295 matches
-
principal: existența a nenumăratele limbi moderne, deci, în afară că ar fi o lucrare imensă, s-ar introduce mari separări în rîndul poporului, diminuînd unitatea și concordia pe care o dorim atît de mult și pe care înțelegem s-o inculcăm prin această scriere. Limbile moderne sînt variabile și instabile, de aceea, ar fi nevoie de o permanentă schimbare a lucrurilor sacre, a căror caracteristică este stabilitatea. Neputîndu-se face atîtea schimbări continuu și cu suficientă pondere, acestea ar pune în pericol
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
depindea de temperamentul principilor, de religia lor și chiar și mai mult de slujitorii care îi sfătuiau, depindea de întreg complexul împrejurărilor și relațiilor diplomatice în care se afla Sfîntul Scaun. Și cît de ușor îi era unui principe să inculce această temere în sufletul Pontifului? Mai ales în vremuri de lipsă de credință, cînd inimile erau reci, iar ostilitatea, universală împotriva Scaunului apostolic? Unde se găsește în vremurile noastre adevărata libertate, și nu doar una de formă, în alegerea Episcopilor
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
principiu de stat. Să aplicăm acest principiu materiei despre care vorbim. Un Episcop, care nu este ales de principe, va fi intermediar între principe și popor. Principele poate să conteze total pe el, căci în toate timpurile Biserica catolică a inculcat supușilor doctrina "că nu este drept să se revolte împotriva propriului principe din nici un motiv". Păstorul Bisericii atunci cu atît va fi mai învestit cu spiritul ecleziastic cu cît va fi alesul Bisericii înseși și cu cît va fi mai
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
trebui să accept absurditatea că am venit să-i conduc singur, un băiețel de vreo patru ani. Părinții nu se văd pe mal; e posibil ca priveliștea acelei mari suprafețe de apă plumburie să mă fi impresionat până la a-mi inculca, o dată cu plecarea rudelor, un sentiment de solitudine care, dezvoltându-se monstruos, până la a deveni totală, a șters orice altă prezență umană din preajmă, lăsându-mă singur-singurel pe acel mal pustiu, față în față cu terifianta oglindă sură a lacului. * Marea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dar inimosul patriot Cârlova...", "moartea lui destupă urechile unui tulburător paradox", "Deavolna ne simțim podidiți de imagini iradiante..."; se cam zborșește la D. Petrino", "... pune de-a ponciș cuvintele..." etc., etc., etc. Nu cred, de asemenea, că e bine să inculcăm elevilor ideea că eul din lirica eminesciană este totuna cu însuși poetul. Nu cred că în poezii ca Dorința, Pe lângă plopii fără soț ș.a. trebuie neapărat să-l vedem pe poet, pe Eminescu, ca persoană fizică (Dorința "deapănă un alt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cu două capete, în sfârșit istoria își arată fața luminoasă, dovedind că și românii au o stea a lor care poate străluci fără întrerupere. Aceste simțăminte triumfaliste aparțineau generației mele, născută și crescută în România Mare, generație căreia i se inculcase credința în trăinicia victoriei reparatoare a vitregiilor trecutului. Chiar după ce războiul începuse în Apus, chiar după prăbușirea Franței, care m-a înfricoșat și pe mine, ca și pe alții (simțeam un cuțit înfipt în coaste) - în seara îndoliată din mai
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Hermes", e pentru că nici un alt poet român de azi nu izbutește, ca el, să dea un corp atât de concret, de plastic enigmei, să ne pună "în situația" ei, să ne facă să-i pipăim parcă încheieturile fizice, să ne inculce măcar pentru o clipă, încrederea că am putea să ajungem "la zidul complet străveziu al nimicului"". (August 1994) IOANID ROMANESCU "Centrul în care se află poetul e de fapt spiritualitatea de care aparține" Avem convingerea, noi, cititorii și nu numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în foc pentru veracitatea dosarelor secrete și totuși acestea au determinat soarta politică a oamenilor. În această privință, antropologia se poate dovedi foarte folositoare, deoarece țelul ei primar este de a deconstrui presupunerile culturale, ale oricui. Atmosfera Războiului Rece a inculcat adânc anumite presupoziții în ideologiile politice și modul de auto-percepere de ambele părți ale Cortinei de Fier, ca și în viețile noastre de zi cu zi (să ne gândim la toate filmele și romanele polițiste). Aceste presupuneri ca cele privind
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
conducerea țării a unui „clan”. Aflu, totodată, că BBC și „Europa liberă” ar fi anunțat dejucarea, la noi, a unei tentative de lovitură de stat. După mine, acesta e un zvon, nu o știre. Se încearcă, probabil, să ni se inculce o asemenea idee. Cei ce speră asta ignoră faptul că, în istoria modernă a României, loviturile de stat au fost rare și rău primite de opinia publică, chiar și atunci cînd au avut consecințe pozitive. *O frază falsă dintr-un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la crîșmă. Deși treaz, eu continuam să tac chitic, fapt care, ulterior, a fost interpretat ca un semn nu tocmai bun, dînd ocazia pentru avertismente de genul: „Vezi, fii atent ca nu cumva să te atragă băutura!” Mi-au fost inculcate astfel spaima de a deveni bețiv și oroarea de astfel de inși. Însă, ca student și în primul lustru de după terminarea facultății, „literator” în devenire, am plătit un oarecare tribut „boemei”, stînd în localuri populare și discutînd interminabil, „prin fumul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
muncă silnică. Despre anchetele pentru acest proces a vorbit și Traian Popescu, unul dintre martorii implicați în proces. Popescu a fost anchetat la Ministerul de Interne și la Văcărești câteva luni de zile, din ianuarie 1955, încercând să i se inculce ideea că acțiunea de la Pitești și Gherla a fost o încercare de fortificare a Mișcării Legionare. Abia după ce a fost confruntat cu Octavian Voinea a înțeles ce dorea Securitatea de la el să declare, și anume că Horia Sima (liderul Legiunii
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
scriitorul Paddy Leigh Fermor, Yehudi Menuhin, Hugh Trevor-Roper, Șerban Cantacuzino, istoricul Demetri Obolensky de la Oxford, George Urban, sovietolog și șeful postului de radio Europa Liberă și George Walden, membru al Parlamentului. "Obiectivul nostru principal, precizează autoarea, era să schimbăm opinia inculcată despre România. În ciuda tuturor evidențelor, imaginea lui Ceaușescu de socialist luminat era încă în general acceptată în lumea anglo-saxonă"278. Din păcate, eforturile acestor personalități au fost doar picături într-o mare de dezinformare, când Ceaușescu era privit cu simpatie
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
care se strînsese recolta cărora agitatorii le dădeau foc. Pe atunci, Mussolini își făcea acolo ucenicia armelor sub stindardul socialist. După ce a tras, de pe baricade, asupra reprezentanților ordinii, s-a pus la adăpost la Lausanne, unde profesorul Wilfredo Pareto îi inculca elemente de economie politică și de sociologie care urmau să-i servească mai tîrziu. Pe terenul politicii externe, se contura o oarecare evoluție a Italiei, ale cărei semne premergătoare se observau deja. Țara, prinsă pînă atunci în Tripla Alianță, făcea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
al acestuia: „cum de a fost posibil totul, când putea să fie nimic?”. „Nimicul” pentru mine și azi e un concept pentru care trebuie să fac un efort de abstractizare, așa cum trebuie să o facă un sălbatic căruia i se inculcă, În aritmetica elementară, cifra 0. Sau categoria „infinitului”, evident, un concept strict speculativ, care Își păstrează pentru mine „aerul ușor exotic”, deoarece la matematici am fost mereu mediocru. (Sau am avut profesori mediocri; cu o singură excepție, În ’53-’54
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pierdut calitățile prime și firești - ni se părea - de adaptare și Înțelegere. Da, exilul ne preface În handicapați, nu numai la nivelul lingvistic; trebuie să Învățăm, ceea ce părea că știam deja, tipul și „tonul” relațiilor interumane, ne obligă să ne inculcăm alte și alte reflexe, să tăcem când ceva ni se pare nepotrivit sau fals - oare „falsul” nostru mai e valabil În noua lume?! -, să râdem nu când ceva ni se pare ridicol, ci doar atunci când râd ceilalți, să râdem de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care o trăiau, probabil, cei câțiva maeștri ai culturii, filologi, simțind, trăind acel seism ciudat și neașteptat al istoriei, al instituțiilor, al criteriilor pe care le deprinseseră în Apusul luminat, de care erau mândri și pe care încercau să le inculce cârdurilor de învățăcei ce îi înconjurau. M-a primit cu gravitate în biroul său, era într-o dimineață, și, ca să-mi dea curaj probabil, cu multă eleganță mi-a făcut o confesiune: arătându-mi una din încheieturile mâinii, mi s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
triumfam în clara mea singurătate socială, izbăvit, printre altele, și de „ambiție”, dacă prin ambiție înțelegem în primul rând acel „motor psihologic” care ne împinge să acordăm prioritate statutului social, jertfindu-i multe lucruri și deziderate pe care ni le inculcă „școala și biserica”. Sau... bătrânii, care, cu vârsta - și unii dintre ei, doar cu vârsta! -, ne învață modestia socială, disprețul față de valorile „lumii”, „reținerea” și admirația față de înaintașii care s-au sacrificat pentru „binele celorlalți” etc. 3 Partea a doua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vedice. Evident, cei de altă confesiune trebuie să aibă libertatea de a opta. Pentru ceilalți însă, a face din cultura religioasă o îndeletnicire facultativă e a le oferi o libertate riscantă. Aud mereu că, prin educația religioasă din școală, se inculcă „victimelor“ o „ideologie“ gata făcută, pentru care nu li s-a dat șansa liberei alegeri. E un principiu pedagogic aiuritor. Dacă toți copiii ar fi invitați să aleagă „liber“ între școală și joacă, probabil că majoritatea ar alege joaca. Cum
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și preluate din reviste apărute în acest an (2006, n. a.). E cam bizar că în era corectitudinii politice apar asemenea reviste de un sexism evident. Adică de ce numai pentru ele (pentru „Elle”)? Și noi? Mai mult, revistele cu pricina îi inculcă femeii o imagine de sine absolut neconvenabilă. Încât, dacă aș fi femeie, m-aș supăra. Femeia întruchipată și construită în aceste publicații este o mofturoasă, răsfățată, cu poale scurte și minte și mai scurtă. Cititoarea ideală a magazinelor cu pricina
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
să mai vrei să-i închizi în colegiu pe acei băieți obișnuiți de-acum cu viața hoinară și liberă. În Italia se înmulțiseră diferitele experiențe de intervenție: Città dei ragazzi, Villaggi del fanciullo, Repubbliche dei ragazzi . Metode noi pentru a inculca în tinerele generații responsabilitatea și participarea democratică. Don Calabria a deschis porțile de la San Zeno in Monte pentru a primii băieții externi. A fost un moment sensibil pentru a încerca o metodă diferită de orânduirea colegiilor. Casa de la San Zeno
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
agravată de medicament. Alte opțiuni includeau Levitra și Cialis, dar nu sunt impotent! vroiam să urlu. Totuși, eram o „valoare neutră.“ Nu știam ce-i aia „comuniune“. Eram maestrul „comunicării negative“. Contribuisem la crearea unei „uniuni instabile“. Trebuia să-mi inculc apetitul pentru „alianțe de colaboratoare“. Nu făceam decât să sugerez „contrapropuneri“. Eram acuzat că vreau să „cad la pace“. (Jayne era cea care susținea „evitarea separării“, deși recunoscuse că avea probleme cu „autodiferențierea“.) Ni s-a sugerat să angajăm o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
există - atunci trebuie să fii gata de luptă. - De ce? - Pentru că indiferent despre ce-ar fi vorba, se hrănește din teama ta. Se hrănește cu teama colectivă din casă. Și în funcție de cantitatea de teamă, stricăciunile pe care aceste spirite le pot inculca sunt catastrofice. - De ce mie? De ce mi se-ntâmplă mie? - Se pare că ești bântuit de un mesager. Miller făcu o pauză. De tatăl tău și de Patrick Bateman și de ceva creat în copilărie. - Dar care e mesajul? Ce vrea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ale suferinței și ale mortificării. În vreme ce ideile de plăcere și de dorință sunt din ce în ce mai puțin asociate cu „ispitirea”, credința potrivit căreia oamenii trebuie să-și poarte crucea pe acest pământ începe să se eclipseze. Nu e vorba atât de a inculca acceptarea încercărilor, cât de a răspunde decepțiilor aduse de mitologiile laice care n-au reușit să-și țină promisiunea și să dea înfloririi complete a persoanei dimensiunea spirituală necesară. Dintr-o religie centrată pe ideea de mântuire în viața de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
în fața ei modele reale de viață antagoniste: ea s-a degajat de imperativul dresării maselor în vederea satisfacției mercantile a nevoilor. Nu mai e cazul ca populațiile să fie eliberate de normele de socializare eterogene în raport cu sistemul mărfii, să li se inculce dorința de divertisment, de confort și de nou. Toate acestea se impun acum ca o evidență: „alfabetizate” în limbajul bunurilor de piață, hrănite cu laptele mărfii-spectacol, masele sunt de la bun început consumeriste, spontan îndrăgostite de cumpărături și de evadări, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
inventare a unui stil de existență complet nou. Procesului de eradicare a obiceiurilor ancestrale îi succedă unul de reproducție lărgită a unor atitudini deja existente: „publicitatea-cauză” a cedat locul „publicității-expresie-intensificare” a cererilor sociale consumeriste. Nu mai e vorba de a inculca un nou etos, de a moderniza în marș forțat comportamentele, ci doar de a promova mărci și de a câștiga părți ale pieței într-un univers ultraconcurențial în întregime pătruns de consumerism. Societate de hiperconsum sau sfârșitul epocii publicității avangardiste
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]