219 matches
-
combinație de termeni specifici emancipării statului național și filosofiei romantice și iluministe despre om și puterea rațiunii transformatoare a acestuia. Forma acestui discurs era eminamente culturală, incluzând unele dintre cele mai generoase idealuri umaniste și naționale, un gen de imn incantatoriu închinat de vechii absolvenți tinereții lor universitare și implicit universității pe care o absolviseră. Să observăm însă că între discursurile construite și vehiculate în universitate și cele despre universitate exista o corespondență aproape perfectă în privința formei, consistenței și obiectivelor, întrucât
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
îmbogățească panteonul clasic al Daciei romane sau al Transilvaniei în care poetul s-a reîmpământenit. El se rebotează orfic, zăcământul originar de vitalitate al liricii sale îmbogățindu-se cu noi filoane, cum ar fi militantismul și eticismul, care capătă străluminări incantatorii: „Adie voci de dincolo de noi/ Prin seara ca un giulgiu de fecioară,/ Tărâm străin, fosforescente ploi/ Când amăgirea-ncepe să ne doară” (Seară depărtată). E un lirism concentrat, interiorizat, susținut de tehnica sugestiei și a metaforei revelatoare. Un aer de
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
nu consideră o tragedie preschimbarea lucrurilor în aur verbal. Poezia rezidă, aici, în finețea sugestiei, în efectele de ton, de culoare, de accent, de nuanță, în inefabilul pictural, în imagine. Priveliști și, în genere, existențe banale dobândesc, prin transfigurare, proprietăți incantatorii; copacii, fructele, frunzele, păsările răspândesc irizări de tărâm fantastic. Spre a obține astfel de rezultate, poeta întrebuințează tehnicile stării de vis natural, pentru prima dată, însă - după cum o sugerează chiar titlul volumului - visul este, în viziunea ei, însuși principiul existenței
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
o naștem pe Alcest, / testimonium ludus est / En, ten, tin, / o ce joc sublim!”. Ciclul - pus pe muzică de Cornel Țăranu - valorifică folclorul și limba țiganilor, ca și pasionalitatea lor specifică. Limbajul argotic și împestrițat cu idiotisme țigănești, caracterul ritualic, incantatoriu al versurilor fac din acest volum cea mai pitorească și exotică scriere a lui B. În Unicorn în oglindă (1975), critica a văzut o etapă în care poetul renunță la pitoresc și la muzicalitate și esențializează discursul liric, fără a
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
dispariția prematură a soției poetului). Poezia de eteruri nelumești și de metafore ale distanțării și impersonalizării se individualizează în sensul cel mai propriu, fără a deveni în vreun fel anecdotică sau retorică, ci păstrându-și altitudinea zborului. Elegii, bocete, ritualuri incantatorii ale trecerii, toate acestea filtrate prin drama personală, versurile din ultimele două volume alcătuiesc totodată o artă poetică: poezia ca mijloc al mântuirii. După ce a epurat lumea/existența de zgura materialității, poezia acestui mallarmean se autoclaustrează în „fiordul ei de
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
aveam nici o legătură cu exteriorul, când temnicerul meu se făcea că nu pricepe nici o limbă, în afară de un vag dialect germanic, am început să mă uit la scrisoarea de la Abbad ca la o relicvă și să repet ca pe o formulă incantatorie cuvintele referitoare la cucerirea Rhodosului. Într-o noapte, am avut un vis. L-am văzut pe Soliman având, sub turban, un chip de copil, cel al lui Bayazid. Cobora iute de pe un munte spre a veni să mă scoată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
am așezat pe pat, m-am uitat atentă în jur, încercând să-mi explic ce se întâmpla. Din toate părțile camerei, tablourile Ioanei îmi sorbeau pri virile în adâncul lor vrăjit. Îmi trebuia un timp să mă smulg de sub puterea incantatorie a acelor culori care încet-încet mă subjugaseră. — De ce picturile tale sucesc mințile privitorilor? am întrebat-o în ultima vizită de seară, înaintea plecării acasă. Eu aduc pe pânze lumea viselor. Când pun culorile, ele încep să cânte. Un tablou trebuie
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
am așezat pe pat, m-am uitat atentă în jur, încercând să-mi explic ce se întâmpla. Din toate părțile camerei, tablourile Ioanei îmi sorbeau pri virile în adâncul lor vrăjit. Îmi trebuia un timp să mă smulg de sub puterea incantatorie a acelor culori care încet-încet mă subjugaseră. — De ce picturile tale sucesc mințile privitorilor? am întrebat-o în ultima vizită de seară, înaintea plecării acasă. Eu aduc pe pânze lumea viselor. Când pun culorile, ele încep să cânte. Un tablou trebuie
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
zece, stând drept, În picioare, În periscop, În timp ce, pentru a-mi pune sângele În circulație, mișcam Încet și lin picioarele, ca și cum aș fi urmat un ritm afro-brazilian. Să mă gândesc iarăși la anii din urmă lăsându-mă În voia ruliului incantatoriu al atabaques-urilor... Poate ca să accept revelația că fanteziile noastre, Începute ca un balet mecanic, acum, În templul acela al mecanicii, aveau să se transforme În rit, posesie, apariție și dominație a lui Exu? Alaltăseară, În periscop, nu aveam nici o dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
tind toate ale firii, fără a reuși însă vreodată să o egaleze: fumul e strâmt în șolduri, vânturile vădesc pe o rochie verde sexul femeii, iar Pubera noapte a mai crescut / în șolduri pe ruini / crepusculare. Tonalitatea versurilor e solemnă, incantatorie, iar, la nivel imagistic, aceasta se întâlnește cu o risipă senzorială, cum Sub umbra unui pom sprinten / doarme fecioara într-un acut halat de simțuri, pe primul plan situându-se olfactivul (dominat, tot sub impuls erotic, de faima subțioarelor ori
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
În Steiner, profesorul central-european eșuat în alcoolurile atlantice, proza lui Pratt ipostaziază pe cei care dețin, de secole, în Praga lui Rudolf halucinatul, arta de a fabrica înfricoșătorul Golem. În Bouche Dorée, preoteasa voodoo cea fără de moarte, este concentrată energia incantatorie a religiilor afro-braziliene și caraibiene. Vrăjitoarea aduce, în paginile lui Pratt, aroma erotismului tropical și ambiguu. Ca un profil din O sută de ani de singurătate, ea traversează istoria, deținând secretul longevității ce desfide ordinea rațiunii occidentale. În acest pământ
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
am recitit-o În după-amiaza asta, altfel n-aș fi știut ce să-ți răspund. Eu sînt timidă, François...“. Rostise numele meu! Nu mă cunoștea propriu-zis, dar mi se adresase spunîndu-mi François! În gura ei, numele meu devenea o formulă incantatorie. Am descoperit În seara aceea că va fi suficient de acum Înainte ca o femeie să-mi rostească numele cu voce tandră pentru ca totul să se dea peste cap, iar eu să mă Îndrăgostesc instantaneu, chiar dacă mai apoi era nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pline de îndemnuri iconoclaste: „să ne coborîm în rîpa/care-i Dumnezeu cînd cască”, „să plecăm, să plecăm”, „ne-om dezbrăca în pielea goală...” - conțin destui germeni ai insolenței dadaiste. Poemele erotice ale lui Vinea au un „ce” liric, magic incantatoriu („Ioana“, „Fira“). În poemele lui Tzara („Am sădit în corpul tău“, „Prietenă Mamie“ ș.a.), lirismul se naște din aliajul de candoare sentimentală jucată și distanță ironică, pe o melodie cînd fracturată (scurtcircuitările eliptice de tip parole in libertá), cînd ieșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Avangarda în literatura română -, Ion Pop a spus aproape tot ce era de spus cu privire la afinitățile, dar și la importantele diferențe dintre programul „constructivist” sau mai general avangardist de la Contimporanul și mythos-ul liric al lui Ion Barbu. Abstracționismul, nonfigurativismul, „primitivismul” incantatoriu, construcția intelectualizată, pigmentate uneori cu picanterii goliardice, constituie, oricum, suficiente puncte de întîlnire. Ca și poemele lui Vinea, cele compuse de Barbu sînt un fel de standard al revistei, plasate nu o dată pe post de editorial liric. Romulus Dianu (viitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
române de la origini pînă în prezent: „poeți ai fondului obscur”, „mari sensibili schimonosiți”... Tudor Arghezi este un alt mare poet modern aflat în „grațiile” revistei. „Contimporanii” îi vor publica în special texte anticlericale („Mitra Mitropolitului Grigorie“ ș.a.), pamfletare sau poeme „incantatorii” („Lingoare“), iar volumul Cuvinte potrivite va fi promovat de ei atît înainte, cît și după apariția lui din 1927. Atitudine cît se poate de logică: nu era, oare, Arghezi cel mai important deschizător de drum al modernismului românesc, acela care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
probă, a șasea, cifră ce îmbracă aceeași încărcătură simbolică a maleficului, asociat minciunii și răului în lume, este un model de exorcizare a răului prin logos. Apelul se face la copii, simboluri ale purității, pentru rostirea “blastămurilor părințești”, cu valoare incantatorie: “băieții încep a curge toți, care dincotro cu blastămurile părințești în mână.” În final se produce o demitizare a simbolurilor cu care au fost învestite personajele. Dacă în prima etapă a drumului, fabuloasă este prostia lui Dănilă, în ultima etapă
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
P. Drogeanu - omul fericit nu poate să nu Își transforme condiția Într-un program care răspîndește bucuria cu forța unei epidemii [...]”, - iar poezia lui Ilarie Voronca este Însuflețită pe Întreg parcursul ei de un program ca acesta, crezînd În valoarea incantatorie a rostirii poetice, capabilă să reînnoiască fundamental poziția omului În univers, Înălțîndu-le pe amîndouă În plenitudinea lor originară. „MILIARDARUL DE IMAGINI” Urmînd itinerariile lui Ilarie Voronca În căutarea unei noi „gramatici” a poeziei, am putut remarca interesul său ieșit din
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
imnică, revărsarea preaplinului sufletesc, năzuința de „istovire” - cum ar zice Ion Barbu - a cîntecului, Într-un discurs ce-și reia și variază la nesfîrșit pretextele, cu atît mai mult cu cît tiparul strofic, armonia ritmică, muzicalitatea rimei Încurajează menținerea atmosferei incantatorii. Ca să sugereze intensitatea sentimentului erotic și ubicuitatea luminoasei prezențe a femeii iubite ce iradiază În toate lucrurile din jur, poetul multiplică spectaculos elementele de relație, fie la nivelul versului („Te simt În glas, În buză, În respirație,-n carte”, „Nu știu ce
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Întru poezie. Le Înțelegea, desigur, din perspectiva absolutei disponibilități avangardiste și a unei ideale identificări dintre a scrie și a fi, acompaniate, chiar dacă nu Întotdeauna În chip mărturisit, și de o conștiință „modernistă” a formei: dovadă frecventele tentative imnice și incantatorii, de poet „inspirat” și „spontan”, dar și de meșteșugar (neo)baroc și manierist, fascinat de spectacolul metamorfozelor verbale, cu gust pentru performanțele de ingeniozitate combinatorie. Despre „vocația (sa) temperamentală” s-a spus, cu exactitate, că „și-a găsit expresia convenabilă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
funcție performativă într-un context dramatico-ritual. Înainte de Platon, conceptul ar fi fost înțeles nu ca imitație, ci ca „mimare”, „simulare”1, împrejurare ce ne îndreptățește să bănuim că una dintre primele experiențe ale artei trebuie să fi fost aceea magică, incantatorie. În mod similar, adevărul, aletheia (a!lhvqeia), etimologic înrudit cu lethe (!lhvqe), uitarea, era privit în legătură cu viziunile, cu visele, cu justiția ordalică și cunoașterea oraculară 2. Cea mai timpurie teorie artistică, în schimb (desemnată tot prin termenul mimesis), considera arta
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
unică, aceasta poate fi văzută și ca o problemă de civilizație, prinsă într-un discurs despre decadență care amestecă înflăcărările lirice și analizele adesea strălucite, dar deopotrivă de găunoase și inoperante. Vom examina mai întâi câteva exemple de asemenea discursuri incantatorii și de reprezentări comune. Apoi, spre a ne distanța de ele, vom încerca o sinteză a abordării prin factorii de risc, în toată complexitatea ei, nu doar în utilizarea ei simplificată, care face din ea o abordare deterministă, exact ceea ce
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Toate acestea, întrețesute, participă la conexiuni febrile de caracter inductiv, unificând fervorile cu nălucirile, cu dezirabilul și cântul; orizontul apropiat lasă loc absolutului patetic; tangibilul intră sistematic în rezonanță cu un contrapunct enigmatic, iar nuanța se topește în melos. Dicțiunea incantatorie favorizează o antrenantă musica humana, o stare perceptivă simpatetică, totalizând și acompaniind cu mijloace specifice. Chant și enchantement, canto și incantesimo, cânt și vrajă acestea acționează convergent, coeficient, sincretic; la Verlaine, la Baudelaire și Rimbaud, la Petrarca și Carducci, la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Respirări, 1982, p. 173). Nimic nou sub soare! Mallarmé, "maestru suprem al magiei" (cum îi apărea lui A. Huxley), lansase cu mult înainte aceeași idee: "Versul care din mai multe vocabule reface un cuvânt total, nou, străin limbii și oarecum incantatoriu desăvârșește (achève) această izolare a vorbei: negând cu o trăsătură suverană, hazardul rămâne termenilor în ciuda artificiului reclădirii lor alternative în sens și sonoritate, și ne pricinuiește această surpriză de a nu fi auzit vreodată cutare fragment ordinar de elocuțiune, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
atingere cu lasciva Lolita, "nimfeta" de doisprezece ani din capodopera lui Vladimir Nabokov. La Cezar Ivănescu, corpul "fragil" al nimfetei e semnul inocenței: "Trup alb de fată care nu vei muri, / suflet care n-a gustat știința morții..." Regimul dicțiunii, incantatoriu, seamănă a cuminecare șoptită. "Te-am dorit mult, / încă de pe când iubirea era pentru mine castitate; / atunci să fi venit, / te urmam fără pic de durere, / la gândul că această însoțire a noastră / avea să fie de scurtă durată, / pe-
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
la Blaga poeții moderni suspină după o țară pierdută, o limbă pierdută, o artă pierdută". Postmodernismul e totuna cu "libertatea absolută a plagiatului". Unde ne sunt marii instauratori de verb inspirat? "De ce de la cuvintele de forță, mantra, de la cuvintele magice, incantatorii, limba s-a degradat până la bavardajul inconsistent al omului modern"? (Interviul citat Dacia literară). În ce-l privește, "critica românească actuală (citim în Contrapunct, 1996, decembrie), cu câteva excepții onorabile, incapabilă, prin cultură și prost gust, să se ridice până la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]