143 matches
-
voi plimba deasupra rezervației sintaxei./» Una peste alta, bulbul rahidian al acestei cărți bombardate, atât cât trebuie, cu hormoni de creștere onirici rămâne, totuși, conflictul dintre reflectarea conștientă a propriei existențe și energia pulsională instinctuală, adică inconștientul ca forță metafizică incognoscibilă, conflict al cărui caracter nu este unul antagonist, ci, mai degrabă, unul amical, pe care Marian Constandache, aidoma unui arhitect al propriei sale viziuni artistice, având la Îndemână compasul și echerul prozodic, sarcastic sau nu, dar categoric «Înecat deodată În
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
moarte, mă creează și mă distruge, mă susține și mă înăbușă. Este agonia mea. Sunt oare cum mă cred eu sau cum mă cred ceilalți? Și iată cum rândurile astea se prefac într-o confesiune în fața eului meu necunoscut și incognoscibil; necunoscut și incognoscibil pentru mine însumi. Iată că fac legenda în care va trebui să mă îngrop. Trec însă la cazul romanului meu. Căci îmi imaginasem, acum câteva luni, să fac un roman în care voiam să-mi pun cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și mă distruge, mă susține și mă înăbușă. Este agonia mea. Sunt oare cum mă cred eu sau cum mă cred ceilalți? Și iată cum rândurile astea se prefac într-o confesiune în fața eului meu necunoscut și incognoscibil; necunoscut și incognoscibil pentru mine însumi. Iată că fac legenda în care va trebui să mă îngrop. Trec însă la cazul romanului meu. Căci îmi imaginasem, acum câteva luni, să fac un roman în care voiam să-mi pun cea mai intimă experiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Ca atare, Joseph Arthur Gobineau avea dreptate să afirme: "Ignoramus et ignorabimus". Kant formulează concepția conform căreia ceea ce noi cunoaștem este creația aparatului nostru cognitiv subiectiv sensibilitate și intelect de care dispunem. Lucrul în sine" (das Ding an sich) rămâne incognoscibil. Și tot atât de necunoscut rămâne și sufletul, interioritatea noastră: "A te cunoaște pe tine însuți, este lucrul cel mai dificil", spunea încă în zorii filozofiei grecești, Thales din Milet. Nu putem afla limitele sufletului, pe ce drum am apuca, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
voia să ia formă, îl căli în apa rece a sudorii, nicovala icnea cu aceeași impostație de voce tubată, al II-lea Război Mondial începuse de mult, bormașina rotopercuta fierul înciudat zadarnic, trecu la represalii cu fainul, scânteile luminau Universul incognoscibil, strânse pleoapele încercând să-l taie mai fin după ce tură triodina la maximum, electronii îi deformau și mai tare chipul, polizorul nu făcu decât să-i estetizeze hidoșenia, deformările se vălureau sub lovitura barosului, crestele ascuțite se modulau precum sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
reducerea vieții la noțiunea de profit, o noțiune abstractizată În nenumărate forme, de transformarea vieții Într-un construct ambiguu În continuă mișcare, o masă de cuvinte și imagini al căror sens a fost suspendat, și a căror realitate este Îndoielnică, incognoscibilă. (...) Fiindcă În timpul său liber, homo faber nu se transformă Într-un homo aestheticus, ci Într-un homo televiticus.” (Larry McCaffery) Și: „Realitatea a brutalizat cuvîntul prin excesul de comercializare, prin sloganuri, prin inflația de jargoane, prin confortul oferit de televiziune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fel. Față de această poziție realistă, împotriva căreia se situează și Kant, conștiința teoretică, practică și tehnică sofistică se crede plăsmuitoare de ficțiuni care operează asupra aparentului, logica omului autonom îndepărtându-se de Real și înlăturându-l ca fiind inutil și incognoscibil... Realul depășește speculațiile dialectice ale rațiunii presupus autonome, fiind transcendent în esență și îmbrăcând dogmatică a revelației". 4 A se vedea de asemenea articolul lui Joseph Pieper, "De l'élément négatif dans la philosophie de Saint Thomas", în Dieu vivant
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
anterior nașterii unei lumi materiale. Toate aceste lucruri sunt dincolo de limita noastră de Înțelegere, iar dacă am Încerca totuși să ni le explicăm, nu am face, de exemplu, altceva decât să-i dăm atribute umane lui Dumnezeu. și totuși, așa incognoscibile cum sunt, aceste idei despre creația prin cuvânt a lumii materiale de către o ființă primordială au meritul de a ne face să nu ne limităm orizontul cunoașterii doar la un univers pământesc, ci să Încercăm să credem În existența și
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
fiecăreia dintre aceste povestiri, se simte mereu ceva înspăimîntător, de pildă trapele ce se deschid brusc, labirinturile fără ieșire, coridoarele care nu se mai termină, cu pereți masivi, impenetrabili și netezi. Tot cu umbra, pe de altă parte, începe domeniul incognoscibilului și neidentificabilului, acela în care cuvintele obișnuite au pierdut orice putere de a desemna o realitate care le scapă. Oameni ai umbrei, oamenii Complotului scapă prin definiție de regulile cele mai elementare ale normalității sociale. Ei construiesc în interiorul oricărei comunități
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
că da". În mod superficial, am putea crede că "nu", pentru că ceea ce se află dincolo de voal (voalul inconștientului) nu prezintă rezistență și, prin urmare, nu se poate cu adevărat vorbi de "nivel". Ceea ce se află dincolo de voal este, prin definiție, incognoscibil. Dar răspunsul este și "poate că da", în măsura în care descrierea modelului lui Pauli este incompletă. Într-adevăr, pot fi considerate două tipuri de obiecte, radical distincte: obiectele cuantice și obiectele clasice. Noțiunea de "nivel de realitate" este de asemenea implicit prezentă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
citez din nou pe Umberto Eco: "A vorbi despre simpatie și asemănări universale înseamnă a fi refuzat în prealabil principiul non-contradicției. Simpatia universală este efectul unei emanații a lui Dumnezeu în lume, dar la originea emanației se află un Unu incognoscibil, sediu însuși al contradicției. Gîndirea neoplatoniciană creștină va încerca să explice că nu-l putem defini pe Dumnezeu într-un mod univoc din cauza inadecvării limbajului nostru. Gîn-direa hermetică afirmă că, cu cît limbajul nostru este mai ambiguu și polivalent, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
lui Lupasco. Acesta ne apare, încă o dată, ca un reformator de gîndire pentru secolul al XXI-lea. 8. DUMNEZEU Dumnezeu ocupă un loc relativ marginal în opera lui Lupasco, care pare stînjenit de un Dumnezeu în același timp cognoscibil și incognoscibil. Lupasco este împărțit între un Dumnezeu stăpîn al universului psihic și un Dumnezeu refugiat în necunoscutul total al afectivității. ORGASMUL LUI DUMNEZEU În Universul psihic există un capitol curios intitulat "Dialectometodologia experienței religioase. Universul psihic și problema științifică a Divinității
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Obiect și Subiect, ci și între diferitele niveluri de realitate a Subiectului și între diferitele niveluri de realitate a Obiectului. Discontinuitatea între diferitele niveluri este compensată prin continuitatea informației purtate de Terțul Ascuns. Lumea este în același timp cognoscibilă și incognoscibilă. Misterul ireductibil al lumii coexistă cu minunile descoperite de rațiune. Ne-cunoscutul pătrunde fiecare por al cunoscutului, dar fără cunoscut, necunoscutul ar fi doar un cuvînt gol. Sursă a Realității, Terțul Ascuns se alimentează din această Realitate, într-o respirație
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cîmpul de acțiune al unui geniu irepetabil, folosirea metodelor exacte va da rezultate pozitive numai dacă studierea elementelor repetabile va fi însoțită de studierea a ceea ce este unic, lucru la care noi privim pînă acum ca la manifestarea unui miracol incognoscibil" (V. Propp, apud C. Segre, 1986: 108). Modelul proppian a însemnat indiscutabil un salt din perspectiva generalizării și clasificării basmelor (nu este lipsit de interes faptul că reactualizarea modelului proppian coincide cu asaltul gramaticilor generative, ambele evidențiind o matrice generativă
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
lumii. Un alt grup dezbate problema ciclurilor viitoare, căutând să înțeleagă devenirea sinelui după disoluția trupului. Acest sine poate fi conștient sau inconștient, poate avea o formă sau nu, poate fi finit sau infinit, poate încerca sentimente nefericite, poate fi incognoscibil. 3. Contemporanii lui Buddha În afara doctrinelor anonime mai sus menționate, izvoarele ne-au păstrat numele câtorva mișcări religioase apărute în India de nord-est, acolo unde influența indoariană a fost puternic resimțită de indigenii nearieni. Astfel sunt adepții Ăjīvika, al căror
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
se vorbește despre imposibilitatea cunoașterii sensului exact al cuvintelor quddós, sal"m și nór. Se remarcă faptul, evident, că oricine vorbește despre Dumnezeu folosește un vocabular aplicabil omului, pe care il transpune pentru a exprima o realitate care îi rămâne incognoscibila. Aceleași idei sunt reluate mai concis în lucrarea aceleiași autoare, publicată în 1983: Leș trois voies de l’Unique, coll. „l’Ordinaire”, Desclée de Brouwer. Din cealaltă direcție, a islamului, se constată divergențe doctrinale pe care chiar persoane deschise pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
implică o oarecare detașare, un anume ceva ce nu-și găsește locul. Cum însă în spațiul liric al poemului toate se leagă, aș zice că până și cele mai mărunte particule ale existenței au în ele ceva știut dar și incognoscibil, o fărâmă de Dumnezeu. Și mai e ceva: noi toți tânjim să ne întoarcem undeva "acasă". LV. Printre multe altele, poetul Desperado e propriul lui curent, iar poeții Desperado pot fi recunoscuți tocmai prin faptul că nevoia fiecăruia de a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu condiția de imaterialitate și cu unirea cu zeii. Acestea sunt figurile diferitelor panteonuri tradiționale față de care Proclus manifestă cea mai adâncă devoțiune, Înțelese ca expresii ale acelei unice esențe divine care Își are prima origine În Unu, inefabil și incognoscibil. La acest Unu omul aderă cu o credință „unitivă”, superioară oricărei facultăți raționale, Înțeleasă ca putere teurgică ce transcende dimensiunea umană. Manipularea substanțelor materiale (minerale, vegetale, animale, folosirea unor medium umani) În scopurile practicii teurgice este justificată, așa cum se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]