731 matches
-
marcând intrarea În faza descendentă a acestui macrociclu, cum menționa E. Dobrescu, 2008), iar pe de altă parte, de riscul excesiv asumat de instituțiile financiar bancare, de lipsa unor practici de management a riscului de faliment În piețele financiare, de inconsistența politicilor macroeconomice care a generat grave dezechilibre interne și externe și de deficiențele reglementărilor financiare și ale supravegherii Într-o serie de țări dezvoltate. Mai mult criza a relevat lipsa informațiilor care să evidențieze riscul producerii ei și să permită
IMPACTUL POLITICILOR DE CREDITARE ASUPRA ECONOMIEI ROMÂNEȘTI by Carmen Raluca Ionescu, Radu Tașcă, Magdalena Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1131_a_2735]
-
în dezamăgire și se salvează prin cultivarea neputinței. Un erou negativ. Laș, violent, înfricoșat de moarte. Prin urmare, cui să-i fie frică de Emil Cioran? Oricum, nu celui care se recunoaște în el. Sau celui ce recunoaște în el inconsistența devenită forță și hăul devenit lume. Tocmai de aceea, exasperarea poartă în spate masca exasperării, iar conștiința ironică a mimării, masca acestei conștiințe. Scrisorile sunt documentetc "Scrisorile sînt documente" Adevărul și postulatele contradictoriitc "Adev\rul [i postulatele contradictorii" Când este
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
învăluitoare semnele alexandrinismului!” (1 ianuarie 1940 Ă 561). Cu Parisul acesta agonic, din timpul războiului, acoperit de întuneric, atins de morbul decadenței, se identifică Cioran. Curând, însă, Parisul își va recăpăta vitalitatea și, pentru Cioran, va deveni emblema superficialității, a inconsistenței, un loc fără miez. În România, situația era, evident, alta. Dincolo de livrescul lor Ă în tinerețe, livrescul distruge Ă, câteva cuvinte dintr-o scrisoare către același Mircea Eliade, din 1935, e în măsură să clarifice lucrurile. Spune Cioran: „Ai înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
zonele de adâncime; îi numește „escroci sentimentali” (III, 400). Oricum, departe de a fi voință de a înșela, impostura este la Cioran fatalitate. O fatalitate a inautenticității, alienării și suferinței. În drumul către adevăr, Cioran trăiește această experiență a propriei inconsistențe. Așa încât, Cioran trebuie crezut pe cuvânt atunci când spune că «sinceritatea» e „prima calitate pe care eu însumi mi-o recunosc” (I, 125). Că pune el însuși cuvântul între ghilimele?! Tocmai pentru că sinceritatea e o coborâre spre rădăcinile mărturisirii de sine
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sine însuși” (III, 301). Negativitatea, nuanțele, contradictoriul sunt ipostazele acelui adevăr, mască a ființei, în legătură cu care el nu poate folosi majuscula. Cioran străinul, despre legitimarea iluzieitc "Cioran str\inul, despre legitimarea iluziei" Drumul spre adevăr trece, la Cioran, prin conștiința inconsistenței. Știm bine: hohotul său ironic (stins uneori) e provocat de faptul că materia din jur, corpurile care-l înconjoară, Dumnezeu chiar sunt aparențe. De aici, demonismul: certitudinea ființei nu i-o oferă prezența, ci, mai exact, Apocalipsa sau numai posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
fi sub o permanentă amenințare. Or, ce prilej mai bun pentru întemeierea sinelui decât sentimentul că propria identitate ține de iluzie, că el Ă asemenea lumii Ă nu-i mai mult decât o aparență? Cauză a angoasei, această conștiință a inconsistenței face posibil saltul spre revelația sensului care se ascunde în neant. Dar, până la sens, spaima. La un moment dat, Cioran notează: „Să percepi partea de irealitate din orice, semn sigur că înaintezi spre adevăr...” (I, 12). Apoi, la distanța numai
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mine»”, spune Cioran, punând cuvântul din urmă între ghilimele, semn tocmai al nerecunoașterii sinelui. În fapt, cine este acest eu despre care ar trebui să-i vorbească? „Răspunzându-i, aveam impresia că vorbesc despre altcineva” (III, 200). Și sentimentul propriei inconsistențe, al propriei mutări în iluzoriu e tot mai puternic. Când primește niște fotografii, constată aiurit: „E una în care am un aer bolnav, sinistru, spectral, rău, terminat. Literalmente m-a speriat. E oare cu putință ca individul ăla cumplit să
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
suma înfrângerilor pe care le vei suferi va echivala cu o victorie” (III, 274). Precizează altundeva: „Ești cu atât mai deștept cu cât percepi partea de vid din fiecare lucru” (I, 160). Dar dacă pe el îl salvează conștiința propriei inconsistențe în real, la alții se întâmplă dimpotrivă: „Ceea ce-i salvează pe oameni e că nu știu cât de puțin sunt. Blestem sau privilegiu, eu am simțit întotdeauna, până la delir, propria-mi irealitate, și-a tuturor” (I, 90). Și are dreptate Cioran să
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
gust, în discordanță oricum cu cinismul a cărui apologie el o face. Cum vom vedea, înțelepciunea pe care și-o construiește și care ar trebui să fie o împlinire în cinism nu face decât să-i dea același sentiment al inconsistenței și inautenticității. Înțeleptul ar trebui să nu aibă nici un fel de manifestare publică, exterioară construcției interioare. „Un înțelept scriind... Îți poți imagina o asemenea oroare?”, spune la un moment dat. De fapt, marea împlinire a unui cinic este, pentru Cioran
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
permanență celălalt. Fața și reversul umoruluitc " Fața [i reversul umorului" Să ne amintim, măcar în trecere, paginile dedicate „ipocriziei” lui Cioran. Fiind, în drumul către adevăr, fatalitate Ă a alienării, inautenticității și suferinței Ă, ipocrizia încarnează experiența chinuitoare a propriei inconsistențe, care o dublează pe aceea a lumii. De aici, nu numai anxietatea, ci și umorul, în fond, atât de puțin bănuit, căci ar contrasta cu demonismul, pe care îndeobște i-l atribuim lui Cioran. Un sceptic veritabil, chiar melancolic fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
privirea primului venit!” (I, 130). Cioran pare să iubească acest supliciu; prin urmare, iese în lume, pălăvrăgește ore în șir, dar, odată întors acasă, se chircește de durere. Nu suportă să vadă că mimează perfect sociabilitatea, că-și maschează bine inconsistența, în vreme ce ceilalți nu-s în stare nici măcar de așa ceva. Iată-i pe români: „defectele oamenilor în general apar la ei în toată goliciunea. Deși sunt prefăcuți, nu știu să disimuleze, sau mai degrabă au un fel al lor de a
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ar fi cunoscut oribilul. Să recitim: „Am descoperit atunci niște adevăruri pe care n-am izbutit să le uit, oricât mi-am dat silința” (III, 26). De ce să nu credem că vor fi fost adevăruri care să-i fi relevat inconsistența propriei ființe? Și-a mascat cunoașterea de sine prin cunoașterea țării. Oricum, după ce va fi avut intuiția propriului neant, Cioran îl va fi văzut mai ușor apoi pe acela al neamului său. Sau l-a creat, ca pe un reflex
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mereu în ultimele zile la «arta romanului». [...] Eu, când «văd» un roman în liniile lui mari (mai precis când îi văd începutul și personajul principal), mă și apuc să-l scriu. De aici, mai ales în vechile mele romane, șovăiri, inconsistențe și multă umplutură. Improvizez în fiecare seară ceea ce va trebui să scriu în timpul nopții. Uneori încep capitolul fără să știu ce se va întâmpla, ce personagii vor interveni etc. . Dacă aș avea răbdarea să scriu un roman de două ori
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
mereu în ultimele zile la «arta romanului». [...] Eu, când «văd» un roman în liniile lui mari (mai precis când îi văd începutul și personajul principal), mă și apuc să-l scriu. De aici, mai ales în vechile mele romane, șovăiri, inconsistențe și multă umplutură. Improvizez în fiecare seară ceea ce va trebui să scriu în timpul nopții. Uneori încep capitolul fără să știu ce se va întâmpla, ce personagii vor interveni etc. . Dacă aș avea răbdarea să scriu un roman de două ori
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
dintre ei, impun o clasificare. Trebuie făcută, în primul rând, o disociere între personajele masculine și cele feminine. Femeia rămâne și în acest roman al lui Eliade una dintre enigmele pe care scriitorul nu dorește sa le dezlege. Remarcăm aceeași inconsistență a eroinelor, specifică tuturor romanelor lui Mircea Eliade. Ca și în Întoarcerea din rai sau în Nuntă în cer, existența personajelor feminine este certificată doar de fascinația, uneori mistică, pe care ele o exercită asupra spiritelor masculine. Prin ele, personajele
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
să nu fie adevărată. Pe de altă parte, o lume reală, păstrând aceiași parametri, este o poveste reală, o descriere despre felul în care lucrurile sunt în realitate 235. Alte propoziții care stau la baza logicii modale tratează problema consistenței, inconsistenței, afirmației accidentale sau a adevărului accidental: A este consistent cu B = Este posibil ca A și B să fie adevărate; A este inconsistent cu B = Nu este posibil ca A și B să fie amândouă adevărate; A este o afirmație
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
ani, perioadă în care CCI a căpătat individualitate ca tip neoplazic. Este de înțeles faptul că necunoscutele legate de această afecțiune, pornind chiar de la terminologie (au fost utilizate ca sinonime „colangiocarcinomul periferic” sau „carcinomul colangiocelular”) [5,6] au condus la inconsistențe în abordarea terapeutică și în înregistrarea și interpretarea rezultatelor acesteia. CCI este a doua neoplazie hepatică primară ca frecvență, după carcinomul hepatocelular, apreciată ca 10-15% din cancerele hepatice primare [7] și abia aproximativ 10% din carcinoamele biliare [1,5, 8
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Bogdan Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/92163_a_92658]
-
nu pot avea lipsa de cuviință să le resping, dar ele nu numai că nu mă prea mulțumesc, dar îmi dau și un sentiment de subțirime, nu doar în accepția cea bună, dar și într-o accepție, dacă nu de inconsistență, în tot cazul de lipsă de forță. De obicei, recurgem la acest epitet: „distinsul nostru confrate”. E un eufemism nu totdeauna malițios, poate deseori binevoitor, curtenitor, dar limitativ. Dacă accept calificarea o fac din modestie. Alți cititori ai mei au
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
pus întrebări în legătură cu modalitățile cunoașterii - perspectivism și relativism -, se va fi aplecat oare asupra subiectului aparenței și adevărului - subiectivitate și individualitate - de vreme ce făcea din porc un model etic? Nu cred... Interzicându-le hedoniștilor să-și apere teza, atribuindu-le o inconsistență teoretică a priori, caricaturizându-i, prinzându-i în capcane retorice făcute pe măsură, nerecunoscând grandoarea, excelența și calitatea filosofică a interlocuitorilor săi, reducându-i la personaje ridicole, uzând de sofisticării puse la punct pentru lupte trucate și câștigate dinainte, Platon
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
opoziție cu fabula din Phaidon al lui Platon care susține nemurirea sufletului, imaterialitatea acestuia, dualismul, separația dintre trup și suflet, pe principiul distincției nete dintre inteligibil și sensibil, dintre cer și pământ, Epicur își bate joc de cei care afirmă inconsistența materială a sufletului. Căci, pentru a imagina infernuri și paradisuri, damnațiuni și păcate, pedepse și destine post mortem, pentru a te teme de zei sau de ceea ce li se aseamănă, pentru a tremura de frica pedepselor de după moarte, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cel al BHK, însă de cele mai multe ori este considerabil diferit. Notele care însoțesc textul cărții Iosua au scăzut cu 30%, iar cele de la Levitic și Deuteronom s-au mărit cu 16%, respectiv 100%. De asemenea, se poate constata o oarecare inconsistență în referirile la aceeași sursă, în sensul că aparatul critic arată că editorul a folosit o anumită sursă, dar uneori, chiar variante textuale evidente care apar în acea sursă nu sunt menționate în aparatul critic. Aparatul critic al BHS reflectă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
simplu simpatii personale și interese conjuncturale, stimulate de exercițiul constant al dialogului cu puternicii zilei pe care Martha Bibescu l-a practicat toată viața în condiții din cele mai diverse 3. Pentru a înțelege mai exact personalitatea prințesei Bibescu și inconsistența acuzațiilor de "colaboraționism", ar fi necesară clarificarea naturii relațiilor ei cu prințul moștenitor al Germaniei. Criticii prințesei, de la contemporani la exegeții din zilele noastre, au folosit constant drept argument și raporturile acesteia cu Kronprinz-ul. Niciunul din adversari nu a
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
Astfel, una dintre ,,metaforele obsedante" ale prozei lui Blecher este cea a unei noi identități. Iată modul în care se percepe naratorul-personaj al acestui roman: Senzația de depărtare și singurătate, în momentele când persoana mea cotidiană s-a dizolvat în inconsistență, e diferită de oricare alte senzații. Când durează mai mult, ea devine o frică, o spaimă de a nu mă putea regăsi niciodată. În depărtare, persistă în mine o siluetă neagră, înconjurată de o mare luminiozitate, așa cum apar unele obiecte
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
instructiv educative urmărite, acționarea deliberat concepută pentru sprijinirea dezvoltării activității psihice a elevilor. Se cunoaște caracterul instabil și relativ superficial, specific majorității proceselor intelectuale (atenția, gândirea, percepția), posibilitatea redusă de dirijare și susținere a acestora prin efortul voinței. Se cunosc inconsistența, deseori absența motivelor care susțin activitatea copiilor, dificultățile întâmpinate de copil în stăpânirea stării emoționale, în controlul gesturilor și acțiunilor (determinate cu precădere de trebuințe imediate), dificultatea încadrării în viața colectivului. Unul din obiectivele educației fizice este să stimuleze dezvoltarea
Minte sănătoasă în corp sănătos by Maria Larisa Arseni () [Corola-publishinghouse/Science/1706_a_2942]
-
într-o accepțiune foarte cuprinzătoare, o acțiune este civilizată atunci când manifestarea unui instinct se face în maniere socialmente acceptabile. Putem să ne imaginăm instinctele ca pe niște planuri active preexistente, peste fiecare dintre ele societatea așezând câte un strat normativ. Inconsistența acestuia din urmă sau, la limită, lipsa lui fac să fie complet sau parțial nefiltrată social acțiunea instinctului. Este tot o formă de creștere a ariei libertății înspre cea din starea de natură, care nu este altceva decât manifestarea neîngrădită
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]