147 matches
-
Jurnaliștilor Europeni cu sediul la Bruxelles), semnasem după o consultare cam sumară a colegilor, de partea "iconoclaștilor". Ni se părea, mie și unora dintre colegi, citind doar primul lor apel, că ne întâlnim într-un anumită sentiment de nefiresc, de inautentic. Anume acela că după atâta ateism pătruns ca o igrasie până și în pereții lăcașelor de cult, pietatea cu otuzbiru, era, în multe cazuri, dacă nu un fariseism, o politică total ineficientă. Fete pe jumătate goale, așezate în chip de
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
un caz fericit, asta ajută la maturizare, prin asumarea a ceea ce ești. Subtitlul cărții lui Traian Ungureanu, România, țara lui "ca și cum", este, de altfel, dacă-ți păstrezi sângele rece, chiar stupefiant: cum altfel decât dintr-o perspetivă inadecvată poate fi inautentică o întreagă țară? Nu vreau să spun cu asta că România nu a ieșit din comunism mai distrusă decât Polonia, Ungaria, Cehoslovacia. Că e mai bine de trăit la București decât la Paris, sau Praga. Vreau să se vadă din
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
rândurile de la Început!!! VERBA WOLANd Cogitațiuni (II). Despre sfătoșenia cărților Ruxandra CESEREANU A fi neutru În eseu poate fi un gest aristocratic și ultrapoliticos, dar, cu siguranță, este un gest nesărat (poate chiar și nepipărat) și nu În ultimul rând inautentic. A scrie despre ceilalți vorbind și despre tine nu cred că este neapărat un neajuns, dacă lucrul acesta este făcut cu onestitate maximă (și ne-grandomană, adică antinarcisiacă), relevantă pentru subiect. La urma urmei, scriem despre lucruri și oameni În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
cultura filosofică a secolului trecut 8. Autorul recunoaște la Lucian Blaga o "veritabilă și impresionantă obsesie arhitectural-constructivă", dar și cu "momente care trădează o anumită forțare a lucrurilor, o filosofare "cu orice preț"", discursul filosofului extinzîndu-se astfel "din obligație", forțat, inautentic, și nu într-un fel implicit. Atitudinea filosofului se transformă într-o "hărnicie angoasată", "o excesivă grijă față de lume", ceea ce-l face să se comporte ca și cum "s-ar face de rîs dacă nu se pronunță prin prisma propriului sistem și
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
în alte limbi scandinave și să se vândă foarte bine. Cititorii din Islanda sunt foarte atașați de pământul lor, aidoma oricărei comunități mici. E un obicei ca proza, la noi, să fie conectată la realitatea imediată. De îndată ce apare ceva neadevărat, inautentic, în romanele islandeze, forța lor persuasivă diminuează. Acesta este principalul motiv pentru care, de pildă, scriitura de tip polițist islandez nu este foarte prizată afară. În Islanda, crima rareori constituie un eveniment terifiant pentru amintirea cuiva. Nu pe motiv de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a se înfăptui pe sine, în aspirația de a deveni ființa umană în adevăratul ei sens. A exista înseamnă a "transcende" către o posibilitate viitoare. Pentru filosoful german omului îi sînt proprii două modalități diferite de a exista: una efectivă inautentică ("existența banală", "anonimă") și alta posibilă autentică. Existența efectivă se identifică cu viața de toate zilele a omului obișnuit, dominat de problemele cotidiene, care nu pune întrebări lumii și nu se preocupă să fie el însuși omul care s-a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
astfel sentimentul aruncării în lume, conștiința că existența proprie este un fapt lipsit de justificare rațională, absurd; se face prezent sentimentul de frică în fața morții, sentimentul neantului. Se ajunge astfel la o stare de criză, la limita extremă a existenței inautentice prin ea. Prin această criză se face trecerea la cea de-a doua modalitate de viață umană existența autentică, "existența care s-a regăsit pe sine însăși". Aceasta însă, precizează Heidegger, este mai mult posibilă decît reală, este o năzuință
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
mult posibilă decît reală, este o năzuință. Oricum, aflat aici, omul își regăsește propria ființă; frica de moarte provocată de cunoașterea limitelor sale biologice (finitudine) își pierde din intensitate și se transformă în acceptare resemnată a morții (20). Spre deosebire de "existența inautentică", "existența autentică" se caracterizează, așadar, printr-un plus de luciditate (21, p. 203). La Heidegger, ca și la alți existențialiști, este prezentă ideea unei creații permanente a ființei umane din propriile sale resurse, a unei posibile realizări din sine și
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și tehnicii fără riscul da a ne reîntoarce cu cîteva secole înapoi; o educație prin excelență individualizată (de unde se vor lua atîția preceptori?) nu va putea să formeze decît oameni care, în colectivitate, se vor simți dominați de angoasă și inautentici. Mai mult, nu se va putea ști niciodată ce profil moral au putut dobîndi tinerii în urma unei astfel de educații. De fapt, tendința dominantă a educației urmărește tocmai socializarea în anumite condiții de personalizare a ființei umane. 14.4. Critici
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
să însemne ceva pentru mine. Această totală dispariție până și a cadavrului unui sentiment care ți-a făcut destule zile fripte, care te-a pus - și te-a ținut - pe jar reprezintă cel mai sigur indiciu al inautenticității lui. Sentimentele inautentice nu sunt slabe, superficiale, cum se crede de obicei; ele sunt trecătoare și nu lasă urme. Dispar de tot, ca extratereștrii din filmele științifico-fantastice de duzină rămași fără „carburant” și care, dintr-un motiv sau altul, nu se mai pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o generație, nu s-a putut acomoda cu Proust nici până la urmă : ei și ?). În unele articole de la început, când milita pentru „specific”, Ibrăileanu se pronunțase contra influenței baudelairiene la noi (care în cele mai multe cazuri nu era decât o poză inautentică) și i s-a făcut din asta o culpă, dar atât în Adela, cât și în câteva articole de după primul război revin obsedant niște versuri din Baudelaire ; în lungul său studiu despre Les fleurs du mal (cules în Note și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
G. Bacovia, Ion Pillat și mai târziu la Nicolae Labiș. Sub influența modelelor, sunt invocate numeroase personaje literare (Pygmalion, Don Quijote, Ofelia ș.a.), dar caracterul livresc și lipsa de coerență în alegerea unei maniere de a scrie poezie imprimă o notă inautentică multor versuri. Antologia Cântarea cântărilor mele (1971) cuprinde poeme din anii 1940-1971, ceea ce aduce împreună lirica începuturilor și versificările activiste, angajate, în felul lui Mihai Beniuc. Cartea surprinde prin structură, fiind organizată în cicluri care poartă ca titluri indicații muzicale
TAUTU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290101_a_291430]
-
cu orice preț. Dar mai important este poate un crez pe care-l Împărtășește toată literatura franceză contemporană cu prețul scăderii notorietății ei la scară mondială: literatura nu trebuie să păcălească cititorul cu iluzii frumoase. Cel care crede altceva e inautentic - nu e scriitor. O spune de atfel un reputat filzof francez contemporan, Jean-Luc Nancy, Într-o carte publicată tot la sfârșitul anilor 1980: La Communauté désoeuvrée. Literatura este exercițiul prin care scriitorul se prezintă În fața lumii ca cineva capabil să
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se știe, pot fi mai puțin credibile decît verosimilul. Lorette Nobécourt cade cîteodată În capcana neîncăpătoare a literaturii: uită că, scriind ficțiuni, ea se află Într-un atît de hulit Sistem. Cu cît autoarea e mai sinceră, cu atît mai inautentică-i pare literatura (spre sfîrșitul cărții). Cu cît limbajul e mai agresiv, literatura pierde În estetică ceea ce cîștigă În retorică. Această intransigență a limbajului, uneori patetică, alteori ostentativă, exploatarea pînă la epuizare a bataillanului topos al transgresiunii, zgomotul unei scriituri
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
al căror singur adevărat eroism este cel de supraviețui unor aventuri contrafăcute, vag autoscopici, vag patetici, fals impasibili. Jean Echenoz este un foarte bun interpret al simulării. Atîta vreme cît romanul de gen simluează viața și se mulțumesc cu un inautentic verosimil, scriitorul crede că simulînd aceste genuri nu face altceva decît să redea viață unor personaje mecanice și autenticitate unei literaturi prizoniere convenției. În romanele lui Jean Echenoz - dintre care Le Méridien de Greenwich, 1979, L’Equipée malaise, 1986, Nous
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este fără esență, urmează o continuă contestare a existenței sale. Aceasta este sursa angoasei care însoțește transcenderea dinspre aparență spre ființă a fiindului care suntem noi. în fine, în al cincilea rând, omul este angajat în transcenderea de la o existență inautentică la o existență autentică. Astăzi, cel mai adesea, omul se află în rătăcire, decăzut de la fondul său, străin de Ființă. în plus, el este încurcat în multiplicitatea fiindului, nu mai este atent la Ființă, o 114 uită și, în final
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
mai puțin decât nimicul - interesează gândirea heideggeriană, cât relația dintre cei doi. Relație care ar fi greșit să o gândim în termenii axiologici, ai valorii, sau ai umanismului tradițional și despre care nu putem spune decât că este autentică sau inautentică. Astfel interpretată, filosofia heideggeriană se înscrie în tematizarea filosofică a comunicării, caracteristică epocii noastre. Desigur, așa cum spuneam mai sus, această comunicare este gândită hermeneutic, nu semiologic. Relația dintre om și Ființă este un joc al interpretării, o hermeneutică existențială, și
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
lui Arghezi, Marin Mincu crede că lupta cu divinitatea, viclean adulată ori fățiș contestată, inclusiv în aceleași secvențe, indică impasul dramatic al subiectului însuși care nu izbutește a-și găsi identitatea și, în consecință, intră în dispută cu proiecția sa "inautentică" de individ social, cultural, religios: " Se depistează imediat (...) o flagrantă lipsă interioară ce ne avertizează că undeva angajarea experiențială a fost trucată, că nu a existat o implicare definitivă, abisală, a subiectului în act, că ceva a fost falsificat. în
O antologie de Marin Mincu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12557_a_13882]
-
asta" (p. 94). E stupefiantă mina de mare cuceritor a unui bărbat încurcat între iubitele lui tocmai la moartea mamei. Ca scenă de ficțiune ar merge, ca episod de jurnal e stupidă și jenantă. Un alt aspect în bună parte inautentic e comunismul de fațadă, etalat cu abilitate și suspect a fi confecționat retrospectiv, împins prea în urmă până în 1942 pentru a fi credibil, construit ca un fel de ideologie adoptată precoce, eroic și naiv deopotrivă. Într-o teză despre "războiul
Jurnalul ca impostură by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12584_a_13909]
-
cazul. Per ansamblu, scenariul echilibrează cele două planuri, între altele pentru a păstra tensionalitatea așa cum este ea cerută de genul comediei. Conf.univ.dr. Elena Saulea consideră că filmul "„se deschide spre parabolă și atinge satirizarea șarjantă, face din trișare, fals și inautentic tot atâtea planuri a căror secvențialitate dau narațiunii filmice un ritm interior inedit, decupajul relațiilor umane și perfecțiunea dialogurilor atrăgând prin secvențe de sensibilitate și curaj enunțiativ”". Criticul de film Călin Căliman își exprima, ce-i drept cu multă întârziere
Operațiunea Monstrul () [Corola-website/Science/298788_a_300117]
-
fost scrise. Anume, în Codex Sinaiticus lipsesc versetele , prin urmare Evanghelia după Marcu nu conține decât relatarea unui tânăr conform căruia Iisus ar fi înviat, dar nu-I descrie nici învierea, nici pe Hristos înviat. Numai versiunea neconformă cu originalul (inautentică) a Evangheliei după Marcu Îl descrie pe Hristos înviat, această descriere fiind rodul fanteziei copiștilor. Prin urmare, versetele sunt versete apocrife. Flavius Josephus ("cca". 37-"cca". 100), un evreu și în același timp cetățean roman care a lucrat sub dinastia
Învierea Domnului () [Corola-website/Science/312329_a_313658]
-
-și însă o învățătură diferită de ceea ce înțelegem azi prin „platonism” și, mai ales, dezvoltând nucleul filosofiei platoniciene până la atingerea unui grad maxim de originalitate. Multe dintre textele pe care le utilizau, de altfel, crezându-le platoniciene, erau de fapt inautentice. Ei nici nu se fereau, în fapt, să apeleze chiar și la texte epicureice sau aristotelice. Punctul de pornire al acestei tradiții se situează în Egiptul elenizat, la Alexandria, astfel încât și influențele dinspre religiile orientale și-au spus, la rândul
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]