359 matches
-
menit, de asemenea, zeilor furtunii și soarelui și anumitor zeițe - deci, în mare, divinităților guvernând diverse sectoare ale vieții cosmice - demonstrează că acest mit se referă la o dramă mai complexă decât aceea a vegetației; el ilustrează, în fond, misterul incomprehensibil al nimicirii Creației de către propriii ei creatori. 45. Învingerea Dragonului Cu ocazia sărbătorii Anului Nou, purulli, mitul luptei între zeul furtunii și Dragon (illuyankcP), era recitat ritualic, într-o primă întâlnire, zeul furtunii este învins și imploră ajutorul altor divinități
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
divinul plecând de la acest libret incoerent? Muzica operelor cu adevărat mari te Înalță spre paradis, dar cuvintele sunt uneori de neascultat. Odată ce semnasem contractul să fac Puritanii, m-am văzut obligat să găsesc o cheie, să descopăr În această poveste incomprehensibilă ce anume l-a inspirat pe Bellini. Singura soluție era să caut ce se ascunde În spatele cuvintelor, În impulsul ce părea ilogic al acțiunii, și astfel am Început să explorez subconștientul personajelor. Împreună cu interpreții, am găsit o corespondență În psihologia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
marilor companii prin mijloace directe și indirecte (creditele de impozit sau impozitele mici), ingerența politicului în domeniul intelectual și cercetare (prin impunerea de obiective strategice corforme priorităților de moment ale guvernului), utilizarea extensivă și curentă a unei limbi de lemn incomprehensibile publicului larg (dintre ai cărei termeni fetiș citez la întâmplare: schimbare (în loc de dereglementare), resurse (în loc de forță de muncă), inovație, incitative, competitivitate, cercetări bazate pe date probante, transfer de cunoștințe, ca și neologisme precum stakeholders sau leadership). Desigur, scopul pentru care
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
și-a isprăvit (syntelesas) toate Încercările (panta peirasmon), diavolul s-a Îndepărtat (exact: „a stat departe de El”) până la momentul potrivit (achri kairou)”. Traducerile românești consultate (Noul Testament de la Bălgrad, 1648, Biblia de la 1688, Biblia sinodală, Cornilescu, Anania) propun un calc incomprehensibil: „până la o vreme”. Textul grecesc spune totuși un lucru limpede: că diavolul s-a retras din fața lui Isus, fără să se recunoască biruit, și că va reveni „la momentul potrivit”. Ei bine, Luca nu uită ce spusese În capitolul 4
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
într-o apreciere mai rezervată, nu în obstrucții, în „mizerii”, în note observatorii. Finalmente, discuția cu M. mi-a lăsat un gust neplăcut. Am văzut că oricît am vrea să fim atenți la celălalt, îl receptăm parțial. Rămîne un rest incomprehensibil, căci dacă putem să-i transmitem celui ce ne ascultă opinii, caracterizări, nu-i putem transmite și suferința provocată de o vorbă, de un gest, reverberațiile lor în sufletul nostru. * Am discutat lung cu Nicu Nicolescu despre nevoia de comunicare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se prezintă ca tînăr. Lansarea s-a făcut în cenaclu. N-am mai fost de mult la o ședință de-a acestuia: cea de acum mi s-a părut o brambureală. Unii din cenacliști au venit cu texte afectate și incomprehensibile (Ioan Herescu), alții s-au comportat grosolan (Victor Munteanu), alții (considerîndu-se datori să se refere la cel „lansat”) l-au firitisit fără măsură, „provincial”. Printre ei (nu știu însă dacă de-al lor) era și un cvasidement. A cerut cuvîntul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că de cele mai multe ori fără să-și dea seama - este pentru că simțeau fără îndoială că ea le oferea ca un fel de cheie a ființelor, de care nu s-ar fi putut lipsi fără să cadă în vag sau în incomprehensibil. SAINT-SIMON 1675-1755 DUCELE DE NOAILLES Șarpele care a dus-o pe Eva în ispită și, prin ea, l-a doborât pe Adam, ducând astfel la pierzanie și neamul omenesc, este originalul, iar copia lui cea mai asemănătoare, mai cre dincioasă
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
depășește conceptul de impersonal: el nu este altceva decât persoană. În loc de "personal" și "apersonal" se poate folosi conceptul teologic de "transpersonal", "suprapersonal". Dar cine consideră că prin acest concept îl poate înțelege pe Dumnezeu, uită că Dumnezeu este și rămâne Incomprehensibil, Invizibil, Indefinibil. Sau chiar o coincidentia oppositorum, coincidența contrariilor, cum l-a definit deja citatul Cusanus: întrucât maximum este și minimum, iar în acest mod transcende maximum și minimum. Dumnezeu este cu totul altfel și interior intimo meo, mai intim
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
natura animistică (vreo ființă spirituală sau fantomatică). Porumbelul și limbile de foc sunt doar imagini ale eficacității sale. Ce este deci, conform Noului Testament, Spiritul, Spiritul Sfânt? Nu este altceva decât Dumnezeu însuși, întrucât putere, forță, har. Puterea perceptibilă, dar incomprehensibilă ce emană din Dumnezeu, o forță creatoare, dar și judecătoare. Un har ce dăruiește însă nu este disponibil. Ce este Spiritul "Sfânt"? Este Sfânt în măsura în care El, ca Spirit al lui Dumnezeu, este diferit de spiritul omului și al lumii sale
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Auschwitz: piatră de bază a ateismului prin antonomasie? Aici mi se impune o întrebare: ateismul explică mai bine lumea? Măreția sa și mizeria sa? Neîncrederea explică lumea pentru ceea ce este? Este în gradul de a consola omul în suferința nedreaptă, incomprehensibilă și fără sens? Ca și cum orice ratio a neîncrederii nu și-ar afla tocmai în această suferință limitele sale! Nu, aici antiteologul nu este mai bun decât teologul. Astfel, de-a lungul anilor a luat ființă în mine o idee la
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
eșec teodiceea prietenilor lui Iov, care încercaseră justificarea lui Dumnezeu cu argumente logice. Este un eșec chiar și teodiceea lui Iov însuși, care încercase să ajungă indirect la justificarea lui Dumnezeu justificându-se pe el însuși. Dumnezeu este și rămâne incomprehensibil. În definitiv, pentru oameni se revelează ca fiind lucrul cel mai potrivit acea încredere neclintită, necondiționată. Omul poate să protesteze, dar protestul nu trebuie să fie ultimul său cuvânt. Pentru creștini și de ce nu și pentru evrei? în suferința extremă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
unei fluențe scăzute ori a ocazionalelor dificultăți de evocare datorate anomiei. În afazia Wernicke se încadrează handicapul în următoarele grade: - gradul 0 este reprezentat de surditatea verbală și prezența jargonafaziei;gradul 1 corespunde cu înțelegerea comenzilor simple și prezența parafaziilor incomprehensibile;gradul 2 include afazicii cu înțelegerea relativ bună și emisia ocazională de parafazii comprehensibile; - gradul 3 încadrează afazicii ce se exprimă cu rare parafazii, dar aceste manifestări sunt comprehensibile în comunicarea verbală. În cazul afaziei globale se poate individualiza handicapul
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
modele diferite de diagnoză a globalizării economice, rămâne o realitate faptul că (i) momentan, statele au mai mare nevoie de corporații decât corporațiile de state, iar raportul de forțe dintre guverne și corporațiile multinaționale s-a schimbat în favoarea corporațiilor. Incă incomprehensibil în totalitate și foarte greu de administrat, procesul actual de globalizare este (ii) efectul multiplicării sistematice a relațiilor dintre actorii principali: state-afacerisocietate civilă și al revizurii conceptelor de suveranitate și de jurisprudență. Citatul care ilustrează realist chintesența globalizării economice aparține
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
inacuratețea cunoașterii sale, omul rămâne în continuare dominat de nevoia de cunoaștere. Finalitatea actului de cunoaștere este predictibilitatea asupra lumii și asupra lui însuși, acoperirea nevoii de certitudini și, în ultimă instanță, a siguranței și securității conferite de aceasta. Descoperirile incomprehensibile ale științelor, societatea de marketing, afacerile multinaționale incontrolabile și toate fenomenele la care asistă ca spectator sau actor de circumstanță într-o lume din ce în ce mai virtuală i-au intensificat nevoia și importanța compensatorie de predictibilitate. În siajul acestei nevoi se înscriu
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
mângâindu-ne poate vanitatea, decât cei care au criticat-o uneori cu superioritate și cinism? Ori suntem noi prea speciali și diferiți pentru a fi înțeleși? Ori tocmai nihilismul, cinismul și aroganța ultimelor regimuri, comuniste și postcomuniste, au făcut România incomprehensibilă? Slaka este și capitala, "un oraș cu de toate, unde în amestecuri amețitoare și orgiastice se întâlnesc luminile raționaliste ale Nordului cu intemperanțele furtunoase ale Sudului, unde tehnicile Apusului întâlnesc letargiile relaxante ale Răsăritului, și toată lumea este încântată!"328: iată
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
ea nu este ca atare testabilă; și atunci numiți aceste concepții stângăcii preștiințifice, fantezii ale minții infantile: dar ele sunt, sau mai degrabă au fost, riguros exacte. Că a fost un timp în care aerul era eter, iată ce este incomprehensibil inteligenței voastre. Și totuși e simplu: e suficient să admiteți că stilurile nu sunt doar unități de reacție, ci și (mai ales) pătrunderi ale obiectului ontologic, care se schimbă (H-R. Patapievici, Zbor în bătaia săgeții). În consecință, putem afirma că
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
Duh, unii rosteau, de exemplu, într-o stare de extaz, vorbe care dobândeau valoare de profeții sau de revelații. Alții aveau darul de a vorbi în limbi, fenomen cunoscut sub numele de glosolalie. Rosteau semiconștienți sau chiar complet inconștienți sunete incomprehensibile pentru muritorii de rând, dar care, în vremea aceea, erau socotite limba duhurilor cerești. Ei bine, acele timpuri de fervoare, când trăsătura supremă a creștinului era posedarea Duhului, nu au ținut mult. Fie pentru că credincioșii atinși de har au devenit
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și să mă las Înghețat vreme de un secol. - Da, cred că Îmi datorezi ceva, a răspuns Vela argumentelor mele. Una dintre dificultățile noastre și, totodată, sursa multor neînțelegeri, constă În faptul că perspectiva mea, concepția mea de viață era incomprehensibilă pentru ea. Câinii pot Înțelege o glumă. Pisicile, Însă, nu pot râde niciodată. Vela, când vedea lumea râzând, râdea și ea. Dar dacă nu i se indica În mod expres („Chestia asta‑i nostimă”) nu schița nici un zâmbet. Iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
englez din orișice perioadă și de nici un străin din Secolul al XV-lea încoace, si apoi singurul său rival era Michelangelo"33. În timpul vieții sale Blake a fost puțin cunoscut că autor. Scrierile lui au fost pe atunci respinse că incomprehensibile, ininteligibile. În 1810, Henry Crabb Robinson mărturisea că, în vreme ce desenele sînt "adesea grotești", poemele lui Blake "merită cea mai mare laudă"; profețiile America și Europe formau o "misterioasă și de neînțeles rapsodie", "total inexplicabilă"34. În 1811, Robert Southey a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fondatorul criticii moderne blakeene. Samuel Foster Damon este de asemenea un pionier al blakeologiei moderne: în 1924 el a publicat studiul William Blake: Hîș Philosophy and Symbols, în care afirma că profețiile majore ale lui Blake, uneori considerate a fi incomprehensibile sau creație a unei minți iraționale, pot fi de fapt interpretate dacă abordăm opera din unghiul sistemului solid de simboluri folosit. Interesul pentru Blake este evident și în lucrarea lui Mona Wilson, Life of William Blake, publicată în 1927, considerată
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Uriel, după chipul Sfîntului Duh. Acestea sînt ca niște cercuri în jurul Fiului, fără a fi mai aproape sau mai departe de El154 (nu aparțin sferei spațialului). Îngerii au început și sfîrșit, adică, prin fire, sînt limitați, dar această limitare este incomprehensibila. În afara celor trei împărații, spune Böhme, se întinde tot puterea Sfintei Treimi, căci Dumnezeu-Tatăl nu are margini 155. Astfel, căderea lui Lucifer, împreună cu regatul sau, este căderea unei părți însemnate a divinității (că la Blake). Lucifer "a fost izgonit cît
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mai privit pe Dumnezeu, s-a voit pe șine Dumnezeu cum va face Urizen și s-a scufundat în sine, începîndu-și căderea, si astfel devenind exterior lui Dumnezeu, cel putin parțial (din perspectiva lui Böhme, Dumnezeu este totul, deci este incomprehensibil cum ceva poate fi exterior lui Dumnezeu). Lucifer a fost astfel izgonit din "nașterea cea mai lăuntrica" (privită că "lăuntrica" numai după cădere, căci la începuturile creației nașterea aceasta era singura realitate) în "nașterea cea mai exterioară". Paracelsus, pe de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Acest impuls poate să fie dat fie de către revelație, fie de către experiență, lucru extrem de important, care deschide metoda dogmatică spre filosofie și cunoașterea științifică. Dogmele sau antinomiile transfigurate sunt modalități prin care intelectul reușește să formuleze acest ceva transcendent și incomprehensibil prin metodele raționale obișnuite. Altfel spus, distincția dintre cele două stări ale intelectului nu este o scindare a acestuia, ci doar o nuanțare a funcțiilor sale. Metoda ecstaziei intelectului nu se aplică decât acolo unde nici una dintre metodele enstatice nu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
rezultat odată stabilit revine la starea sa normală, enstatică"98. 1.1.4. Minus-cunoașterea și problema raționalității Cu ideea minus-cunoașterii, Lucian Blaga a creat serioase dificultăți de receptare și critici acerbe. S-a spus că, atâta vreme cât formulele minus-cunoașterii evoluează spre incomprehensibil, este greu să mai putem vorbi acolo de cunoaștere: este dificil de acceptat ideea că "poate exista o cunoaștere fără înțelegere", din moment ce paradoxalul, absurdul este limita înțelegerii omenești 99. De aceea, autorul citat este înclinat să accepte formulele antinomice în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Hegel 130. În al doilea rând, chiar dacă ar fi cert că tentativele de a raționaliza transcendentul duc inevitabil la antinomii, aceasta nu înseamnă că aplicarea conceptelor la transcendent este iluzorie. Faptul acesta ar putea însemna "prezența antinomicului, într-un sens incomprehensibil pentru noi, în însăși firea transcendentului"131. Descoperirea ideației dogmatice îi întărea această convingere. Așadar, antinomiile nu trebuie să înfrângă elanul cunoașterii metafizice. Dimpotrivă, antinomiile devin pentru Blaga un argument, un motiv pentru calea dogmatică. Redescoperirea ideației dogmatice îi permite
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]