195 matches
-
despre ei. Ceea ce i-a făcut să supraviețuiască epocii în care au trăit a fost tocmai inadecvarea gîndirii lor la tiparul oficial. Au fost de la început inactuali, așezați strîmb, de aceea au rămas. Husserl este un alt exemplu de gînditor inactual. A făcut epocă în chip discret și temeinic, preschimbîndu-se cu timpul într-un nume indispensabil pentru oricine vrea să parcurgă, pornind de la începuturi către prezent, istoria fenomenologiei. Citite cu ochiul secolului XXI, temele lui par picate din cer, iar tonul
Impuritatea gîndirii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7948_a_9273]
-
fond, rostul unei cărți de filozofie este să te smucească, să-ți zdruncine opiniile, silin-du-te să accepți că lumea poate apăra cu totul altfel decît ești obișnuit să crezi. În privința asta, Husserl e emblematic. Un gînditor clasic, pe cît de inactual, pe atît de modern.
Impuritatea gîndirii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7948_a_9273]
-
e un act similar analizei critice: stabilești punți de legătură între punctul A al creației și punctul B al deslușirii sensurilor. Dirijorul, instrumentistul și cântărețul, asemenea criticului literar, răspund uneia din cerințele stabilite de Nietzsche în ultima parte a Considerațiilor inactuale, dedicată lui Wagner: . Pentru că un eveniment să aibă măreție, trebuie să se întrunească două condiții: simțul măreției la cei ce-l săvârșesc și simțul măreției la contemporanii săi. h Cu alte cuvinte, nu există creație artistică absolută, daca nu există
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4561_a_5886]
-
nu apar și în alt text al lui Slavici. 1. Despre geografia literară eminesciana, vezi Cornel Ungureanu -Eminesciana. Epifanii în Luceafărul, miercuri, 12 iunie 1991, pp. 8-9. 2. Vezi Schopenhauer educator în Friederich Nietzsche, Opere complete, ÎI, Nașterea tragediei, Considerații inactuale I-IV, Scrieri postume 1870-1873. Traducere de Simion Dănilă. Ed. Hestia, 1998 pp. 223-283. Pentru rolul lui Schopenhauer în formarea lui Slavici că și despre rolul Vienei și al lui Eminescu, în Ion Slavici, Opere, IX, sub îngrijirea unui colectiv
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
mai domestică". Traumele protagoniștilor, drama ființei sunt însă aceleași, chiar dacă ele intră într-un proiect artistic diferit, la granița dintre modernism și postmodernism. Câmpia Borges, placheta lui Vasile Gârneț, este impregnată de această sensibilitate crepusculară a unui autor-personaj "singur și inactual", captiv într-o lume "care și-a umilit de mult existența" - și într-o istorie fără stil. Basarabia este văzută ca o uriașă provincie a ratării, un "land leprozat" în care orice ambiție se sufocă din fașă. Discursurile politice găunoase
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
nu știu, poate că era iubire acel fel/ de a ne trăi timpul împreună/ norocul nostru a fost/ că nu ne vedeam mâinile/ ca să descoperim dacă/ mai și mințeam uneori" (Neumă III). Protagonistul din Câmpia Borges poate fi, prin urmare, "inactual" și "deteriorat", dar nu și singur. Iar autorul care se proiectează și se recunoaște în el, într-o autoreferențialitate asumată, realizează un fel de prelungiri, extensii ale propriei existențe, pe muchea dintre real și imaginar, viața trăită și cea visată
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
una de „lecturi libere”, neobligându-mă să comentez actualități. Astfel am convenit, atunci când mi-a încredințat-o, cu Nicolae Manolescu. Sensuri actuale sunt de altfel de găsit, se știe, și în cărțile vechi, după cum destule cărți noi sunt de fapt inactuale. Inactualități de ultimă oră, le-am putea zice. Cartea despre care voi face câteva însemnări (Mihail Sebastian, Convorbiri, Ed. Universal Dalsi) este veche, prin anul apariției, 2002. Și încă mai veche prin faptul că adună texte care datează din 1935
Convorbiri actuale din 1935 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3264_a_4589]
-
problemă care face să cadă turnuri foarte înalte, e o problemă care mișcă zeci de milioane de oameni, e o problemă care, în multe privințe, devine politică de stat. Deci ideea că problema asta ar fi depășită, că ar fi inactuală este un fals grosolan. Pe de altă parte, mie mi s-ar părea normal să te simți bine într-o companie care merge de la Augustin la Pascal și la oameni ai veacului, unii dintre ei oameni de știință...E cel
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
Alexandru Cantacuzino. Înainte de Cioran, de Eliade și de alții...". După cum merită subliniată rezerva eseistului față de campania dusă azi, inclusiv în Occident, împotriva lui Eliade și Cioran care "nu e cu totul onestă": "campania actuală este, după mine, tardivă, complet anacronică, inactuală și mai cu seamă totalmente anulată în esența ei de tot ce-au făcut acești oameni ulterior. A! Că e nevoie să se știe? Evident că e nevoie să se știe". Dacă nu i-am putea nega pe T.Arghezi
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6993_a_8318]
-
important - o formă de salvare, o justificare a existenței. Această încredere în literatură se remarcă imediat, când începem să citim recenta carte a lui Dan Cristea, Versiune și subversiune (paradoxul autobiografiei). Cunoscutul critic literar și-a ales un subiect aparent inactual - problemele teoretice pe care le ridică scrierile autobiografice - și a folosit ca material de studiu texte de Benjamin Franklin (1706-1790), Henry Adams (1838-1919) și Michel Leiris (1901-1990), pe care în România le mai citește puțină lume. Deși știe, fără îndoială
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
scrieri române care ar fi frumoase și adevărate pentru orice popor cult". De aceea, tocmai, a stîrnit opera sa mînia cercurilor naționaliste din epocă și de după aceea care, în 1940, la sărbătorirea centenarului nașterii marelui T. Maiorescu au declarat-o "inactuală". De o însemnătate crucială se demonstrează a fi criticismul maiorescian (pomenit și mai sus), exprimat, cu deosebire, prin epocala sa teorie a formelor fără fond. E adevărat, la începuturile oricărei culturi se cască această inegalitate fatală între fondul propriu și
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
istoriei: că în lupta între civilizarea adevărată și între o națiune rezistentă se nimicește națiunea dar niciodată adevărul." Titu Maiorescu este, totodată, adeptul europenizării care atîta a deranjat orientările de extremă dreaptă românești care, tocmai de aceea, l-au declarat "inactual", izgonindu-l din spațiul românesc cultural. În 1871, tot în Direcția nouă, declara bucuros că "pe noi, românii, ne-a scos soarta fără veste din întunericul Turciei și ne-a pus în fața Europei. Odată cu gurile Dunării ni s-au deschis
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
în pagină a atâtor nume ilustre și noi, pentru mulți, din literatura și exegeza marii Țări și Imperiu al Răsăritului. Prin candoarea și nevoia irepresibilă, tipică unui creator autentic, de a înțelege valorile. Valorile eterne și mereu moderne, actuale și inactuale totodată, desfid modelele, curentele pasagere și nu rareori sufocante, de prin universități și redacții încropite, naive, în sensul rău al cuvântului. Prin nevoia de adevăr, dar și prin lupta, efortul și dovada acelei moralități superioare care, încă odată, se arată
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
Alexandru Cantacuzino. Înainte de Cioran, de Eliade și de alții...". După cum merită subliniată rezerva eseistului față de campania dusă azi, inclusiv în Occident, împotriva lui Eliade și Cioran care "nu e cu totul onestă": "campania actuală este, după mine, tardivă, complet anacronică, inactuală și mai cu seamă totalmente anulată în esența ei de tot ce-au făcut acești oameni ulterior. A! Că e nevoie să se știe? Evident că e nevoie să se știe". Dacă nu i-am putea nega pe T.Arghezi
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
bine definite și cu o repulsie nedisimulată față de "vechiul regim" prăbușit în 1989". Articolele în cauză, apărute în ritm hebdomadar, se înscriu - urmăm sugestiile d-lui Mihai Zamfir - pe două coordonate, ambele inconformiste. Natura lor literară e, cu cochetărie, declarată "inactuală", în virtutea lapidarității și a aspectului lor "fragil", de fragment, menit a irita cultul sistemului, sintezei, "globalizării" nu o dată redundante: Trecerile prea bruște pot omorî luciditatea. Nici o ordine prestabilită, nici un plan serios în aceste prime fragmente de scris liber; priveam lumea
Un spirit liber by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14695_a_16020]
-
concludent întrebărilor pe care ni le punem sub presiunea trăirii în imediat. Cazul poetului Dan Desliu, de pildă, un caz încheiat, cum s-ar putea spune, un caz mai degrabă vechi, istoric vorbind, este departe de a fi și unul inactual. Existența acestui protagonist al mișcării literare postbelice, existentă atât de fracturata și încheiată tragic, este in consonanta și azi cu probleme care agită, și uneori obsedează conștiința publică românească. Cine este preocupat de motivele aderării multor intelectuali, în acest veac
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
atrăsese anatema colegilor, Nietzsche simte aici nevoia să fie impersonal, de unde și acribia cuminte de povestitor înfățișînd atent nuanțele înțelepților greci. Intuindu-i latura seacă, de pedagogie plată, Nietzsche nu va publica textul, folosindu-l doar ca eboșă în vederea Considerațiilor inactuale, acesta fiind motivul pentru care nu pomenește nimic de el în Ecce homo, în capitolul în care își comentează ditirambic propriile volume. Publicarea lui se va face postum și deseori impropriu, prin colaționarea arbitrară a unor fragmente care au legătură
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
curioase. E foarte adevărat, indiscreția era un viciu obștesc în casa lui, totuși, lucru remarcabil, Panait Suflețel, amicul și inamicul etern al lui Hagienuș, avea aceeași meteahnă, încît se pune întrebarea dacă rătăcirea spiritului lor într-o lume cu totul inactuală nu le dădea această puerilitate în viața zilnică. În privința aceasta i se întîmplă lui Hagienuș odată un lucru cu totul rizibil. Auzind gălăgie, de dimineață, undeva în interiorul casei, se repezi la ușă în cămașa națională extraordinar de lungă și de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pietrele în lături. Am început să-i țin Adelei o prelegere de astronomie sentimentală și cât am putut mai elocventă, țesând expunerea cu melancolii după anii de altădată. Dar în momentele acele cochetam, ori exprimam, din inerție, stări de suflet inactuale. În realitate, nu mă mai simțeam omul cu părul brumat. Problema încetase, pentru că întunericul mă oprea să văd fața Adelei, oglindă în care, prin contrast, îmi număr anii, și pentru că inconștient știam că același întuneric o oprea și pe ia
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
decât cel propriu unor dezastre și întâmplări nefericite. Nu apar astfel în chip elementar, frust, în ordinea nemijlocită a vieții. Căci se constituie sub o altă intenționalitate, secundă sau elevată, eventual liber de orice intenționalitate. Ne atrag uneori către cele inactuale, în sensul nietzscheean al cuvântului. Nu înseamnă că nu cunosc forme vulgare sau decăzute, o anume violență uneori. Doar că privesc lumea sensului în alt mod decât cel obișnuit. Iar relevanța lor în viața unuia sau altuia dintre noi ar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
în ea o comoară, fără nici un ban, pentru puțină țuică. Și pe urmă, șmechere, rămâi cu banii. Dar e vorba, are, sau nu are? Dumneata ce zici? - Niciodată, răspunse Felix, nu m-am gândit la asta, șichestia mi se pare inactuală, bineînțeles pentru cel interesat. Ar trebui să moară moș Costache, apoi ea, sunt pea multe evenimente de așteptat. Mi se par foarte solizi. - Bine, bine, noi lucrăm cu probabilitățile. Ia să presupunem că eu, care am experiență, și dumneata, la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
artelor va ajunge în punctul în care invazia morbidă a mijloacelor și formelor va exercita o supremație tiranică asupra sufletelor tinerilor artiști reducându le la 458 sclavie, tot așa am ajuns, în epoca de degradare a limbajului, sclavii cuvintelor“ (Considerații inactuale, IV, 5). Am lăsat loc mai mult cuvintelor lui Nietzsche ca să putem resimți felul în care el însămânțează, aici, vorbirea; felul ramificat, ca de iradiere în câmp, prin care cuvintele ne sugerează amploarea cu care contagiunea, boala limbajului, își strecoară
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
În puține ore prin câteva vizite la bibliotecă. Plecasem când se cerea să am o teorie și sufeream că nu o aveam. Acum era de-ajuns să ai noțiuni, toți aveau cu ghiotura, și cu atât mai bine dacă erau inactuale. Chiar și la universitate, unde pusesem din nou piciorul ca să văd dacă mă puteam oploși pe undeva. Amfiteatrele erau calme, studenții lunecau pe coridoare ca niște năluci, Împrumutându-și unul altuia bibliografii rău Înjghebate. Eu știam să fac o bibliografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
reacția (întârziată!?) din 1998 (rev. Dilema) a unor scriitori și intelectuali „torturați” în școală (și în alte instituții) cu asemenea interpretări deficitare. Intervențiile acestora au fost nu mai puțin deformatoare, ca în cazul insistenței pe imaginea de „amorez” romantic, desuet, inactual. Evident, o simplificare tendențioasă, cu ignorarea, voluntară sau nu, a complexității ideatice din versurile și proza lui Eminescu. Luările de poziție „în apărarea” scriitorului au fost (cu câteva excepții) la fel de penibile. Semnalăm și un fenomen recent: o încercare de „recuperare
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
reacția (întârziată!?) din 1998 (rev. Dilema) a unor scriitori și intelectuali „torturați” în școală (și în alte instituții) cu asemenea interpretări deficitare. Intervențiile acestora au fost nu mai puțin deformatoare, ca în cazul insistenței pe imaginea de „amorez” romantic, desuet, inactual. Evident, o simplificare tendențioasă, cu ignorarea, voluntară sau nu, a complexității ideatice din versurile și proza lui Eminescu. Luările de poziție „în apărarea” scriitorului au fost (cu câteva excepții) la fel de penibile. Semnalăm și un fenomen recent: o încercare de „recuperare
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]