325 matches
-
cele două tomuri diaristice - Jurnalul unui martor (13-15 iunie 1990, București) (1992) și Jurnal stoic din anul Revoluției, urmat de Contrajurnal (2002) -, unde sunt comentate avatarurile istoriei recente. Atât în jurnalul-jurnal, cât și în jurnalul-roman, personajul central este un intelectual inadaptat, care refractă faptul brut prin lentila unei conștiințe incomode. În fond, tehnica predilectă a naratorilor - și, nu mai puțin, a autorului - este defamiliarizarea: trăirile curente sunt cernute dintr-o perspectivă „bolnavă”, „iluminată” sau „supranaturală”, în orice caz halucinantă. Faptul se
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
o conduită, în sensul de „atitudine a unui subiect cu privire la obligațiile sale morale”. Aspectele psihopatologice ale comportamentului au denumiri diferite, din care se poate deduce polimorfismul acestui grup de tulburări: „tulburări de comportament”, „copilărie neregulată”, „copii caracteriali”, copii dificili”, „copii inadaptați” etc. În toate situațiile apar și tulburările de caracter asociate. M. Tramer remarcă faptul că în toate situațiile caracterul se înfățișează ca un ansamblu de tendințe emoțional-afective, ereditare sau dobândite, care reglează raporturile individului cu condițiile mediului extern. Din acest
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
încă din perioada adolescenței, sau, în unele cazuri chiar mai devreme, persistând în perioada adultă și accentuându-se cu înaintarea în vârstă. Trăsăturile de personalitate pot să se constituie în tulburări de personalitate, din momentul în care ele devin rigide, inadaptate și responsabile de o alterare subiectivă a individului în relațiile sale sociale, familiale sau profesionale, manifestând o suferință psihică netă. Dezechilibrul psihic Trăsătura psihopatologică definitorie pentru structurile psihopatice ale personalității este reprezentat prin starea de dezechilibru psihic. La dezechilibrul psihic
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de comportament. Plecând de la fragilitatea și infantilismul copilului debil mintal, R. Fan explică anumite trăsături caracteriale ale acestora, cum ar fi: credulitatea, confuzia între dorință și experiență, minciuna (tendința la mitomanie), teama în fața evenimentelor neobișnuite ale vieții, atitudini defensive, compensări inadaptate. R. Perron notează la această categorie de indivizi, diferite tipuri de reacții, cum ar fi următoarele: reacții de compensare, ostilitate față de anturaj, admirație pentru persoanele mai bine dotate și dorința de „a face” și de „a fi” ca ei, atitudine
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
încă din școala propriu-zisă. Deosebirile dintre curriculumul scris/formal și curriculumul „voalat” sunt mari, iar ignorarea celui din urmă comportă consecințe grave. Un elev poate să se adapteze perfect curriculumului oficial comportându-se ca un „premiant”, dar să rămână un inadaptat la curriculumul ascuns, plângându-se de „atmosfera școlară” care îi pare chinuitoare, neplăcută, inacceptabilă. Adaptarea la curriculumul voalat al „climatului școlar” nu este pozitivă și benignă în sine. Climatul școlar poate fi nepedagogic, precum acela evocat de François Rabelais cu privire la
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o generație care trăiește în epoca industriei divertismentului, într-o lume de consumați și consumatori. Predilecția romancierului pentru muzică este simptomatică și ea pentru „noul val”, care retrăiește într-un fel de prelungire ironico-nostalgică mișcarea flower-power a generației hippie. Personajele inadaptate ale lui P. par totodată vechii „cireșari” ai lui Constantin Chiriță, pe care evenimentele din 1989 i-au prins nepregătiți. Tinerii fac brusc trecerea de la comunism la occidentalizare forțată, de tip second hand, la fel de brutală ca și pierderea inocenței lor
POPESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288925_a_290254]
-
un fenomen nou, de inadaptare cu extensie colectivă, datorat unei disjuncții între ritmul rapid al civilizației și cel individual, mai lent. Sortit acestei „tragedii”, contemporanul său, omul secolului al XX-lea, îi apare, peste ierarhii și clase sociale, un incurabil inadaptat, cu echilibrul lăuntric devastat de efortul sisific pe care îl face în vederea alinierii la ordinea mereu în metamorfoză a lumii exterioare. Acesta este teritoriul de emergență al figurației învinșilor, pentru care P. manifestă o adevărată predilecție, începând cu protagoniștii elegiaci
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
însuși, e încântătoare tocmai în nevoia, atât de firească la vârsta aceea fericită în ochii numai ai cititorului ce nu o mai are, de a se confrunta mereu cu absolutul în idei, în sentimente, în gesturi. Orice tânăr e un inadaptat.” Cu toate aceste calități, cartea, apărută în plin război, va trece neobservată. În Moartea cotidiană (1946) autorul face un salt spre o mai mare detașare și luciditate în descrierea vieții cotidiene a unei familii de mici intelectuali burghezi, ale căror
PILLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288814_a_290143]
-
asupra fluxului actual cu care este emis un comportament, ceea ce nu se poate realiza decât printr-un examen atent al contingențelor prezente de întărire. Din perspectiva skinneriană, sarcina terapeutului constă, într-o primă etapă, în identificarea agenților care mențin comportamentul inadaptat; ulterior, în modificarea contingențelor mediului, astfel încât comportamentul să fie controlat într-o manieră nouă, sau în obținerea unor întăriri pornind de la comportamente mai adaptate. O analiză precisă a contingențelor întăririi permite clinicianului să obțină o modificare favorabilă a comportamentului în
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pe care l-a completat cu alte influențe legate de rigoarea terapiilor comportamentale și cognitive. Acesta s-a preocupat, în mod special, de definirea, în contextul apariției și privitor la mecanismul de menținere, a ceea ce el a numit „schemele precoce inadaptate”. El descrie optăsprezece astfel de scheme reunite în cinci domenii. Tabel 1. Domenii ale schemelor și scheme precoce inadaptate (după Young). Domeniul I: separare și respingere Familii tipic instabile, maltratante, în care atmosfera este rece, de respingere, izolate de lume
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în mod special, de definirea, în contextul apariției și privitor la mecanismul de menținere, a ceea ce el a numit „schemele precoce inadaptate”. El descrie optăsprezece astfel de scheme reunite în cinci domenii. Tabel 1. Domenii ale schemelor și scheme precoce inadaptate (după Young). Domeniul I: separare și respingere Familii tipic instabile, maltratante, în care atmosfera este rece, de respingere, izolate de lume. Pacienți care în mod tipic nu reușesc să realizeze legături strânse și satisfăcătoare. - Abandon/instabilitate: sentimentul că ceilalți vor
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
care funcționează în mod automat. Distingem două modele de astfel de scheme. în modelul lui Ellis, baza teoretică este aceea că emoția subiectului se datorează percepției iraționale a unui eveniment (distorsiune cognitivă). Acest sistem de credințe interne iraționale antrenează comportamente inadaptate. Terapia constă în reducerea distorsiunii cognitive pentru a permite subiectului să aibă o viziune mai rațională asupra evenimentului. în teoria cognitivă, subiectul prezintă scheme patologice care funcționează în afara conștiinței și care filtrează informația pentru a produce gânduri automate negative. Conform
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
plăcere să înoate din nou, sport pe care l-a practicat în tinerețe. Controlul stărilor de furie Furia este o emoție greu de controlat pentru subiecții alcoolo-dependenți. Ea provoacă adesea gânduri sau credințe care antrenează sentimente negative, deci un comportament inadaptat. Este necesar ca pacienții să identifice situațiile care generează stările de furie, să fie atenți în legătură cu gândurile lor automate, pentru a putea să le modifice și să controleze această situație cu grad înalt de risc. In legătură cu acest subiect
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
care orientează intervenția sa - Comportamentele vizate fac parte din repertoriul persoanei? In alți termeni, au fost acestea deja învățate în cadrul modulelor psihoeducaționale de reglare a emoțiilor, de toleranță la suferință, de eficacitate interpersonală sau de conștientizare totală? - Sunt întărite comportamentele inadaptate și în ce mod? Sunt întărite comportamentele adaptate (chiar într-o măsură aproximativă) și în ce mod? In alți termeni, care este forma sub care sunt controlate contingențele? - Comportamentele adaptate sunt inhibate de emoții specifice? Dacă așa stau lucrurile, ce
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Solitudinea dominată de ubicuitatea imaterială a Creatorului este transformată într-o legătură statornică: „Mai stai, singurătate, să bem azur din oale/ Și-n adieri de chiot să îmbătăm durerea”. Când părăsește aspirația către divin, poetul își pierde speranța, redevenind un inadaptat, rătăcit în cotidian: „Să scriu poeme negre pentru mine/ Și din vremelnicie să mă strig/ Tu, suflet jefuit de zări străine/ Te strânge ghem, că o să-ți fie frig”. Izbăvirea vine tot de sus, când va călători „ca Saul spre
PAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
această fisură mortală din identitatea adâncă a eroului. Cititorul își dă seama de ea prea târziu, când și-a construit propria lui variantă, propriul portret-robot. Cu această biografie și cu aceste date caracteriale, Marlowe este o întrupare a străinului, a inadaptatului, a singuraticului nu doar incapabil să se integreze, ci și adversar natural al acestui univers. Ființă-aruncată-în-lume, el are senzitivitatea unui ecorșeu și reactivitatea unei mimoze. Platoșa verbală e mânuită cu abilitate - însă doar până în clipa când devine evident că partida
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
persoana agresiv-pasivă acționează pentru a provoca furia celuilalt; - persoana care utilizează proiecția îi blamează pe ceilalți și aruncă responsabilitatea asupra lor în loc să-și accepte pulsiunile. Din considerentele menționate, Bond propune ca acest stil să poarte numele de model de acțiune inadaptată. Factorul 2 explică 10% din varianța totală și cuprinde trei apărări: clivajul, idealizarea primitivă și omnipotența însoțită de depreciere, și presupune clivajul imaginii de sine și al imaginii despre ceilalalți în imagini de tip bun/rău, puternic/slab. Dacă stilul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
anxietății) în slujba unui răspuns creativ. În virtutea modului în care aceste apărări contribuie la controlarea conflictului, cel de-al patrulea stil defensiv ar putea fi numit stil adaptativ. În cadrul cercetării care a condus la descrierea acestor patru stiluri defensive - acțiune inadaptată, distorsiune a imaginii, sacrificiu de sine și stil adaptativ -, Bond et al. au utilizat două instrumente concepute în scopul de a evalua dezvoltarea eului, maturizarea sa: Chestionarul de evaluare a forței eului al lui Brown și Gardner, și Testul frazelor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
eului al lui Brown și Gardner, și Testul frazelor de completat al lui Loevinger. Corelațiile dintre stilurile defensive și măsurătorile gradului de maturitate a eului arată că stilurile defensive sunt ierarhizate, existând o progresie în dezvoltarea eului, mergând de la acțiunea inadaptată la distorsiunea imaginii, trecând prin sacrificiul de sine, pentru a ajunge, în sfârșit, la stilul adaptativ. Această progresie reflectă o schimbare mergând de la controlul pulsiunilor la exprimarea creativă de sine, la preocuparea pentru ceilalți și pentru obiectele importante. O asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
amintim, în cele din urmă, studiul întreprins de Presberg și Kibel (1994), care propun o terapie de grup pentru pacienții bolnavi de sida aflați în faza ultimă a bolii. Ședințele de psihoterapie le-au permis acestor pacienți să combată forma inadaptată de refuz și să favorizeze un refuz adaptat. Alte aplicații ale mecanismelor de apărare se referă, de pildă, la selecția profesională a candidaților pentru cariera militară. Testul Mecanismelor de Apărare (TMA) - introdus în Norvegia de inventatorul său, suedezul Ulf Kragh
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
decât să participe la viața de familie. Există deci în acest mecanism o participare activă a unui eu conștient care caută să evite astfel întâlnirea cu afectul sau cu gândul, surse de angoasă, și căruia nu-i scapă nici caracterul inadaptat sau excesiv al unor astfel de conduite. Ca apărare a personalului îngrijitor împotriva angoasei provocate de un pronostic letal, „încrâncenarea terapeutică” arată prin însăși formularea sa („încrâncenare”), ca și în fapt, că reacțiile ce țin de activismul disperat sunt totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
creșterea excitației printr-o descărcare motrice. Țipetele și săriturile de bucurie, tonusul muscular crescut în cazul furiei, vociferările, represaliile, toate acestea permit excitației să se descarce prin anumite mișcări”. Și în acest caz se profilează versantul patologic, ilustrat prin caracterul inadaptat al unor astfel de conduite. „Furia comportă reacții adecvate, care corespund motivului ei. Vociferările constituie deja un substitut, dar și alte acte, absolut inutile, pot juca aici un anumit rol.” Într-o scrisoare adresată lui Freud, K. Abraham (1922) dă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fără ocolișuri sentimentele și gândurile, într-un mod care nu este nici agresiv, nici manipulator 41. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Învățarea „afirmării de sine prin exprimarea sentimentelor” este practicată în terapiile comportamentale, întrucât exprimarea antrenează o „decondiționare a răspunsurilor anxioase inadaptate care se instalează la bolnav în raport cu persoanele cu care intră în contact” (Wolpe, 1973/1975). Antagonismul dintre exprimarea sentimentelor și anxietate a fost subliniat în mod repetat de Wolpe, ca și de alți autori (Boisvert și Baudry, 1981; Mathieu, Wright
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mecanisme de apărare și cu alte conceptetc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare și cu alte concepte" Distincția dintre formațiunea reacțională și sublimare nu se face cu ușurință, deoarece în ambele cazuri se produce o înlocuire a unei pulsiuni primitive, inadaptate în raport cu viața în societate, printr-o conduită valorizată din punct de vedere social. Astfel, copiii cărora le place să se joace cu propriile excremente pot sublima această plăcere făcând ceramică, pictând ori frământând aluat, dar pot să aibă și reacții
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
morale sub zodia incertitudinii concluziilor. Sinteză între romanul obiectiv, întemeiat pe mimesis, și perceperea subiectivă a realității, întemeiată pe anamnesis, romanele propun o tematică, un tip de conflict și o tipologie umană constante. În centrul tuturor narațiunilor se află un inadaptat la realitate, un nonconformist care refuză regulile jocului social pentru a-și putea păstra nealterată personalitatea profundă. În toate cazurile, devine el însuși victima acestei opoziții, un înfrânt moral, adesea cu consecințe grave, de la nevroza agresivă la alienarea clinică. În
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]