258 matches
-
pe Increat, iar aceștia sunt apostolii lui, care vă vor perverti la noua credință ce va aduce raiul pe pământ...“ Atunci În joc intra și Ippolit, storcând din halatul lui lapte și miere și bancnote poleite cu aur, cu chipul Increatului tipărit pe-o față și al fiarei pe cealaltă, ce curgeau din mâneci ca dintr-un sac rupt. Risipindu-se pe jos, bancnotele se-nmulțeau parcă de la sine, Împrăștiindu-se prin toate colțurile, lipindu-se de uși, de geamuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de catastif... Pe Fevronia o luară mai Întâi cu binișorul, Întrebând-o dacă știe să semneze și cum femeia dădu din cap că nu, Îi vârâră sfârcul stâng În călimară, strivindu-l de glosar... Învârtindu-se În cerc În jurul mesei, Increatul Își Înfipse pintenii În coastele fiarei Apocalipsului, cântând cucurigu de douăsprezece ori și intonând imnul imperial. Apoi, cotrobăind prin dulap, scoase sticluța de horilcă și o dădu pe gât, făcând semn Întregii cete s-o ia din loc. După plecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Sau să-mi aducă un pic de noroc În casă? Nu, mai bine nu, se răzgândi din nou Mașa, te pomenești că ghicitorul e Subotin sau vreun neam al lui! Mai bine mă las păgubașă, altfel mă mai trezesc cu Increatul bântuind prin casa mea... Mâine-poimâine mă trezesc mulgând halatele sau prefăcând frunzele de răchită În dolari! Aș face-o și pe asta, dar cu ce preț? Nu vreau să-ncap nicidecum pe mâna Increatului și nici a celor doisprezece acoliți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
păgubașă, altfel mă mai trezesc cu Increatul bântuind prin casa mea... Mâine-poimâine mă trezesc mulgând halatele sau prefăcând frunzele de răchită În dolari! Aș face-o și pe asta, dar cu ce preț? Nu vreau să-ncap nicidecum pe mâna Increatului și nici a celor doisprezece acoliți ai săi, chiar dacă prin hornul casei mele va curge numai aur... Șobolănoiaca, desigur, ghicește-n cărți...“ După ce termină de rumegat ziarul, Extraterestrul exclamă: „Lasă-i pe Ippolit și pe acoliții lui În pace. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ciudată ce se ivise lângă ei ca din pământ. Sophia scoase din marsupiu un teanc de bancnote și i le Întinse Mașei. Nu se ițise singură, era Însoțită de toată șleahta de șobolănași Înveșmântați În odăjdii de apostoli, inclusiv de Increat. În spatele ei, proaspăt pieptănat și pomădat, Ippolit Subotin. - Pentru găzduire, preciză Extraterestrul, făcându-i semn să nu refuze. - Nu am nevoie, spuse Mașa, trăgându-se cu doi pași Înapoi. - Luați, luați, o sfătui Extratrestrul. Cine știe ce vremuri vă așteaptă, o preveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și am rămas amândoi întinși în beznă, ca doi pacienți care așteptam ca adevărul să-și facă vizita. — Sunt însărcinată, a spus Selina Street. Știi, te ia prin surprindere cât de mult te istovește tainica frământare provocată de starea de increat, fără copii, copilăroasă. Un bărbat e muieresc fără o femeie, și viceversa. Un adult e ca un copil dacă n-are un copil. Copiii cresc, vine pasul următor, plecarea de acasă, sau faptul că ajung să cunoască femei și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
frunze moarte, afară din oraș. Dizertând pe tema omului și a subomului, pictorul găsise un aliat neașteptat În masterandul Lawrence Oliver, care de câtva timp se oploșise pe la masa lor, ținând prelegeri despre religie și muncă În universul creat și increat. Acum câtva timp, masterandul fusese angajat ca preparator la Informatică, dar, după o periodă de probă de șase săptămâni, În urma unor intrigi și meschinării, dar și a ciudatelor sale idei cu privire la numerele pure și impure, fusese disponibilizat și acum servea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
naiv. Masterandul Însă era prevăzător din fire. Știa că atâta Înalta somitate, cât și asistenții ce se Învârteau ca niște titirezi În jurul lui, aveau scopul de a-l determina să se lepede nu numai de ideile privind universul creat și increat, ci și de credința În Dumnezeul său. Singurul lor scop era să-l păstreze legat pe om de munca lui... Noimann ocoli scaunul pe care stătea Încremenit omul ce semăna oarecum cu Oliver și se Îndeptă spre ieșire. Nu mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a mai plecat la vânătoare de lei, reînvățând să trăiască, prin înșirarea de cuvinte - amintind, uneori, de teatrul ionescian -, dar continuând să privească de pe strada sa, din universul său, suspectându-se chiar, la un moment dat, că ar putea fi increatul (dacă sunt eu nenăscutul?) și invocă Transcendentul, analizând totodată propria istorie a legăturii cu acesta: Dar tu nu erai. Am știut-o de mult, pentru ca, în ultima elegie, făcând bilanțul drumului de până aici, să afirme cu mândrie și resemnare
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
la poetul Oului și sferei faptul că „intimitatea” nu are nimic de-a face cu individuația și cu procesul de instituire a eului nu este mai evident. Chiar de la început, lirica sa și-a vădit preferința pentru evocarea originilor, a increatului, și-a construit o mitologie a simțurilor libere și suverane, o magie a cifrelor și neologismelor abstracte. Cu alte cuvinte, poezia stănesciană s-a situat mereu dincoace sau dincolo de conștiință, dincoace sau dincolo de simțul identității și responsabilității 332. La prima
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
fantastic etc. - timp simbolic: timp limitat (durată trecătoare: clipa, ceasul, ziua, anii; timp ciclic, rotitor; „fugit irre parabile tempus“, „râul heraclitean“ al timpului)/ilimitat (vecia, veacurile, prezentul etern al naturii, eternitatea creației)/timp bivalent (universal și individual)/atemporalul (asociat divinității, increatului) timp al începuturilor (timp originar; zori de zi, primăvara; copilăria)/al sfârșitului (timp tragic, agonic, durată thanatică: amurg, toamnă, golul istoric, preatârziul etc.) timp sacru: timp mitic, arhetipal (timp al genezei/al etnogenezei; „vârsta de aur“, timpi eroici; timp echinocțial
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
al teluricului, al întunericului (Din umbra falnicelor bolți, umbra negrului castel). Contrastiv, planul cosmicuniversal este figurat prin imagini ce închipuie infinitul celest, spațiu al unei geneze continue, al lumilor ce izvorăsc din haosul primo rdial și pier în miezul de increat în care sălășluiesc Demiurgul și Hyperion. În antiteză cu lumea măruntă a fetei de împărat, lumile nepământene ale luceafărului sunt reprezentate prin simbolul sferei, ca imagine a unui univers total, armonios, integrator. Item 3: ilustrarea a patru elemente de compoziție
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
un temerar cu aspirația de a-i smulge cuvântului disponibilitățile latente ori ascunse pentru ca astfel forța lui nucleară să înlesnească pătrunderea în lumi originare; mai mult încă, să introducă în mister, în lumi născânde, embrionare, în ceea ce Ion Barbu numea increatul cosmic. Dacă admitem că poezia e un fenomen hipercomplex, felurime de agregări și convergențe, de conotații asigurând transcendența, admitem implicit că ea e, totodată, o imensă succesiune de re-începuturi. Actul demiurgic, tensiunea în care se așază poetul având în minte
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sînt compuse din suflet și trup, se ridică și problema relației suflet/trup. SÎnt posibile doar cîteva soluții, derivînd din două dihotomii majore: 1. Sufletul este preexistent trupului versus sufletul nu este preexistent. 2. Sufletul este creat versus sufletul este increat. Că sufletele sînt create și preexistente este un punct de vedere pe care Îl Împărtășesc hindușii, platonicienii, unii dintre gnostici, origeniștii și mulți alții. Că sufletele sînt create și că ele nu există mai Înaintea trupurilor respective este o combinație
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
integrează și dezintegrează; noul venit pe lume este "împământenit" cu ajutorul apei, prin taina botezului, cel plecat pe ultimul drum va fi condus de ființa apei pentru a i se dezlega rădăcinile din pământul acestei lumi. Desăvârșind ieșirea la viață a increatului, apa șlefuiește informalul, deschizând calea înspre cunoașterea ființei din lucruri. "Adevărat ochi al pământului" 126, apa rescrie codul viețuirii celor două lumi, lumea increatului, a informalului, a elementarului, și lumea creației. Această repunere în ordine a profanului, prin intermediul unui element
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
apei pentru a i se dezlega rădăcinile din pământul acestei lumi. Desăvârșind ieșirea la viață a increatului, apa șlefuiește informalul, deschizând calea înspre cunoașterea ființei din lucruri. "Adevărat ochi al pământului" 126, apa rescrie codul viețuirii celor două lumi, lumea increatului, a informalului, a elementarului, și lumea creației. Această repunere în ordine a profanului, prin intermediul unui element generator de alte forme procesuale ale creatului, construiește matricea semantică a structurilor mitice. De la formele primare ca " origine a vieții", "mijloc de purificare", "centru
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
majoritatea miturilor, apa este considerată un element cosmogonic activ, al cărui destin este de a conferi lucrurilor dynamis-ul creației. Dihotomia apă vie / apă moartă anulează divorțul dintre viață și moarte, iar apa ritualică (lustrală sau magică) purifică pământul de amintirea increatului. Absența apei, în schimb, este asociată, în multe mitologii, cu infernul sau cu "lumea morților"131. În mitologia română, apa a avut aceleași valențe primordiale, de element, substanță esențială și germinativă sau de categorie proteică și generatoare de viață. De la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pământului" 185, formând împreună "schema fundamentală a materialității": "Pământul frământat cu apă este (...) schema fundamentală a materialității" 186. În mitologia românească, în unele variante despre facerea lumii, cele 4 elemente primordiale apa, pământul, focul, aerul pun temelie universului, învestind ontologic increatul: "Pământul stă pe apă, de unde și credința că de aceea izvorăște apă când săpăm în pământ; pământul e așezat pe apă, iar cerul ca o umbrelă deasupra lui; alții cred că pământul e așezat pe apă, apa pe foc și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ușura "traiul" pe lumea cealaltă 353. Trecerea într-o altă dimensiune existențială, a temporalului scăpat de traumele profanului, se realizează printr-un pact organic dintre universaliile ontologice. Relaționarea procesuală dintre arhetipuri stabilește rețeaua de semnificații mitice, valorificând semantic dihotomia creat / increat. B. OBICEIURI CALENDARISTICE I. APA Timpul sacralizat, ca ieșire din timpul percepției cotidiene, exprimă pactul ontologic cu universul, determinând manifestarea ritualică a trăirilor, în deplină concordanță cu ritmul cosmic. Timpul mitic reînnoiește periodic relația cu cosmosul, primenind viețuirea în spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la 9 ani, sub supravegherea unui solomonar, șarpele se transformă în zmeu, care dezlănțuie stihiile și evocă duhurile rele ale pământului.343 Din punct de vedere mitic, șarpele este dual, material, androgin, și șarpele spiritual, ca arhetip al haosului, al Increatului, dar și principiu al vieții primordiale. În arta geto-dacă, șarpele magic este prezent, cu rol apotropaic, pe podoabe, pe coifuri, pe armură fiind înfățișat alături de un cap de bour. În cultura greco-romană, șarpele are semnificații farmacopeice. În complexul basilical protocreștin
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fantastic etc. - timp simbolic: timp limitat (durată trecătoare: clipa, ceasul, ziua, anii; timp ciclic, rotitor; „fugit irre parabile tempus“, „râul heraclitean“ al timpului)/ilimitat (vecia, veacurile, prezentul etern al naturii, eternitatea creației)/timp bivalent (universal și individual)/atemporalul (asociat divinității, increatului) timp al începuturilor (timp originar; zori de zi, primăvara; copilăria)/al sfârșitului (timp tragic, agonic, durată thanatică: amurg, toamnă, golul istoric, preatârziul etc.) timp sacru: timp mitic, arhetipal (timp al genezei/al etnogenezei; „vârsta de aur“, timpi eroici; timp echinocțial
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
al teluricului, al întunericului (Din umbra falnicelor bolți, umbra negrului castel). Contrastiv, planul cosmicuniversal este figurat prin imagini ce închipuie infinitul celest, spațiu al unei geneze continue, al lumilor ce izvorăsc din haosul primo rdial și pier în miezul de increat în care sălășluiesc Demiurgul și Hyperion. În antiteză cu lumea măruntă a fetei de împărat, lumile nepământene ale luceafărului sunt reprezentate prin simbolul sferei, ca imagine a unui univers total, armonios, integrator. Item 3: ilustrarea a patru elemente de compoziție
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și limpedea lumină/ A bolților destinse deasupra lui, ar vrea/ Să sfărâme zenitul și-nnebunit să bea/ Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină" (Copacul); 3. Setea de absolut, în înțeles platonician, admirația pentru "perfecțiuni poliedrale" duce cu gândul la increat, la "oul dogmatic"; principiul lumii este prezent în microcosm și macrocosm și trebuie contemplat în starea lui pură: "E dat acestui trist norod/ Și oul sterp, ca de mâncare/ Dar viul ou, la vârf cu plod/ Făcute să-l privim
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
atmosfera de mister, copilul a exprimat relațiile dintre natură și conștiință: "Melcul prost, încetinel.../ În ungher adânc, un gând/ Îmi șoptea că melcul blând/ Sub mormânt de foi, pe-aproape,/ Cheamă omul să-l dezgroape". Melcul simbolizează regenerarea naturii, "misterul increatului" (Mircea Martin). S-a vorbit despre caracterul ludic al textului, despre forma jocului, ca expresie a gratuității infantile, despre jocul aparent inofensiv, dar care provoacă "ceea ce este increat și viețuiește în somnul vegetativ". Săvârșind un sacrilegiu, prin apelul la magie
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pe-aproape,/ Cheamă omul să-l dezgroape". Melcul simbolizează regenerarea naturii, "misterul increatului" (Mircea Martin). S-a vorbit despre caracterul ludic al textului, despre forma jocului, ca expresie a gratuității infantile, despre jocul aparent inofensiv, dar care provoacă "ceea ce este increat și viețuiește în somnul vegetativ". Săvârșind un sacrilegiu, prin apelul la magie și tulburarea ordinii firii, copilul vede cum pădurea se transformă într-un spațiu al fantasmelor înfricoșătoare și simte că este vinovat: "Ce e sigur e că micul protagonist
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]