7,158 matches
-
pe insula strămoșească învăluită în cețuri. Paradoxurile istoriei! Firește, cu noi, românii, în principal cu răzvrătitul și ereticul Nicolae Ceaușescu, URSS avea o răfuială veche de două decenii și jumătate. Dar numai pe noi ne-a dat „pe tavă“ foștilor inamici? A dat tot lagărul comunist european, iar până la urmă, destul de repede de altfel, și pe sine însăși, propriul imperiu gigant împreună cu doctrina lui sacră. Și celelalte țări est-europene, cu care URSS nu avea nimic de împărțit (ba, „la din contra
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
Orice pod sau viaduct, în prima fază, tronson de cale ferată sau baraj de acumulare apoi, fiecare siluetă de stabiliment industrial ori cartier nou deveneau poeme patetice ale creației și eroismului, strigăte de victorie anunțând încă o lovitură nimicitoare dată inamicului și cucerirea de noi medalii pe panoplia gloriei. Desigur, toate mai marile sau mai micile fapte de muncă erau acumulări necesare, umpleri ale golurilor reale. Stridența reclamei le cufunda însă adesea în trivial, transforma o bună treabă gospodărească în ceva
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
iritate de expansiunea Rusiei către Bosfor și Marea Mediterane, au intervenit prin organizarea Congresului de la Berlin, în urma căruia România a pierdut Basarabia, primind în schimb Delta Dunării și Dobrogea. Atunci, în planul percepției populare, Rusia devenise însă, o dată pentru totdeauna, inamicul public numărul unu. „Din ceasul acesta, prietenia românilor pentru Rusia era sfârșită", concluziona Constantin Bacalbașa (1856-1935, om politic și ziarist). "Anul 1878 este pragul de la care în mentalul colectiv românesc se instalează fenomenul rusofob, pe un puternic fond naționalist", identifica
Când au început românii să urască Rusia by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/25174_a_26499]
-
pentru discuția despre comunism și democrație, mai multe nume au fost menționate, dar nu al Regelui, cu excepția abdicării. Un tânăr istoric a vorbit despre lucrurile cu care Regele a fost silit să se confrunte - umilire, izolare, mândrie, teamă, reconciliere cu inamicul său principal. După vizita de Paști din 1992, România Liberă scria „Nu am auzit niciun cuvânt și nu am văzut vreun gest care să-mi amintească în vreun fel de ura, vulgaritatea, isteria și mizeria morală care au îmbolnăvit și
Despre 23 August şi despre Regele Mihai () [Corola-journal/Journalistic/25400_a_26725]
-
cu subiectul și cu telespectatorii“, își încheia Mircea Badea emisiunea de luni noaptea. Ipoteza unei casete compromițătoare despre Dan Voiculescu este exclusă din start. Dacă ar fi existat această casetă, ea ar fi fost de mult aruncată pe piață de către inamicii politici și, nicidecum, de unul dintre angajații trustului. O renegociere de salariu prin aruncarea unei amenințări voalate pe post este, iarăși, exclusă, deoarece veniturile din publicitate atrase de emisiunea lui Mircea Badea îi conferă altfel de argumente în cazul unei
Cum o să-l bage Mircea Badea la apă pe Dan Voiculescu, marţi noapte () [Corola-journal/Journalistic/25553_a_26878]
-
Andreea Deciu Ca specie, ființele umane și-au făcut în timp o proastă reputație: aceea de a fi inamici pentru cei din jur, pentru lumea înconjurătoare, chiar pentru noi înșine. Totuși, se pare că ne înșelăm asupra definirii naturii noastre, atunci cînd ne autocondamnăm, cu vorbele anticului homo homini lupus: biologia modernă avansează ipoteză, susținută cu dovezi oferite și
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
al locului, cu voce suavă și atingere blândă, mă îndeamnă să îl urmez. Îi zic că îl caut eu, nu e nevoie. Nu mi-au trebuit mai mult de cinci minute și eram pe drumul spre casă. Saligny, unul dintre inamicii băii Fondată în 1897, baia a aparținut la originile ei unor negustori pe nume Abramovici și Harimovici. Treptat a fost îmbunătățită, regina Maria contribuind cu donarea saunei. Acest lucru i-a atras pe oameni, care se bucurau din plin de
Agățat în Baia Griviței. Vizită la ultimul spa comunal din Capitală by Arvunescu Victor () [Corola-journal/Journalistic/21400_a_22725]
-
a merge la războiul care nu este doar al Ucrainei, "ci și al României". Iată ce scrie Marius Trancă: Ieri mi-am făcut publică dorința de a mă duce în Ucraina pentru a lupta alături de frații nationalisti ucrainieni împotriva unui inamic comun: Rusia. Mai multe persoane au pus sub semnul întrebării această decizie și m-au acuzat că lupt într-un război care nu-i al nostru. M-au întrebat de ce plec în Ucraina... oare de ce ? Plec în Ucraina pentru că acest
RĂZBOI UCRAINA. Gest incredibil al unui român: Nu mă tem de moarte by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/21710_a_23035]
-
invaziei sovietice, o invazie care se repetă și care ultim dată ne-a condamnat neamul la o viață de teroare. Am ales acest drum și nu voi da înapoi. În trecut alții au ales să lupte în Spania împotriva unui inamic comun, împotriva stelei roșii. Astăzi eu am ales să urmez același model și sunt hotărât în această decizie. Cred în dreptul poporul ucrainean de autoguvernare, în dreptul lor la libertate și suveranitate, la fel cum îmi doresc să văd România unită și
RĂZBOI UCRAINA. Gest incredibil al unui român: Nu mă tem de moarte by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/21710_a_23035]
-
germane asupra lor. Vasile Morțun, ministru în guvernul condus de Ion I. C. Brătianu, de exemplu, avea o vastă colecție de artă românească, tablouri, numeroase volume bibliofile etc. Nimic nu se mai întoarce, vreodată, în țară. România e văzută ca un inamic, iar Tezaurul se confiscă. -De ce lasă Rusia ca o valoare nesemnificativă, totuși, pentru o mare putere să afecteze pe termen lung relațiile cu o țară care i-a fost aliată? -Problema nu se pune financiar, nu e o mare
Planul Brătianu, leul fără Tezaur, salvarea României-date istorice fundamentale la 100 de ani de la Primul Război Mondial by Val Vâlcu () [Corola-journal/Journalistic/21799_a_23124]
-
alegeri libere, trecerea de la aspra morală soldățească la subtilitățile de neînțeles ale politicii, coloratura gauchistă a furtunoșilor ani '60. Scenele de război propriu-zise au pregnanță și dau greutate cărții: "în sfîrșit, tirul italian încetă pentru un timp; cu toții, prieteni sau inamici, simțeau - mai ales în sînge și în gîtlej - că în curînd avea să înceapă asaltul. Și ia- tă-i acolo, printre adăposturi, cum unii dintre inamici ieșeau din pămînt și o luau la fugă: îi putea vedea alergînd cu repeziciune în
Ororile războiului într-o lume creștină by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16681_a_18006]
-
și dau greutate cărții: "în sfîrșit, tirul italian încetă pentru un timp; cu toții, prieteni sau inamici, simțeau - mai ales în sînge și în gîtlej - că în curînd avea să înceapă asaltul. Și ia- tă-i acolo, printre adăposturi, cum unii dintre inamici ieșeau din pămînt și o luau la fugă: îi putea vedea alergînd cu repeziciune în zig-zag... etc." (vol. I, p. 136). Miza romanului stă în această prezentare nepartizană a războiului și a comunismului (o imagine extrem de puternică a regimului stalinist
Ororile războiului într-o lume creștină by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16681_a_18006]
-
se aliază cu generalul Averescu, închipuind, firește și cu alții, o Ligă a Poporului, o nouă grupare politică. În ianuarie-martie 1918 se formează chiar un guvern Averescu, Argetoianu ocupînd portofoliul Justiției, guvern ce avea misiunea ingrată să pregătească pacea cu inamicul care, va fi însă repede înlocuit cu un guvern Al. Marghiloman. Și în tot acest timp Argetoianu era de un antiliberalism exacerbat, acuzîndu-l pe Ion I.C. Brătianu drept cauză a înfrîngerilor militare. A mai fost odată ministru în guvernul Averescu
Jurnal de politician by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16719_a_18044]
-
în tranzacții lipsite de moralitate și acceptă, ori chiar participă la spolierea resurselor economice ale statului. Combinații între radicalismul de dreapta și cel de stînga, deci un peronism sui generis, sînt așadar posibile în numele faptului că ambele extreme detestă același inamic, mult execrata și calomniata democrație parlamentară.
Post-comunism și post-fascism by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/16711_a_18036]
-
literare și pentru care asemenea asimilări ale semnificației în limbaj sînt premisa esențială de studiu al literaturii. Mai interesant însă decît reacția "aliaților" (fie ei și fără știința lor) lui Putnam la acest volum mi se pare a fi răspunsul "inamicilor", mai ales cînd el vine de la lingviști cu prestigiu. La scurt timp după apariția cărții, Jerry Fodor a publicat o cronică iritată peste măsură în "London Review of Books", o revistă mai academică, mai specializată decît echivalentele ei mai faimoase
Vechi dileme, noi răspunsuri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16742_a_18067]
-
Constantin Țoiu 12 noiembrie 1978 Iowa-City. Filmul cu actrița italiană Claudia Cardinale (răpită) de revoluționarul mexican, care, rănit, declară patetic: " Inamicul revoluției ca și al iubirii este timpul. Revoluția - mai spune el - este... una putana", - o târfă, vorbă răspândită în Europa. Revoluția - continuă eroul mexican - n-ar cunoaște dragostea obișnuită și nici măcar compasiunea, ci doar pasiunea dezlănțuită, fără nici un fel de
America invicta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16756_a_18081]
-
sfârșitul bătăliei, deciși să moară cu arma în mână,... ceea ce pentru ei era suprema onoare,... se cocoțau în arborii cei mai stufoși, cu frunzișul rămas intact după atâtea explozii. Și cum, legați zdravăn de crengile groase, trăgeau din copaci în inamic, în infanteria americană, debarcată în insulă de pe navele de luptă, făcând astfel multe victime. Joe mai povestește cum artileria lor, văzând tactica "japilor", trăgeau mai întâi în arbori, cu obuze incendiare, făcând să le cadă frunzele ce mascau japonezii, care
America invicta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16756_a_18081]
-
în chip husserlian existența, de unde, la existențialiști, ideea fundamentală de libertate a spiritului, de responsabilitate, de spirit activ asupra realităților fizice; de unde și conștiința, revoluționară, ce a decurs din teoria aceasta precum și gherilele luptătoare pe diverse fronturi și în care inamic principal erau cele stabilite odată pentru totdeauna, regimurile capitaliste sau burgheze incapabile, după gîndirea revoluționară, de a prinde procesul în acțiune al realității. O altfel de dialectică, nu materialistă, ci o dialectică transcendentală de sorginte husserliană, la urma urmei, deși
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
se potrivește în bună măsură. Situația de după 1944 nu e însă aceeași. Nae Ionescu sau Crainic nu sînt, ei, colaboraționiști propriu vorbind. Au aparținut extremei drepte și au avut simpatii pentru naziști, dar acestea nu țin de colaborarea cu un inamic care ne-a ocupat țara. Presa românească era liberă (nu, desigur, ca înainte, dar cauza știrbirilor era războiul și alianța militară cu germanii). Nu discut acum îndreptățirea ideologiei lor. E incontestabil că n-a fost una democratică și trebuie judecată
Despre colaboraționism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16870_a_18195]
-
răzbunată de o promiscuitate a dezbinării interne; condiții în care nici nu mai poate fi vorba de concordie. Cu atât mai mult cu cât dușmanul comun nu mai există. Doar mecanismul împotrivirii rămâne neschimbat. Pentru a nu funcționa în gol, inamic devine aliatul de odinioară. Și cum n-ar deveni, când simpla lui prezență amintește de experiența traumatică a rezistenței și de dubla cedare (către stat și, pentru limitarea acestei cedări, către aliat) a unor cote de intimitate? Cel puțin promiscuitatea
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
avea opinii politice foarte critice despre România, în special despre atotputernicia Partidului Liberal. În 1918, cînd rușii bolșevici încheie cu Puterile Centrale Pacea de la Brest Litovsk, lăsînd România singură și fără armament, țara a fost nevoită să încheie armistițiu cu inamicul. Situația era foarte grea. Atunci găsește Carol să se angajeze în legătura sa amoroasă cu Zizi Lambrino. La începutul lui septembrie, părăsindu-și regimentul (ceea ce însemna, de fapt, dezertare) cei doi amanți ajung la Odessa, unde se căsătoresc pe ascuns
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
regală, pe care a instaurat-o în februarie 1938, nu îi stătea în gînd la începuturile domniei sale. Cred că nu are dreptate. De fapt regele, chiar de la urcarea sa pe tron, a urmărit, tenace, acest proiect. Liberalii, ce-i drept, inamicii săi, nu mai erau la putere și cu național-țărăniștii, exceptîndu-l pe intratabilul Iuliu Maniu, se înțelegea în general. Dar au izbucnit, chiar odată cu urcarea sa pe tron, ravagiile crizei economice mondiale de care, la început, mai nimeni nu o considera
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
destinul lumii în care ne târâm de pe azi pe mâine s-ar putea să nu mai valoreze nici cât o ceapă degerată. Lumea de azi s-a împărțit, începând cu 11 septembrie 2001, vrem-nu vrem, între amicii lui Vadim și inamicii amicilor lui Vadim!
Planeta dezaxaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15851_a_17176]
-
popoarelor mari și mai mici. Dar nu uit că filosoful Rădulescu-Motru era, în 1948, cufundat în pesimism. El, filoantonescian, judeca, și în 1948, după prăbușirea hitlerismului, negativ gestul celor care au condus înlăturarea dictaturii militare antonesciene, trecînd de partea foștilor inamici. Și asta numai pentru că puterile apusene au cedat România Rusiei sovietice. Dar a existat, în august 1944, altă cale de ales pentru România și n-am fi pierdut Ardealul pentru totdeauna dacă acceptam soluția Antonescu? Și cine știa, atunci, în
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
împrejurările în care au căzut prizonieri și comportamentul în timpul prizonieratului. Astfel considerăm că aceste sublinieri aparțin ofițerilor anchetatori membri ai comisiei prezidată de generalul Scărișoreanu, care în urma analizelor l-au absolvit pe sublocotenentul Camil Petrescu de delictul de predare la inamic și l-au repus în drepturi. "Sublocotenentul Popescu Victor și Petrescu Camil din Reg. A6 vor recunoaște drumul din bivuac prin Negrilești - Ungureni - Movila Mare - Est Tecuci - Pădurea Dărasca. Pe lângă recunoașterea acestor direcțiuni de marș se vor recunoaște și alte
Camil Petrescu pe front și în lagărele de prizonieri by Iulian Stelian Boțoghină () [Corola-journal/Journalistic/15889_a_17214]