366 matches
-
specificat, există, de regulă, maimulte elemente posibile care să satisfacă o anumită cerință funcțională. Robert K.Merton (1957) le denumește alternative sau substitute funcționale. În principiu, sistemul poate alege oricare dintre aceste alternative. Există un anumit grad de libertate, de indeterminare în alegerea elementului din repertoriul de alternative funcționale. Atât timp cât schema funcțională merge „înapoi” pe firul determinării funcționale, de la elementul ales la cerința funcțională care l-a constituit, determinismul este riguros. Pornind însă de la cerința funcțională spre elementele care vor fi
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
raționalitatea definită la nivelul satisfăcătorului (sistemele adoptă soluții satisfăcătoare, care prezintă deci un grad suficient de adecvare, dar nu sunt neapărat cele mai bune soluții posibile). Analizând modelul funcțional de sistem în capitolul 3, am văzut că el conține o indeterminare de principiu: o cerință funcțională poate fi realizată nu doar printr-o singură soluție (tip de element), ci de o mulțime de soluții (elemente) funcționale. Echivalența funcțională este definită însă doar calitativ (toate satisfac aceeași cerință funcțională), dar nu și
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
lucrurile dintr-o perspectivă, soluția a pare a fi cea mai bună; privind însă dintr-o altă perspectivă, soluția b pare preferabilă. Dar careperspectivă este mai bună, prima sau a doua? Și în această privință incertitudinea produce o stare de indeterminare. Caracterul oscilant al ierarhizării creează mai degrabă situația că decidentul nu poate atribui preferințele diferențiate alternativelor. Lipsa de discriminare și oscilația au ca efect faptul că alternativele par mai degrabă egale. Cu alte cuvinte, ele au pentru decident o probabilitate
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
tip renascentist, împletire a matematicianului cu poetul, interesat de definirea în „axiome lirice” a treptelor autocunoașterii (a „nunților necesare”), și „filosoful modern” Jacob Boehme, „ereticul gândirii creștine”, care a avut viziunea împletirii raționalului cu iraționalul și care a intuit legea indeterminării. Că între Ion Barbu și Dan Barbilian nu există o schizoidie, ci o sinteză de personalitate se demonstrează în Ion Barbu. Cosmologia „Jocului secund”, o primă încercare în exegeza barbiană de a reciti creația poetului fără a ignora viziunea și
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
retezată, mișcarea a încetat înainte de a-și fi atins apogeul. În acest sens, nu se poate vorbi de o bătălie câștigată. Dar nici de o bătălie pierdută. A fost [...] o bătălie întreruptă. E aici și un mare avantaj, în această indeterminare. Potențial vorbind, mișcarea onirică pare să conțină dezvoltarea ulterioară a literaturii române, adică și textualismul, și postmodernismul.” În anii 1990 și 2000, această pretenție de a prezenta o. drept anticipator al evoluțiilor textualiste și postmoderniste i-a iritat pe unii
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
diversele sensuri sunt angrenate în raporturi de forță inconfundabile. Primul volum al seriei merge până la baroc. Antichitatea este perioada în care se anunță și parțial se stabilizează aproape toate dimensiunile de bază ale machetei semantice. De aici decurg o anume indeterminare congenitală a ideii de literatură, dar și posibilitatea consecutivă a schematizării și modelării ei. Fără să fie încă explozive, o serie de tensiuni fondatoare - care vor zgudui periodic tectonica terminologică a literaturii - se anunță acum. Printre altele, conflictul dintre poezie
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
Entstehung der Hermeneutik”. Aici, explicația și înțelegerea acoperă distanța dintre Naturwissenschaften și, respectiv, Geisteswissenschatfen. Cu alte cuvinte, „neînțelegerea” trebuie dezlegată prin operațiile sintetice ale hermeneuticii. De „înțelegerea greșită” se ocupă științele exacte. Este un pas înainte, căci Dilthey sesizează haloul indeterminării în care întreaga facticitate a vieții umane vibrează. Totuși, celălalt pas rămâne pe loc, împreună cu nostalgia progresist-istoristă, conform căreia orice relectură a realității trebuie să fie neapărat „mai bună” decât cea precedentă. Pentru Martin Heidegger, hermeneutica nu va putea ieși
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
exprimă „modurile și rațiunile providenței dumnezeiești referitoare la cele ce sunt”1. Jocul, înțeles ca figură prin excelență a ceea ce Părinții greci numeau prin oikonomia, destituie orice primat al dualismului epistemologic „subiect-obiect” și promovează un model hermeneutic extrem-contemporan, acela al indeterminării. Multiple consonanțe ivite din respirația minții unificate a marelui mistic baroc Angelus Silesius devin probele actualității celor două mari discipline ale concretului: mistica și fenomenologia. Vasul răbdării și chipul blândețelortc "Vasul răbdării și chipul blândețelor" Fericiți cei ce n-au
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a putut sustrage unei asemenea tentații. De exemplu, pentru el o mișcare fizică care nu poate fi caracterizată prin momentul și poziția mobilului nu va fi apreciată drept „în mod real posibilă”. Iată de ce principii fizice cum sunt relațiile de indeterminare din mecanica cuantică nu pot fi puse de acord cu teoria kantiană a experienței. Unele dintre enunțurile caracterizate de Kant drept sintetice a priori vor fi apreciate din perspectiva fizicii actuale nu atât drept false, cât irelevante 21. Ceea ce arată
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
iluzia realismului”; cu alte cuvinte, crearea unui spațiu de manevră infinit superior constrângerilor la care fuseseră condamnați predecesorii. Detectivul hard-boiled are nevoie de un „spațiu vital”, de o pluralitate de „unghiuri de fugă” - într-un cuvânt, de propriul său univers. Indeterminarea biografică a lui Marlowe sugerează tocmai căutarea, dialogul între lumi, refuzul încremenirii într-un spațiu perfect conturat. Lumea lui Philip Marlowe nu e nici Londra cețoasă, dar nu lipsită de farmec, a lui Sherlock Holmes și nici Parisul încremenit în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de la Ross Macdonald la T.S. Eliot nu poate fi foarte mare: de ce n-ar aprecia la autorul lui The Waste Land obscuritatea, din moment ce e sedus de acest lucru la propriul său ucenic? Acel nothing to hitch to nu este decât indeterminarea, fărâmițarea, anularea temporalității și a formei din poetica modernistă. Ceea ce-l interesează pe Chandler la alți autori (și, prin deducție, ceea ce încearcă să facă el însuși) e inteligenta dispunere a cuvintelor. Este obligatoriu ca fraza să fie nu doar precisă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
romanele lui Raymond Chandler, constați că toate aceste strategii nu provin din pura alegere a autorului care, chipurile, ar fi avut de ales între mai multe formule stilistico-ideologice. Ele sunt cerute de text, impuse chiar, cu o anumită brutalitate, de indeterminarea morală a lumii descrise. Stilul se naște, literalmente, din logica povestirii, din criteriile plauzibilității și intensității emoționale după care se construiește întregul edificiu narativ. Hiperbola e frecvent aruncată la bătaie, ca modalitate de subliniere a vastității proiectului de însănătoșire morală
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
obișnuit, frecvent exploatat în recuzita simbolistă (copaci negri, frunze moarte într-o pâclă încremenită), pare un uriaș cimitir în care oamenii, „mai goi de visuri, mai săraci de viață, înmormântați în toamnă și ceață”, se descompun. Ploaia și ceața măresc indeterminarea, vagul și sunt agenți ai izolării și degradării, ai uniformizării materiei. Presimțită în letargia târgului sau activată de clopotele și cortegiile de înmormântare, „teama morții” plutește deasupra orașului ca un „liliac tăcut și uriaș”. Pe de altă parte, somnul, ca
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
vis”) fac versul „banal”, „trist, monoton și vechi”. Poezia lui B. are o atmosferă specifică, tenebroasă și apăsătoare. Metaforele relevă sensuri și conotații negative, iar lexicul este suprasaturat cu noțiuni din sfera semantică a morții, descompunerii, pierderii, suferinței, tristeții, singurătății, indeterminării, banalului, monotoniei, încremenirii etc. Exprimarea directă, tonul familiar și cam monocord constituie modul propriu al unei lirici lipsite de amploare vizionară, dar autentică prin fidelitatea față de aspirația unui suflet de a se revela sieși și lumii. Poetul a fost socotit
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
în Îngerul de ghips (1973), roman psihologist și eseistic, analiză a unui caz de decădere lăuntrică - voită, asumată ca o cale a cunoașterii de sine - a unui intelectual aparent rasat, doctorul Minda. Romanul Bunavestire, text-parabolă, cu un grad record de indeterminare și ambiguitate, falsă carte de învățătură despre o ciudată devoțiune - „un amestec de nietzscheanism și «trăirism» românesc din anii ’20-’30, un elitism reacționar care împarte pe oameni în stăpâni și slugi și visează construirea unei utopice lumi dictatoriale” (N.
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
4.6. Comunitatea virtuală a cadrelor didactice Capitolul 5. E-learning-ul și resursele sale formative 5.1. E-learning-ul - trăsături și funcționalități 5.2. M-learning-ul - o variantă „îmbunătățită” a e-learning-ului 5.3. Caracteristici și dimensiuni ale conținuturilor de tip e-learning 5.4. Indeterminarea conținutului învățării 5.5. Criterii de evaluare a unui produs curricular digital 5.6. AEL - un exemplu de platformă te tip e-learning 5.7. Portofoliul digital Capitolul 6. Educația deschisă la distanță - o ipostază a virtualizării educației 6.1. Funcționalitatea
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
ca act. Virtualul nu se opune realului sau realizabilului, ci actualului, „prezentificării” de acum. Virtualizarea, ca procesualitate, înseamnă o mișcare inversă actualizării, de mutare a unui lucru sau a unei activități în sfera posibilului, a evoluțiilor și capriciilor ulterioare, a indeterminării spațiale și temporale. Ea nu are nimic negativ în sine, ci ține de acea putere a omului de a se proiecta, de a ieși de sub constrângerile imediatului, ale datului și ale prezentului. „Virtualizarea - subliniază Pierre Levy (1995, p. 17) - este
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
spațiu valoric este de alt tip decât cea clasică. Nu se referă nici pe de parte la universalitatea știută (de la filosofii antici sau medievali), care instaurează același lucru sau același sens peste tot: este o universalitate ce se construiește pe indeterminarea sensului global. Totalizarea nu se face pe direcția înțelesurilor și consensualității, ci pe direcția conectivității, a contactului deschis și nemărginit. Se ivește așadar o universalitate prin contact, prin interconexiuni, și nu prin generarea unor sensuri unice (Levy, 2005). Interconexiunea devine
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
completitudine acțională. Calitatea conținuturilor este o rezultantă a pluralizării inteligențelor, talentelor, eforturilor. Perspectiva colaborativă, ce se cere educaților, va fi profesată și probată de cei care tutelează exercițiul paideic: educatorii și ajutoarele lor - din aval și din amonte. 5.4. Indeterminarea conținutului învățării Conținutul presupus de actul învățării în sistemele virtuale nu este întru totul configurat. În diferite proporții, el este indicat, dar și sugerat, deschis, indeterminat. Acesta se află la confluența dintre prezență și absență, dintre secvență și totalitate, dintre
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
forme de comunicare mai complexe. Tematica și sursele de informare recomandate trebuie să sensibilizeze elevul și să stimuleze interesul său pentru domeniul abordat. Portofoliul nu-și atinge scopul, dacă tematica are un grad accentuat de generalitate, alunecând în vag și indeterminare, iar elevul este „ajutat” de membrii familiei pentru realizarea activităților. Există mai multe ipostaze ale portofoliului: sursă de învățare, mijloc de prezentare și dosar de evaluare (vezi Ministère de l’Education du Québec, 2002). Să le prezentăm pe rând. Portofoliul
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
semnificative peisaje (vizuale și sonore), realizate cu forță și amploare. Atmosfera tensionată, tonalitatea sumbră, clarobscurul în care apar personajele, neindividualizate - siluete ceva mai distincte pe fondul mulțimii -, conotația cvasimagică a gesturilor și vorbelor, existența supusă unei fatalități nelămurite și neliniștitoare, indeterminarea temporală creează senzația unei lumi fantastice, halucinante, coborâte din negurile legendei și ale istoriei. Admonestat pentru „inactualitatea” și „misticismul” scrierilor sale, C. face o mea culpa publică (1948) și trece grabnic la producerea unei literaturi angajate ideologic. În Negura (I-
CAMILAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
acum, Atotputernicul a vrut să ți-l arăt pe al meu, care nu are scări pentru a le sui, nici porți pentru a le forța, nici ziduri care să-ți oprească mersul, nici coridoare să-ți obosească pașii.“ Într-adevăr, indeterminarea deșertului este desăvârșită. Nu se lasă cuprinsă în nici un fel, însă cuprinde imediat și cu totul pe cel părăsit acolo. Nu suportă limitele unui orizont de constituire, nici perspectiva unui anumit eu. Distincțiile obișnuite, precum cea între aici și acolo
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
e vorba despre nimicul ca atare, dar intervine tot mai mult o discretă familiaritate cu aparițiile nimicului și ale nonsensului. Omul de știință, în destule situații, nu le mai înlătură acum fără judecată, ca simple grozăvii și fantasme. Înțelege altfel indeterminarea și ceea ce nu este măsurabil sau nu poate fi gândit cu ajutorul unor concepte. Devine mai sensibil față de acele viziuni asupra realității care nu mai echivalează nimicul cu simpla absență a ceva sau cu o iluzie. Însă nimicul ne poate vizita
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
jucat de un enunț într-un limbaj. La fel și nonsensul. În sine, sensul unui enunț este indeterminat, căci sunt posibile varii modalități de exprimare. Este indecis și neunivoc, neprescris într-un fel sau altul. Poate ieși din aceas tă indeterminare când enunțul este pus în relație cu diferite credințe sau stări mentale, circumstanțe și acțiuni.<ref id="106">Cf. Donald Davidson, Inquiries into Truth and Interpretation, Clarendon Press, Oxford, 2001.</ref> Nu se cer înțelese doar propozițiile celuilalt, ci și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ciocanul este greu“)<ref id="113">Ibidem, pp. 216-217.</ref>. În acest caz, ea este ceea ce este „prin simplaprivire și pentru ea“. Am putea spune așadar că ființării simplu prezente îi corespunde simplaprivire. Semnul distinctiv pare să fie o anume indeterminare ontologică: a lua ceva ca deja dat și de la sine înțeles. Este vorba de o anume indiferență din punct de vedere ontic și mai ales ontologic. Termenul „indiferență“ nu are acum conotații etice, ci indică simpla ignorare a diferenței cu privire la
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]