690 matches
-
Genul filmului: Acțiune, Biografic, Dramă. Durată: 130 minute. Premiera în România: 13.09.2013. Produs de: Block 2 Picture. Distribuit în România: Independența Film. Încadrarea numaidecât în genul filmelor cu arte marțiale a filmului lui Wong Kar-Wai se dovedeste numaidecât inconsistenta așa cum categoria „dramă” sau „biografic” își precizează numaidecât limitele, întrucat ambele dimensiuni alunecă într-o zonă a secundarului cu acest film. Ceea ce se impune atenției de la primul cadru, de la primele scene este stilul său altfel spus, estetizarea până la filigran a
Kung Fu și estetism by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3230_a_4555]
-
și la limbajul cotidian care anulează atitudinea eroică. Orice modificări ar impune modelului clasic, autorii în cauză au aceeași disponibilitate de a explora o lume apusă. Prezent în mai multe literaturi, fenomenul revenirii la izvoarele antice apare, sporadic, dar nu inconsistent, și în dramaturgia română. În general, scriitorii români care se inspiră în piesele lor din antichitatea greco-romană își cunosc bine sursele. Unii dintre ei traduc din elină și latină, ca Victor Eftimiu, Dan Botta și Nicolae Ionel, alții au o
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
franceză. Pe de altă parte, avem un episod din Emanuelle, căreia putem să-i spunem fără să pierdem nimic Adèle, un film erotic din seria bine cunoscută în care se fac exerciții psihologice de budoar, rar străbătute de câte o inconsistentă umbră de ironie decameronică. Nu doar scenele de sex explicite conduc către această concluzie. Există filme precum remarcabilul Ai no korîda (Imperiul simțurilor, 1976) al lui Nagisa Oshima, unde erotismul este împins până la ultimele consecințe, către o mistică a cărnii
Emanuelle, Adèle etc. by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3037_a_4362]
-
și să-i nuanțeze personalitatea în datele sale individualizate, ireductibile. Aceasta pentru că există o retorică a confesiunii, cu normele și regulile ei, desigur subtile, aproape insesizabile, după cum distanța care separă mistificarea de adevăr poate fi, la rândul ei, fragilă, fluctuantă, inconsistentă. La Baudelaire se înregistrează astfel "gratuitatea", "detașarea de tot ce-i vine în întâmpinare, firescul gesturilor esențiale". Eseistul notează relațiile multiple care se stabilesc între realitate și eu, între fondul emoțional și expresia scripturală ce-l fixează, între prezentul trăirii
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
de o faptă pe măsură, așa cum faptă este imposibilă în absența unui gând anterior. Gândire reală este numai gândirea emancipatorie, dovedită de o practică adecvată. Gândirea și faptă, gândirea și realitatea, rațiunea și realitatea sunt una singură; aparentă, superficialul, diversitatea inconsistenta care le înconjoară și uneori pare că le sufocă de-a dreptul sunt tranzitorii, condamnate la dispariție din simplul motiv că, prin revoluția franceză, cutia Pandorei a libertății și egalității a fost deschisă; această experiență a influențat și va influența
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
cunoscută se face mai tîrziu, spre sfîrșitul anilor 90. Scriitorul-fanion al editurii este o micuță Amelie Poulain - Anna Gavalda - și un micuț Boris Vian - Martin Page. Ce a rămas la ei din recalcitranța literaturii de altădat'? Personaje puțin verosimile, uneori inconsistente, ,de hîrtie"; lipsa viziunii totalizante, înlocuită de flash-urile unui puzzle; investigarea unui real marginal, adesea insignifiant. Adică mai nimic, pentru că cele trei caracteristici enumerate pot defini mai mult sau mai puțin aproape orice roman contemporan. Ce-a rămas din
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
ca fiind izbucnirea dintr-o idee, se manifestă un alt fenomen: universalul în abstracțiunea să îi solicită să configureze pregnant sensul și poetul se angajează la echivalări și apropieri de elemente la nivelul abstract al limbajului, forțând „metaforă”, expresia plasticizanta. Inconsistentei din primul caz îi corespunde, la acest nivel, o presiune ontica a poematicului. Aici poetul trăiește sub presiunea sensului. Marian Barbu a presimțit-o și poate din cauza asta, mult mai ascunsă și insidioasa, a amânat ieșirea în „arena”. A încercat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
știință adunată din studii „poetice” și „stilistice”, uneori este trecut din materie a poemelor în principiu generator și model al lor. Marian Barbu și-a dorit continuu claritatea și triumful logos-ului. A preferat ordinea intelectului în pofida datelor dezordonate și inconsistente ale percepției. Cuvântul și-l închipuie oglindă a eului („Clatină-mă, cuvântule, / Ca piatra în singurătate / Și copleșește-mă cu toate / Articulațiile tale calde. // Fă-mă oglindă numai pentru tine / Ca să văd grădină cerului”, Clatină-mă, cuvântule, p. 31), iar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
cu modificări sintactice de ritm, cu ruperi neașteptate ce lărgesc cadența majoră reușind să pună la contibuție și spațiul din preajma poeziei, și tăcerile care o preced sau o însoțesc. În fond, o asemenea poezie a eliminat ceea ce este superfluu și inconsistent înainte chiar de a se prezenta cu primul ei cuvînt. Fumul de țigară al omului intins pe pat ,aduce" fumul acelei case de cîmpie ce încă mai fumegă în amintire, iar versurile ce le unesc sunt tot atîția pași de
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
incită inteligența combinatorie, iar nu imaginația poetului. La marele oniric, universul liric este somptuos și foșnitor, bogat în sunete, culori și arome, traversat de curenții vieții și ai morții. La excelentul versificator, ,lumea" poeziei apare ca artificială, aseptică, de nu inconsistentă, o aglomerare de cuvinte ,ce din coadă au să sune". Frenetic împlântat în carnația concretului", cum îl vede pe autor Gheorghe Grigurcu (altminteri, un remarcabil critic de poezie) pe coperta a IV-a a volumului? Nu-ți poți reprima zâmbetul
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
capacitatea restrânsă a fost pusă atât pe redescoperita eterogenitatea a nivelului de dezvoltare economică între statele din Nordul Uniunii și cele din Sudul Uniunii, respectiv între statele din Vestul Europei și statele recent intrate din Europa Centrală, cât și pe inconsistenta dintre spațiul monetar comun și politicile fiscale separate din fiecare stat membru. Printre vocile cele mai critice la adresa slăbiciunilor și capacității limitate a Uniunii de gestiona criză, s-a situat în mod constant cea a guvernului conservator britanic. Această atitudine
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
fi așteptat ca o mulțime de confrați de-ai lui Mircea Cărtărescu să ia atitudine împotriva canibalismului cultural exercitat de mass-media românească, în momentul în care numele acestuia era pe o onorantă „listă Nobel”. Reacțiile au fost, din păcate, palide, inconsistente. În istoria noastră mistificările și tendința de a coborî de pe soclu valorile sînt vechi. Mihai Eminescu a fost judecat pentru niște nenorocite de scaune care ar fi lipsit din biblioteca pe care o administra, scaune pe care, se zice, că
„Cazul” Mircea Cărtărescu by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/4003_a_5328]
-
de a sta lângă Traian Băsescu în momentele în care acesta calarea un val uriaș de antipatie, precum și aninarea de gâtul Forței Civice a unora dintre politicienii români care ar putea candida la titlul neoficial de campioni ai traseismului și inconsistentei politice în perioada post-decembristă. Dincolo de faptul că orientarea de dreapta a lui MRU pare una pur nominativa (grație activității sale intelectuale, Mihai Neamțu e mai convingător în acest sens), nu e limpede însă nici ce se dorește de la Forța Civică
Analiză GeoPol: Mihai Răzvan Ungureanu nu convinge () [Corola-journal/Journalistic/41605_a_42930]
-
în acest schimb epistolar, e absența discuțiilor despre marile romane ale lui Rebreanu, aflate în curs de elaborare în paralel cu scrisorile. Trimiterile la Ion, Pădurea spânzuraților, Adam și Eva sau Răscoala sunt cu totul exterioare, când nu de tot inconsistente. Nu știu dacă de vină e lipsa de interes a actriței (care, după cum reiese din scrisori, înțelege că Rebreanu e „Cezarul literaturii române”) sau puținul imbold confesiv al scriitorului, însă confesiunile despre scris pot fi numărate pe degetele de la două
Epistolar economic by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3857_a_5182]
-
chestia asta ne face poeți sau măcar scamatori [...]sau cumva niște perverși, îndrăgostiți de propriile noastre îngrădiri?”). Prozatoarea împacă povești nenumărate, le îmbină simfonic, cu un simț excelent al simetriei scripturale. În ciuda limbajului buruienos, firesc în această lume marginală și inconsistentă ale cărei efecte trebuie contracarate măcar verbal („Fire-ar mama ei de conspirație! Să fim obligați să trăim unu-n curu’ altuia, laolaltă cu toate scursorile pământului! Vreți să ne băgați la balamuc, să ne fiarbă creierii, asta vreți, futu
Un purgatoriu degradat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4203_a_5528]
-
împletirea vocilor din trecut și viitor, prin comunicarea fantomatică dintre lumi, timpuri, prin chemări, fluxuri și refluxuri dintr-o lume într-alta, din lumea adevărată spre lumea de hârtie, din lumi de demult spre lumi de acum, toate, în fond, inconsistente, dar toate, pătimașe... Cei care vor citi și acest prim-al doilea roman vor constata că romanele seamănă destul de mult și comunică, tematic și stilistic, de parcă ar alcătui piesele unui puzzle - sau poate e vorba de primele două volume ale
Ceai și rom, praf de pușcă și pește. Levantul baroc by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4069_a_5394]
-
sau „Holocaustul din România”)? Ar însemna așadar un genocid îndreptat împotriva evreilor de către România, unde organzator ar fi fost guvernul român din acea vreme, iar poporul român participant direct. O primă remarcă ar fi însă că termenul este cel puțin inconsistent, ținând seama că, de exemplu, genocidul armenilor menționat mai sus nu este denumit „Holocaustul turcesc” ci „Holocaustul armenesc” (așadar, cu referință la grupul uman care a fost victimă, și nu la națiunea care l-a comis). Asta ar putea duce
Pogromul de la Iaşi din iunie 1941. Date şi documente (5) [Corola-blog/BlogPost/93448_a_94740]
-
fără interes pentru subiecte, prestând tustrei sârguincioși la trecerea timpului. Habar n-am cum Îmi venise În minte numele lui Adam Adam, deși, dacă stau și mă gândesc bine, În spatele aparenței de hazard pur, o oarecare logică fâlfâia, totuși. Cam inconsistentă, cam anemică, dar nu cu totul absentă. Știam din experiența de reporter că puține lucruri fac mai multă plăcere intelectualilor din afara Capitalei ca dialogurile despre personalități ilustre ale istoriei ori ale culturii naționale care se născuseră, activaseră sau numai poposiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a stat să se convingă. La Întoarcere Însă, și-a apropiat cu o ușoară, indefinită strângere de inimă privirea ochelarizată de cadranul alb al ceasornicului cu năbădăi. Gândul reiterării În Împrejurări noi a Întâmplării din studenție Îi fluturase nesigur și inconsistent prin minte, Însă, de data asta, ar fi fost În stare să parieze averea lui Bill Gates contra un yen că faptul nu mai avea cum să se producă. O dată, mă rog, treacă-meargă, se poate accepta și cvasiimposibilul; a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dacă e vorba despre altceva? - Despre ce? - Lasă-mă să mă gândesc puțin. Am În cap un Început de ipoteză... Așteaptă, te rog, o secundă, s-ar putea... mai știi...? Îmi venise, Într-adevăr, o idee. Gelatinoasă În formă și inconsistentă În fond (Încă!), dar cu un promițător potențial de dezvoltare, ca să spun așa. 37 - Eva, ești de acord că lucrurile făcute pe jumătate pot duce doar la jumătăți de rezultat, și asta În cel mai fericit caz?! Spune că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și o femeie de gips și dialogul lor se muia lent și-i intra sub unghii. Nici nu știu dacă acest vis are vreo legătură cu ceea ce vreau să demonstrez. Îmi vine greu să selectez pentru că tocmai aceste detalii fulgurante, inconsistente, Îmi par infinit mai revelatoare decît marile evenimente din viața unui om. „Să exiști În oglinzi paralele / sanșa de-a răsplăti două patrii deodată“ - să fie această dorință expresia unei sciziuni a eului, o formă de schizoidie, necesitatea unei confirmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
zdruncină structurile vechi, așa cum a făcut și creștinismul înaintea sa. Ea pune capăt, pe calea armelor, unor imperii milenare în numele unei noi forme de monoteism; în mai puțin de un secol, trupele succesorilor Profetului fondează chiar un nou imperiu, dar inconsistent, volatil, aproape nomad. Pentru a-și finanța armatele, primii califi, instalați la Damasc, apoi la Bagdad, recurg pentru prima dată la bancheri, toți evrei, singurii autorizați de religia lor să facă comerț cu bani. Trupele Islamului cuceresc rapid Orientul Mijlociu, Mesopotamia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
să scriu, să fiu eu însumi. Toate astea trebuie să se întâmple zilnic, adică tuturor acestor deziderate trebuie să le acord zilnic ceva timp și nu am deloc sentimentul că duc la bun sfârșit ceva, puzzle-ul meu este încă inconsistent, nu pare a duce undeva, imaginea pe care o reprezintă nu se ivește încă. Ar mai fi și ideea că poate nu sunt în stare să văd ceea ce eu însumi construiesc, dar cred că acest lucru este improbabil, este mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
fiartă-n oală,/Aflând că spaimele ce crud ne-au scuturat/ Erau în noi, iar bătătura-i goală” (Viscol). Mizele celor 57 poeme din cuprins se regăsesc din plin într-o zonă indistinctă, în care interioritatea se manifestă fulgurant și inconsistent. Suntem purtați într-un univers lent, subteran și colcăitor, aflat de asemenea la limita dintre neînsuflețit și conștient. Nu e o lume aurorală, ca la Nichita, o lume dureroasă în înmugurirea ei, este mai degrabă unda limpede a unui Styx
VASILE BURLUI-UN AUTOR PRECUM ORACOLUL:VORBEŞTE DOAR CÂND ARE CEVA DE SPUS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349550_a_350879]
-
bază, chiar dacă ne intoxică cu emisiunile sale pe mai toate canalele de radio și televiziune. Într-un pasaj dintr-o scrisoare a lui Voltaire, din 15 iulie 1768, se definește cu claritate și luciditate întreg mecanismul succeselor false, efemere și inconsistente: „...La Paris (domină) succesele prodigioase, susținute de coterie, de spiritual de partid, de modă, de protecția trecătoare a unor persoane de prestigiu. Este o beție de moment, dar după puțini ani iluzia se risipește”. Așa este, dar ce ne facem
RELATIVITATEA SUCCESULUI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348983_a_350312]