195 matches
-
explicită a lui Nietzsche. Menționările sale sunt trei la număr, dar una dintre ele este mai cu seamă importantă. Către sfârșitul părții publicate a operei, în contextul tratării problemei istoricității Daseinului, Heidegger trimite la a doua dintre Unzeitgemäße Betrachtungen (Considerații inactuale) reevocând practica triplă a istoriei care este teoretizată aici: de tip monumental, anticvarial și critic. Aici, în sfârșit, Nietzsche este menționat într-un punct și pentru o chestiune decisivă. Dar în termeni care par ca oscilanți și ambivalenți: Heidegger alternează
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
lucrul aflat în chestiune sau din structura istoricității existenței umane. Așadar, în fond, Nietzsche a intuit și a înțeles problema. Mai mult, Heidegger se hazardează să-i atribuie lui Nietzsche dificila hermeneutică a reticenței: începutul celei de-a doua Considerații inactuale ne face să presupunem că Nietzsche a înțeles mult mai mult decât spune. În acest punct, Heidegger încheie digresiunea asupra lui Nietzsche și reia analiza istoricității preluând cele trei determinări nietzscheene ale istoriografiei de tip monumental, anticvarial și critic, conform
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
a trecut din pricina lui Nietzsche. Cu ajutorul lui Otto Pögeller, care pe atunci lucra la cartea sa Der Denkweg Martin Heideggers (Neske, Pfullingen, 1963), Heidegger a reunit cele cinci cursuri universitare din 1936 până în 1940, excluzând seminarul despre a doua Considerație inactuală din 1938-1939 datorită caracterului fragmentar al manuscrisului, și adăugând câteva însemnări scrise de-a lungul anilor, între 1940 și 1946. În timpul pregătirii editoriale a textului, chiar și după culegerea tipografică, Heidegger consideră necesar să intervină în profunzime: s-a trecut
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
a acelui pozitivism al istoriei care o consideră pe aceasta din urmă nu ca "învățătoare a vieții", ci dimpotrivă ca obiect al observației științifice, tensiunea pe care istoria o transmitea în mod tradițional acțiunii se reabsoarbe. În a doua Considerație inactuală (Unzeitgemäβe Betrachtungen, 1873-1876), purtând celebrul titlu Despre folosul și neajunsurile istoriei pentru viață (Vom Nutzen und Nachteile der Historie für das Leben, 1874), Nietzsche a prevăzut rezultatul către care se îndreaptă moderna înțelegere științifică a istoriei. Prizonier al mentalității istoriciste
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
obiect absent. În acest sens, apare noțiunea de memorie-imagine, care poate fi concepută fie drept imagine, fie imagine a unui obiect, sau o copie a unui original. Memoria aristotelică, susține Bloch, se bazează pe ceea ce s-ar putea numi senzație inactuală prin care obiectele amintite, dar absente, devin prezente, astfel încât "imaginea-memorie trebuie să ne arate asemănările cu un eveniment trecut"86. În acest sens, memoria se referă la un prezent care a fost inclus la un anumit moment într-o definiție
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
pentru a putea fi citită și ca un text de sine stătător. Și apoi, mi-am zis, e firesc ca potențialii cititori să fie mai interesați de geneza "ideilor" lui Lovinescu decât de căznitele adulmecări ale "formei" din literatura lui, inactuală și, s-a tot spus, lipsită de "valoare estetică". Nu știu dacă am procedat bine. Deși poate ar fi trebuit să renunț, dezamăgit de absența unei receptări pe măsura așteptărilor mele, mi-am făcut totuși curaj și am izbutit să
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
element nou, dar prefigurat în germene, el a putut să coexiste cu altul „mai vechi”. Și într-o parte și în alta, s-a produs fenomenul de transparență, în sensul că unul și-a atenuat anumite aspecte mai tranșante, devenite „inactuale” (spre exemplu, moldoveanul urmează a fi ucis din motive difuze, poate „economice”, nu ritualistice), în vreme ce al doilea și-a permis o modelare mai corespunzătoare. Transparența se reafirmă ori de cîte ori este nevoie, astfel că nimic nu se pierde din
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
finalizate pe cele mai diverse teme, chiar dacă este vorba de personaje fictive, de medicamente sau țări care nu există, în anchete realizate cu ajutorul chestionarelor pe lîngă eșantioane reprezentative ale unei anumite populații. Construcția și lectura acestor rezultate extrem de amestecate, rapid inactuale sau prea puțin valabile prin însuși modul lor de construcție și din cauza labilității opiniilor dau impresia concretului și eficacității urmărite de concetățenii și factorii noștri de decizie, fie ei politicieni, administratori publici sau directori de întreprindere. Aparența de accesibilitate și
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
una imaculată. Cerul înstelat - această mare de candeli. Până și jungla are ceva însăilări de principii morale. Pe pământ, lumina izvorăște din mesteceni. Catastrofele naturale țin, probabil, de orgoliul pământului. Numai pe malul lacului din pădure mă simt adânc și inactual. Natura încă ne acceptă. Dar cu tot mai multe dispense. Principalele minuni aparțin naturii. Torni în vie apă și iese vin. Everestul - acest supozitor al cerului. Aerul curat înviorează sângele, dar alterează vinul. Botișorul mieilor miroase a suc de primăvară
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Revista nu era bună, dar nu din vina noastră, cele mai interesante materiale ne erau respinse de direcția locală a presei, cu care aveam zadarnice discuții, articolele polemice cu scriitorii și criticii din București fiind animate până ce obiectul polemicii devenea inactual. Totuși revista era mai bună decât altele din capitală și I.C. știa acest lucru. Evitai însă să mă las atras în explicații inutile asupra condițiilor în care era silită să apară revista lunară, în care ași fi eșuat fără să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în istoriografia română (sfîrșitul secolului XIX începutul secolului XX). Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană. Nienass, B. (2013). Postnational Relations to the Past: A "European Ethics of Memory"? International Journal of Politics, Culture, and Society, 26(1), 41-55. Nietzsche, F. (1998). Considerații inactuale II: Despre foloasele și daunele istoriei pentru viață. În Opere complete 2 (pp. 161-221). Timișoara: Hestia. Nora, P. (1989). Between Memory and History: Les Lieux de Mémoire. Representations, 26, Special Issue: Memory and Counter-Memory, 7-24. Novick, P. (1988). That Noble
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de militant pe baricadele modernității, ca și al poeziei lui, ne obligă, astăzi, săl situăm. „Substanța adevărată a psihologiei poetului - scrie criticul - se poate descifra în Restriști: un suflet timid, nostalgic, sentimental, răvășit, descompus, suflet legat de țară, de pământ, inactual, inutil, cu voinți dizolvate în veleități, cu entuziasmuri puerile, gingaș și pretențios, concepând de altfel și meschinăria, dar inapt în a o realiza sau dândui, fără să vrea, o candoare ce o face inocuă; suflet moldovenesc, adică slav, risipit de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
român, București, Editura Humanitas, 2005. Bernea, Ernest, Civilizația română sătească, București, Editura Vremea, 2006. Bernea, Ernest, Îndemn la simplitate, București, Editura Vremea, 2006. Bernea, Ernest, Dialectica spiritului modern, București, Editura Vremea, 2007. Bernea, Ernest, Meditații filosofice. Note pentru o filosofie inactuală, București, Editura Predania, 2010. Bernea, Ernest, Criza lumii moderne, București, Editura Predania, 2011. Crainic, Nichifor, Cursurile de mistică, Sibiu, Editura Deisis, 2010. Deleanu, Paul Costin, Ideea Românească, București, Editura Criterion Publishing, 2007. Eliade, Mircea, Images et symboles. Essai sur le
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
depășit, în Occident, redevine dintr odată foarte actual în țările comuniste din Est, în a doua jumătate a secolului XX. A constituit pentru mine o profundă decepție să constat că așa-zisul comparatism, profund dezideologizat, simplă disciplină academică tot mai inactuală, se dezinteresează total și de aceste probleme. Despre literatura comparată, ideile mele exprimate în unele lucrări străine sunt net deosebite. O a doua valoare (ca perspectivă, metodă etc.), nu mai puțin clasică, reinterpretabilă, la fel, în sens actual românesc, este
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
are conștiința că știe ce sînt obiectele și de aceea poate fi sigur de ceea ce spune despre ele. De fapt, denumirile sau numele sînt elemente ale limbii, cu o evoluție relativ independentă în raport cu realitatea, astfel încît evoluția cultural-lingvistică a făcut inactual un cuvînt precum uric, înlocuindu-l cu act, deși obiectul a rămas actual. În alte situații, precum ilustrează cuvîntul rost, deși conținutul s-a schimbat în timp, forma lingvistică a rămas aceeași, dezvăluind numai specialistului metamorfoza produsă. Cert este că
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
el nu improvizează (iresponsabil) pur și simplu, ci urmează cu strictețe logica inflexibilă a corectitudinii politice. Globalismul postmodern (cel economic, în primul rând) se știe, are o tentă pronunțată anglo-saxonă. Ca urmare, orientarea spre spiritualitatea de tip anglo-saxon ar face inactuală opera eminesciană. Astăzi "nu mai interesează dimensiunea profundului în cultură, o categorie "germană" deja abandonată în lume". Fals, zice cu îndreptățire Theodor Codreanu, "spiritualitatea" la care se referă autorul Omului recent nu are nimic cu unul din centrele canonice ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
arăta un "mistic", un "incorect" deci, precum "incorect" este canonul creștin, "discriminator" al femeii ("corectat" prin gnoza ficționistă a Mariei Magdalena fondatoare a bisericii lui Hristos) dimpreună cu scriitorii canonici naționali pe care se reazemă ideea de canon occidental, declarați inactuali, depășiți, reacționari, xenofobi, misogini etc. Imaginea lui Eminescu, a celui "inventat" după 1989 de "subțirii" ghiogari deconstructiviști este mereu în prim-planul polemicilor lui Theodor Codreanu. Nimeni din ei nu a trecut pe lângă poetul național fără a încerca să-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în istoriografia română (sfîrșitul secolului XIX - începutul secolului XX). Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană. Nienass, B. (2013). Postnational Relations to the Past: A "European Ethics of Memory"? International Journal of Politics, Culture, and Society, 26(1), 41-55. Nietzsche, F. (1998). Considerații inactuale II: Despre foloasele și daunele istoriei pentru viață. În Opere complete 2 (pp. 161-221). Timișoara: Hestia. Nora, P. (1989). Between Memory and History: Les Lieux de Mémoire. Representations, 26, Special Issue: Memory and Counter-Memory, 7-24. Novick, P. (1988). That Noble
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și față de voi înșivă! Desprindeți-vă, într-un minim elan igienic, de măruntaie, idiosincrazii, vorbe grele, obsesii și nevroze. Respirați mai amplu, priviți, scurt, spre mijlocul cerului, reînvățați să surâdeți. Încercați să fiți, măcar o oră pe zi, „singuri și inactuali“, cum spunea cândva George Călinescu. Există și alte bucurii decât bucuria de a-ți strangula dușmanul. Există și alte plăceri decât plăcerea de a răni, de a calomnia, de a câștiga la șepticul electoral. Există, de asemenea, drame, spaime și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
despre demnitate Nu știu de ce, dar am impresia că despre demnitate ar fi preferabil să vorbim latinește. E, în însăși sonoritatea cuvântului, o provocare clasicizantă, o trimitere la portretul roman, la o specie a virtuții în același timp impozantă și inactuală. Demnitatea e condiția statuară a omului. În asta constă noblețea, dar și riscul ei. Noblețea se manifestă mai ales pe fondul unor circumstanțe precare: sărăcie demnă, bătrânețe demnă, suferință demnă. Riscul e încremenirea în solemnitate, cultul ridicol al propriei efigii
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Ori renunți la scris, ori scrii pentru plăcerea proprie, fără pretenții, fără ambiții auctoriale. Mulțimea cărților provoacă, necesarmente, criza criteriilor. E din ce în ce mai greu să alegi, să te orientezi, să desparți apele: devii fie un consumator lacom și decerebrat, fie umbra, inactuală, a propriilor idiosincrazii. Cât despre literatorii incontinenți, ei scriu somnambulic, scuturați de lungi accese de grafomanie și narcisism. Îi citesc câțiva prieteni, snobii și o mână de experți indescifrabili. În aceste condiții, propun redobândirea chefului pentru citit printr-o temporară
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
încercase să mă ucidă, despre faptul că intenționam să intru și să ies din casa lor oricând aș fi avut chef și despre viața secretă și liniștită pe care o vom duce împreună. Multe dintre cele cuprinse în scrisoare deveniseră inactuale în urma mărturisirii lui Perry și a morții lui Titus; mi-am dat seama cu amărăciune de acest lucru și eram pe cale să o distrug, totuși, am hotărât să o recitesc mai întâi. Însuși faptul de a fi luat din nou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ci o încercare de punere la punct a celei contemporane. Se refuză tiparele de creație, încadrarea în anumite clișee menite să asigure o literatură "de succes"157. E un refuz al epigonismului ("nu invocăm formule consacrate și autoritare, oricât de inactuale sau prestigioase ar fi") și o pledoarie pentru arta autentică, care nu devine modalitate de propagandă a unor idei sau instrument în atingerea altor scopuri. Ideea nu e nouă, dar se cere reafirmată, "Cerem artei să exprime viața și omul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
putut să pară nu numai adevărate, dar și politicoase, blajine. Negativiști, tinerii epocii vor formula altele mult mai „rele”. „în afară de unele excepțiuni putînd fi numărate pe degete - avea să scrie peste cîțiva ani Eugen Ionescu -, breasla cea mai incultă, inertă, inactuală, nepregătită dintre toate breslele o constituie, oricît pare paradoxal, profesorii și mai ales profesoarele. (...) Cancelarii întregi am văzut fără nici un profesor cult”.3) Cine stătea să judece situația în amănunt, să releve „excepțiunile”? La distanță de timp, noi o putem
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
reacția (întârziată!?) din 1998 (rev. Dilema) a unor scriitori și intelectuali „torturați” în școală (și în alte instituții) cu asemenea interpretări deficitare. Intervențiile acestora au fost nu mai puțin deformatoare, ca în cazul insistenței pe imaginea de „amorez” romantic, desuet, inactual. Evident, o simplificare tendențioasă, cu ignorarea, voluntară sau nu, a complexității ideatice din versurile și proza lui Eminescu. Luările de poziție „în apărarea” scriitorului au fost (cu câteva excepții) la fel de penibile. Semnalăm și un fenomen recent: o încercare de „recuperare
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]