366 matches
-
Entstehung der Hermeneutik”. Aici, explicația și înțelegerea acoperă distanța dintre Naturwissenschaften și, respectiv, Geisteswissenschatfen. Cu alte cuvinte, „neînțelegerea” trebuie dezlegată prin operațiile sintetice ale hermeneuticii. De „înțelegerea greșită” se ocupă științele exacte. Este un pas înainte, căci Dilthey sesizează haloul indeterminării în care întreaga facticitate a vieții umane vibrează. Totuși, celălalt pas rămâne pe loc, împreună cu nostalgia progresist-istoristă, conform căreia orice relectură a realității trebuie să fie neapărat „mai bună” decât cea precedentă. Pentru Martin Heidegger, hermeneutica nu va putea ieși
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
exprimă „modurile și rațiunile providenței dumnezeiești referitoare la cele ce sunt”1. Jocul, înțeles ca figură prin excelență a ceea ce Părinții greci numeau prin oikonomia, destituie orice primat al dualismului epistemologic „subiect-obiect” și promovează un model hermeneutic extrem-contemporan, acela al indeterminării. Multiple consonanțe ivite din respirația minții unificate a marelui mistic baroc Angelus Silesius devin probele actualității celor două mari discipline ale concretului: mistica și fenomenologia. Vasul răbdării și chipul blândețelortc "Vasul răbdării și chipul blândețelor" Fericiți cei ce n-au
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sau al sculptorului (al creatorului, în general). Obiectul pur intențional este determinat de un conținut (Gehalt) care însumă toate atributele și proprietăți sale, i.e. în cadrul structurii obiectului există anumite proprietăți ontologice exterioare. Totodată, obiectele pur intenționale au un spațiu al indeterminării, tot ceea ce putem ști despre ele este descris în cuprinsul lor și, astfel, nu lasă loc pentru surprize, ci doar pentru interpretarea care ține de un act propriu individual. Actul unui astfel de obiect arată direcția sa: corespondența cu un
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Gilbert, Les Structures anthropologiques de l'imaginaire, Dunod, PUF, Paris, 1960. Durand, Gilbert, L'Imagination symbolique, PUF, Paris, 1964. Eco, Umberto, Limitele interpretării, traducere de Ștefania Mincu și Daniela Bucșă, Editura Pontica, Constanța, 1996. Eco, Umberto, Opera deschisă. Formă și indeterminare în poeticile contemporane, ediția a II-a, traducere și prefață de Cornel Mihai Ionescu, Editura Paralela 45, Pitești, 2002. Empson, William, Șapte tipuri de ambiguitate, traducere, prefață și note de Ileana Verezea, Editura Univers, București, 1981. Gauthie, Theophile, Scrieri despre
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sau teste reflectate de corectitudine. Apoi, se uită de îndelunga exersare și pregătire a terenului pentru activarea conștiinței teoretice, activare care nu se realizează în miraculoasă spontaneitate, ci presupune însoțirea competentă a germenelui epistemologic de la răsădirea la rodirea sa, de la indeterminarea fermentului creator al debutului cognitiv la corpul matur doctrinar care încununează o viziune independentă. Se uită de cenzorul tăcut care reglează permanent zborul necontrolat al spiritului savant, adică cel care gestionează universul semantic al categoriei propriului, care traduce în termenii
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
structură în devenire. "Căci irealul, hipo- sau hiperrealul, sau oricum l-am numi, trebuie să aibă o structură a sa, sau un mod determinat ori indeterminat al lipsei de structură, sau altceva asemănător, și relațiile sale de determinare ori de indeterminare trebuiesc intuite"14. Structura aceasta e chiar cea pe care sensul o "leagă", o încheagă în actul prin care deschide potențele; e vorba mai curând de intuiția unei structurări dinamice căreia îi dă un sens, posibilitatea actualizării. Dacă lucrurile stau
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a vechiului lucru cu noul său sens" (Ștefan Aug. Doinaș, op. cit., p. 7). 9 Ibidem, pp. 7, 82. 10 Ștefan Aug. Doinaș, Lampa lui Diogene, Editura Eminescu, București, 1970, pp. 7, 113. "Acolo unde toate palpită vag în pura lor indeterminare" (ibidem, p. 26). 11 Ibidem, p. 11. 12 Ibidem¸p. 15. 13 Ibidem, p. 12. 14 Ibidem, p. 171. Ștefan Aug. Doinaș revine adesea la implicațiile acestui concept. Astfel, metafora se impune "ca o replică față de real, ca o altă
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
grad indeterminată; din contră, o problemă științifică are totdeauna o arie circumscrisă și o zare interioară complex determinată"9. Diferențele de "problematizare" din cele două domenii "le singularizează" și în privința soluțiilor și, implicit, a libertății de creație: în cazul filozofiei, indeterminarea sporită a "zării interioare" are drept consecință conservarea "unei extraordinare <<spontaneități>> în ceea ce privește soluționarea problemelor" și-i asigură spiritului o mult mai mare "libertate de mișcare" decât în știință, pe când în aceasta din urmă soluțiile "sunt intens prefigurate chiar de ideile
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
limesul până la care ajung cercetările lui în domeniul istoriei spiritului"), Metzger observă că acest concept a rămas insuficient clarificat de către filozoful german, dar adaugă că "măreția realizării lui constă în această deficiență"59. Pe drept cuvânt, Vianu explică o asemenea indeterminare a conceptului în discuție prin faptul că "viața apare nesiste-matizabilă pentru că este nederivabilă"60. Poate că nu întâmplător, Dilthey se referă mai întâi la "enigma vieții", și abia apoi la "enigma lumii" (Rätsel des Lebens und der Welt). Și poate
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
mod tradițional "un sens ascuns, misterios", un Tiefsinn. Or, "profunzimea" recunoscută și de Husserl ca fiind proprie filozofiei ca Weltanschauung rămâne "o chestiune de înțelepciune", nu de cunoaștere exactă, sau de "știință riguroasă", cum ar spune autorul abia citat. Dar indeterminarea conceptuală la care ne-am referit nu se reduce numai la imposibilitatea de a organiza conceptual trăirile și experiențele vieții. Aici nu mai este vorba atât despre acel "insondabil" al vieții, cât mai ales despre tentativa perpetuă de a lua
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
acestor caracteristici postulate imperativ de Doll jr. necesită unele lămuriri: a) Richness definește profunzimea curriculumului: de a fi un layer of meanings, un incubator al posibilităților multiple și al interpretărilor multiple. Curriculumul postmodern trebuie să aibă dreptul de a valorifica indeterminarea, anomalia, haosul, dezechilibrul, disiparea și experiența trăită. După Doll jr., „dezvoltarea îmbogățirii” (developing richness) se poate realiza prin dialog, interpretări, generarea unor ipoteze și furnizarea unor jocuri și modele aplicative; b) Recursion este procesul de reflecție asupra muncii de explorare
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ales mișcarea în sine, ritmul alternanțelor perspectivei, viteza și configurația temporală (măsurabilă în prezența efectivă) a discursurilor distincte. Structura polifonică a romanului modern nu se poate configura decît punînd la contribuție procedeele dislocării. O amplă spațializare a discursurilor se opune indeterminării (a-localizării) vocii din off, a instanței omnisciente și noncognoscibile. A se situa în povestire, prin discurs, a lua pe cont propriu relatarea, descrierea, viziunea într-un cuvînt înseamnă a ocupa un loc în spațiul ficțional, o poziție în avanposturile
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
sumă de imagini prea multe și prea diverse, ca să putem avea în minte clară, bine delimitată, perfect individualizată, figura (...). Pe cînd un tip secundar, care apare numai într-un capitol, dacă e bine zugrăvit, ne rămîne în minte mai exact (...)." Indeterminarea de natură a personajului, "efect al textului", cum preferă să-l califice Philippe Hamon, rămîne una pînă la sfîrșitul lecturii. Rolul "întregitor" al percepției cititorului și al facultății lui reprezentative, în privința personajului, apare, de asemenea, în reflecția lui G. Ibrăileanu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Umberto, Limitele interpretării, traducere de Ștefania Mincu și Daniela Bucșă, Pontica, Constanța, 1996. Eco, Umberto, Lector in fabula: cooperarea interpretativă în textele narative, traducere de Marina Spalas și Cornel Mihai Ionescu, Univers, București, 1991. Eco, Umberto, Opera deschisă. Formă și indeterminare în poeticile contemporane, ediția a II-a, traducere de Cornel Mihai Ionescu, Paralela 45, Pitești, 2002. Eco, Umberto, Șase plimbări prin pădurea narativă, traducere de Ștefania Mincu, Pontica, Constanța, 1997. Forster, E.M., Aspecte ale romanului, traducere de Petru Popescu, E.P.L.
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
exoticul vieții cotidiene îmi sunt mai la îndemână. Mă pot detașa, mă pot mira cu mai mare ușurință. Și asta pentru că, v-am spus, n-am încotro. Nu încerc să-mi descopăr cine știe ce merit. Chiar mă preocupă starea mea de indeterminare. Și mă obsedează întrebarea bunică-mii: bine, bine, scrii cărți, faci facultatea aia, publici pe la ziare, dar ce se cheamă c-ai fi tu? N-ai un nume, nu exiști. Ea nu știe de unde să mă ia, cum să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
e o corcitură neologistico-golănească. Am, de când mă știu, plete, un alt amestec considerat în multe culturi drept impur. Poate de-asta aveam probleme în școală cu profii care mă puneau să mă tund. Sunt bezmetic, buimac, stări liminale, iar buimăceala, indeterminarea mea iau chiar o expresie gastronomică, pentru că io nu mănânc așa, pur și simplu, ci combin total imprevizibil ceea ce găsesc pe masă. Cozonac cu mămăligă, supă cu salată de varză. Și nu mai continuu, pentru a nu vă da ocazia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
lumea", decât într-o mică măsură și de aici starea de melancolie care la el "nu este doar o stare a poeziei, ci are o dimensiune în ființare". Prin gând poetul "se confundă, într-o altă perioadă a cunoașterii, cu indeterminarea, chiar dacă gândul înseamnă încă o resemantizare a echilibrului. Gândul este însă pragul intrării în labirintul ființării, unde totul se va reprezenta însă dual" trecutul și viitorul, cum la Baudelaire, Rimbaud și Mallarmé, la Eminescu sunt "imagini ale unui alt eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
obișnuit, frecvent exploatat în recuzita simbolistă (copaci negri, frunze moarte într-o pâclă încremenită), pare un uriaș cimitir în care oamenii, „mai goi de visuri, mai săraci de viață, înmormântați în toamnă și ceață”, se descompun. Ploaia și ceața măresc indeterminarea, vagul și sunt agenți ai izolării și degradării, ai uniformizării materiei. Presimțită în letargia târgului sau activată de clopotele și cortegiile de înmormântare, „teama morții” plutește deasupra orașului ca un „liliac tăcut și uriaș”. Pe de altă parte, somnul, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
vis”) fac versul „banal”, „trist, monoton și vechi”. Poezia lui B. are o atmosferă specifică, tenebroasă și apăsătoare. Metaforele relevă sensuri și conotații negative, iar lexicul este suprasaturat cu noțiuni din sfera semantică a morții, descompunerii, pierderii, suferinței, tristeții, singurătății, indeterminării, banalului, monotoniei, încremenirii etc. Exprimarea directă, tonul familiar și cam monocord constituie modul propriu al unei lirici lipsite de amploare vizionară, dar autentică prin fidelitatea față de aspirația unui suflet de a se revela sieși și lumii. Poetul a fost socotit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
este descrisă prin concepte cum ar fi: dominium („stăpânire”) și regimen („guvernare”), În timp ce spațiul ei de incidență apare, Întotdeauna, fie sub numele de regnum, fie sub cel de principatus sau terra (territorium). Laconismul acestor termeni ascunde un mare defect semantic: indeterminarea. Utili pentru a desemna actul neutru al guvernării, ei sunt infinit mai puțin evocatori În privința desemnării celor asupra cărora se putea exercita această guvernare și a justificării autonomiei ei. La drept vorbind, În legătură cu autonomia temporalului (celălalt nume al statului), o
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
acțiunea colectivă nu este nici spontană, nici gratuită, ci o modalitate de a rezolva problemele pe care natura le pune omului, Crozier și Friedberg subliniază că problemele înfruntate aduc întotdeauna un grad mai mic sau mai mare de incertitudine, de indeterminare, în ceea ce privește modalitățile de a fi rezolvate. Această trăsătură, departe de a fi resimțită că angoasanta de către indivizi, este chiar cea care le oferă posibilitatea de a-și negocia calitățile, adică de a face tot posibilul, în vederea sporirii incertitudinii, nu, așa cum
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
cu reținere, ca și cum ar fi vorba de ceva periculos sau inavuabil. Teoriile corespunzătoare cuprind, ca urmare, un numar de puncte sensibile evitate mai mult sau mai putin abil, din punct de vedere teoretic. Astfel, ca urmare a unor indecizii (și indeterminări) teoretice, specialistul în RP și departamentele în ansamblu își văd legitimitatea slăbită. 57 Crozier și Friedberg, op. cît., pp. 165-166. ("... să se identifice cu nevoile, problemele sau "mentalitățile" existente în segmentele de mediu distinct cu care trebuie să mențină contacte
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
posibile, iar cea care va fi aleasă va fi în funcție de atuurile și capacitățile indivizilor. Cu alte cuvinte, în acest domeniu că și în altele, trebuie să rupem cu viziunea determinista asupra conduitei umane pentru a o repune în contextul de indeterminare și libertate relative, ceea ce înseamnă a o analiză ca expresie a unei alegeri ce necesită anumite capacități din partea celui sau a celor care o operează.") 87 Ț. Hunt, J. E. Grunig, apud C. Coman, op. cît., p. 35. 88 V.
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
existența umană dinspre fenomene negative: frica, disperarea, lipsa. În mod similar, Kirkegaard determină ca și Sartre subiectivitatea fundamental ca negativitate, deoarece subiectul există în devenire. Subiectul, omul, este ca mod de a fi libertate, existând într-o continuă formă de indeterminare. Chiar dacă s-a inspirat inițial din Heidegger, pe parcursul scrierilor sale Sartre se diferențiază fundamental de acesta. Francezul determină transcendența ca o depășire activă a datului către posibil, nefixând-o ca Heidegger în relația cu diferența ontologică dintre ființare și ființă
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
vocație religioas, francezii, sunt și poporul cel mai critic, cel mai apt pentru a individualiza fenomenele și a le separ unele de altele. În aspirația ei absolutist, religia ofer omului tocmai, dimpotriv, ideea și starea de totalitate, de unitate, de indeterminare temporal, spațial și cauzal, precum și putința unei stabilizri a valorilor pe care se fundamenteaz moralitatea uman. În felul acesta, religia e o negație a oricrei tentative de diferențiere ori, cum ziceau filosofii scolastici, de individuație, e o oprire, o inhibiție
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]