136 matches
-
se afundă regina în confuzia dintre condiția de autor și cea de privitor încât, pe nesimțite, taina operei fu silită să se refugieze în singurul loc rămas sigur - sub pielea permeabilă a intrusei, de-a lungul degetelor ei neastâmpărate și incredule, printre așteptările pulsatile ale trupului ei dornic să se abandoneze nesfârșitului joc de-a identitatea și diferența. Una din sclavele afectate iatacului său ar fi putut băga mâna-n foc că într-o noapte, răspunzând la chemările febrile ale mâinilor
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Ca și cum am ști încotro curg vremurile care sunt în curs! Politica, asta trebuie s-o spun, nu e punctul lui tare. Ceea ce nu-l împiedică să facă tot ce poate ca s-o liniștească pe doamna Segal, care îi ascultă, incredulă, afirmațiile despre garanțiile franco-britanice, ca și despre recentele mă-suri, luate pentru a consolida capacitatea de apărare a țării. El se află acolo tocmai pentru a consolida această capacitate, ea nu are de ce să se teamă. Să se teamă? Doamnei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
le spui. Arta trebuie să-și dea un scop care se îndepărtează fără încetare (rămâne fără încetare neatins). Avarul săracul prin excelență: e omul cel mai sigur că nu e iubit pentru el-însuși. Avarul râde de risipitor, risipitorul de avar, incredulul de evlavios, evlaviosul de incredul, și cred că se pâcâlesc unul pe altul. Religiile vechi au încăpăținați; cele nouă martiri. Disprețul de oameni trebuie să fie cel mai ascuns dintre sentimentele noastre. Invidia care strigă și țipă dovedește totdeauna neîndemânare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-și dea un scop care se îndepărtează fără încetare (rămâne fără încetare neatins). Avarul săracul prin excelență: e omul cel mai sigur că nu e iubit pentru el-însuși. Avarul râde de risipitor, risipitorul de avar, incredulul de evlavios, evlaviosul de incredul, și cred că se pâcâlesc unul pe altul. Religiile vechi au încăpăținați; cele nouă martiri. Disprețul de oameni trebuie să fie cel mai ascuns dintre sentimentele noastre. Invidia care strigă și țipă dovedește totdeauna neîndemânare. Primejdioasă e numai invidia care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ori până acum am auzit propoziții ce-ncep cu: „La noi în Germania...“. Tare-mi vine să bat în retragere, totuși îmi iau inima-n dinți și zic: „La dumneavoastră? Doar tot aici sunt acum și eu“. După o privire incredulă, cu ochii măriți, celălalt își repetă ideea, aparent retractând: „Dar aici în Germania nu se zice «Bretzel», ci «Breezel». Primul «e» îl lungim, al doilea îl înghițim, înțelegeți? Nu c-ar fi așa de important, dar ca s-o știți
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
fața vânătă, parcă tumefiată. Dintre celebrități, mi-a sărit în ochi Mihai Ralea, cel care avea să-și urmeze prietenul atât de curând. În mod deosebit îmi amintesc de momentul introducerii sicriului în criptă, de lumea răzlețită printre morminte, parcă incredulă, și de cei doi-trei oameni care s-au apucat imediat să pună cărămizile, să zidească, concentrându-se exclusiv asupra lucrului lor, decenți totuși, îndemnându-se aproape în șoaptă. * În vara anului 1964, după ce îndeplinisem, în vederea unei nesperate de mine (nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
prima. Textul există deja în toate culturile mari și a constituit sursa de inspirație a marilor scriitori, de exemplu Balzac, Blake, Emerson. Mă întreb dacă există un public în România pentru o asemenea carte, definitiv nu, pentru criticii snobi și „increduli”, dar sigur printre cei simpli și subtili, inteligențe vii ale culturii universale. În Iugoslavia continuă războiul civil, îngrozindu-i pe oameni. O rană deschisă, sângerând în corpul deja plin de cicatricele a două războaie mondiale. August Dunărea s-a umflat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fără îndoială, intrigat de „insuccesul” lui. Al doilea, dimpotrivă, era surprins că „șeful” catadicsește să-mi motiveze - fie și prin acest simulacru de regret - de ce am fost infirmat de către Birou. O arătau buzele lui supte și gropițele adînci din obraji. Incredul, dar senin în sufletul meu, am întrebat: - A apărut ceva nou? - Da, e și ceva nou (o notă despre participarea socrului dvs. la întîlnirile „Oastei Domnului”), însă și lucrurile vechi au căpătat o altă semnificație. - Adică? - Chestia cu bunicu’. În
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
schimbat radical, unicornii nu mai au loc în ea. Inorogul lui Cantemir și cornul său miraculos În urma acestei discuții, profit de un lucru care se poate observa cu ușurință: exact în epoca lui Cantemir era în mare efervescență o atitudine incredulă legată de existența acestui animal mitologic. Mai mult decât atât, animalul pare a nu-i mai interesa nici pe literați 68. Mi se pare semnificativ faptul că secolul lui Cantemir gândește pe cont propriu lucrurile, punând problema cu totul altfel
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
salturi în timp, el asistă la încetinirea mișcării de rotație a Pământului, micșorarea Soarelui și înghețarea lumii pe măsură ce ultimele creaturi degenerate mor. Copleșit, revine în laborator la doar trei ore după ce a plecat. Întrerupând masa, el aduce ca dovadă auditoriului incredul două flori stranii pe care Weena i le-a pus în buzunar. Naratorul original preia povestea și relatează că a revenit a doua zi în casa călătorului temporal, găsindu-l pregătit pentru o nouă călătorie. Călătorul promite să revină într-
Mașina timpului (roman de H.G. Wells) () [Corola-website/Science/321155_a_322484]
-
scobită de asprimea unor pietre ponce, de ce te deschizi să primești implacabilele semințe sau parazite grăunțele? Ai putea cânta în mâinile mele dar te renegi mai presus de propria-ți frumusețe. Mult mai bine ai face de te-ai apropia. Incredulul locuiește într-o lume de rugăciuni. Se vede o strălucire dinaintea ochilor săi, acei ochi răniți de atâta indignare. E mult mai ușor să purcezi dinspre o somptuoasă țară, dinspre o memorie împodobită cu oglinzi - fiecare oglindă cu amețeala ei
ANTONIO GAMONEDA - Descrierea minciunii (Fragmente) by Dinu Flămând () [Corola-website/Journalistic/4808_a_6133]