172 matches
-
se petrece, de pildă, în actul narativ sau literar, în mituri sau utopii, în jocul unor concepte speculative. Nu doar evenimentele din lumea artei înseamnă transfigurări, „schimbări la față ale locurilor comune“, nu doar creațiile de ficțiune au un sens indeterminat față de cel comun. Pe de altă parte, locurile comune nu sunt în orice privință comune, lucrurile obișnuite nu sunt întotdeauna lipsite de ceva neobișnuit. Cu orice formă de expresie poate să survină o anume distanță - uneori indeterminată - față de faptul comun
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
au un sens indeterminat față de cel comun. Pe de altă parte, locurile comune nu sunt în orice privință comune, lucrurile obișnuite nu sunt întotdeauna lipsite de ceva neobișnuit. Cu orice formă de expresie poate să survină o anume distanță - uneori indeterminată - față de faptul comun al vieții. La o primă privire, destule propoziții, idei și imagini pot fi considerate „lipsite de sens“. Înainte de toate, unele reprezentări și idei metafizice, indiferent cărui timp aparțin ele. Cu aproape orice viziune speculativă sensul comun al
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și cele două labirinturi, de Borges. Surprinzător într-un fel, acest labirint nu se supune tipologiei de mai sus. Nu este complicat în sensul obișnuit al cuvântului, chiar dacă am vorbi despre o complicație haotică sau infinită. Se arată mai curând indeterminat și indisponibil. Amintește într-o privință de felul în care se descoperă lumea însăși. să-l comparăm însă cu cel oferit de modelul rețelei. Ambele induc ideea infinitului: deșertul apare infinit, rețeaua este extensibilă la infinit. În consecință, nu comportă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
referă la ceva necondiționat. Și e 82 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 71. 72. 73. 74. 75. absurd să cauți într-o experiență posibilă ceva care să corespun dă ideii de Dumnezeu, câtă vreme e vorba de o ființă infinită, indeterminată ca atare pentru mintea omenească. Însă nu toate eforturile noastre speculative sunt absurde, ne consolează aici Kant. Nu este absurdă ideea lui Zenon din Elea că „Dumnezeu nu este nici finit, nici infinit, nici în mișcare, nici în repaus, nici
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de altfel, că „știința nu vrea să știe nimic 104 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE în legătură cu nimicul“. Între timp însă, știința face loc unor entități și fenomene care nu mai au nimic din imaginea clasică a obiectului. Invocă frecvent entități indeterminate spațial și temporal, libere în privința cauzalității, absolut instabile și totuși reale. Nu e vorba despre nimicul ca atare, dar intervine tot mai mult o discretă familiaritate cu aparițiile nimicului și ale nonsensului. Omul de știință, în destule situații, nu le
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
apariții ale nonsensului sunt pitorești, precum cele narative, altele stranii, mai ales cele poetice și religioase. Există moduri elevate, subtile, altele inocente. Unele vin cu pretenții docte, de pildă când omul de știință spune ceva precis despre o entitate vagă, indeterminată ca atare. Altele exprimă vise ciudate din timpul nopții. Sau sunt proprii conștiinței mi tice, animiste. Privesc uneori masca omului adult, alteori copilul ascuns sub această mască. După criterii formale, toate ar putea fi respinse, însă nu s ar mai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
într-o paranteză, că ideea va fi reținută mai târziu de unii analiști precum Donald Davidson. Sensul îi apare acestuia asemeni unui rol jucat de un enunț într-un limbaj. La fel și nonsensul. În sine, sensul unui enunț este indeterminat, căci sunt posibile varii modalități de exprimare. Este indecis și neunivoc, neprescris într-un fel sau altul. Poate ieși din aceas tă indeterminare când enunțul este pus în relație cu diferite credințe sau stări mentale, circumstanțe și acțiuni.<ref id
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
56, 58, 65-66, 100-102, 104, 106, 121, 140, 166, 193 ~ abisală 130-131 ~ divină 83, 152, 158, 160 (158), 162, 163 ~ proprie omului 94 (n. 89), 120-131, 140-141, 155, 150 (n. 155), 166-171, 174, 176-180, 184 absurdul ~ omenești (vezi „absurd“) caracter indeterminat și inepuizabil al ~ 67, 81, 83, 97, 105, 124, 163 indiferență de ~ ființă (vezi „in diferență“) logica ~ 58, 193 Marele Lanț al ~ 48 posibilități de ~ 122-129 sensul ~ 65, 130 semnificații multiple ale ~ 23 filozofie absurditatea unor enunțuri ale ~ 18-19, 21
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
115, 155, 159, 166- 167, 177- 178, 180, 192 ~ul unor acte raționale 71, 85-87, 141 O obiect ~ antinomic 62, 91 (n. 82), 160-163 ~ contradictoriu 79-80, 80 (n. 67), 102, 132, 137 ~ hiperbolic 84 ~ imposibil 79, 81, 109 (n. 100) ~ indeterminat 105, 110, 117 omenesc limite ale celor ~ști 35, 37- 38, 53, 67, 83, 130-131, 152, 155, 163 (vezi și „limită“) ~ și neomenesc 31-32, 36, 42-46, 52, 54, 122, 129- 130, 151-152, 187 ostentum 74 P paradox ~ absolut 150, 153
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
În prima insulă cu o grabă penibilă, dar nu de recunoștință avem nevoie cînd iubim. Marea Îmi amintește acest adevăr simplu Împreună cu altul. La Înțelepciunea grecilor antici ar trebui să avem acces tocmai pentru că este o Înțelepciune limitată, care respinge indeterminatul și arbitrariul și care nu numai că nu-și exasperează limitele, dar se retrage În spatele lor și le sărbătorește. SÎnt convins că Tezeu i-a dat Ariadnei mai puțin asigurări că o iubește, cît că nu Îi e teamă... (...Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
de cunoașterea pe care fiecare o poartă în sine în calitate de fiind, dacă este adevărat că la această cunoaștere prealabilă și presupusă se raportează fiecare dintre determinările ideale din care este făcută știința? Oare nu această cunoaștere prealabilă, chipurile vagă și indeterminată (ea nu este astfel decât în ceea ce privește proiectul obiectivist al științei), este mai curând cea pe care se cuvine s-o aprofundăm, și aceasta într-o analiză filozofică? A înțelege un singur act erotic, independent de faptul de a ști când
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pe urmele lui Chr. Lasch, cu „dezafectarea marilor sisteme de sens”1. Dar cu cât eul e suprainvestit, suprachestionat și suprainterpretat, cu atât „incertitudinea și interogația cresc. Eul devine o oglindă vidă, o Întrebare fără răspuns, o structură deschisă și indeterminată” 2. Un eu care Își pierde conturul, care se desubstanțializează, se dizolvă, anticipat tot de Nietzsche atunci când anunța sfârșitul voinței. „Sfârșitul voinței coincide cu era indiferenței pure, cu dispariția marilor scopuri și acțiuni pentru care viața merită să fie sacrificată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
caracterologic matein: „...dacă păpușii acesteia sulemenite Îi flutura uneori pe buze un surâs neliniștitor, sub arcul sever al sprâncenelor, trase negre cu condeiul, ochii aveau acea nevinovată limpezime ce strălucește numai sub pleoapele eroilor și ale copiilor”. În această ipostază, indeterminată moral și „amorțind simțământul temerii de răspundere”, Aubrey de Vere adastă Într-un vertigiu voluptuos ce Îndeamnă la trăiri șocante și senzații rare, echivoce. Neliniștea nelămurită Îl chinuie, dar Îl și mulțumește ca o experiență insolită; În zăpușeala umedă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Bon. Lucrările publicate în franceză în ultimii cincizeci de ani nu menționează în nici un loc extraordinara sa influență asupra științelor societății, deși rezervă un loc excesiv unor savanți minori și școlilor de gîndire pe cît de vaste, pe atît de indeterminate. Care e așadar motivul acestui tratament nedrept? Cum e cu putință să fie ignorat unul dintre cei zece sau cincisprezece oameni ale căror idei au avut o acțiune decisivă asupra acestui veac din perspectiva științelor sociale? Să vorbim deschis: cu excepția
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și influențe. Uneori, "variabilele exogene" sunt decisive în determinarea deznodămintelor. Aceasta nu scade din importanța polarității sau a anarhiei. Se întâmplă doar ca, uneori, alte forțe să fie mai puternice. Predicțiile realismului structural sunt, precum notează în mod repetat Waltz, "indeterminate" (1979: 124, 122, 71; 1986: 343). Teoriile științelor sociale identifică de obicei regularități similare legilor, mai degrabă decât legi deterministe ce nu îngăduie excepții. Ele identifică forțe care conduc într-o anumită direcție. Este treaba analistului, nu a teoreticianului, să
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
al teoriei care era incoerent cu afirmațiile sale de bază, dar care era necesar pentru "salvarea" ei de erorile teoretice inerente ale premiselor sale fundamentale. Realismul ofensiv și cel defensiv Predicțiile bazate exclusiv pe anarhie și polaritate sunt atât de indeterminate încât au rareori o valoare semnificativă. Dacă teoriile realiste se vor a fi de utilitate substanțială pentru analiști și decidenți, trebuie incluse și alte variabile nu în felul ad hoc și incoerent în care Waltz face apel la motivații multiple
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
vor, cei slabi suferă ceea ce trebuie" (Tucidide 1982: Cartea V, Cap. 89). Cei puternici sunt deseori constrânși chiar de drepturile statelor slabe. Ei pot, desigur, să violeze normele suveranității. Dar predicțiile bazate pe, să spunem, regula non-intervenției nu sunt mai "indeterminate" decât cele bazate pe anarhie și polaritate. Iar răspunsul la întrebarea dacă logica dreptului sau cea a puterii este răspunzătoare cel mai frecvent pentru comportamentul internațional este o chestiune empirică, nu teoretică. Să ne gândim de asemenea la principiul autodeterminării
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
etică, știință, obser vare morală etc.“. Basmului i se atribuie origine indoeuropeană și surse mitice, legen dare. Tema generală a basmului - biruința binelui asupra forțelor malefice - determină natura conflictului (conflict moral exterior). Lumea basmului ființează întrun spațiu și o durată indeterminate. Cele două categorii ale existenței sunt modelate în matricea fabulosului, exprimând nostalgia omului de a suprima limitele cel condiționează onto logic. Astfel, spațiul se configurează, frecvent, pe trei niveluri valorice (pădurea/pala tul de aramă, de argint, de aur), întro
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
narative au o relativă independență, determinată de memoria afectivă în care se imprimă „decupaje“ din realitatea trăită. Tim pul este discontinuu, guvernat de fluxul conștiinței, de alternanța între timpul obiectiv și durata interioară. Personajele noului roman sunt relativizate, dilematice, atipice, indeterminate uneori („personajul indirect“), contradictorii alteori. Identitatea și existența lor se construiesc treptat, incomplet, din perspectiva subiectivă, internă, a unui personajnarator (caracterizat prin luciditate, prin profunzimea necruțătoare a introspecției) sau din perspectivele divergente ale unor personaje focalizator (descen trarea viziunii/perspectivă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ales de cel spân. Confruntarea lui Harap Alb cu fiecare dintre cei doi antagoniști este semnalată prin motivul podului, care marchează trecerea în altă etapă a procesului de maturizare a eroului. Cele două serii de evenimente se petrec întrun timp indeterminat, specific basmului, având ca spațiu al desfășurării „«cadrul fizic» al satului moldovean de sub munte“ (George Munteanu). Geografia miraculoasă, definitorie pentru specia basmului, se regăsește vag, prin câteva repere convenționale („ostrovul florilor“, tărâm al Sfintei Duminici, grădina ursului, pădurea cerbului fermecat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Despre mine, dar mai ales despre tine, june deoriundeșioricum, despre tine care ești la început și despre tine care te pregătești să părăsești jungla bogată, primejdioasă, peisajul selvatic, gonind ca un prost în savana pustie... - Simona Popescu. - o instanță generică, indeterminată, cu rol de figură retorică (lirismul gnomic/al măștilor: Ce e rău și ce e bine / Tu tentreabă și socoate... - M. Eminescu). În lirica modernă, se evidențiază destructurarea eului liric, tinzând spre un eu abstract, deseori disimulat sub măști culturale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Încadrate în „rama“ unor serii de verbe la perfectul compus, verbele de aspect imperfectiv creează un plan de adâncime care pla sează momentele de evocare a procesului creator (mă reîntorceau, îmi redeșteptau nostalgii, simțeam, știam, scriam, cunoșteam etc.) întro durată indeterminată./ Valoarea stilistică este cea descriptiv evocativă, cu rol de accentuare a viziunii subiective, imprimând evocării actului creator o perspectivă progresivă și un caracter dinamic. 8. Fragmentul citat aparține genului epic. O primă trăsătură ilustrată este prezența instanțelor comunicării narative - narator
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
povești“ (Al. Piru). Confruntarea lui HarapAlb cu cei doi antagoniști - omul roș și cel spân - este semnalată prin motivul podului, marcând trecerea în altă etapă a procesului de maturizare a eroului. Cele două serii de evenimente se petrec întrun timp indeterminat, specific basmului, având ca spațiu al desfășurării un tărâm apropiat de „satul mol dovean de sub munte“ (George Munteanu). Geografia miraculoasă, defi nitorie pentru specia basmului, se regăsește vag, prin câteva repere convenționale (ostrovul florilor, tărâm al Sfintei Duminici, grădina ursului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ce sucește mințile bărbaților. Otilia însăși se caracterizează cu luciditate, descoperinduși structura dilematică: Eu sunt o zăpăcită, nu știu ce vreau. Această reflectare caleidoscopică în „oglinzile“ mișcătoare ale conștiinței ce lorlalți pulverizează unitatea personajului, așa încât Otilia apare ca o ființă contra dictorie, indeterminată, enigmatică. Construirea principalului personaj feminin la confluența planurilor narative, la intersecția tuturor liniilor de conflict nu este întâm plătoare, fiindcă George Călinescu creează o eroină modernă, relativizată, care se sus trage încadrărilor tipologice. Astfel, este semnificativ faptul că, deși este
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și al interraportării permanente, al relegăturilor și reinițializărilor în noi forme. Entitățile nodale și sintetizatoare în sistemul info-biotic participă la derularea unei activități transformative prin medierea unei interfețe de întâlnire a utilizatorului și a „obiectului” computațional. Corespunzând spațialității și temporalității indeterminate a interfeței, corporealitățile artificiale se înscriu deopotrivă într-un pasaj al metamorfozelor și într-o sedimentare ontologică evolutivă. Pe de o parte, entitățile intercorporeale se formează și se deformează în spațiul virtual. Pe de altă parte, cyberspațiul, prin caracterul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]