198 matches
-
vai, din rîndul unor condeie odinioară stimabile. Dar și stilourile unor novici se manifestă într-un registru bătrînicios, slujind conformismul postideologic. Astfel un text al lui Ciprian Șiulea i se pare lui Laszlo Alexandru, și zicem că pe bună dreptate, "indigest", "scandalos", "arogant": "Trebuie să clocești o imensă nesimțire personală pentru ca, deși contemporan cu supraviețuitorii comunismului și avînd posibilitatea să le cunoști rănile profunde, să vorbești totuși cu suficiență despre demagogia anticomunistă. A scrie fără ezitare: ŤCeea ce face din anticomunismul
Un spirit independent by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10618_a_11943]
-
că cititorul „grăbit” de azi nu prea mai gustă asemenea subiecte, ca să nu mai vorbim de criticii de fițe. Adevărul e că romanul lui Gellu Dorian face din povestea vieții lui Gorgias un excelent exemplu de cum se lansează documentul anost, indigest, adesea obscur, sau însemnările unor călători străini trecători prin Oraș, pe cerul ficțiunii, de cum se instaurează vraja epică atotcuceritoare. Rețeta epică europeană la zi nu este foarte diferită. Protagonistul se poate numi Maria Callas, Petrarca, Caligula, Gauguin sau marchizul de
Naturalețe și vocație epică by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4091_a_5416]
-
pumnul parbrizul unei mașini care îl claxona pentru că a oprit în drum. Potrivit Academia Cațavencu, Iancu ar fi "inventat o normă personală de lăsat studenți la restante, care îl umple de parale din taxele de reexaminare. Exemplu: le vinde studenților indigesta lucrare Drept Constituțional și instituții politice, vol. I, de 69 de lei, apărută la Editură Beck, fenomen ce nu figurează în declarația de avere. Jegul de volum ÎI face 50 de lei, deci un student care se amăgește că va
Avocatul Poporului, acuzat de studenţi: se lasă cu plânsete de umilinţă!- VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/43966_a_45291]
-
e portretul robot real. Școlile obișnuite au descoperit că n-au bani ca să plătească agențI de pază, iar Poliția că n-a fost niciodată prea interesată de infracționalitatea din jurul școlilor. Așa se face că opinia publică ia cunoștință de proza indigestă a comunicatelor de tot soiul șI descoperă că d-na ministru al Învățămîntului are valențe de Hercule Poirot. La ora la care Cronicarul scrie aceste rînduri chestorul Gheorghe face promisiuni că în cîteva zile îI va prinde pe atentatori. Să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14585_a_15910]
-
Comparativ, sarmalele de post, îndeosebi cele din orez integral sau basmati, cu adaos de leguminoase sau ciuperci și nuci, pot fi un fel savuros și relativ sănătos. 4. Pentru cei care au ținut post, consumul brutal de astfel de mâncăruri indigeste, acompaniate de un exces de alcool, poate declanșa crize pancreatice acute extrem de periculoase sau indigestii. Având în vederea acestea, masa de Crăciun trebuie abordată cu mare cumpătare, împărțind bucatele în reprize mici și dese, cu pauze de plimbare în aer curat
10 sfaturi pentru a mânca sănătos la masa de Crăciun by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/65278_a_66603]
-
pentru cursurile de socialism științific: când am luat în mână faimoasele Caiete Filozofice ale lui Lenin, n-am puut face altceva decât să zâmbesc indulgent: prea erau stupide; în ceea ce privește Materialism și empiriocriticism mi s-a părut a fi un amalgam indigest și confuz, bun să-i impresioneze pe semidocții convinși că-i “scris adânc”; de aceea, m-am cam vindecat să-i mai citesc pe clasicii marxism-leninismului, mai ales pe cei sovietici; cât despre discipolii lor autohtoni, nici nu se punea
Gândurile unui „incult politic“ by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13104_a_14429]
-
ciudățenii care atestă pe cel ajuns tîrziu la literatură. Există la autorul nostru pornirea iritantă de a da mereu lecții, de a-l instrui pe cititor, de a-i împărtăși acestuia adevăruri științifice. Rezultatul este o mare cantitate de pagini indigeste, cu prelegeri plicticoase de istorie ori de economie politică, de platitudini asupra "progresului societății". Inginerul Ion Ghica filozofează adesea în spirit pozitivist sau povestește, pedestru, istoria recentă a Principatelor. Uneori, asemenea pagini covîrșesc restul - și atunci avem a face cu
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
mai adecvate, mai corecte, mai fără cusur judecăți critice ajung a se uza, a eșua în locuri comune. Nimic nu rezistă timpului care le reduce strălucirea inițială, le acoperă cu o penumbră ce le face uneori să apară chiar prolixe, indigeste, extrem de puțin atractive, pentru o conștiință receptoare dornică a-și conecta obiectul la propriile sale tensiuni, a-l "actualiza". Din care pricină e nevoie de eforturi exegetice neîntrerupte, care, în special în cazul autorilor de seamă, să proiecteze noi lumini
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
și protejare a ceea ce Paul Rcœur numea ipseitate - o identitate distinctă de alte identități. Cea de a doua paradigmă relevă mai puțin o convergență, și mai mult o fuziune a mai multor „comunități” muzicale. Nu un amestec de multe ori indigest săvârșit prin integrare, ci o încrucișare realizată prin asimilare. Dispar astfel „incidentele de frontieră”, cât și confruntările dintre „indigeni” și alogeni”. Producțiile sonore metise nu mai exprimă, astfel, identități care să-și proclame ireductibilitățile radicale, dar își prezervă micile lor
Faza meti?iz?rii by Liviu D?NCEANU [Corola-journal/Journalistic/83846_a_85171]
-
ale României. Ideea însăși e dusuetă, puhavă și menită, parcă, să pregătească explicații pentru previzibilele eșecuri privind ,recunoașterea valorilor noastre". Evident, de vină vor fi mereu străinii, care nu se bulucesc să cumpere cărțile nu știu cărui membru al C.C. sau textele indigeste ale cine știe cărui așa-zis scriitor de curaj, specializat în șopârle ce apăreau cu încuviințarea cenzurii. A le spune de la obraz unor astfel de autori că se amăgesc înseamnă a le face un elogiu. Ideea că reușeau să-și publice textele
Laurii ofiliți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10007_a_11332]
-
nocturne luni dimineața la Damasc.” „Iubirea e un lucru efemer, Așa că am să-ți cumpăr un boldozèr.” După o serie nu chiar scurtă de eseuri critice substanțiale, în stil tradițional, după ce a lansat o teorie cu un vocabular bogat și indigest, iată-l pe Genette, bătrânul, acum, Genette, acumulând în, deja, trei tomuri pagini, parțial autobiografice, cu totul libere de orice obligații, fără numai o precizie a frazei și gândirii, o ironie care așteaptă puțin la colț și nu întârzie să
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4373_a_5698]
-
aer, în dreptul tâmplei, în semn de insanitate mintală, gest la adresa soției, chiar și atunci când, stând singur în casă, doar își amintea de ele." (pp. 163-164). Citatul se poate prelungi oricât; nu vom vedea o fărâmă de haz sub această plată, indigestă ironie. Lui Petru Cimpoeșu îi reușește de minune, în Simion liftnicul, contrastul umoristic între contondența verbală și gesticulantă a personajelor și, de cealaltă parte a textului, limbajul elevat, prețios al transcrierii scenelor respective. În Raiul găinilor, tehnica aceasta, insuficient controlată
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
lui (prin psalmi, rugăciuni, imnuri), de fortificarea virtuții și de educarea în spiritul smereniei creștine (prin meditația morală) ori de istorisirea unor întâmplări istorice în spiritul aceleiași smerenii [...] Toate acestea presupuneau precumpănitoare intenții religioase, pedagogice, istoriografice, encomiastice, o anume sobrietate indigestă, o ținută sacramentală, o solemnitate aspră, stângace și nobilă. Din acest peisaj al poeziei cernite, veșnic încruntate, neostenit ceremonioase a medievalității noastre târzii, au lipsit, multă vreme, gratuitatea, savoarea, bucuria vieții. Când putem semnala, în literatura noastră, apariția, în poezie
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
N-am spus că sunteți un criminal. A.C. - Nu, dar pe aici o spun mulți. R.G. - A fi boem nu înseamnă a fi criminal. A.C. - A fi boem înseamnă să suporți crimele altora pe capul tău. R.G. - Și să fii indigest pentru mulți oameni care se conformează unei morale publice, unui mod cazon de viață. A.C. - Aici e mai cazon decât la comuniști. În România era o mare șmecherie să te dai drept altul decât în realitate. Și scăpai! Aici nu
Interviu cu Aurel Cojan by Ruxandra Garofeanu () [Corola-journal/Journalistic/13072_a_14397]
-
comuniste „distrugătoare”, care mi-a adus și câțiva denigratori dintre amici, dar și mii și mii de lectori din toate straturile sociale; sau Don Juan, cred că unul dintre primele romane „libertine” după război; în ‘84, am publicat, un „op indigest”, care avea vreo mie de pagini în manuscris, romanul numit Drumul la zid. Acolo, în acel „moment”, s-a făcut schimbarea de stil, deși nu în felul în care unii mi-o cer acum, după căderea comunismului, de parcă stilul unui
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
Cronicar Dialogic, de fapt heteroglossic În anii ’80, Cristian Moraru se remarca în revistele literare prin articole deosebit de plicticoase, împănate de concepte la modă atunci în teoria literară. Își suplinea lipsa de idei cu un belferism academic indigest. Acum, aflăm din nota de la sfîrșitul textului intitulat "Modelul Cărtărescu" versus "Modelul Patapievici", publicat în OBSERVATOR CULTURAL nr. 177, este "profesor asistent de literatură americană și teoria literaturii și director de studii graduate la University of North Carolina, Greensboro". Îndoctrinat
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13702_a_15027]
-
dramatică delicatețe rimbaldiană? În orice caz, gravitatea este evitată în numele unei relativizări ce se substanțializează. Ceea ce nu înseamnă că opiniile eseistului n-au tranșanță, sub formularea care le acordă o față umorescă: „În ceea ce privește insuccesul unor condeie indigene (dar și, adesea, indigeste), cauza căruia ar fi snobismul, adică preferința îndeajuns de pronunțată a unor cititori autohtoni pentru literatura de «import», căreia, vai, nu i se poate face «concurență», se cade să spunem că ideea asta este veche, că epoca interbelică (și nu
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
urcanu. Dacă celelalte excelau prin stil și prin umor, volumul Mircea Eliade. Prizonierul istoriei se detașează net printr-o obiectivitate foarte greu de pus în scenă dacă ne gândim la prea acidele dispute privitoare la Eliade. Nu întâlnim nici mitizarea indigestă, de manual, a istoricului religiilor, nici viziunea unilaterală și malițioasă a "uitării fascismului" (după Alexandra Laignel-Lavastine). Am putea vorbi despre o anume "uitare a maniheismului" în cazul lui Florin }urcanu. Prezentarea Ioanei Pârvulescu nu lasă nici un dubiu. Ba, mai mult
Premiul Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/10006_a_11331]
-
halesc părți de vorbire, bucăți din fondul lexical, concepte. Le devorează pur și simplu în orice anotimp, proaspete sau conservate. Așa de pildă, cineva îmi semnala că un mare romancier român utilizează maximum 500 de substantive. Au rămas numai cele indigeste. Pe celelalte le-a mistuit. Dar dintre toate tipurile de vorbe care sînt ingerate cu o viteză înfricoșătoare, delicioase par să fie mai ales prepozițiile. De ce? Poate pentru că sînt mai mici și nu se pot apăra. Sau pentru că, în graba
Furtul de prepoziții by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11993_a_13318]
-
cultiva o deschidere spre libertatea asigurată de eseu. Pătată de ideologizare și propagandă, perspectiva istorică părea a se descalifica în sine. Era ca o saturație produsă de un fel de mîncare oferit invariabil multă vreme și încă într-o variantă indigestă. Recunoscîndu-și o "aversiune față de istoricism", N. Manolescu își intitula, degajat, un eseu din 1968, Metamorfozele poeziei, sub impulsul nevoii de schimbare, care presupunea înlăturarea "falselor legități introduse de marxism în istoria literaturii". Aventura critică și eseistică era așadar efectul unei
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
același timp tupeul să scoată în furculiță ignoranța unora și să proiecteze propriul său arivism social asupra altora. Ai vrea să-i spui și amicului tău eseistul, cel care, devenit peste noapte omniprezent, susține rubrici subțiratice și de cele mai multe ori indigeste în toate gazetele din țară și străinătate, publică volume în serie nu mai puțin lipsite de strălucire, prezidează puzderie de comiții și comitete, împărțind altora premii, distincții și regala-i bunăvoință, împingîndu-se ca puricele, întotdeauna în frunte, la vedere, nedîndu-se
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
traducerea e un soi de gimnastică frazeologică prin care eviți o formă primejdioasă de anchiloză. Transpunînd scriitori cît mai variați în românește, dobîndești o flexibilitate necesară. Ai un discurs mai suplu, te familiarizezi cu tehnici narative care ți se par indigeste dacă îți sînt livrate într-un curs de teorie pură, cîștigi un control tot mai sigur asupra claviaturii textului. În ce mă privește, mă consider norocos pentru că am tradus cîteva zeci de cărți înainte de-a mă încumeta să o
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
mele.“ Și, cum tot singur a afirmat, nici un zeu nu a stat vreodată în colțul camerei sale în timp ce scria. Cum se face atunci că un om cu această luciditate a acceptat să scrie, cedând unei iluzii, câteva mii de pagini indigeste și inutile? „E foarte greu, când ai responsabilitatea a ceea ce faci, să te pui pe scris, fiindcă scrisul te definitivează, în sensul că te arată fără posibilitate de ieșire.“ Rezultă că Țuțea nu a avut, scriind, responsabilitatea a ceea ce face
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
parte leneșă a criticii). Așa se explică de ce, malgré tout, Marius Chivu nu cade nici o clipă în melodramă. Minimalist nu e fiindcă nu-l lasă tema. Neoexpresionist nu e fiindcă nu-i permite conștiința artistică. (Ca să rezum grosier, în termeni indigești, cele două direcții consacrate ale poeziei de actuale.) De la proză la poezie drumul n-are nici o denivelare: „de vecernie intrăm cu ea în biserică/ ne privește lumea cum aducem căruciorul pe brațe/ după slujbă iar o să primim/ zeci de colaci
Pe vremea când nu mă gândeam la moarte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4564_a_5889]
-
Liviu Dănceanu Am fost la Târgul de carte. Puzderie de titluri, care de care mai apetisante ori, dimpotrivă, mai indigeste. Cu multe am intrat într-un fel de complicitate: ne-am făcut cu ochiul, ne-am zâmbit reciproc, am flirtat. Cu puține însă mi-am îngăduit să merg acasă. Și nu că aș fi misogin sau sărăntoc, dar a deschide
Sublimul și absența by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14444_a_15769]