172 matches
-
contactului cu realitatea (39). Romanul în definiția lui Bakhtin este o "întrebare veșnică" ca rezultat al contactului "cu realitatea inconcluzivă a prezentului de zi cu zi". Realitatea contemporană a lui Bakhtin "era inconcluzivă și fluidă" pentru că sublinia reflectarea unui prezent indeterminat (Garland) și o lume fenomenologică așa cum o înțelege Nietzsche. Deci este remarcabil faptul că articolul din Scribner's anticipează poziția lui Bakhtin. Una din formele prozei bakhtiene care s-a dezvoltat, și care se află în opoziție cu structura romanului
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și care se află în opoziție cu structura romanului tradițional, este "nuvela" sau "narațiunea" jurnalismului literar narativ, sau, ca să cităm alte câteva terminologii care au fost folosite la asemenea texte, nonficțiunea literară, sau reportajul documentar, sau noul jurnalism, ad infinitum, indeterminat și fluid, ca și forme schimbătoare care încearcă să reflecte realitatea. Caracterizarea jurnalismului literar narativ ca o parte a formei "romanești" este riscantă întrucât crește riscul de a o plasa și înțelege ca pe o altă formă de ficțiune 56
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pentru că, ajungând aici, există din nou riscul de suspendare a romanului în "imaginea îndepărtată a trecutului perfect" și de negare a ceea ce-l distinge de celelalte structuri, și anume, că este un fluid care vine în contact cu un univers indeterminat, sau "prezentul inconcluziv". Cu toate acestea, nu-i o întâmplare că exemplele timpurii din ziarele englezești erau de fapt numite "nuvele". În 1640 un editor și tipograf al unui ziar scria în foaia sa: "Este bine cunoscut faptul că nuvelele
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
romanul a fost împins (presat) într-un soi de servitute față de literatura esențializată, negându-i-se intenția epistemologică primară mult mai robustă și liberă în manifestarea forțelor voliționale. Bakhtin se apropie de adevăr în afirmația despre fluidul romanului și natura indeterminată. Pentru că Bakhtin nu menționează în mod special jurnalismul literar narativ, alți critici o fac, luând poziții critice identice sau asemănătoare cu cele ale lui Bakhtin, mai înainte ca opera sa să găsească o largă audiență în Vest. Mas'ud Zavarzadeh
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
realității, desfide status quo-ul dictat de un sistem critic închis, sau ceea ce Bakhtin caracterizează ca fiind "imaginea îndepărtată a trecutului absolut". În eforturile sale de documentare, jurnalismul literar narativ are curajul să afirme lumea fenomenologică care este în chip fundamental indeterminată și, făcând asta, nu o mai reînscrie într-o credință criptoteologică. Asemenea ambiții narative pot speria, ba chiar îngrozi, ceea ce face istorica inițiativă în jurnalismul literar narativ să devină un act de curaj față în față cu critica criptoteologică esențializată
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
degradat la nivelul realității contemporane care este inconcluziv și fluid". Bakhtin și Zavarzadeh, împreună cu Garland și anonimul autor din Scribner's, se găsesc pe o poziție care confirmă, implicit sau explicit, importanța rolului subiectivității pentru a percepe și concepe lumea indeterminată. Dacă jurnalismul trebuie să fie adevărat în transcrierea interpretării lumii, atunci și mijloacele sale trebuie să aibă ca scop și sens adevărul. Dezvoltarea stitlului factual și obiectiv al jurnalismului a dus la o criză epistemologică a subiectivității, fie că era
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
care în efortul său de obiectivizare încerca să nege sau să neutralizeze subiectivitatea. Comentariile lui Garland relevă un naturalism care și-a propus pentru sine însuși, în cele din urmă, un scop imposibil de atins, nu numai pentru că lumea este indeterminată dar chiar și pentru că subiectivitatea sau amintirile impresioniste despre lume trebuie să fie în alegerea lor subiectivă indeterminate. Așa cum nota Donald Pizer, "în Crumbling Idols Garland folosește termenii de impresionism și de veritism interșanjabil" (Realism and Naturalism 93). Deci adevărul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
naturalism care și-a propus pentru sine însuși, în cele din urmă, un scop imposibil de atins, nu numai pentru că lumea este indeterminată dar chiar și pentru că subiectivitatea sau amintirile impresioniste despre lume trebuie să fie în alegerea lor subiectivă indeterminate. Așa cum nota Donald Pizer, "în Crumbling Idols Garland folosește termenii de impresionism și de veritism interșanjabil" (Realism and Naturalism 93). Deci adevărul veritismului este legat de subiectivitatea impresiei. În articolul din Scribner's rolul subiectivității este reflectat în "alegerea aleatorie
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
o "analiză estetică" cu mijloacele discursului Noii Critici, referindu-se spre exemplu la "viziunea poetică" (3-4). Totuși, în mod ciudat, Schuster nu invocă o mică teorie postmodernă atunci când aplică definiția lui Mihail Bakhtin asupra romanului "prezentului inconcluziv" - sau a romanului indeterminat - la opera lui Selzer (23, 26-27). Într-un puternic contrast față de Schuster se află Dennis Rygiel, care sprijină analiza stilistică sau observațiile asupra convențiilor stilistice ca mijloace pentru analiza a ceea ce ea denumește de preferință "literatura nonficțională" (Stylistics 29). Printre
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
naiv , cu inocențe (și cu talent) de poet, vorbește despre dragostea lui, despre o femeie, așa cum o vede el, despre oameni, despre nașterea pământului din haos etc și din acest monolog nervos se desprinde Încetul cu Încetul o viață sufletească, indeterminată dar reală, un soi de simfonie intelectuală, care te surprinde prin exactitatea cu care elementele disparate se Întrețes, care te incită prin plăcerea ce poate rezulta din claritățile psihice.” Stările de conștiință legate de război, precum și personajele legate de luptele
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
asupra condiției critice în care acționează teoria post-estetică a studiilor vizuale contemporane. Capitolul 1 Critica culturală Situația culturii • Teorii critice culturale • Teoria estetică • Teorii post-estetice • Studiile culturale • Cultura vizuală • Studiile vizuale 1.1. Situația culturii Situația actuală a culturii este indeterminată. Orice verdict cu privire la "globalizarea" și, în consecință, "localizarea" culturală poate fi revocat prin apel la o serie nelimitată de strategii analitice specifice "relativismului cultural". Suspectarea unei definiri "universale" a culturii a creat condițiile unei reconsiderări contemporane a situării în raport cu presupozițiile
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
corpus extins de fenomene, obiecte și relații care ar putea fi numite cu cuvântul "artă". Relativitatea oricărui demers presupune o abordare extensivă și comprehensivă, de pe poziția activării unor habitusuri concurențiale, cu consecințe solipsiste sau tautologice, a conceptului indecidabil, deschis și indeterminat de "artă". Orice încercare de a spune ceva despre artă sfârșește, teoretic, în precizarea nominalistă că "arta este un nume" pentru ceea ce am putea desemna epistemologic ori în virtutea unei judecăți de gust. Dincolo de acest verdict teoretic există însă și o
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
la obiectualitate ar crea condițiile unei experiențe teatraliste care ar duce la negarea artei prin crearea unei situații de includere a spectatorului în opera de artă. Prezența scenică, situațională, a artei literaliste presupune complicitatea particulară a spectatorului care realizează raportul indeterminat, deschis, față de operă. Ca urmare, conflictul dintre "teatral" (literal) și "pictural" (iluzionist) ar fi o chestiune de experiență, convingere și sensibilitate, mai curând decât una de program. Într-una dintre discuțiile asupra culturii contemporane inițiate de DIA Art Foundation din
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
pe dexteritatea sintetică) devine accesibil un strat spiritual supra-ordonat (care elaborează o filosofie a biografiei). "Organismul" numit personalitate poate fi interpretat în cheie filosofică prin intermediul reflexivității care îl articulează și îl explică în același timp. Suprastructurile unei vieți coboară în indeterminatul psihologic individual pentru a forma și, în același timp, sunt înrâurite în esența lor de către direcțiile majore imprimate de personalitatea deja constituită. La rândul ei, personalitatea își impune, deci, în ordine funcțională reperele. Fiecare parcurs vital are ca temă de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
în termeni de "entități" și "atribute" poate fi văzută ca extrem de dubioasă...Eu cred că problemele importante privesc relația Formelor... cu fenomenele, mai curând decât relația dintre (prezumtive) atribute și (prezumtive) entități"99. Dacă Forma aduce pecetea calitativului într-un indeterminat fenomenal, avem de-a face cu o justă inserție în datul spiritual, cu o proiecție legitimă. Relația "extremă" între atribute și entități pare extrasă din domeniul considerațiilor pur teoretice, lipsită adică de suflul viu al unei procesualități spirituale. Acolo unde
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
practicate și s-a putut evolua în cunoașterea tainelor spiritului fără vreun obstacol legat de dificultățile experimentării directe. Știința reflexivității are astăzi mult de învățat de la aceste pilde și își poate apropria strategii de cercetare care au făcut carieră în indeterminatul intuiției de tip tradițional. A traduce în limbaj specializat experiența a veacuri de înțelepciune riguroasă, a comenta inspirat și țintit către scopuri metodologice textul încifrat și tainic al atleților spiritului, sunt demersuri la fel de științifice ca perfecționata calculare a distanțelor între
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
se pot analiza doar anumite calități ale acesteia, ale lucrului reflectat. Mai mult, acestor calități ale obiectelor de a fi reflectate senzorial, Helmholtz le va da o interpretare kantiană, aflată la mijlocul drumului între o interpretarea cauzală și o alta lăsată indeterminată. Helmholtz nu și-a putut da seama ce pericol reprezintă pentru teoria sa ideea lui Müller, a "energiei specifice", cât de mult aceasta îl îndepărta de realizarea unui studiu al modalităților senzoriale din perspectiva științelor naturii. El s-a rezumat
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
derulat investigațiile a dovedit o înaltă productivitate și eficiență în separarea a ceea ce este fiziologic de psihologic în reactivitatea umană. Trăsătura distinctă a cercetărilor îndreptate spre studiul TR a fost aceea de a fi avut în obiectiv ceva îndoielnic, ceva indeterminat. Pe de altă parte, rigurozitatea înregistrării elimina orice alt dubiu în ceea ce privește răspunsul cuantificat, obiectivitatea măsurării. La precizarea acestui obiectiv de investigare s-a ajuns însă nu prin perfecționarea metodelor de măsurare, a scurtimii acestuia, ci prin evocarea diversității de factori
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
imposibilități logice, ci doar că Dumnezeu cunoaște evenimentele trecute ca evenimente actualizate, viitorul ca posibilitate și prezentul ca și prezent: o cunoaștere perfectă trebuie să cunoască în orice moment tot ce poate fi cunoscut în acel moment. Viitorul este parțial indeterminat și, deși Dumnezeu cunoaște posibilitățile viitoare mai bine ca oricine, el nu poate cunoaște actualități viitoare pentru că acestea nu există pentru a fi cunoscute. Nu există o valoare foarte mare în a cunoaște viitorul la fel ca și trecutul, pentru că
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
fi cunoscute. Nu există o valoare foarte mare în a cunoaște viitorul la fel ca și trecutul, pentru că în acest caz se pierde chiar noțiunea de viitor este mai bine ca viitorul să facă referire la posibilități și la caracterul indeterminat al acestora. Fiecare eveniment viitor aduce cu sine elemente de noutate în ceea ce privește măreția unei ființe perfecte iar Dumnezeu trebuie în fiecare moment să depășească în măreție (omnisciență) toate celelalte ființe și să se depășească pe sine în stări viitoare (măreția
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
deschide într-un viitor care nu este chiar stabilit în toate detaliile sale. Folosind limbajul preferat al lui Hartshorne, putem spune că trecutul este complet determinat, viitorul este parțial determinat, iar prezentul este procesul determinării. Faptul că viitorul este parțial indeterminat reprezintă un element-cheie în teoria lui Hartshorne. Pentru Hartshorne, timpul nu este doar o specie a modalităților obiective, ci oferă ancora semantică pentru toate discursurile despre posibilitate și necesitate. Viitorul și posibilitatea sunt strâns legate. Nimic nu este posibil dacă
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
trăim, înconjurați de Amintirile firave, dar totdeauna prezente ale unui Destin mai vast - foarte îndepărtat din timpul trecut, si infinit de înfricoșător [...] Le cunoaștem doar că amintiri [s.n.]33. Deocamdată, Omul trebuie să se mulțumească cu "licăriri slabe, nedeterminate" (faint indeterminate glimpses)34 (intuiții, vise) ale acestui mister la care participă. Totuși, mănat de aspirația înnăscuta spre unitatea cu divinul, el își construiește, cu efort, drumul înapoi spre adevărată regasire de sine, rupând cercul existenței terne, materiale și privind în adâncurile
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Să nu uităm că, pentru Edgar Poe, mintea individuală este o parte a minții Demiurgului, întrupata în materie. Dar, întrucât, imaginea Creatorului, nestingherita de materie, există deja în mintea Omului, ca o amintire ("memory"), ea poate fi recuperată prin "faint indeterminate glimpses" [străfulgerări slabe și vagi]92, în vis, în tranșă mesmerică, sau, în ceea ce Poe numește, în "Revelația mesmerică", "sleep -waking condition" [somnambulism]. Prin aceste experiențe, mintea umană se eliberează de "cușcă" (cage) organică a simțurilor și se cunoaște pe
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
nu este un lucru, ci un act - Creația - , pentru care durată bergsoniana pare o aproximare mai potrivită. Pe această linie de gândire, în parafrază barbiana, "stabile[le] corpuri" reprezintă realitatea primară, amintirile spontane, quasi-eterne, păstrate în singularitatea lor ("insolvate", adică indeterminate, ele neconstituind o realitate psihologică, ci una ontologica, virtuală, condiția existenței celei dintâi, fondul existenței noastre, i.e., conul universal memoriei, în care toate nivelele de existență coexista 22 - "veritabilă vale". Aici - mai corect ar fi să spunem, în acest interval
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
ne așteaptă dezastre fără precedent, de la iarna nucleară până la creșterea temperaturii la scara întregii planete"1. Pentru Fukuyama această evocare este însă numai o strategie retorică menită să ofere mai multă forță argumentului său principal. Evenimentele imprevizibile precum și caracterul general indeterminat al istoriei, despre care vorbea H.A.L. Fisher 2 citat în Sfârșitul istoriei, sunt situații extreme ce determină experiențe distincte, trăiri speciale imposibil de generalizat. Dacă acestea pot conduce spiritele pesimiste până la refuzul de a căuta în istorie logica destinului, din
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]