188 matches
-
-se în abur. Curând ninsoarea a devenit ploaie cu fulgere și trăsnete, care ni s-au descărcat pe șira spinării, scurgându-ni-se în cap. De undeva de sus păream un animal ciudat, cu pielea distribuită inegal pe două suprafețe incongruente, contorsionate. Apoi a început să ningă din nou, molcom, cu fulgi mari și din ce în ce mai rari, până când s-a oprit. Înăuntru era alb de zăpadă, în timp ce afară ultimele petice albe se scurgeau de zor în gurile însetate ale canalizărilor. Inima nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
suntem bombardați zilnic, de pe ecran, cu violuri și crime la kilogram. Televiziunile știu să lucreze, foarte bine, cu ipocrizia publicului țintă. O arată un sondaj de opinie ce mi-a rămas pe retină, în care am asociat două răspunsuri total incongruente, dar care sintetizează indirect „rețeta succesului“ pentru astfel de programe. Întrebați fiind dacă ei consideră nocivă prezența violenței în programele TV, o majoritate covârșitoare de indivizi au răspuns afirmativ; aceeași majoritate se regăsește însă tot cu un „da“ hotărât și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
propozițiilor adânci se înscriau într-un același ritm; după cum am avut plăcerea de a cunoaște câteva naturi taximetristice complexe: oameni care conduceau ca niște nebuni, vorbind puțin și dens, ascultând chiar muzică simfonică; și inși la care debitul verbal era incongruent cu manevrele lor din trafic, molcome, leșinate, fără pic de imaginație. Bine, nici cu șoferii hiperimaginativi să n-ai de-a face! O dată am crezut că nu mai ajung întreg la ședința săptămânală a „României literare“. Taximetristul care mă luase
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
al Ființei (cu expresia lui Arthur O. Lovejoy). Se oferă parțial, treptat și mereu altfel. Conștiința modernă nu este pre ocupată atât de ceea ce se știe, cât de noile posibilități cognitive și reale. În consecință, noile enciclopedii cuprind adesea liste incongruente, vizibil nesistematice (acumulări „de relații imprevizibile și inedite între obiectele cunoașterii“)<ref id="36">Ibidem, p. 40.</ref>. 48 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 35. . 36. Nu atât dorința de consemnare completă este în joc, cât evitarea unor clasificări sărace
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
fi definite și clasificate. Pe de altă parte, lumea de posibilități apare mereu deschisă. Este ceea ce readuce în față principiul semiozei nelimitate, apt să genereze noi și noi interpretări. Am putea înțelege de aici că absurdul însuși - sub forma celor incongruente - își face loc în noile enciclopedii ale istoriei cognitive. În textele de limbă latină, incongruens apare frecvent ca un sinonim pentru absurdum. Iar cele incongruente și discordante participă la configurarea unui nou speculum men tis în cultura europeană modernă. Ca să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
noi și noi interpretări. Am putea înțelege de aici că absurdul însuși - sub forma celor incongruente - își face loc în noile enciclopedii ale istoriei cognitive. În textele de limbă latină, incongruens apare frecvent ca un sinonim pentru absurdum. Iar cele incongruente și discordante participă la configurarea unui nou speculum men tis în cultura europeană modernă. Ca să clarifice mai bine acest lucru, Eco distinge, asemeni altor exegeți, trei tipuri de labirint. Este vorba mai întâi de labirintul clasic, unicursal, precum cel grec
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
incorectitudinea celor spuse. Iar la nivelul sensului, adecvarea și inadecvarea lor. Ce rezultă de aici? Cele absurde nu sunt oricând și în orice privință inacceptabile. Unele propoziții (precum „cele cinci continente sunt patru“; „idei verzi și incolore dorm furios“), deși incongruente din punct de vedere elocuțional, „pot fi, totuși, adecvate: prima, ca glumă, a doua ca poezie“. Are loc, în acest fel, o neutralizare a incongruenței ca atare. Propoziția absurdă în privința desemnării poate fi acceptabilă, absurditatea ei fiind neutralizată la nivelul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
deloc formală - devine posibil sau nu tocmai în economia vie a unui discurs. Ca să revin la întrebarea de mai sus, este totuși posibilă exprimarea a ceva inacceptabil la orice nivel al limbii? Ar trebui să ne gândim la ceva deopotrivă incongruent, incorect și inadecvat. Ar fi nu doar un eșec în privința desemnării, ci deopotrivă ceva lipsit de semnificație și de sens. De exemplu, când un fizician - care nu are deloc o dispoziție ludică sau poetică - îi spune altui fizician că aude
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
și deopotrivă în lumina discretă - a unui dicționar inepuizabil ca atare. Comentând enumerarea borgesiană din Limba analitică a lui John Wilkins, Umberto Eco, cel în căutare veșnică de liste și arborescențe, o consideră o ilustrare perfectă a tipului de listă incongruentă. Altfel spus, absurdă. Ar da expresie dorinței autorului de a vorbi excesiv. Căci recurge pur și simplu „la hybris și lăcomia cuvântului, la o senină (rar obsesivă) știință a pluralului și a nemăsuratului“. Borges ar oferi aici „exemplul 194 PRIVIND
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
a vorbi excesiv. Căci recurge pur și simplu „la hybris și lăcomia cuvântului, la o senină (rar obsesivă) știință a pluralului și a nemăsuratului“. Borges ar oferi aici „exemplul 194 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE cel mai măreț de listă incongruentă (încât își poate permite luxul conciziei)“. Întradevăr, în primă instanță această enu merare sfidează orice regulă logică. Nu dispune de un criteriu, de o măsură a celor enumerate. Nici de limite care să oprească proliferarea pluralului, căci lasă cuvântului o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
mai afli dorința unei replici față de formula logică. Nu ține cu tot dinadinsul să aducă „un ultragiu PARADOX ȘI NONSENS 195 201. 202. oricărei ordini logice preexistente“. Nu răspunde unui exces cu un alt exces: listei congruente cu o listă incongruentă, mulți mii normale cu o mulțime non normală. Ceea ce surprinde bunul simț este mai degrabă o formă de libertate neașteptată. Revine, de fapt, o specie uitată a celor absurde. Enumerarea lui Borges este absurdă în accepțiunea etimologică - și secundă - a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
și m-am Îndreptat din nou spre scară. Tocmai mă pregăteam să urc, cînd mi-am dat seama că la celălalt capăt al coridorului se deslușeau un boiler și o instalație de Încălzire, aparent În bună stare, care se dovedeau incongruente cu restul pivniței. Mi-am amintit că Bea Îmi spusese că agenția imobiliară care mai mulți ani de zile Încercase să vîndă vila Aldaya realizase unele lucrări de Îmbunătățire, În intenția de a-i atrage pe potențialii cumpărători, Însă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
obiectuala, ,,repovestita” ironic (,,Capră”). În acest univers, În care s-au adunat multiple ipostaze poetice, ar mai fi, desigur, de facut Îndreptări. Expresia ar trebui să găsească drumul unei purificări (În sensul de accentuare a liricului) și să evite anumite incongruente apărute, se pare, În momentele În care livrescul Își refuză metamorfozele. Dincolo de toate Însă se cuvine să subliniem maturitatea și distincția creației În Întregul sau, calități pe care are dreptul să le ceară și din partea cititorului. Către final, volumul se
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
membrilor Fraternității. Evident, reprezenta Templul rozacruceenilor și apărea acolo un turn ce se termina cu o cupolă, după modelul iconografic renascentist, creștin și ebraic, În care Templul din Ierusalim era reconstituit după modelul moscheii lui Omar. Peisajul din jurul turnului era incongruent și incongruent populat, cum se Întâmplă În acele rebusuri În care vezi un palat, o broască În prim-plan, un catâr cu samar, un rege care primește un dar de la un paj. Aici, În stânga, jos, un gentilom ieșea dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Evident, reprezenta Templul rozacruceenilor și apărea acolo un turn ce se termina cu o cupolă, după modelul iconografic renascentist, creștin și ebraic, În care Templul din Ierusalim era reconstituit după modelul moscheii lui Omar. Peisajul din jurul turnului era incongruent și incongruent populat, cum se Întâmplă În acele rebusuri În care vezi un palat, o broască În prim-plan, un catâr cu samar, un rege care primește un dar de la un paj. Aici, În stânga, jos, un gentilom ieșea dintr-un puț, agățându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
rânduri incisive: „o voce de primă mărime a poeziei noastre”, „o nouă experiență narativă a autorului Florianei și surorilor ei”. „În felul ăsta năvodu-i aruncat”, explica Belbo. „Iar ASP-ii cad În el ciorchini, dacă se poate spune așa, Însă metafora incongruentă e tipică autorilor de la Manuzio și am căpătat și eu viciul ăsta, scuză-mă”. „Și pe urmă?” „Ia, de pildă, cazul De Gubernatis. Peste vreo lună, În timp ce pensionarul nostru e măcinat de neliniște, un telefon al domnului Garamond Îl invită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a lui Mussolini (auzi! Mussolini autor de piese!) care se juca în Norvegia, iar cealaltă despre debarcarea aliaților în Italia, pe o scenă de astă dată în care se juca o piesă nefictivă și în care în mod bizar și incongruent apărea iar Mussolini. Se înțelegea ceva paralogic, ceva paradoxal. Asta mi-a inspirat un articol sarcastic cu drama lui Mussolini, cu regret caustic și ipocrită mâhnire că talentului său de dramaturg i-a fost dat să fie gustat în Norvegia
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și altei goelete... Mergea spre Nord Ivan. Mereu spre Nord. De la o vreme încoace, până și barba i se închisese la cu loare. Chipul i se ascuțise, se colțuroșise într-un profil ca de cer chez, cu perciuni deja argintii, incongruenți cu chica întu necată și vocea din ce în ce mai rar auzită. Pe urmă începuseră festinurile. Rar era căpitanul să nu dea o masă de pomină, cu zeci și zeci de invitați de seamă, cât timp îl avea pe Ivan la bord. Îl
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Părea încă și mai mică. Aproape sfrijită. Cu o paloare sticloasă, ca de pește. Imposibilitatea de a-și da seama dacă asta îl flata sau îl călca pe nervi. Mai e ceva? Nu cu vocea ei obișnuită. Aceeași moleșeală călduță, incongruentă cu pielea de Ondină în mizerie. — Nu, asta a fost tot. Și din nou pauză. — Mulțumesc. — Pentru ce? Păi, că ai venit. — N-ai de ce. — Sigur că am... — O să facem asta în continuare? Nu se așteptase. Vocea i se răcise
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Lanț al Ființei (cu expresia lui Arthur O. Lovejoy). Se oferă parțial, treptat și mereu altfel. Conștiința modernă nu este preocupată atât de ceea ce se știe, cât de noile posibilități cognitive și reale. În consecință, noile enciclopedii cuprind adesea liste incongruente, vizibil nesistematice (acumulări )<ref id="36">Ibidem, p. 40.</ref>. Nu atât dorința de consemnare completă este în joc, cât evitarea unor clasificări sărace, precum cele arborescente. Pe de o parte, există lucruri ce nu pot fi definite și clasificate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
fi definite și clasificate. Pe de altă parte, lumea de posibilități apare mereu deschisă. Este ceea ce readuce în față principiul semiozei nelimitate, apt să genereze noi și noi interpretări. Am putea înțelege de aici că absurdul însuși - sub forma celor incongruente - își face loc în noile enciclopedii ale istoriei cognitive. În textele de limbă latină, incongruens apare frecvent ca un sinonim pentru absurdum. Iar cele incongruente și discordante participă la configurarea unui nou speculum mentis în cultura europeană modernă. Ca să clarifice
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
noi și noi interpretări. Am putea înțelege de aici că absurdul însuși - sub forma celor incongruente - își face loc în noile enciclopedii ale istoriei cognitive. În textele de limbă latină, incongruens apare frecvent ca un sinonim pentru absurdum. Iar cele incongruente și discordante participă la configurarea unui nou speculum mentis în cultura europeană modernă. Ca să clarifice mai bine acest lucru, Eco distinge, asemeni altor exegeți, trei tipuri de labirint. Este vorba mai întâi de labirintul clasic, unicursal, precum cel grec din
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
incorectitudinea celor spuse. Iar la nivelul sensului, adecvarea și inadecvarea lor. Ce rezultă de aici? Cele absurde nu sunt oricând și în orice privință inacceptabile. Unele propoziții (precum „cele cinci continente sunt patru“; „idei verzi și incolore dorm furios“), deși incongruente din punct de vedere elocuțional, „pot fi, totuși, adecvate: prima, ca glumă, a doua ca poezie“. Are loc, în acest fel, o neutralizare a incongruenței ca atare. Propoziția absurdă în privința desemnării poate fi acceptabilă, absurditatea ei fiind neutralizată la nivelul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
deloc formală - devine posibil sau nu tocmai în economia vie a unui discurs. Ca să revin la întrebarea de mai sus, este totuși posibilă exprimarea a ceva inacceptabil la orice nivel al limbii? Ar trebui să ne gândim la ceva deopotrivă incongruent, incorect și inadecvat. Ar fi nu doar un eșec în privința desemnării, ci deopotrivă ceva lipsit de semnificație și de sens. De exemplu, când un fizician - care nu are deloc o dispoziție ludică sau poetică - îi spune altui fizician că aude
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și deopotrivă în lumina discretă - a unui dicționar inepuizabil ca atare. Comentând enumerarea borgesiană din Limba analitică a lui John Wilkins, Umberto Eco, cel în căutare veșnică de liste și arborescențe, o consideră o ilustrare perfectă a tipului de listă incongruentă. Altfel spus, absurdă. Ar da expresie dorinței autorului de a vorbi excesiv. Căci recurge pur și simplu „la hybris și lăcomia cuvântului, la o senină (rar obsesivă) știință a pluralului și a nemăsuratului“. Borges ar oferi aici „exemplul 194 PRIVIND
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]