUL LUP de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369611_a_370940]
-
descompus de valuri în mii de firicele, Simțeam lumina crudă, crescând din răsărit, Albind cenușa arsă a patimilor mele. Mă desmierdau adâncuri ce trimeteau prin unde, Crâmpeiele de raze ce foc purtau de sus, Să reaprindă bobul de jar dintre imunde Cochilii sfărâmate și putrede-n apus. Doar licăr de siliciu mai dormita pe mal, Pierdut printre ruina luminii ce-nsera, Veghind ca urnă rece, sub spuma unui val, Cât timp o adiere, un bocet murmura. *** Volumul "Pasteluri" Referință Bibliografică: Pe plaja
PE PLAJA FĂRĂ NUME de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353908_a_355237]
-
Publicat în: Ediția nr. 1364 din 25 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului în peștera aceea monodeistă lilieci sculptau iriși de piatră întinzând aripile văduve de lumină inima ta număra prăpăstii sterpe se bâlbâia în adorații cinefile așezată în semiobscuritatea mea imundă scaunul șubrezit al vieții ne scârțâie schizofrenic ego-ul hai să urcăm everestul eu cu lilieci în păr///tu din alt film nerulat purtând în rucsac vama veche un înot pe spate în jiu trei ture cu motorul pe centură/axis
MONODEISM ERO(T)IC de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353161_a_354490]
-
zac la margine de lume uitate în povești bătrâne și-n cronici arse de cenușă o babilon pe-aici mi-am pierdut tinerețea visând la pofte de serai la fructul cel oprit din biblii și la coșmaruri ne-mplinite atâtea măști imunde mi-au hrănit îndoiala mușcat doar de tăgadă dar niciodată-nvins de viață doar ars de flăcări ce nu dorm sună o orgă de mesteceni pe gâtu-ți gol ca de vioară plâng și-ți cântă coapsele dulci sub luna ce-
LUMINI DE PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353629_a_354958]
-
of Happiness” adică „În căutarea fericirii”. Sigur, în acel film, citind un pic printre rânduri, fericirea însemna să câștige mulți bani. Dar e doar un film, în realitate fericirea e un scop nobil și înălțător, nu o chestie atât de imundă și capitalistă. Păi dacă au americanii până și în Constituție dreptul oamenilor de a urmări fericirea, ce să mai spunem. Fericirea e un ideal la fel de nobil precum libertatea, egalitatea și fraternitatea. Sigur, prin Constituția americană nu se garantează fericirea, ci
Consumul excesiv de fericire dăunează grav sănătății () [Corola-blog/BlogPost/338272_a_339601]
-
cadrelor, alese mereu pe sprânceană, controlate, adică, la sânge și propuse publicului ignar care se lasă sedus, o dată la patru ani, de aceeași retorică goală. Din loc în loc, sistemul își îngăduie supape, dar numai ca să dea o legitimitate sporită practicilor imunde și închizătoare de drumuri care le țin în viață. De aceea, oameni de mare suprafață profesională, dar neînregimentați, precum cei amintiți, sunt condamnați să își trădeze vocația de lideri în subterana „micilor erezii”, în periferii populate de adepți sinceri, dar
Pe mâna cui ne-am dat copiii. Evul întunecat al învățământului () [Corola-blog/BlogPost/338410_a_339739]
-
Mă duc să scriu despre clopotari. Clopotul este fratele geamăn al tăcerii absolute. Așa spun specialiștii în liniște și experții în vibrare. În convenționalul cotidian banal și imund, clopotul poate fi cel mai respectat și respectabil substantiv, cu mari și reale posibilități de a deveni substantiv propriu, cred eu. Nu un clopot oarecare a bătut la moartea lui Socrate sau a prințesei Diana, de pildă. Nu orice hârb
Clopotarii ţin aproape Veşnicia () [Corola-blog/BlogPost/339951_a_341280]