146 matches
-
fost de la migdalarea ochilor ei negri asupra lui? Mă Întrebam ce aș fi făcut eu dacă i-aș fi văzut la propriu migdalîndu-se asupra mea... Mă Între bam unde aș fi fost acum dacă aș fi continuat să văd ochii indefinibili ai Ericăi... — Ascultă, Richi, am hotărît să-i răspund după niscai reflecție, În capul meu buzele tale, oricît le-ai ruja, rămîn de un roz pal, ca niște petale și ca În urmă cu mai mult de douăzeci și cinci de ani
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
luptă corp la corp, contraatac, retragere, orice mișcare legată de război îi era familiară. El a găsit breșa, a scăpat, chiar dacă rănit; pe ăsta te poți baza. Cu piciorul de lemn întins, ședea lângă mine și fuma pipă. O chestie indefinibilă, înrudită de departe cu tutunul. Arăta de parcă nu ar fi supraviețuit numai războiului ăstuia, ci, după cel de treizeci de ani, și celui de șapte: un tip atemporal. Boneta militară o avea trasă pe ceafă. Și a intrat în vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vatră stinsă. Vulcanul și-a consumat incendiul și nu mai rămân decât căldura și lava care i se agită la suprafață, și după ce totul va fi înghețat și lucrurile se vor fi împlinit, nu va mai rămâne nimic - o amintire indefinibilă ca despre ceva ce-ar fi putut fi și n-a fost -, amintirea mijloacelor ce ar fi putut fi folosite pentru fericire și care s-au pierdut în inerția dorințelor titanice respinse din interior fără a fi putut nici să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-mi dau seama dacè voi fi în stare s-o descriu cu exactitate, m-a tulburat atunci profund, vrèjindu-mè, ca atunci când, dintr-o fatalè eroare, un muritor ajunge sè vadè lucruri de o frumusețe nemaivèzutè și, atins de acel farmec indefinibil, își dorește, chiar cu prețul vieții sale, sè mai fie o datè strèbètut de acea clipè de frumusețe intangibilè? Acea frumusețe am început s-o caut în fiecare femeie întâlnitè?! Cum sè-i explic oare cè de ea însèși m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
gâtului parfumului de la AnM, cerrutisí, pe care, ca sè acopèr mirosul acela, îl folosesc cam exagerat, dupè pèrerea lui Șerban, Dacè aș fi un specialist în parfumuri, dupè o vreme, aș izbuti, combinând diverse esențe, sè reproduc parfumul infernal și indefinibil al trupului mateian, pe care, treptat, analizând situațiile în care, sub forma unor variații de arome distincte, se manifestè, am învèțat sè-l asociez cu destulè precizie unor stèri sufletești diferite, Am deplină convingere, neîmpèrtèșitè pânè acum nimènui, cè mirosul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
va da toatè silința sè elimine numerele imaginare din viața lui, vorbeste metaforic, bineînțeles și, cè încrezètor în conștiința datoriei civice, se va strèdui sè opereze calcule numai cu numere pozitive, dar cè, uneori, ca în cazul cu mașina, ceva, indefinibil și inexprimabil, îl atrage în cercul magic al numerelor imaginare, fermecându-l, Declarându-și toatè încrederea în calitèțile lui Matei, șeful poliției e convins cè acest incident va reprezenta pentru el o lecție și cè pe viitor, va fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mateianè consistè în mirosul strèin pe care trupul meu îl secretè în ultima vreme cu atâta perseverențè, Tot nu te-ai scèpat de mirosul èla?! se mirè el amuzat de seriozitatea cu care Matei îi relateazè întreaga istorie a mirosului indefinibil mateian, Nu-i vorba de after shave! i-o tăi eu scurt, Mi-am dat seama cè nu after shave-ul era de vinè! Ce simt eu e mirosul propriilor mele gânduri, Șerban! Gândurile tale au miros?! Da, firește! am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
îi corespunde unul similar în sufletul nostru, avem un auz sufletesc, un vèz sufletesc, un miros sufletesc și așa mai departe! Nu te teme sè le folosești! Un miros sufletesc?! repet că un ecou în sinea mea, amintindu-mi de indefinibilul și noul miros mateian, inconfundabil și imperceptibil de nèri strèine, un miros pe care numai prezența lui AnM îl face sè disparè, joi seara, de pildè, când a fost la mine, apariția ei fècând sè se risipeascè în aer acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ca să facă zgomot și să escite râs. Ceea ce nu-i tinichea însă e voința de a trăi care o găsim în om, în animal, în plantă, orișiunde și pretutindenea. Această voință nu este ceea ce s-ar numi nemărginită, prin urmare indefinibilă, căci se-nțelege că ce-i fără, fine nu poate fi definit. Ea este numai întotdeuna prezentă, întotdeuna la fața locului, aci, este ca să zic un nunc stans, o prezență eternă. Să vedem acum că se va desfășura foarte clar
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
o carte, pe coperta căreia scrie, cu litere mai mari decât ar fi fost necesar, „roman“. Închei Însă lectura acestei cărți și te Întrebi: am citit, oare, Într-adevăr, un roman? Știi că romanul a devenit de multișor un gen indefinibil și că orice poate fi numit așa (chiar și o carte de versuri a lui Florin Mugur), știi că romanul este balena albă a literaturii moderne, un Moby Dick care fascinează exact În măsura În care reușește să impună ideea (mitul?) că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fizic disgrațios, a unui discurs jalnic, a unei inteligențe mediocre. Trebuie să existe un semn al aleșilor, un stigmat aparte care să facă dintr-un om banal, un stăpîn al mulțimilor. Elementul care depășește în strălucire credința și curajul, trăsătura indefinibilă, dar eficientă, se numește prestigiu. Cum l-am putea descrie? E vorba de "o putere misterioasă, un fel de vrajă care induce admirație și respect, paralizînd facultățile critice"202. Individul care îl posedă exercită un ascendent irezistibil, o stăpînire naturală
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
grupate în secțiunea Istorie și anamneză. Prezent și trecut își țes firele întreolaltă, invitându-ne să privim durata nu doar orizontal, în desfășurări curente, ci și vertical, în diacronia istoriei noastre. Timpul ne apare astfel ca o realitate vie, complexă, indefinibilă până la capăt, una în care nimic nu dispare cu totul, ci se metamorfozează numai. Mișcarea în durată e continuă. Evenimente și figuri din epoca regenerării devin pretexte pentru analogii cu noul timp resurecțional. Unirea Principatelor inspiră și ea reflecții menite
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
înzestrată divinitatea constituie și ele imaginații antropomorfe. Dar acestea sînt imagini conceptualizate, însuși Dumnezeu fiind considerat drept un concept abstract, fără să se țină seama de faptul că acest concept nu este clasificabil și că,prin aceasta, chiar el este indefinibil și inimaginabil. Filosofia se rezumă de asemenea să facă din Dumnezeu un concept general care include toate fenomenele existente Unul, Ființa, Substanța, Totul etc. făcînd astfel din "Dumnezeu" un fel de entitate preexistentă, ceea ce este pură speculație metafizică. Tentația de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
alte mecanisme în cadrul genezei mitului Parizienei pentru a vedea dacă putem vorbi de un atare mit în sensul deplin al cuvântului. Pariziana este un cuvant cu încărcătură mitică, bazată pe efectul de fascinație pe care il exercita, pe enigmaticul și indefinibilul ce se conține în semnificația să și care o transformă dintr-un simplu individ într-o ființă atotputernica, capabilă să mute munții din loc: "leș Parisiennes de Paris, ces femmes mystérieuses dont leș toutes petites mains déplacent des montagnes" [Kock
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
apărut într-o primă ediție la Aarhus (Danemarca) în 1988, apoi în țară, în 1994, se înscrie în rândul puțin numeroaselor cercetări hermeneutice ale operei eminesciene. Autoarea încearcă o abordare a „neantului” introdus de Mihai Eminescu în literele românești, categorie indefinibilă și improbabilă rațional, ci numai aprioric, prin alăturarea „lumii” poetice eminesciene de Ființa (Sein) heideggeriană: nici Dumnezeu, nici temelie a lumii, apropiată dar și departe de om, „depărtare” - cum numește eseista „starea de neascundere”, despicătura din „lucru” - de găsit oriunde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
Luceafărului urmărește o fenomenologie a temelor eminesciene, în care fundamentală este cea a Ființei - sacrificând voluntar, în cazul acesta, frumusețea formală -, pentru a releva „latența mitică” a cuvintelor, valoarea lor de simbol (în care semnificatul este deci transcendent, inexplicabil și indefinibil). Nu de puține ori autoarea își mărturisește stupoarea în fața „profunzimilor care-i scapă”, atunci când vorbește de „abisul” eminescian. Luceafărul este descris ca un complex mitic, sinteză specifică între Hyperion, Zburătorul, Narcis și Orfeu, totul concordat cu mitologia eminesciană personală, prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
care se confruntă creatorul unei poezii "de experiență și transfigurare"34, esența efortului intelectual 35, este cum să transpună realitatea dinamică, astfel descoperită, în cuvinte, să găsească "formă", care să anuleze genunea, ce separă viziunea, de expresie - cum "să definești indefinibilul"36: Dar extazul pitagorician trebuie manifestat. Cerul cristalelor transpus. Problemă de distribuire a unei lumini calitative - se ridică aproape insolubile. În ce chip vei realiza imanentul, in ce chip vei înlătura "placatul"?37 "În ce chip vei înlătura "placatul?" Formulă
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
ample. Diversele titulaturi care, prin exhibare excesivă mai degrabă escamotează cuvântul intim, punându-l Între niște paranteze pline de sensuri și subtexte, vorbesc, la modul psihanalitic, despre raporturile inconștiente ale scriitorului cu textul său și, mai ales, cu acea componentă indefinibilă numită confesiune. Jurnalul unui cobai al lui Miron Radu Paraschivescu 18 sau Jurnal În căutarea lui Dumnezeu al lui Arșavir Acterian sunt exemple tipice ale deturnării titlului dinspre o intimitate neasumată Înspre Încercarea de a Înnobila jurnalul, conferindu-i sensuri
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
timp. Viața reportată dintr-un plan În altul, din neant În dreptunghiul paginii scrise, trece, trebuie să treacă prin prelungirea timpului pe care, fără să știe, l-a parcurs. Timp presimțit, timp recuperat, abuzând de altă voce narativă. Eului narativ, indefinibil, i se substituie un martor adevărat: un document, o tradiție, o persoană. Abuzul cronologic nu implică, totuși, permanentizarea unei metode constrângătoare. De obicei, acest tip al definirii temporale acționează pe spații Înguste: introduce sau segmentează un discurs. Fragmentează vocația Însăși
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Mai (nici, vai, 2 Mai), ci, spăimos, 7 Noiembrie, adăpostea (cum oare!) sub restaurant o... bombă, total sustrasă corectitudinii comuniste. Dezmățul lumii! Pe la miezul nopții, își făcea aici apariția și celebrul... baron cu dichisitul lui coș cu garoafe și cu indefinibilul: aiurea! Vizavi, ceva mai sus, cinematograful ce-și trăgea numele de la faimosul circ Sidoli avea niște balcoane în a căror beznă se puteau foarte bine executa amoruri nepîndite de vigilență milițiană. Firescul concluziei: dacă în inconștient-fericitele sustrageri din hidosul sistem
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
colectivitatea i-o dă acesteia, fiind determinată de mecanismele sociale prin care are loc comunicarea între persoane și se realizează consensul. Situația obiectivă în care se constituie societatea rămâne un „dincolo” al experienței colective, exact ca „lucrul în sine” kantian, indefinibil în mod independent și, ca atare, neimportant pentru explicația sociologică. Ordinea socială există în mod obiectiv, real, dar ea este produsul exclusiv al interacțiunii simbolice a membrilor colectivității. Sarcina sociologului este să explice cum se constituie această ordine. „De ce”-ul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]